Referat de predat la ultimul curs, orice temă de analizat din dreptul penal special și infracțiuni din legi

speciale; să aibă cuprins, bibliografie, citări în subsol – 1p

ART. 269 CP, FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI

- Infracțiune autonomă care reprezintă o caracteristică generală a actelor de complicitate
- Subiectul activ : orice PF/ PJ care are capacitate penală.
Consider că în ipoteza în care favorizarea are loc în scopul îngreunării cercetărilor într-o cauză
penală ori îngreunării executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, autorul sau
participanții la comiterea unei infracțiuni pot comite infracțiunea de favorizare a făptuitorului cu
privire la o altă persoană (ca de ex, instigatorul la săvârșirea unei infracțiuni îl ajută pe autorul
condamnat definitiv să fugă din țară pentru a se sustrage de la executarea pedepsei).
Autofavorizarea nu constituie o faptă tipică de favorizare a făptuitorului, însă poate îmbrăca forma
infracțiunii de influențare a declarațiilor, art. 272 CP.
Fapta este tipică chiar dacă este comisă de un membru de familie al făptuitorului, însă în acest caz
se va reține existența unei cauze de nepedepsire. Funcționarii publici pot fi subiect activ al
infracțiunii.
- LATURA OBIECTIVĂ :
o Elementul material se realizează prin ajutorul dat unui făptuitor direct/ indirect în scopul
împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragere la răspundere penală,
executării unei pedepse, măsuri privative de libertate. Este necesar să se fi comis o faptă
prevăzută de legea penală de care favorizatorul să fi avut cunoștință. Făptuitorul a cărui
favorizare se realizează poate avea calitatea de subiect activ sau de participant (coautor,
instigator, complice) la fapta prevăzută de legea penală și de forma de vinovăție cu care a
fost comisă.
o Nu este necesar ca fapta tipică să fi fost epuizată sau consumată. Infracțiunea de
favorizarea făptuitorului subzistând și atunci când făptuitorul a comis numai o tentativă
incriminată. În principiu, nu este necesar ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală
pentru fapta prevăzută de legea penală. De exemplu, în ipoteza în care soluția de clasare/
achitare se dispune față de făptuitor pe motiv de existență a unei cauze de
neimputabilitate/ de minoritate/ iresponsabilitate ori atunci când acesta beneficiază de
efectele unei grațieri/ amnistii, totuși în cazul în care cu privire la făptuitor se dispune o
soluție de clasare/ de achitare pe motiv că fapta nu există/ nu este prevăzută de legea
penală sau nu a fost comisă de acesta nu cred că este tipică nici favorizarea făptuitorului.
o Ajutorul material/ intelectual dat făptuitorului poate consta în orice acțiune sau inacțiune,
de exemplu, omisiunea voită de a comunica informații relevante organelor de poliție care
ar fi dus la identificarea locației unde se ascunde un condamnat de către persoana care se
află în poziția de garant. Ajutorul trebuie să fie efectiv, chiar dacă scopul urmărit prin
acesta nu a fost atins, cum ar fi de exemplu în ipoteza în care strategia investigativă a fost
aptă să dejoace planurile favorizatorului. Ajutorul poate interveni după comiterea faptei
prevăzute de legea penală/ înainte de începerea urmării penale/ în tot cursul UP/ în cursul
fazei CP/ a judecății în primă instanță/ în apel/ după rămânerea definitivă a hotărârii până
la momentul executării sau considerării ca executată a pedepsei respective.
o Analiza practicii judiciare relevă că ajutorul se poate obiectiva în ascunderea sau
distrugerea unor mijloace materiale de probă, falsificarea unor înscrisuri, schimbarea
declarației persoanei vătămate ș.a.m.d. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu poate
fi comisă prin adoptarea unui act normativ ca urmare a imunității parlamentare prevăzute
de Constituție și nici în ajutorul dat celui care a comis o faptă ilicită, care nu are caracter
penal (de natură civilă sau contravențională).
 o Înțelegerea de a-l ajuta pe făptuitor și ajutorul dat trebuie să aibă loc după săvârșirea faptei
prevăzute de legea penală. Așadar, din punct de vedere temporal, ajutorul dat de
favorizator nu trebuie să fie urmarea unei înțelegeri cu făptuitorul care a avut loc înainte
de săvârșirea infracțiunii, adică între momentul punerii în executare a intenției de a comite
o faptă prevăzută de legea penală și până la data consumării ori a epuizării.
o Spre deosebire de infracțiunea de favorizare a făptuitorului unde înțelegerea de a-l ajuta pe
autor are loc după săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, în cazul complicității la
săvârșirea unei infracțiuni înțelegem că această înțelegere dintre autor și complice și
ajutorul dat de complice este anterior sau concomitent cu săvârșirea faptei. Față de
caracterul general al normei de incriminare în materia infracțiunilor contra înfăptuirii
justiției, favorizarea făptuitorului va fi de aplicare subsidiară față de alte infracțiuni contra
înfăptuirii justiției care au caracterul unor norme de incriminare speciale. Astfel
favorizarea făptuitorului va fi reținută numai dacă nu există alte incriminări speciale ale
favorizării, cum ar fi, de exemplu, tăinuirea, mărturia mincinoasă, instigarea la mărturie
mincinoasă. De pildă, atunci când un martor dă o declarație necorespunzătoare adevărului
într-o cauză penală în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului nu se
va reține existența unui concurs ideal între infracțiunea de mărturie mincinoasă și
infracțiunea de favorizare a făptuitorului, ci o singură mărturie mincinoasă față de
caracterul general și subsidiar al infracțiunii de favorizare a făptuitorului ( a se vedea D
RIL 1/2019).
o Instigarea unui martor să dea declarații mincinoase în interesul unui făptuitor/ suspect/
inculpat va constitui, după caz, fie infracțiunea de influențare a declarațiilor, fie o instigare
la mărturie mincinoasă și nu o instigare la favorizarea făptuitorului.
o În ciuda acestei generalități, favorizarea făptuitorului se înfățișează a fi o incriminare cu
caracter special față de cea a obstrucționării justiției. Astfel, atunci când actele de
împiedicare, actele procedurale de către organele judiciare sau cele de refuz de cooperare
urmăresc favorizarea unei persoane care a comis anterior o faptă prevăzută de legea
penală se va reține doar comiterea infracțiunea de favorizarea făptuitorului.
o Infracțiunea de favorizarea făptuitorului poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de fals
intelectual în cazul în care un funcționar public atestă cu prilejul întocmirii unui act oficial
fapte sau împrejurări de fapt necorespunzătoare adevărului în scopul de a favoriza o
persoană care comite o faptă prevăzută de legea penală prin îngreunarea tragerii acesteia
la răspundere penală în cazul abuzului în serviciu sau al luării de mită va putea fi reținută
în concurs cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului.
o Urmarea imediată : stare de pericol pentru înfăptuirea justiției
- Latura subiectivă : intenția directă/ indirectă
- Tentativa: nu se pedepsește
- Cauză de nepedepsire : favorizarea săvârșită de către un membru de familie al făptuitorului nu se
pedepsește.

