Tema numărul 8

CARO
Etică în afaceri

Iancu Alexandra Daniela

Mihai Daniela Andreea
 Un transplant cardiac reprezintă o procedură chirurgicală de transplantare a unei inimi
funcționale din punct de vedere biologic, de la un donator către un pacient ce prezintă
insuficiență cardiacă în stadiu terminal. 1
În ceea ce îi privește pe pacienții cardiaci, aceștia pot fi sau nu potriviți pentru un
transplant de inimă, acest lucur depinzând de afecțiunile circulatorii pe care unii dintre ei le au.
Există câteva condiții care cresc șansele de complicații post-operatorii în cazul realizării unei
operații pe cord deschis, mai exact: boli de plămâni, rinichi, diabet sau ficat, boli vasculare ale
gâtului sau ale arterelor picioarelor, cât și vârsta de peste 60 de ani.
Etica este disciplina ce se ocupă de problemele morale la nivelul cercetării biologice,
medicale sau genetice. Una dintre ramurile eticii normative aplicate este etica medicală.
Decizia etică nu este întotdeauna atât de ușoară pe cât lasă profilul teoretic de înțeles.
Pentru a putea adopta decizia corectă trebuie cunoscute exact motivațiile de susținere ale
premizei inițiale, argumentul etic al premizei.
În etica medicală există principiul dreptății, sincerității, veridicității și responsabilității,
principiu ce obligă lucrătorii medicali să trateze fiecare pacient in mode gal indiferent de sex,
rasă, diagnostic sau stare socială.
Conform principiului sincerității lucrătorii din Comitetul de etică al spitalului sunt datori
să spună adevărul, fără a induce în eroare în mod intenționat. Veridicitatea reprezintă obligația pe
care o are lucrătorul medical față de pacient de a-i comunica adevărul și de a-i oferi acces la
informații, iar resposabilitatea presupune asumarea responsabilității cadrului medical pentru
acțiunile sale.2
Moralitatea reprezintă un cod al conduitei ce are la baza două principii general valabile:
în orice situație, fiecare dintre noi, are atât obligații, cât și drepturi.
In ceea ce privește etica medicală, pacinții au dreptul legal să participe la deciziile cu
privire la îngrijirea medicală de care vor beneficia, au dreptul de a primi răspunsuri la cererea de
îngrijire și dreptul de a li se asigura o explicație a costurilor, indiferent care este sursa de plată.
În ceea ce privește luarea deciziilor cu privire la un pacient, acest lucru presupune
evaluarea și cântărirea diverselor motivații stabilite și alegerea celei mai justificate. Atunci când
există îndoieli cu privire la decizia cea mai înțeleaptă, se apelează la ajutorul exterior pentru a

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Transplant_de_inim%C4%83
2
file:///C:/Users/V310/Downloads/48882957-2-Etica-medicala-final.pdf
putea clarifica aspecte generale ale cazului și a stabili alternativa de urmat. Astfel, acțiunile
medicului sunt dictate de decizia luată de către Comitetul etic al spitalului.
Și în privința principiilor de etică medicală există probleme și dificultăți de aplicare
practică, astfel că, în funcție de caz, stabilirea priorităților revine strict medicului. Într-adevar,
există anumite situații în care aceste reguli pot fi încălcate pe baza unui risc calculat.3
Subiectul prezentat pune în discuție situația a două persoane cu stiluri de viață diferite,
dar care au ajuns într-un punct critic al vieții similar: ambele persoane avand nevoie de un
transplant de inimă pentru o viață normală și liniștită.
Deși există posibilitatea, resursele necesare, tehnologia, cat și medicii mult mai pregătiți,
transplantul de organe rămâne însă un procedeu dificil de realizat. Numărul mic de donatori
reprezintă principala cauză a deficitului de transplanturi de inimă.
Donatorul, persoană recent decedată, este eligibil pentru transplantul de inimă după o
serie de teste cardiace care să dovedească sănătatea inimii acestuia, însă nu doar donatorul
trebuie să întrunească anumite condiții în vederea bunei desfășurări a transplantului.
-pacientul are o afecțiune cardiacă foarte gravă, în ultimul stadiu;
-pacientul are șanse mici de supraviețuire în următorul an fără un transplant cardiac ;
-pacientul nu are alte condiții medicale serioase care ar putea reduce speranța de viață;
-medicul este convins că un transplant cardiac va crește rata de supraviețuire și va îmbunătății
calitatea vieții pacientului ;
-pacientul trebuie să facă dovada că a renunțat la fumat și la consumul de alcool pentru o
perioadă de timp (4 sau 6 luni) înainte de a fi trecut pe lista de așteptare.
