Un păstor sau un cioban, este cel care are grijă de oi, astfel încât acestea să fie în siguranță și să aibă

suficientă
mâncare și apă. Păstorul cunoaște toată turma, inclusiv mieii, și are o grijă deosebită de ei.

Chiar dacă un miel mic cade peste marginea unei stânci și nu mai știe să se întoarcă în turmă, păstorul îl ajută să
facă acest lucru. Este o ușurare când mielul este în siguranță în brațele ciobanului și primește mângâiere.

Păstorul poate fi asemănat cu Iisus. Și Lui Îi pasă de toți oamenii, dar mai ales de copii la fel cum îi pasă
păstorului de oile sale și de mieii săi. De aceea, Iisus mai este numit Păstorul cel bun, iar noi ne putem baza oricând
pe El, că o să aibă grijă de noi și că ne va ajuta atunci când vom avea nevoie. Îi pasă de noi în toate privințele și, mai
ales, cuvintele Lui ne pot ajuta și ne pot face fericiți,

Păstorul și oița

de Anca Todirica

La o margine de sat traia un pastor. Oile sale erau cele mai frumoase din sat. Pastorul le
iubea tare mult. Avea grija de ele, asa cum parintii isi ingrijesc copiii. Zi de zi, le ducea la pascut,
le vorbea, le mangaia si le dadea apa buna de baut. Oile erau cele mai aratoase din sat. Multi il
invidiau pentru turma de oi care pareau alese, una cate una.

Intr-o zi, veni in sat, un strain. Imbracat in haine negre, arata putin ciudat dupa haine,
dupa port. Oamenii din sat insa, primitori fiind, il omenira cu toate cele bune pe care le aveau asa
cum era randuiala. Stand la masa cu satenii, strainul le spuse acestora ca ar vrea sa cumpere o
oaie dar sa fie cea mai aratoasa oaie. Satenii se gandira atunci sa-l puna in legatura cu pastorul
nostru cu turma aleasa.

A doua zi, strainul imbracat in haine negre si totusi aratoase, se infatisa la poarta
pastorului.

-Buna ziua!

-Ziua buna, omule!

-As vrea sa-ti cumpar o oaie.

-Dar cine ti-a spus ca vand oi?

-Pai satenii m-au indrumat catre tine. Au spus ca ai turma de oi alese si bine ingrijite.

-Asa este! Oile mele sunt alese..dar sunt ale mele. Nu vand niciuna. Le iubesc si le
ingrijesc ca pe copiii mei.

-Ei..mai omule, ai atatea oi..ce mai conteaza daca ai cu una mai putin? Nu-ti cer o turma,
doar o oaie.
 -Nici gand! Nu vand nici una! Una singura de-as pierde, turma nu ar mai fi intreaga.

-Iti dau pe o oaie atat de multi bani incat ai sa poti sa cumperi mai multe oi la un loc.

-Mai multe oi, nu ma intereseaza. Eu am turma mea. De turma mea, eu nu ma despart.

Sunt legat de ea. Intre mine si turma mea, este o poveste. Nu vreau nici in plus, nici in minus.
Mergi in drumul tau!

Strainul pleca. Nu se putea negocia cu pastorul de oi. Astfel ca, un gand ii incolti in
minte. Ce ar fi daca ar fura o oaie? Sau si mai bine, daca ar ademeni-o cu ceva sa vina oaia
singura la el?

Zis si facut! In noaptea ce urma, se duse la staulul cu oi si ademeni prima oaie care era
mai aproape de el. Cu iarba buna si ceva ierburi stiute numai de el, oaia se lua dupa el, dupa
mirosul ierburilor, dupa gustul ce parea ademenitor de bun.

Dis de dimineata, pastorul isi numara oile. Una, lipsea. Le mai numara inca odata dar tot
nu ieseau la socoteala. Pastorul se infurie. Unde putea sa fie oaia lui? Lacrimi firebinti ii curgeau
pe obraji. O parte din sufletul lui pleca odata cu oaia pierduta. Ba mai mult! Tot sufletul lui era
mahnit de oaia cea ratacita. Nu-i mai trebuia nici mancare, nici nimic. Se hotara sa plece sa
gaseasca oaia ratacita. Altfel nu-si putea gasi linistea si nici sufletul.

Lasa oile in staul, puse cainii sa le pazeasca si pleca la drum in cautarea oitei si a
sufletului pierdut. Merse cat merse dar nici urma de oaie. Ziua aproape ca pleca, cerul se
intuneca si noaptea se aseza tacuta peste munti si vai. Pastorul nostru se intrista si cu ochii la
stele, murmura o rugaciune.

-Doamne, ajuta-ma sa gasesc oaia cea ratacita! Sunt dispus sa platesc pentru ea! Cere-mi
ce vrei dar da-mi oita inapoi! Fara ea, ma simt incomplet si sufletul meu este faramat. Imi voi
regasi linistea si sufletul doar atunci cand imi voi gasi mioara.