ART. 270 CP, TĂINUIREA

- Infracțiune subsecventă în comparație cu alte infracțiuni
- OBIECTUL MATERIAL : bunul/ bunurile mobile provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute
de legea penală. Pot constitui obiect material al tăinuirii și bunurile primite, transformate ori cu
privire la care a fost înlesnită valorificarea, dacă acestea au fost dobândite în urma utilizării
bunurilor obținute în urma comiterii faptei prevăzute de legea penală (ca de ex, cu banii obținuți în
urma săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, făptuitorul își cumpără un laptop, iar în momentul când
consideră că există riscul de a fi identificat, remite bunul tăinuitorului pentru ca acesta să
înlesnească valorificarea). Această ipoteză nu se va reține în situația în care cu banii obținuți din
 valorificarea bunului sustras de către făptuitor sunt achiziționate alimente care ulterior sunt
consumate alături de făptuitor și de un terț, acesta din urmă neputând fi calificat tăinuitor. Același
bun poate fi succesiv obiect material al mai multor infracțiuni de tăinuire comise de făptuitori
diferiți.
- Subiectul activ : orice PF/PJ care îndeplinesc condițiile pentru a răspunde penal. Proprietarul
bunului poate fi subiect activ în cazul în care tăinuiește bunurile obținute din săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală, comise împotriva posesorului neproprietar sau al detentorului nelegitim
al bunului.
- Participația penală : posibilă sub toate formele
- Tăinuitorul nu trebuie să aibă nicio înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii faptei
prevăzute de legea penală cu participanții la aceasta, altfel se va reține complicitatea ca formă a
participației penale.
- Subiectul pasiv : statul (în principal); în secundar, o PF/PJ prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii
- LATURA OBIECTIVĂ:
o ELEMENTUL MATERIAL : se realizează prin mai multe variante alternative :
primirea, dobândirea, transformarea sau înlesnirea valorificării unui bun de către o
persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine
din săvârșirea de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală.
o Transformarea în cadrul acestei infracțiuni presupune efectuarea unor modificări ale
bunului provenit din fapta prevăzută de legea penală în scopul îngreunării recunoașterii
bunului ( ca de ex, vopsirea autovehiculului sustras ori schimbarea seriei motorului acestui
autoturism sau modificarea unei bijuterii sustrase de la un bijutier prin crearea unui nou
model).
- Infracțiunea de spălare a banilor (L 129/2019) constituie în esență o formă specială de tăinuire,
norma de incriminare sancționând dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă
persoană decât SA al infracțiunii din care provin bunurile.
- Tot o formă de tăinuire este și contrabanda. Prin decizia RIL 17/2013, s-a reținut că această
formă de contrabandă (contrabandă asimilată) legiuitorul a incriminat o astfel de tăinuire a
bunurilor provenite din contrabandă.
o URMARE IMEDIATĂ : stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, producerea unei
pagube patrimoniului unei persoane
- Latura subiectivă : intenția directă/ indirectă
- Dpdv al formelor infracțiunii, tentativa nu se pedepsește.
- Cauză de nepedepsire : atunci când tăinuirea este comisă de un membru de familie al autorului
sau participantului la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

