SOCIETATEA

23.04.2018

Definitie: Societatea este contractul consensual prin care 2 sau mai multe persoane pun in
comun activitatea lor sau anumite bunuri in scopul de a realiza un castig. Contractul de societate
a fost precedat de o forma a indiviziunii numita „antiqum consortium”, care potrivit lui Gaius este
o forma de societate in care societarii au dreptul sa dispuna atat de partea ce le revine cat si de
intregul patrimoniu.

In realitate „antiqum consortium” era o stare de codevalmasie intre membrii aceleeasi familii in
legatura cu exploatarea pamantului sau a unor bunuri mobile.

Felurile societatii 7.05.2018

-Cea mai veche forma a acestui contract este „societas aliuius negotiationis”, adica societatea
care are drept obiect un singur fel de a face. Prima forma de acest tip a reprezentat-o „societas
publica rorum”, adica socitatea de publicani, care isi asuma obligatia cu privire la colectarea
impozitelor statului. Astfel statul obisnuia sa concedeze strangerea impozitelor unor asociatii de
particulari. Asemenea asociatii se bucurau de personalitate juridica. Ele erau formate din cavaleri
si se numeau „societas publica rorum”.

O alta aplicatiune a societatii, ce are drept efect un singur fel de a face o constituie interventia
intervenita intre proprietarul unui sclav si un alt sclav...in baza careia actorul se obliga sa-l invete
pe sclav arta actoriei pentru ca apoi sa-l exploateze impreuna.

-„Societas omnium bonorum” (societatea tuturor bunurilor prezente si viitoare)

Exprima intelegerea intervenita intre dezrobitii aceluiasi patron cu privire la punerea in comun a
bunurilor lor.

-„Societas unius rei” ( a unui singur lucru)

Se realizeaza prin punerea in comun a unui singur bun (exemplu: un sclav)

-„Societas restus” ( societatea cu privire la venituri)

Se incheia intre acei negustori care se inteleg sa puna in comun toate castigurile realizate de pe
urma incheierii unor acte cu titlu oneros. Deci bunurile dobandite cu titlu gratuit precum
donatiile nu urmau a fi puse in comun in cadrul acestei societati.

Elementele societatii
Pentru formarea contractului de societate era necesar a fi intrunite anumite elemente caci ele ne
fac deosebirea intre o asociere si o stare de indiviziune. Fiecare asociat trebuia sa aduca un aport
la constituirea societatii al carui obiect putea fi extrem de variat precum transmiterea proprietatii
asupra unui lucru, munca asociatului sau prestarea de servicii. Societatea exprima apoi un interes
comun, deci fiecare societar trebuia sa participe la beneficii si la pierderi rezultate din faptul
asocierii, conform unei intelegeri existente intre ei.

In lipsa acestui interes comun proprietatea va fi nula ca si contract. Intentia de a forma o

societate ne determina sa delimitam actul consensual de starea de indiviziune numita „antiqum
consortium”. Nu in ultimul rand, societatea presupune un scop licit (legal).

Efectele societatii
Ca orice contract sinalagmatic perfect, societatea genereaza obligatii pentru toti participantii.
Spre deosebire de vanzare sau de locatiune, contractul de societate da nastere unor obligatii
identice pentru toti societarii, intrucat interesele acestora sunt la randul lor identice.

Obligatiile partilor sunt sanctionate printr-o singura actiune acordata fiecarui asociat.” Actio
prosocio” prezinta caracteristicile esentiale ale actiunilor, care sanctioneaza contractele
consensuale in sensul ca in formula sa figureaza o „intentio incerta” si de buna-credinta.
„Condemnatio” are de asemenea o redactare incerta.

Pe de alta parte, „actio prosocio” prezinta si unele particularitati decurgand din faptul ca
judecatorul potrivit cu indicatiile date in „condemnatio” va condamna pe parat in limitele
mijloacelor de care acesta dispune.

O alta particularitate consta in aceea ca cel condamnat devenea infam, acest lucru rezulta din
aceea ca societatea isi avea originea in vechea diviziune familiala.

„Actio prosocio” sanctioneaza mai intai obligatia partilor de a-si aduce un aport, societarii mai au
apoi obligatia de a se ingriji de afacerile asociatiei ca de propriile lor afaceri, in caz contrat ei vor
raspunde pentru „culpa levis in concreto”.

De regula, fiecare asociat are dreptul de administrare, desi uneori mai ales cand numarul
societarilor este mai mare modul de administrare urmeaza a fi hotarat prin conventia partilor.
Asociatii au obligatia de a suporta fapta produsa de societate fie proportional cu contributia
fiecaruia fie in mod egal.