Pentru rezolvarea problemei propuse, una dintre sarcinile dificile îi revine Comitetului
de etică al spitalului, care trebuie să analizeze foarte bine situația fiecaruia dintre cei doi pacienți
și să ia decizia finală .
Pentru a facilita procesul de decizie, membrii comitetului trebuie să fie foarte bine
informați, să analizeze argumentele expuse și să cunoască toate amănuntele problemei. Pe lângă
acestea, ei trebuie să se gandească și la consecințele alegerii lor și la care ar putea fi cel mai prost
scenariu posibil.
Textul ales descrie sumar doi pacienți ce se află pe lista de așteptare pentru o operație de
transplant de inimă, dar pentru care găsirea unui donator compatibil a fost un lucru dificil. Viața

3
http://www.med.ugal.ro/site%20final%20ati/ASPECTE%20ETICE%20IN%20PRACTICA%20EMDICALA.html
unuia dintre ei s-ar putea schimba în momentul în care apare o persoană eligibilă pentru a se
putea realiza transplantul. Așadar, Comitetul de etică al spitalului are de luat o decizie dificilă cu
privire la viața celor două persoane prezentate.
În ceea ce privește transplantul  de inimă, peste 5 000 de români se află pe lista de
așteptare pentru o nouă șansă la viață, dar numărul real al  persoanelor ce au nevoie de acest
lucru, dar care nu figurează în baza de date, este mult mai mare. Problema esențială este numărul
foarte mic de donatori. Conform unei statistici realizate în decursul câtorva ani, am aflat că în
anul 2016 au fost  124 de donatori, în 2017 numărul acestora scăzând considerabil, ajungând la
65 de donatori, iar în anul 2018 monitorizându-se un număr mai mic de 50 de donatori.
Această insuficiență a numărului de donatori compatibili pune și mai multă presiune pe 
cei care trebuie să decidă soarta pacienților, deoarece în momentul în care apare posibilitatea
realizării unui transplant, există cazuri precum cel de față, comisia fiind nevoită să aleagă cărui
pacient îi oferă o nouă șansă la viață.
 În text, cei doi pacienți sunt prezentați în antiteză, unul dintre ei fiind în vârstă, suferind
și alte operații în trecut și neacordând interes calității vieții sale, pe când celălalt pacient este
mult mai tânăr, duce o viață sănătoasă și încearcă să ofere un trăi bun familiei sale.
Un prim argument ce trebuie discutat este perioada de așteptare a fiecărui pacient. Este
bine cunoscut faptul că aceste operații se fac în funcție de gravitatea situației pacienților, cât și în
funcție de lista de așteptare. Comitetul are de ales între primul pacient, pe care îl vom numi și
pacientul X, care se află pe lista de așteptare cu mult înaintea celui de-al doilea ( pacientul Y).
Luând în calcul acest aspect, primul pacient ar avea întâietate pentru susținerea transplantului de
inimă. 
Cel de-al doilea argument prezentat este situația celui de-al doilea pacient care pare să
aibă o soluție în tratamentul medicamentos, ce îl va ajuta să traiasca un timp destul de
îndelungat, chiar până la găsirea unui nou donator eligibil transplantului. Din acest punct de
vedere si tinand cont de stărea de sănătate a celor doi, pacientul X are o situație mult mai gravă,
tratamentul medicamentos ne mai fiind o soluție pentru acesta, starea sa înrăutățindu-se odată cu
trecerea timpului, suferind două incidente grave pe parcusul așteptării unei noi inimi – doua
angioplastii si doua operatii de bypass-, care aproape l-au adus în pragul decesului.
Precum primul argument dezbătut, și cel de-al doilea aduce întâietate primului pacient în
privința transplantului, deoarece acesta are o afecțiune gravă, în ultimul stadiu, pacientul Y
putand supraviețui în următorul an fără transplant, tratamentul medicamentos reprezentând o
soluție pentru șansa acestuia la viață.
Odată cu analiza mult mai detaliată a dosarelor celor doi pacienți, Comitetul de etică află
vârsta înaintată a primului pacient, care poate reprezenta o problemă. Ținând cont de cei 64 de
ani ai pacientului, acesta depășește vârsta până la care este recomandată procedura de transplant
de inimă.
