Ce este Inteligenţa Organizaţională?

Escaladarea muntelui imens de informaţii disponibile în prezent, face ca acest demers să pară
imposibil, la o primă vedere. Însă, Inteligenţa Organizaţională poate face această ascensiune mai
uşoară.
Prin Inteligenţă Organizaţională înţelegem capacitatea unei organizaţii de a-şi optimiza
performanţele prin: (1) identificarea informaţiilor relevante; (2) analizarea adecvată a acestor
date astfel încât să ajungă la informaţii mai eficiente decât cele ale competiţiei; (3) capacitatea de
a acţiona pe baza indicaţiilor rezultate în urma acestei analize. 
Inteligenţa Organizaţională ajută compania să identifice noi valenţe ale informaţiei pe care o
deţine, dincolo de simpla sa accesare şi gestionare. Prin abordarea informaţiei din unghiul
Inteligenţei Organizaţionale, companiile îşi pot alinia nevoile informaţionale la strategia şi
obiectivele lor de business.
Inteligenţa Organizaţională oferă o modalitate de abordare care asigură o viziune globală asupra
întregului lanţ valoric al informaţiei. Astfel, compania beneficiază, de o serie de informaţii
rezultate în urma interconectării datelor care pot contribui la creşterea performanţelor afacerii.    
Deciziile bazate pe oimagine informaţională completă îmbunătăţesc managementul riscurilor
companiei. Valoarea acestor informaţii este definită şi măsurată prin relevanţa pe care ele o au în
luarea deciziilor. Astfel, Inteligenţa Organizaţională este o armă strategică în arsenalul unei
companii.
Cele patru componente ale Inteligenţei Organizaţionale
Informaţiile au impact asupra performanţei afacerii şi a procesului de luare a deciziilor.
Abordarea Inteligenţei Organizaţionale combină toate disciplinele necesare pentru a ajuta
companiile să genereze valoare din informaţiile pe care le deţin, să-şi îmbunătăţească abilitatea
de a-şi defini avantajele competitive, să-şi accelereze performanţele de business şi să ia cele mai
bune decizii strategice pe baza înţelegerii şi prelucrării informaţiei
Inteligenţa Organizaţională are patru arii majore de aplicare:
1. Managementul performanţei companiei: deoarece ajută organizaţiile să-şi calibreze
mai bine sau să-şi îmbunătăţească activitatea de planificare, de bugetare şi prognozare, de
management al raportărilor şi al consolidărilor bugetare, astfel încât managementul
performanţei să se deruleze prin folosirea celor mai adecvate soluţii tehnologice pentru
urmărirea rezultatelor vizate.
2. Date pentru analizele de risc şi performanţă: deoarece permite companiilor să
folosească informaţiile pe care le deţin pentru a genera date concrete care să fie utilizate în
luarea deciziilor de business sau a unor măsuri care să îmbunătăţescă activităţile de control,
de reducere a riscului, de optimizare a performanţei şi de generare a creşterii.
3. Procesarea şi integrarea informaţiilor: deoarece oferă posibilitatea companiei să facă
trecerea de la o organizaţie bazată pe  prelucrarea datelor la una bazată pe cunoaştere sau la
o afacere socială, în care informaţiile interconectate favorizează configurarea unui ecosistem
reciproc avantajos.
4. Strategia şi managementul informaţiei: deoarece ajută organizaţiile să identifice şi să
cuantifice domeniile de informaţii relevante din interiorul şi din afara afacerii şi să le
alinieze valorilor de business, îmbunătăţind, în acelaşi timp, procesul de prelucrare a
informaţiilor, operaţiunile şi comportamentul angajaţilor.
Inteligenţa organizaţională a fost, iniţial, un concept cibernetic, promovat de Sternberg (1986).
Potrivit teoriei lui, pentru a se putea vorbi de inteligenţă într-o organizaţie trebuiau satisfăcute
simultan următoarele condiţii:
• adaptabilitatea la context;

• posibilitatea de a influenţa mediul extern, măcar în zona limitrofă frontierei organizaţiei;

• capacitatea de a găsi, dacă este nevoie, un nou teren de acţiune, sau de a se schimba radical,
pentru a se integra în noul mediu;

• capacitatea de a contribui la durabilitatea ansamblurilor în care organizaţia se integrează.

Ulterior, inteligenţa organizaţională a fost definită (Argyris, 1999) drept capacitatea colectivă a
organizaţiei de a genera, integra şi aplica cunoştinţele. Inteligenţa organizaţională este o un
concept stratificat, care decurge din înainte-menţionata teorie a inteligenţelor multiple. Doar că
inteligenţele complementare care o compun nu se îmbină ca piesele unui puzzle, ci precum
componentele unei articulaţii. Sinteza inteligenţelor într-o organizaţie, pentru a putea vorbi de
inteligenţă organizaţională, trebuie să fie una funcţională.