Atunci, se intampla ceva. Pe cer, stelele formara un contur de oaie si cum pastorul
cunostea astrele pe cer, intelesese incotro sa apuce sa gaseasca oita. Se culca si undeva in sufletul
lui, licarea o luminita.

Dis de dimineata, se porni la drum. Avea in el simtamantul ca isi va gasi oaia. Multumi
lui Dumnezeu pentru raspunsul dat si cu ochii pe muschii de pe copaci si pe semnele de pe
copaci, grabi pasul cu nerabdarea celui care tocmai avea sa gaseasca ceea ce pierduse.

Linistea unei noi seri, il acoperi din nou. Drumul parea ca se lungea si totusi nu avea de
gand sa renunte nicicum. Privi la luna care ii mangaia cu razele ei fruntea. Cu siguranta lumina ei
mangaia si pe mioara lui. Se gandi atunci..ca ar fi fost mult mai bine sa fie luna sau stea sau
soare sa poata vedea de sus mioara fugara. Si daca ar fi fost atat de sus ..cum ar mai fi putut fi
aproape de ea? Sa-i simta blanita aspra si totusi pufoasa, sa-i dea sa manance, sa o ingrijeasca, sa
o alinte? Mai bine, om pe pamant decat luna sau stea. Multumi in gand lui Dumnezeu ca il facu
om si nu altceva. O va gasi el, sigur o va gasi chiar cu pretul vietii lui.

In tot acest timp, oita ratacea. Noul ei stapan dupa ce o ademeni cu toate cele bune, o lasa
sa pasca singura si oaia chiar se rataci. Ea era obisnuita cu un Pastor. Unul adevarat. Noul stapan
nu stia sa pastoreasca oile sa aiba grija de ele. II placea sa adune oi frumoase. Le aduna din
turme de oi bune si alese. Unele le cumpara, altele le ademenea si pe unele chiar le fura. II placea
sa aiba cele mai frumoase oi, apoi cand se plictisea de ele, facea cojoace din pielea si blana lor.
Multe dintre ele se rataceau pentru ca nu le purta nimeni de grija.

Oaia noastra ajunse singura pe dealuri, pe munti, in cautare de iarba buna si apa de izvor.
Era pentru prima data cand era singura. O incerca un soi de bucurie, sentimentul de libertate
incepu sa-i placa. Cunoscu pajisti straine, ierburi noi, necunoscute, munti ce pareau plini de
comori nebanuite. Chiar ii placea! Oare de ce a trebuit sa stea atata in turma? Sa mearga pe cai
batatorite, pe aceleasi drumuri, zi de zi? Acum descoperea viata si libertatea. Era ea o oaie dar
chiar asa? Sa n-aiba pic de libertate..?

Timpul trecu ..si iarna era aproape. Oaia nu mai gasea de mancare si frigul o speria.
Vanturile pareau mai aprige pe coclaurile pe unde mergea. Apa..era greu de gasit, mancare mai
deloc..si uneori seara, auzea urletele lupilor. Ah! Ce bine ar fi fost acum sa fie la ea acasa, in
staul, cu fratii si surorile ei, la caldura, sa aiba hrana si apa de izvor. Adormi infrigurata si
speriata de noaptea cea friguroasa si de urletele lupilor ce se auzeau din departare. In sinea ei..i
se facu dor de bunul pastor. Ce bine era cu el! Cat de bland si grijuliu era cu oile lui..Unde era el,
Pastorul cel Bun?

Noaptea trecu si dimineata veni cu primii fulgi. Oita zgribulita de frig, infometata si
slabita isi aduna ultimele puteri sa-si caute un adapost. Dintr-odata zari un om ce statea pe o
stanca si canta la fluier un cant duios, de dor. Era El. Blandul Pastor. Cunostea cantul Lui. Inima
ei ii stia melodia, era cantecul pe care Pastorul isi aduna oile in turma. O bucurie de nestavilit ii
umplea inima. O lua la fuga spre Pastor dar din graba, isi scranti un picior. Cazu la pamant dar
noroc ca inca mai purta la gat talanguta. Zgomotul ii atrase atentia Pastorului si el isi regasi oita.
Speriata, fara de putere, slaba, infometata, insetata si bolnava.

Pastorul o privi cu dragoste. Din ochii Lui tasnira raze de lumina. O lua in brate, ii
bandaja piciorul frant, o puse in spate si o lua Acasa, la turma Lui. Sufletul Lui se reintregi. Isi
gasise oaia cea ratacita si odata cu ea, sufletul pierdut. Mare era bucuria Lui. Dadu oitei toate
cele bune de mancare, apa de izvor si-i ingriji piciorul pana la vindecare. Oita era fericita!

Se spune de atunci ca acea oita a devenit cap de turma pentru ca atat de mult il iubea pe Pastor
incat nu contenea in a-L sluji. Iar Pastorul o iubea mult caci stia ca fara ea, sufletul Lui ar fi fost mai putin
decat intreg iar El nu ar mai fi fost El, Cel ce era. Caci vine vremea cand fiecare oaie ratacita isi cauta
Pastorul si Pastorul nu pierde pe niciuna din turma Lui