Fiecare din membrii asociatiei aveau de asemenea posibilitatea sa participe la castigul realizat de
catre societate. In dreptul roman, societatea era lipsita de personalitate juridica, ceea ce insemna
ca efectele ei se limitau la a da nastere unor obligatii intre parti. Astfel, tertii nu vedeau in
asociatie un subiect dinstinct de drept. Tertii deveneau creditori sau debitori fata de societari in
baza actului incheiat cu aceasta, adica cu fiecare societar in parte, iar nu in baza contractului de
societate care producea efecte doar intre parti. Exista o singura exceptie si anume societatea de
publicani care se bucura de personalitate juridica. Acest lucru s-a datorat faptului ca aceasta
societate dispunea de un patrimoniu propriu, acesta fiind distinct de acela al membrilor societari.
 Stingerea societatii
Fiind incheiat „intuitum personem”(intre persoane), contractul de societate se stingea ori de cate ori intervenea
o modificare a numarului ori a statutului societarilor.
Contractul de societate se putea stinge prin manifestarea de vointa a tuturor societarilor, ca de fapt ca si prin
manifestarea de vointa a unei singure parti, acest lucru se traduce ca fiind o aplicatie a principiului simetriei in
materia contractuala. In cazul mortii unui asociat, societatea se stinge, dar societarii ramasi in viata pot aigura
continuitatea societatii cu conditia sa incheie o noua conventie. Nu era admisa o intelegere in acest scop intre
asociatii supravietuitori si mostenitorii defunctului.
Potrivit lui Gaius, „capitis deductio” ( pierderea personalitatii ) este o aplicatiune a stingerii societatii prin
moartea unei parti.
Societatea se mai stingea si prin ajungerea la termen sau prin stingerea scopului pentru care ea a fost creata.
Totodata societatea se putea stinge prin pieirea activului societatii, adica lipsei de obiect.

Mandatul
Definitie: Mandatul este o conventie prin care o persoana numita mandatar se obliga sa presteze un serviciu
gratuit in folosul unei alte persoane numita mandant.
ORIGINE: Mandatul a imbracat forma unei conventii abia spre sfarsitul republicii in conditiile dezvoltarii
economiei de piata si a dezvoltarii relatiilor de schimb, situatie in care aceeasi persoana trebuia sa-si apere
interesele in acelasi timp in locuri diferite. Lipsind in vreme indelungata de la domiciliu, Romanii recurgeau la
serviciile altora in scopul administrarii bunurilor lor sau pentru valorificarea unor drepturi.

ELEMENTELE MANDATULUI:
-Pentru formarea contractului de mandat este necesar sa existe un obiect constand dintr-un fapt material sau un
act juridic, prin care mandatarul se obliga a-l infaptui. Actul material sau juridic la care se obliga mandatarul
trebuie sa fie licit si moral.
-Un alt element al mandatului este gratuitatea. Gratuitatea este elementul in virtutea caruia contractul de
mandat dobandeste o identitate proprie, astfel din acest caracter decurgea posibilitatea oferita mandantului de a
revoca oricand contractul de mandat. Existau si exceptii de la principiul gratuitatii, astfel profesorii, medicii,
filosofii, cei care desfasurau munci intelectuale, munca considerata superioara celei fizice, nu-si angajau serviciile
prin locatiune, ci prin intermediul contractului de mandat, deoarece de cele mai multe ori, aceste servicii erau
remunerate, romanii admitand cu greu si in mod exceptional existenta mandatului platit. Munca meseriasilor
facea obiectul contractului de mandat numai cand aceasta nu era platita, in situatia in care ea era remunerata
facea obiectul contractului de locatiue.
-Mandatul presupunea apoi savarsirea faptului material sau a actului juridic in interesul mandantului.Daca faptul
respectiv este savarsit in interesul mandatarului, nu se mai formau contracte de mandat, ci o simpla conventie
care nu avea consecinte juridice. In mod exceptional, romanii au admis in caz de transmitere a creantelor un
mandat in interesul mandatarului, asa numitul mandat „in eres suam”. S-a prevazut de asemenea si mandatul in
interesul unui tert, deci acel mandat atipic.

EFECTELE MANDAULUI:
Fiind un contract sinalagmatic imperfect, mandatul creaza obligatii in sarcina mandatarului, iar uneori chiar in
sarcina mandantului. Obligatiile mandatarului sunt sanctionate printr-o actiune speciala numita „actio mandati
directam”, care era la dispozitia mandantului. Deoarece romanii nu au admis in principiu reprezentarea in
materia contractelor, actele incheiate de catre mandatar pot produce efecte asupra sa si nu asupra mandantului.
Deci, dupa efectuarea operatiunii juridice cu care a fost imputernicit, mandatarul, trebuia sa dea socoteala
mandantului, astfel el trebuind sa transfere asupra acestuia din urma obligatiile dobandite ca urmare a actului
incheiat. Deoarece acest sistem creea numeroase incoveniente, romanii cu timpul au recurs la sistemul
reprezentarii, o reprezentare insa imperfecta, astfel, mandatarul este obligat sa execute mandatul cu buna
credinta, el fiind respunzator de pieirea lucrului pe care il administreaza. Ca o curiozitate mandatarul poate
instraina un lucru al mandantului, desi el nu avea calitatea de proprietar incalcandu-se astfel un principiu
elementar de drept conform caruia,”nemo dat qvoc nom habet” ???
Mandatul ca urmare a faptului ca este un contract sinalagmatic imperfect, poate genera obligatii si pentru
mandant, acest lucru fusese ideal in situatia in care mandatarul pentru executarea mandatului face anumite
cheltuieli pe cont propriu el va avea dreptul ca atare la despagubiri.

Stingerea mandatului:
In mod obisnuit mandatul se stinge prin ajungerea la termen. El se poate stinge si prin vointa ambelor
parti ca o expresie a principiului simetriei fiind incheiat „intuitum personem” si intemeindu-se pe
increderea reciproca a partilor ca o exprimare a principiului simetriei, mandatul se putea stinge si prin
vointa unei singure parti atunci cand increderea acestora dispare fie prin revocarea actului de catre
mandat, fie prin renuntarea mandatarului. Mandatul ia sfarsit si prin moartea uneia dintre parti, caci el
se incheia in considerentul increderii reciproce care exista intre partile contractuale.