Vârsta de peste 60 de ani la pacienții doritori ai unui transplant de inimă îi poate cataloga
ca fiind nepotriviți. Această condiție este foarte importantă și poate crește șansele unor
complicații post-operatorii. Din acest punct de vedere, pacientul Y prezintă un avantaj față de
primul pacient, fiind mai tanar cu 30 de ani, sansele de reusita ale operatiei fiind mult mai
ridicate.
O reală problemă asociată primului pacient, este dată de stilul de viață nesănătos al
acestuia. Supraponderalitatea, dar și tutunul, alături de un stil de viață haotic, nesănătos,
reprezintă unele din princialele motive ale bolilor cardiovasculare.
„Afecțiunile cardiovasculare sunt prima cauză de mortalitate în lume, iar consumul de
tutun, precum și fumatul pasiv, contribuie la aproximativ 12% din decesele la nivel mondial.
După hipertensiunea arterială, consumul de tutun este a doua cauză care provoacă bolile
cardiovasculare. Consumul de tutun afectează direct inima. Atunci când actionează împreună cu
alți factori, riscul crește considerabil.”
„Cât despre supraponderabilitate, afecţiunile cardiovasculare cuprind o paletă mai largă
de boli ale inimii şi a vaselor sanguine. Iată care sunt principalele afecţiuni care pot apărea din
cauza obezităţii: cardiomiopatia obeză, hipertensiunea arterială, boala coronariană, insuficienţa
cardiacă, fibrilaţia atrială, aritmiile ventriculare, accidentul vascular cerebral, boala venoasă.”
Cu toate acestea, ignorând sfaturile medicului, pacientul nici măcar nu a încercat
schimbarea stilului său de viață, având mai multe intervenții, două angioplastii și două operații
de bypass, care nu a fost niciodată de ajutor așa cum era de așteptat, ca urmare a acestei ambiții
personale. Și o denumim ambiție personală, din cauza motivului adus de către pacient, „este prea
dificil”, ca motivație a eșecului său în a-și schimba stilul de viață. Este clar că o persoană care
pune preț pe calitatea vieții și are o dorință reală pentru îmbunătățirea acesteia, va face tot
posibilul și orice îi stă în putință să își îndeplinească visul. Ori renunțarea la fumat și adoptarea
unui stil de viață mai sănătos, cu o dietă echilibrată, nu reprezintă una dintre cele mai dificile
obiective de atins, ca acestea să nu îi stimuleze nici măcar dorința de a încerca.
Spre deosebire de pacientul X, cel de-al doilea pacient este o persoană care toată viața sa
a avut grijă de el și de sănătatea sa. A avut o dietă sănătoasă și a făcut foarte mult sport. La vârsta
de 34 de ani se pare că viața sa a luat o turnură neașteptată, ignorând toate eforturile pacientului
și aducând în viața sa necesitatea acestui transplant de inimă. Deși nu există reguli scrise cu
privire la aceste argumente, Comitetul de etică este de acord cu faptul că un om al cărui
dezinteres și comoditate sunt mai mari decât interesul pentru propria sa viață, se surclasează față
de cel de-al doilea pacient care a făcut tot ce i-a stat în puteri să prevină problemele, chiar din
proprie inițiativă, fără insistențele medicilor, așa cum s-a întâmplat în cazul primului pacient.
Singurul aspect nediscutat de către Comitetul de Etică rămâne însă diferența de vârstă.
Deși primul pacient are 64 de ani, vârstă ce presupune posibilitatea apariției anumitor riscuri în
urma transplantului de inimă, cel de-al doilea pacient are 34 de ani, ani ce simbolizează tinerețea,
puterea, creșterea, evoluția constantă, speranța și puterea de muncă, puterea de a realiza cât mai
multe. Privind astfel, poate lua Comitetul de Etică o decizie? Poate să ia în calcul acest aspect ca
fiind un argument puternic în luarea deciziei pe care aceștia o au de făcut? „Dar ce înseamnă, de
fapt, să facem alegerea potrivită? A face o alegere presupune că avem deja două posibilități
distincte, opuse poate, ambele egal valabile și valide din punct de vedere al beneficiilor și
dezavantajelor pe care le oferă.”4
Asadar, ce avantaje și ce dezavantaje pot reieși din aspectul diferenței de vârstă dintre cei
doi pacienți? Putem identifica un argument valid, dat de vârsta de 64 de ani a primului pacient,
care nu se încadrează în categoria de vârstă recomandată pentru transplantul de inimă, ceea ce
aduce un avantaj celui de-al doilea pacient. Și putem de asemenea identifica un argument moral,
care înseamnă luarea unei alegeri de durată (reprezentată de vârsta de 34 de ani a celui de-al
doilea pacient), în detrimentul unei alegeri de scurtă durată (reprezentată de vârsta de 64 de ani a
pacientului X). Ambele oferă astfel avantaje celui de-al doilea pacient.
