Deci, tmprejurarea ca unul dintre participantii la savirsirea fapteior materiale ale infrac^iunii fapte care o caracterizeaza si ii determina jncadrarea

a juridica este in eroare sau in oric.e alta situafie care exclude existenta laturii subjective, nu se rasfringe asupra celuilalt participant, neputind modifica nici raspunderea acestuia, nici condi|iile obiective de savirsire a faptului. Bineintelcs ca este necesar ca subiectul infractiunii de furt, care va raspundc in baza art. 525 pet. 4 lit. c C. pen., sa stie ca este ajutat de cealalta persoana in comiterea infractiunii si sa doreasca aceasta. Daca din intimplare un infractor este ajutat de catre o alta persoanS, fara ca acea persoana sa stie ca ajuta la comiterea unei infractiuni si fara ca subiectul infractiunii sa-si dea seama ca este ajutat de acel tort in comiterea faptei, nu se va putea sustine ca ne aflam in fata unui furt calificat pedepsit de art. 525 pet.- 4 lit. c, C. pen. De asemenea, este necesar ca faptuitorii sa comita o singura infrac-tiune, caci in cazul cind doi sau mai multi infractori comit fiecare cite o i'nfractjune separata in acelasi timp si asupra aceleiasi mase de bunuri, fara o in|elegere express sau chiar tacita, urmeaza ca fiecare sa raspunda pentru fapta sa, sub calificarea de furt c.omis de o singura persoana. In speta, furtul a fosi comis de incuipatul A. M. cu ajutorul numi-tului V. M., care 1-a ajutat sa transporte foaia de plumb, activitatea acestuia intrunind in totul elementele laturii obiective a infractiunii de furt in dauna avutului obstesc, chiar daca pe plan subiectiv el nu avea cunostinta ca tabla este scoasa in mod ilicit din patrimoniul spitalului, ceea ce a condus la netrimeterea sa in judecata. Furtul a fost savirsit de doua persoane impreuna, chiar daca una din ele este apSratS de raspundere, intrucit nu cunostea adevarul. Este suficient pentru aplicarea art. 525 pet. 4 lit. c C. pen. ca incuipatul, pentru a savirsi infractiunea, sa se serveasca de participarea activa a unei alte persoane, care sa fie prezenta la locul infractiunii si sa ajute efectiv la realizarea acesteia, ceea ce da un caracter mai grav infractiunii, indiferent de Imprejurarea ca cealalta persoana, din diferite cauze legale, este aparata de raspundere penala. In speta, fara concursul numitului V. M., incuipatul nu ar fi putui transporta foaia de plumb, deci nu ar fi putut realiza furtul planuit. In atare situatie, sanctionarea nu trebuia facuta dupa distinctiile prevazute in art. 236 lit. a C. pen. respectiv dupa prejudiciu ci dupa dispozijiile art. 525 pet. 4 lit. c'C. pen. II
C. BULA! Docurnentarist principal Bucure?!!

Problema interpretarii dispozitiei cuprinse in art. 525 pet. 4 lit. c C. pen. a mai fost discutata in paginile revistei noastre. Ea este reluata in articolul precedent, in care, pornind de la ideea ca circumstan^a agravanta prevazuta in art. 525 pet. 4 lit. c C. pen. se intemeiaza pe gradul sporit de periculozitate sociala pe care o prezinta savirsirea furtului de catre doua 86

