1. Care este poziția juridica a intermediarului la luarea de mita atunci când
acesta are el însuși calitatea ceruta de norma de incriminare? Este el autor sau complice? La infracțiunea de luare de mită participația penală este posibilă în toate formele; în ipoteza coautoratului toți făptuitorii trebuie să aibă calitatea de funcționari publici sau celelalte calități cerute de textul incriminator [art. 175 alin. (1 si 2) C.pen.]; instigator sau complice poate fi orice persoană, indiferent de calitatea participanților; persoana care dă mita nu are calitatea de instigator sau complice la infracțiunea de luare de mită, ci va răspunde penal ca autor al infracțiunii de dare de mită; tot astfel, subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de luare de mită nu are calitatea de complice sau instigator la infracțiunea de dare de mită; persoana pe care autorul infracțiunii de luare de mită o stabilește să fie intermediar între el și mituitor va avea calitatea de complice la luarea de mită; dacă inițiativa luării mitei a aparținut intermediarului, acesta va fi instigator la luare de mita. În cazul luării de mită, se pot ivi situații în care mita ajunge de la mituitor la mituit prin doi intermediari, care acționează succesiv. În acest caz, suma de bani sau folosul material de altă natură este luat de unul dintre intermediari și transmis celuilalt, care la rândul său îl remite funcționarului public. In situatiile de acest fel, primul intermediar care il ajuta pe cel de-al doilea la indeplinirea actului sau de complicitate, nu este un complice al complicelui, ci un complice al autorului luarii de mita. In sistemul nostru de drept, complicitatea nu este o infractiune de sine statatoare, susceptibila ea insasi de participatie, complicele complicelui nu poate fi considerat decat complice al autorului. Într-o opinie doctrinară, se afirmă faptul că persoana pe care autorul infracțiunii de luare de mită o stabilește să fie intermediar între el și mituitor va avea calitatea de complice la luarea de mită; dacă inițiativa luării mitei a aparținut intermediarului, acesta va fi instigator la luare de mită. Totodată, în literatura juridică s-a susținut că intermediarul nu poate fi decât complice, iar în unele cazuri instigator. Așadar, deși prin activitatea sa intermediarul înfăptuiește chiar acțiunea constitutivă (primește, pretinde, etc.) a infracțiunii de luare de mită, totuși această activitate, fiind prin voința legii fapta autorului, nu poate fi caracterizată, în ceea ce îl privește pe intermediar, decât ca act de ajutor, deci de complicitate. În cazul luării de mită, se pot ivi situații în care mita ajunge de la mituitor la mituit prin doi intermediari, care acționează succesiv. În acest caz, suma de bani sau folosul material de altă natură este luat de unul dintre intermediari și transmis celuilalt, care la rândul său îl remite funcționarului public. În situațiile de acest fel, primul intermediar care îl ajută pe cel de-al doilea la îndeplinirea actului său de complicitate, nu este cum s-ar putea crede un complice al complicelui, ci un complice al autorului luării de mită. Intermediarul, chiar funcţionar fiind dar neavând atribuţii în legătură cu actul pretins de mituitor, nu face altceva decât să transmită solicitarea făcută de funcţionarul competent să efectueze actul vizat de mituitor, sau acceptarea de către acesta a unei oferte anterioare. În acelaşi sens s-a pronunţat şi practica judiciară în materie. Activitatea de mijlocire între mituitor și mituit pe care o desfășoară intermediarul va constitui, după caz, complicitate la dare sau luare de mită, după cum a înțeles să ajute, prin acțiunile sale, pe mituitor sau mituit. Dar, în acest caz nu se pot reține două infracțiuni în concurs (dare și luare de mită).