Așadar, după prezentarea acestor aspecte ale problemei, Comitetul de Etică a identificat
următoarele avantaje și dezavantaje pentru fiecare pacient :
1. Avantaje pentru primul pacient :
-existența acestuia pe lista de așteptare cu timp îndelungat înaintea găsirii unui donator eligibil
4
https://www.google.com/amp/s/psychologies.ro/cunoaste-te/cum-sa-facem-cele-mai-potrivite-alegeri-
2141203/amp
-stare de sănătate gravă, care aproape i-au cauzat decesul
Dezavantaje ale primului pacient :
-vârsta de 64 de ani
-stil de viață nesănătos
-fumător
-persoana supraponderală
-intervenții medicale anterioare cu rezultat negativ din cauza stilului de viață nesănatos
2. Avantaje pentru cel de-al doilea pacient:
-vârsta de 34 de ani
-stil de viață sănătos
-alimentație corectă
-persoană sportivă
-fără antecedente medicale anterioare
Dezavantaje pentru cel de-al doilea pacient :
-prezența pe lista de așteptare cu puțin timp înaintea găsirii unui donator eligibil
-tratament medicamentos disponibil, reprezentând o soluție pentru pacient până la găsirea unui
nou donator
Ca argument moral adus ca beneficiu la situația celui de-al doilea pacient, Comitetul de
Etică a ținut cont de asemena și de situația familială a acestuia. Cei doi copii de 2 și 5 ani pe care
pacientul îi are au reprezentat un argument al deciziei.
„Pornind de la existenţa acestor nevoi, de la faptul că în anumite cazuri pierderea unui
părinte (anunţată de prezenţa unei boli sau neaşteptată, accidentală) poate ridica probleme
semnificative de adaptare care să afecteze funcţionarea copilului, precum şi de la faptul că
mintea umană, inclusiv a copilului dispune de resurse proprii pentru a face faţă traumei unei
pierderi (capacitate cunoscută sub numele de „rezilienţă”). Adaptarea copilului la pierderea unui
părinte a fost legată de etapa de dezvoltăre cognitivă în care se află copilul, potrivit vârstei sale
cronologice. Între 2 şi 7 ani (stadiul gândirii preoperaţionale), când gândirea copilului este
centrată pe sine (egocentrism), moartea este înţeleasă în termeni de plecare, adormire sau rănire.
Copilul poate cere la această vârstă „repararea” sau „înlocuirea” părintelui decedat sau pune
întrebări repetate despre „când revine”, „când se întoarce” persoana dispărută.”5

5
http://www.parintibuni.ro/index.php/Psihoeducatie/despre-reactia-copiilor-la-pierderea-unui-parinte.html
 Așadar, deși din punct de vedere moral s-ar pune spune ca acestia nu au luat decizia
corecta fata de pacientul de 64 ani, data fiind perioada de asteptare a acestuia pentru a primi
sansa la o noua viata, Comitetul si-a asumat alegerea facuta, considerand ca argumentele
prezentate sunt mult mai puternice. Totodata, un contra-argument pentru decizia acestora este
reprezentat si de faptul ca pacientul Y poate inca sa duca o viata normala ajutat de un tratament
medicamentos. Comitetul spitalului a justificat si de data aceasta alegerea facuta, sustinand ca nu
isi pot asuma riscul de a pierde o persoana care pune pret pe calitatea vietii in cazul in care in
urmatorii ani vor aparea complicatii in viata pacientului Y sau nu vor gasi un pacient eligibil,
luand in calcul situatia pacientului X care astepta acest tratament de foarte mult timp.
Chiar daca timpul de asteptare indelungat al pacientului X ii oferea intaietate, toate
celelelalte amanunte expuse cu privire la viata acestuia erau in defavoarea lui. Din scurta
descriere realizata a acestuia se intelege ca nu este o persoana care pune accent pe viata sa,
refuzand sa renunte la obiceiurile care nu ii aduc niciun beneficiu.
Astfel, in urma unei analize indelungate si amanuntite a situatiei celor doi pacienti, cat si
a avantajelor si dezavatajelor caracteristice fiecaruia, Comitetul de Etica a stabilit aprobarea
transplantului de inima pentru cel de-al doilea pacient.