ART. 273 CP, MĂRTURIA MINCINOASĂ

- Avem și varianta agravată : atunci când mărturia mincinoasă săvârșită de :
a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea
de 10 ani sau mai mare.
- OBIECTUL MATERIAL : nu are
- Subiectul activ : calificat, fiind martorul dintr-o cauză civilă, penală disciplinară sau orice altă
cauză în care se ascultă martorul. În aspectele agravate, subiectul activ este martorul cu identitate
protejată ori aflat în programul de protecție a martorilor, investigatorul sub acoperire, un expert,
interpret, persoane chemate în procesul penal pentru clarificarea unor aspecte legate de cauza
respectivă.
- Prin decizia HP 1/2020, instanța supremă a apreciat că martorul denunțător care beneficiază de o
cauză de nepedepsire, prev. de art. 290 alin. 3 CP (în ipoteza dării de mită), poate fi subiect activ al
infracțiunii de mărturie mincinoasă.
- Prin decizia HP 10/2019, instanța supremă a apreciat că participantul la comiterea unei infracțiuni
care a fost judecat separat de ceilalți participanți și audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă nu
poate avea calitatea de subiect activ a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
- Participația penală este posibilă sub forma instigării sau a complicității, neexistând nicio cerință
legală de calificare a acestor participanți. Fiind o infracțiune cu autor unic, coautoratul nu este
posibil, însă, ca o excepție, în cazul întocmirii unui raport de expertiză de către 2 experți
desemnați să realizeze în comun un raport de expertiză și în cuprinsul căruia inserează mențiuni
mincinoase pot constitui coautori la infracțiunea de mărturie mincinoasă (același aspect găsim și la
interpreți).
- Poate exista și participație improprie în condițiile în care prin actele participantului este determinat
martorul să nu prezinte adevărul cu privire la împrejurările despre care este întrebat. În situația în
care instigarea la mărturie mincinoasă este realizată prin corupere, prin constrângere ori prin altă
faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra subiectului activ ori asupra unui membru de
familie al acestuia se va reține infracțiunea de influențarea declarațiilor, iar nu o instigare la
mărturie mincinoasă.
- Subiectul pasiv : statul, în secundar o PF/PJ prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii
- LATURA OBIECTIVĂ :
o Prin prisma elementului material, este o infracțiune comisivă cu conținut alternativ
constând în acțiunea subiectului activ de a face afirmații mincinoase sau omisiunea
acestuia de a nu spune tot ce știe, ambele în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale
cu privire la aspectele asupra cărora a fost întrebat.
o Afirmațiile mincinoase sunt în contextul în care subiectul activ cunoaște realitatea, și cu
toate acestea o prezintă mincinos după ce a fost întrebat de instanță ori de procuror, de
părți sau de subiecții procesuali principali, deși faptele sau împrejurările cunoscute sunt
esențiale pentru soluționarea cauzei.
o Omisiunea de a nu spune tot ce știe cu privire la fapte sau împrejurări esențiale ale cauzei
înseamnă a avea reticență în cele declarate, a trece sub tăcere, a ascunde totul sau în parte
din ceea ce martorul știe. Tăcerea trebuie să privească ce martorul știa iar nu ceea ce ar fi
putut cunoaște.
o Refuzul martorului de a da declarații în legătură cu faptele și împrejurările esențiale a unei
cauze penale constituie o faptă tipică de mărturie mincinoasă comisă în modalitatea
omisivă. Acest refuz nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de favorizarea
făptuitorului în condițiile în care se reține că martorul nu a comis și alte acțiuni concrete
de ajutoare a făptuitorului de natura celor care constituie elementul material al laturii
obiective a infracțiunii de favorizarea făptuitorului.
o Nu poate fi reținută, de regulă, mărturia mincinoasă, prin omisiune în situația în care
martorul nu a fost întrebat cu privire la acestea cu prilejul audierii. Totuși trebuie avut în
vedere că martorului i se comunică la începutul declarației obiectul cauzei și faptele sau
împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost încuviințată audierea. Astfel că
