STREZA RALUCA-MARIA

PROTECȚIA COPILULUI ȘI A ALTOR CATEGORII DE

PERSOANE
SPEȚA 2 - MINORA BOLNAVA

PROBLEME:
Ce soluţie se impune pentru cererea medicului?
RĂSPUNS:
Având în vedere că numeroase cazuri din lume au dovedit că transfuziile de sânge sunt
întra-adevăr dăunătoare în proporție de 80% organismului, statisticile arătând că din 10
persoane 8 persoane sunt diagnosticate cu hepatita C, nu consider că trebuie luat în
calcul numai faptul că pacienta refuză numai din motive religioase, ci și din motive
obiective.
Coroborat cu faptul că în lume există procedura eutanasierii, decizia minorei este cea
mai importantă. Principiul bunei credințe atât al medicului, cât și al pacientei, instanța va
trebui să ia o decizie în spiritul și litera legii. Atât timp cât nicio lege din lume nu îți
interzice de a-ți asuma responsabilitatea în ceea ce privește dreptul la viață, în condițiile
în care nici tratamentul modificat nu oferă o vindecare în proporție foarte mică, instanța
cu siguranță va ține cont de decizia minorei în condițiile în care aceștia au constatat
gradul de inteligență al minorei.
DECIZIE:
În cazul internării forțate și administrații forțate de medicamente sunt violate
prevederile art.5 și art.8 din convenție. Mai mult, din textele de lege nu
rezultă că decizia unui medic cu privire la medicamentele care trebuie
administrate unui pacient poate face obiect al vreounei acțiuni în instanță.
CEDO a constatat că o instanță de judecată nu poate să se pronunțe asupra
legalității administrării forțate a medicamentelor, asupra proporționalotății
măsurii sau asupra efectelor acesteia.
-Instanța a hotărât ca acest caz să fie de partea minorei, având în vedere și
cele declarate mai sus, nimeni nu poate obliga o persoană la tratament, ori din
motive relegioase ori din motive obiective, potrivit art.3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și dreptul la respectul vieții private (art.8 din
CEDO)

ARGUMENTE:
- minora la vârsta ei este destul de inteligentă și are o gândire matură, hotărând singură
pentru deciziile sale și gândindu-se și la riscurile care se pot produce în urma transfuziei
de sânge
- având în vedere deciziile luate de minoră, refuzând transfuzia de sânge, statul trebuie
să ofere tratamente medicale alternative potrivit art.1 din Legea nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă (Consideraţii introductive privind libertatea religioasă şi refuzul
transfuziei de sânge în cazul membrilor Organizaţiei religioase "Martorii lui Iehova".
Dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă este recunoscut
oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor
internaţionale la care România este parte)
-Faptul că nu sunt asigurate în unităţile medicale dotările necesare pentru aplicarea unor
tratamente alternative îl pune pe medic în situaţia dificilă de a alege: fie să practice
medicina în interesul pacientului, având în vedere protejarea sănătăţii sau salvarea vieţii
pacientului, cu importanţă şi mai mare atunci când medicul are în faţă un pacient minor,
uneori chiar prin administrarea unei transfuzii de sânge, chiar dacă medicul ştie că există
un refuz al pacientului minor „Martor al lui Iehov” sau chiar dacă ştie că există un refuz
al părinţilor/tutorelui pentru administrarea pacientului minor al unui tratament bazat pe
transfuzia de sânge pe motive religioase, însă dacă medicul optează în acest fel îşi asumă
riscul de a putea fi chemat să răspundă pentru malpraxis medical, pentru nerespectarea
voinţei pacientului, respectiv a voinţei exprimate a părinţilor pentru minori; a doua
opţiune ar fi să respecte voinţa exprimată a pacientului minor, „Martor al lui Iehova”, de
a refuza tratamentul bazat pe transfuzia de sânge, respectiv refuzul părinţilor „Martori ai
lui Iehova” de a accepta un tratament bazat pe transfuzii de sânge pentru copilul
acestora, pacient minor, chiar în cazuri de urgenţă şi chiar dacă sunt conştienţi că nu
există tratament bazat pe soluţii alternative la transfuzia de sânge.
-Părinţii, „Martori ai lui Iehova”, au dreptul de a refuza transfuzia de sânge pe motive
religioase pentru copilul lor, pacient minor, însă acest lucru nu înseamnă un refuz al
tratamentului pentru minor, ci în realitate invocă un drept la tratament medical conform
convingerilor religioase, adică bazat pe soluţii alternative la transfuzia de sânge, ca drept
recunoscut de către stat. Totuşi, lipsa asigurărilor dotărilor necesare în unităţile medicale
pentru aplicarea unor tratamente alternative la medicina bazată pe transfuzii de sânge nu
poate fi imputată medicului, însă există riscul ca medicul să practice o medicină
defensivă, tocmai de teama de a i se angaja răspunderea pentru malpraxis medical pentru
aplicarea unui tratament bazat pe transfuzia de sânge, împotriva unui refuz expres pentru
administrarea acestuia.