Organizatia militara apare in viata sociala evoluata. In modul cel mai general, ea poate fi
constituita din mai
multe persoane care desfasoara activitati in comun in vederea indeplinirii unui obiectiv sau a mai
multora
stabilite. Pentru a raspunde cerintelor este alcatuita, la randul ei, dintr-o multime de subdiviziuni,
de marimi si
importanta diferite, cu functionalitati foarte bine conturate. Practic, armata are forma unei
piramide in care
subdiviziunile se multiplica de la varf catre baza.
Organizatia militara reprezinta o entitate sociala specifica, constituita in mod deliberat dintr-un
numar
suficient de indivizi ce detin statute si indeplinesc roluri bine definite, care urmaresc in mod
organizat realizarea
scopului pentru care a fost creata, acela al apararii nationale.
Analiza definitiei ofera cateva elemente de retinut, si anume:
• existenta in organizatia militara a unui numar suficient de mare de indivizi;
• caracterul constient al crearii organizatiei militare;
• urmarirea sustinuta a unor scopuri precise si specifice;
• diviziunea activitatilor;
• misiunea de optimizare a activitatiilor etc.
Caracteristicile organizatiei militare:
a) In organizatia militara predomina relatia formala.
Regulamentele militare prescriu comportamentul indivizilor aflati pe diferitele trepte ierarhice si
aceasta, nu
numai in problemele de serviciu, ci si in afara lor.
Comportamentul se exprima prin simboluri exterioare, ca de exemplu: tinuta militara, grade
militare,
insemne, conduita etc., si au ca scop identificarea militarilor ca grup distinct, uniti printr-o
legatura formala ce
genereaza putere, influenta si autoritate. Predominanta legaturii formale este consecinta statutarii
stricte anormelor impuse militarilor prin legi, ordine si regulamente. Privit astfel, aspectul
formal, oficial al legaturilor

sociale, capata importanta deosebita.

b) Organizatia militara este o institutie birocratica cu structura ierarhica.
Termenul „institutie birocratica” presupune: subordonarea in exclusivitate pe verticala;
desfasurarea
activitatilor pe principiul unitatii de comanda; cresterea rolului disciplinei si al ordinii in
realizarea coeziunii
organizationale; ierarhia functiilor si gradelor etc.
Dintr-o asemenea perspectiva, organizatia militara nu este constituita ca urmare a unor optiuni
individuale,
ci pe criterii riguroase care tin seama de capacitatile, aptitudinile si disponibilitatile militarilor de
a indeplini
diverse misiuni.
Ierarhia functiilor si gradelor reprezinta o caracteristica cu reale si evidente influente in crearea
unui cadru
stimulativ, competitiv si eficient.
c) Organizatia militara este un mediu social cu un sistem propriu de stratificare.
Ierarhia militara se distinge de celelalte ierarhii prin aceea ca, este impartita in diverse grupuri
sociale.
Distanta sociala dintre pozitiile ocupate de ofiteri, maistri militari, subofiteri şi militari angajati
pe baza de
contract da nastere la fenomene relevante, carora trebuie sa li se acorde atentia necesara.
Studii efectuate in unele armate moderne (SUA, Franta, Germania, Anglia, Italia), releva faptul
ca existenta
unei distante sociale mari intre ofiteri si subofiteri, precum si intre acestia si trupa exercita
influente negative
asupra moralului celor din urma.
Intelegerea efectelor stratificarii sociale din organizatia militara presupune o abordare complexa.
Luarea in
considerare numai a opiniei unei categorii sau alteia de militari, da nastere la o
imagine trunchiata a
fenomenului si de aici, concluzii si decizii limitate.
d) Organizatia militara este destinata apararii nationale.
„Armata este componenta de baza a fortelor armate, care asigura pe timp de pace si la razboi
integrarea intr-o
conceptie unitara a activitatii tuturor fortelor participante la actiunile de aparare a tarii.”
Reprezentand interesele fundamentale ale Romaniei, subordonata exclusiv vointei poporului,
armata are
misiunea fundamentala de „…garantare a suveranitatii a independentei si a unitatii statului, a
integritatii
teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale".
e) Organizatia militara reprezinta un mediu educational specific.
Armata pregateste generatiile de tineri pentru ducerea razboiului dar si ca buni cetateni, cu
respect fata de
legi, bine, adevar si dreptate.
Factorii educationali din armata isi sprijina efortul pe trasaturile specifice tineretii: exuberanta,
daruire,
inventivitate, sacrificiu, dorinta de afirmare etc.
Ca institutie cu rol educativ, armata îi pregateste pe tineri pentru integrare si adaptare la cerintele
societatii.
f) Implicarea organizatiei militare in actiuni care fac obiectul prezentului, dar mai ales viitorului.
In cazul misiunilor umanitare (cutremure, inundatii, explozii, contaminari radioactive, secete,
dezechilibre
ecologice majore etc.) rolul militarilor este de a monitoriza temporar zona calamitata,
introducand rigorile
militare si asigurand astfel ca durata lichidarii efectelor sa fie cat mai mica, iar populatia sa
sufere cat mai putin
de pe urma acestora.
Mediul actiunii militare
Activitatile militare manifestate sub forme diferite (pregatire de lupta, serviciul operativ,
serviciul interior si
de garda, invatamant, cercetare stiintifica si tehnologica etc.) prezinta particularitati rezultate din
conditiile
specifice in care se desfasoara:
• subordonarea neconditionata; viata in organizatia militara se desfasoara pe baza legilor,
regulamentelor
si ordinelor;
• activitatile zilnice sunt efectuate pe baza unui program stabilit;
• exercitarea unui control permanent din partea superiorilor;
• solicitari profesionale cu caracter de noutate;
• activitati cu grad de solicitare fizica si psihica;
• mod de lucru preponderent in echipa;
• sistem de comunicare specific;
• incetarea activitatilor numai prin ordin;
• valori si norme morale specifice;
• restrictionarea petrecerii timpului liber, a comportamentului cotidian, inclusiv a modului de
satisfacere a
trebuintelor;
• despartirea temporara de familie, prieteni, cunoscuti, de colectivul de munca anterior;
• permanenta situatiilor de risc si pericol;
• alte privatiuni ale serviciului militar prin care se impun solicitari deosebite etc.