omisiunea de a spune tot ce știe în legătură cu aceste fapte despre care a fost notificat în
prealabil va constitui mărturie mincinoasă chiar dacă nu au fost adresat întrebări
suplimentare de către organele judiciare sau de către celelalte părți în proces.
o Comiterea în aceeași împrejurare, în cadrul aceleași proceduri de audiere a ambelor
modalități ale elementului material va conduce la reținerea unei unități naturale colective,
fapta comisivă a martorului fiind unică.
o Declarația mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce știe trebuie să vizeze
fapte/ împrejurări esențiale ale cauzei, adică cele privind obiectul probei, adică fapte
 relevante, iar nu împrejurări extranee ori cele care sunt inutile sau lipsite de pertinență
legat de probatoriul ce trebuie făcut în cauză. În cazul faptei prin omisiune, cerința
esențială este aceea ca organul judiciar să fi adresat întrebări cu privire la faptele și
împrejurările esențiale.
o În cazul în care, în aceeași zi, un martor dă declarații mincinoase cu privire la fapte sau
împrejurări esențiale cu privire la care a fost întrebat în mai multe cauze în care se audiază
martori, chiar dacă există o unitate spațio-temporală, nu se poate reține unitatea naturală
colectivă, ci un concurs de infracțiuni, existând mai multe acțiuni infracționale, iar nu un
proces execuțional unic.
o Această infracțiune poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de inducere în eroare a
organelor judiciare, ca de ex, atunci când după depunerea unui denunț mincinos sau al
ticluirii probelor, martorul dă declarații mincinoase în cauza respectivă.
o Nu poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului. Față de
caracterul subsidiar al acesteia din urmă infracțiuni, prin decizia RIL 1/2019, instanța
supremă a considerat că fapta unei persoane audiată ca martor de a face afirmații
mincinoase/ nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra
cărora a fost întrebată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie
mincinoasă.
o Concursul real va fi posibil dacă în alte împrejurări spațio-temporale sunt comise anterior
sau ulterior mărturiei mincinoase și acte concomitente de favorizare. Comiterea faptei de
mărturie mincinoasă de către făptuitorul care folosește identitatea sa în cadrul unei
proceduri succesorale nu va conduce la reținerea în concurs ideal a acestei infracțiuni cu
participația improprie la fals intelectual. Nici încheierea notarială care cuprinde
concluziile notariale referitor la compunerea masei succesorale și la moștenitori nu pot fi
asimilate unui înscris falsificat în vreuna dintre modalitățile de la falsul intelectual.
o În schimb se va putea reține concursul formal între infracțiunea de mărturie mincinoasă și
participația improprie la fals intelectual atunci când făptuitorul face afirmații mincinoase
în cadrul procedurii succesorale atât cu privire la identitatea sa, prezentându-se fiind o altă
persoană, cât și cu privire la calitatea de unic moștenitor a bunurilor succesorale deoarece
în acest caz determină cu intenție ca notarul să consemneze din culpă împrejurări
necorespunzătoare adevărului.
- Latura subiectivă : intenția directă/ indirectă
- Cauze speciale de nepedepsire : se va reține în situația în care :
1. În cauzele penale, autorul își retrage mărturia mincinoasă făcută în defavoarea suspectului/
inculpatului, mai înainte de reținerea suspectului/inculpatului, arestarea preventivă sau la
domiciliu a inculpatului sau punerea în mișcare a acțiunii penale. Dacă declarația mincinoasă
este făcută în favoarea suspectului/ inculpatului nu va putea opera cauze de nepedepsire,
atitudinea martorului fiind avută în vedere la individualizarea pedepsei.
2. În alte cauze decât cele penale, autorul își retrage mărturia mincinoasă mai înainte de a se fi
dat o hotărâre în primă instanță/ altă soluție în cauză ca urmare a mărturiei mincinoase.
Retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută în care a fost dată, iar nu în cauza în care
se efectuează UP sau se judecă mărturia mincinoasă.
- Formele infracțiunii : tentativa nu se pedepsește