sau mai rnulte persoane, autorul sustine ca aceasta periculozitate socials sporita, si deci si agravanta din textul citat, se realizeaza chiar atunci cind furtul a fost savirsit de un infractor ajutat de o persoana care nu indepli-neste conditia de subiect al infractiunii, pentru ca este iresponsabil (alienat mintal sau minor sub 12 ani) sau a actionat'din eroare, ca in spe^a. Argu-mentul invocat in sprijinui acestei opinii este acela ca si ?ntr-o asemenea situa|ie, la savirsirea furtului participa obiectiv doua persoane, cu for|a fizica a unei pluralita^i de infractori. Chiar daca numai unul actioneaza in mod constient si se foloseste de ceilalti faptasi ca de simple inslrumente, sustine utorul, acesta urmeaza a raspunde pentru furt calificat, deoarece, cu privire la el, sint intrunite toate condipile pentru o astfel de calificare a faptei. . Nu putem impartasi acest punct de vedere, pe care-1 consideram con-trar principiilor care reglementeaza raspunderea penala, in general, si in cazul textului de lege in diseutie, in special. Pentru ca, oricit am avea in vedere periculozitatea sociala sporita, la care s-a referit legiuitorul cind a instituit aceasta agravanta, nu putem ignora faptul ca aceasta periculozitate este determinata de pluralitatea iniractorilor.de savirsirea infractiunii de catre doua sau mai multe persoane. Prin urmare, ea nu poate fi exa-minata si inteleasa decit in legatura cu modul cum pluralitatea de infractori este regiementata in partea generala a Codului penal. In sistemul Codului nostru penal pluralitatea de infractori, in genere, fie ca este vorba de coautorat, fie ca este vorba de alta forma de participate, nu constitute o circumstantd agravanta. Nu mai putin insa, savirsirea de catre mai multe persoane a unei infractiuni determina, de cele mai muite ori, un grad sporit de pericol social in comparatie cu savirsirea aceleiasi fapte de catre o singura persoana. Acest pericol social decurge din insusi numarul infractorilor. De multe ori, numai prin conlucrarea cu intentie a mai multor persoane se pot savirsi infractiuni din cele mai grave; coniu-. crarea mareste forta de actiune a infractorilor, le da mai multa siguranta si deci indrazneala, da posibilitatea de a ascunde mai usor urmele infractiunii, uneori creeaza posibilitatea camuflarii infractiunii sub aparenta unui fapt licit, iar in unele cazuri, care presupun prezenta victimei, pericolul social .sporit este determinat si de temerea pe care o inspira acesteia numarul infractorilor, zadarnicindu-i orice incercare de a se apara. Este vorba deci de un pericol social sporit, care decurge in mod obiectiv din cooperarea mai multor persoane la savirsirea infractiunii. Avind in vedere tocmai aceasta periculozitate sociala, jinind seama de imprejurariie in care se savirseste fapta ca si de natura infractiunii, legiuitorul nostru a prevazut ca circumstanta agravanta la o serie de infractiuni, printre care si aceea de furt, savirsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane. Din analiza dispozitiei legale care prevede aceasta circumstanta agravanta, rezulta ca legiuitorul nu s-a referit la institutia participatiei, ci a avut in vedere exclusiv necesitatea de a se sanctiona mai sever savirsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane, datorita pericolului social sporit, rezultind din prezenta lor impreuna la locul infractiunii si din con-jugarea actiunilor lor simultane. De aici concluzia ca numai in masura in care, in cadrul participatiei, se realizeaza acest grad sporit de periculozitate sociala, exista si circumstanta agravanta. B7

Trebuie sa precizam, de asemenea, ca gradul sporit de periculozitate sociala, de care am vorbit, nu se realizeaza decit in cadrul unei conlucrari cu intentie. Tocmai participarea constienta a mai multor persoane la savirsirea infractiunii poate realiza acele elemente care caracterizeaza un grad sporit de perlcol social, cum sint indrazneala in actiune, forta sau potentia-litatea infraclionala etc. De aceea, daca la executarea infractiunii de furt nurnai unul din 'faptasi actioneaza constient si antreneaza alaturi de e! o persoana responsabila pe care insa o induce in eroare in ce priveste carac-terul faptei pe care i-1 prezinta ca licit, sau antreneaza un iresponsabil (de exemplu, alienat sau minor sub 12 ani), nu se poate vorbi de o forta a acestei pluralitati de persoane astfel constituite si deci nici de periculozi-tatea sociala avuta in vedere de legiuitor. Ceea ce trebuie retinut intr-un asemenea caz, este periculozitatea sociala a infractorului care s-a servit de atyii ca de simple instrumente, imprejurare ce trebuie sa-i atraga acestuia o pedeapsa mai mare, insa nu prin schimbarea incadrarii juridice a faptei, ci in limitele pedepsei prevazute de lege pentm) furtul simplu. Examinata in lumina celor de mai sus, dispozitia cuprinsa in art. 525 pet. 4 lit. c C. pen. ne apare aplicabila attt in cazul coautoratului, cit si in cazul celorlalte forme ale participatiei. Toate formele de pluralitate de infrac-iori presupun conlucrarea cu intentie, ele implica calitatea de subiect al unei activitati infractionale, deci de infractor, pentru fiecare dintre participant! Lipsit de aceasta calitate, in absenta laturii subiective, eel ce aduce un aport neintentionat in savirsirea faptelor infractiunii, nu poate fi participant, el este asa cum am aratat mai sus un simplu instrument. Este de-observat ca in materie de complicitate, agravanta se aplica in acele cazuri cind ajutorul a fost dat de complici chiar la locul savirsirii infractiunii. Dimpotriva, in cazul in care autorul actioneaza singur, fara asistenta sau concursul direct al complicelui si fara prezenta acestuia la locul savirsirii furtului sau in imediata apropiere, desi sintem in prezenta parUcipa-fiunii (poate exista un instigator, pot exista complici care i-au asigurat ascunderea bunurilor sau adapost, i-ru pus la dispozitie mijloace etc.), nu sintem totusi in prezenta unui furt calificat conform textului discutat. Trebuie precizat ca aplicarea circumstantei agravante din art. 525 pet 4 lit. c C. pen. atrage pentru participant! aplicarea pedepsei conform normelor din materia generala a participatiei raportate insa la furtul calificat. Instigatorul care a determinat savirsirea unui furt de catre cioua sau mai multe persoane se va pedepsi pentru instigare de furt calificat. Complicii, care au ajutat la executarea furtului, fiind prezenti la locul infractiunii, vor raspunde, cind se constats ca fapta lor a fost intr-adevar o complicitate si nu chiar un act de executare3), pentru compilicitate la furt calificat. Pentru ceilalti complici, raspunderea lor pentru furt calificat trebuie rezolvata in functie de cunostinta pe care o aveau ca furtul a fost
3 ) Nu ne ocupam aici de problema distinct! ei tntre actele de executare a furtului si actele de complicitate. Remarcam doar ca instantele noastre, printr-o judicioasa apreciere a imprejurarilor de fapt in care s-a savirsit furtul, au considerat drept acte de executare acele acte care desi nu constituiau acte de Juare" a bunului, reprezentau totusi simple d:viziuni ale muncii" in cadrul aclului de executare, cum ar fi cazul in care bunul a fost luat" de unul dintre faptasi care s-a putut strecura mai usor in incapere, dar a fost trans-portat apoi impreuna si impartit intre faptasi.