ART. 280 CP, CERCETAREA ABUZIVĂ

- Sunt reglementate practic 2 infracțiuni distincte, deci este o infracțiune cu conținuturi alternative:
A) Întrebuințare de ... împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală de către
un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător pentru a o determina să dea ori să
nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile;
 B) producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală,
procuror sau judecător.
- Obiect juridic special : complex
- Obiectul material : corpul persoanei (alin. 1) aflat în curs de UP, judecată atunci când persoana a
fost supusă la violențe, iar în cazul formei agravate sunt probele produse sau ticluite (dacă au un
caracter material)
- LATURA OBIECTIVĂ :
o Elementul material se realizează prin constrângerea unui suspect sau inculpat, prin
amenințări sau violențe pentru a determina să dea sau să nu dea declarații ori să dea
declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile în sensul dorit de organul judiciar. Fapta
este comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale organelor judiciare prin amenințări,
violențe. Dacă fapta este comisă prin alte mijloace se va analiza dacă se va reține
infracțiunea de abuz în serviciu, eventual chiar în concurs cu infracțiunea de influențare a
declarațiilor.
o Infracțiunea de amenințare și cea de loviri sau alte violențe sunt absorbite în cazul
infracțiunii de cercetare abuzivă.
o Promiterea unor foloase patrimoniale sau nepatrimoniale unui suspect sau inculpat pentru
a-l determina să dea ori să nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă
declarațiile în sensul dorit de către organele judiciare. Promisiunea unor foloase
patrimoniale/ nepatrimoniale poate fi adevărată sau nu în beneficiul exclusiv al
suspectului sau inculpatului ori în favoarea altor persoane. În toate situațiile trebuie să
aibă un caracter ilegal, indiferent dacă este îndeplinită sau nu ulterior.
o Va exista o faptă tipică de cercetare abuzivă dacă organele judiciare promit emiterea unui
înscris din care să rezulte faptul că inculpatul întrunește condițiile pentru a beneficia de o
cauză de nepedepsire în schimbul unui denunț sau a unei declarații mincinoase.
o Latura subiectivă : intenția directă/ indirectă
o Elementul material (alin. 2) se realizează prin producerea de probe nereale, ticluirea de
probe nereale și falsificarea de probe. Această formă constituie o normă specială în raport
cu norma generală constând în infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare,
care poate fi comisă de un subiect activ general. Dacă producerea sau ticluirea de probe nu
este realizată de un subiect activ calificat se va reține infracțiunea de inducere în eroare a
organelor judiciare. În cazul în care producerea sau ticluirea de probe nereale constituie
prin ea însăși infracțiune se va reține concursul cu infracțiunea de cercetare abuzivă.
- Din punct de vedere al formelor infracțiunii, tentativa nu se pedepsește.