savirsit de catre doua sau mai multe persoane. Altfel spus, savirsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane fiind o circumstanta de fapt, se va rasfrtnge asupra partici'pantilor in masura in care a fost cunoscuta sau prevaziita de ei (art. 122 C. pen.). Referitor la speta comentata in articolul precedent, consider ca faptul inculpatului de a fi indus in eroare pe martorul V. M. determinindu-1 sa-l ajute" sa transporte o foaie de tabla de plumb de 83 kgr. din incinta unui spital, nu putea conduce la calificarea furtului potrivit art. 525 pet 4 lit. c C. pen. Asa cum am aratat, aceasta imprejurare dovedea doar periculozitatea sociala a infractorului si nu un grad de periculozitate care ar rezulta din pluralitatea infractorilor.

O PROBLEMA PRIVIND'LIMITELE INVESTIRII $1 EXTINDEREA EFECTELOR RECURSULUI

JUSTIN GR1GORAS Judccator Tribunalul Suprefn al R.P.R.

In practica judiciara a fost ridicata uneori problema daca procurorul l) poate extinde criticile aduse hotaririi primei instante si asupra altor fapte sau altor inculpati, in afara de cei mentionati in declaratia de recurs, aceasta dupa expirarea termenului legal de folosire a acestei cai de atac si in defavoarea inculpalilor respectivi. In analiza acestei probleme ne vom referi la doua hotariri pronuntate de instantele de recurs, care au rezolvat asemenea situatii. 1. Prin sentinta penala nr. 462 din 28 februarie 1962 a Tribunalului popular al raionului Turda, inculpatii T. I., H. E., M. S. si I. C. au fost condamnati pentru infractiunile de corupere de martori si marturie minci-noasa, prevazute de art. 280 si 277 C. pen. Prin adresa nr. 365/18 din 10 martie 1962, Procuratura raionului Turda declara recurs impotriva sentintei mentionate, numai cu privire la inculpatii T. L., H. E. si M. S. Prin motivele de recurs inaintate tribunalului dupa expirarea termenului legal de recurs, procuratura critica sentinta si in partea referitoare la inculpatul I. C, care nu figura in adresa de declarare a recursului, ara-tind ca hotarirea este nelegala in privinta acestui inculpat, intrucit, pe linga pedeapsa de 8 luni inchisoare corectionala, nu i s-a aplicat si pedeapsa complimentara a interdictiei corectionale, desi art. 277 C. pen., prevede cumulativ ambele pedepse. Tribunalul regional Cluj, fara a verifica daca criticile privind pe inculpatul 1. C. mai puteau fi formulate dupa expirarea termenului de recurs, trece la examinarea temeiniciei acestui recurs si II admite prin decizia penala nr. 319 din 13 aprilie 1962, aplicind inculpatului I. C. pedeapsa complimentara a interdictiei corectionale.
') Cind ne referim la folosirea caii de atac a recursului de catre procuror, Intelegem ?i recursul partii vatamate, care, potrivit art. 412 pet. 4 alin. II C. pr. pen., cind chemarea in judecata s-a facut prin actiune directa, investeste instanta de recurs cu dreptul de a se pronunja si asupra laturii penale. 89

88