Tema 1.

Noțiuni de bază privind domeniul protecției consumatorilo

1. Istoricul apariției conceptului de drept al consumatorului
2. Obiectivele protecției drepturilor consumatorilor
3. Termeni uzuali specifici domeniul vizat. Semnificația lor

1. Istoricul apariției conceptului de drept al consumatorului

Conceptul privind drepturile consumatorilor îşi are originea în Carta drepturilor consumatorilor
definită de fostul preşedinte al SUA J. E. Kenedy – în martie 1962 sub forma unui mesaj special
adresat Congresului american. Deşi Carta nu a mai fost definitivată (în acelaşi an preşedintele
Kenedy a fost asasinat), ea rămâne importantă prin conturarea drepturilor fundamentale ale
consumatorilor (dreptul la alegere liberă, dreptul la informare, dreptul la petiţie şi ascultare,
dreptul la protecţie), dar mai ales prin faptul că ea a servit drept model de referinţă la elaborarea
legilor de protecţie a consumatorilor ce au apărut în deceniile şapte şi opt în SUA şi în alte ţări
din continentul american (Canada, Mexic), cât şi din Europa (Belgia, Franţa, Germania, Suedia).

Pentru ţările Comunităţii Europene, Consiliul Europei a adoptat în anul 1973 „Carta pentru
protecţia consumatorilor”, unde sunt precizate principiile unei politici active de asistenţă de
reparare a daunelor, informare, educare şi reprezentare a consumatorilor.

Constituţia Republicii Moldova garantează dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din

punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de
uz casnic inofensive, de asemenea răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului
natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz
casnic (art.37 din Constituţia RM adoptată la 29 iulie 1994).

Adoptarea în an.1993 a Legii Republicii Moldova Cu privire la protecţia consumatorilor a fost

un pas important în acest domeniu şi a pus bazele cadrului juridic şi reglementează raporturile
juridice dintre consumatori şi agenţii economici producători sau comercializatori de produse şi
servicii.

La 13.03.2003 a fost adoptată o nouă Lege privind protecţia consumatorilor, nr. 105 Monitorul
Oficial 126-131/507, 27.06.2003 care continuă reglementarea relaţiilor în acest domeniu sub
aspect mai modern.

Această lege cu privire la protecţia consumatorilor stabileşte următoarele drepturi de bază ale
consumatorilor:

- protecţia de către stat a intereselor consumatorilor;

- a repararea prejudiciilor cauzate de achiziţionarea de mărfuri şi servicii necalitative;
- la o informaţie completă, autentică şi exactă privind caracteristica de bază a produselor şi
serviciilor;
- protecția de la riscul achiziționării produselor și serviciilor cu un impact nociv asupra
vieții, sănătății și securității consumatorului;
- la asociere în organizații ale consumatorilor;
- la sesizare în instanțele de judecată și alte organe statale abilitate.

1
 2. Obiectivele protecţiei drepturilor consumatorilor

În condiţiile actuale sunt necesare măsuri de protecţie, măsuri ce trebuie să aibă în vedere
obiective specifice, legate în principal de protecţia anumitor categorii ale populaţiei: protecţia
persoanelor defavorizate sau aflate într-o situaţie conjuncturală dificilă, protecţia puterii de
cumpărare a populaţiei în fața inflaţiei, protecţia sănătăţii și protecţia consumatorilor care dacă
nu este respectată majorează indirect categoriile persoanelor enumerate anterior. Se are în
vedere o protecţie pe multiple planuri începând cu consumatorul de bunuri de consum, fie ele de
necesitate zilnică, curentă, fie de folosinţă îndelungată, dar și de medicamente, continuând cu
beneficiarii unor servicii publice, unele curente, obişnuite, altele mai complexe, ca cele de
alimentaţie publică și turism, de poștă și telecomunicaţii, financiar-bancare și de asigurări și
terminând considerăm cu consumatorul.

Obiectivele principiilor directoare a le protecţiei drepturilor consumatorilor sunt:

- protecţia fizică
- promovarea și protecţia intereselor economice ale consumatorilor
- elaborarea și aplicarea de standarde pentru siguranţa și calitatea bunurilor de consum și
serviciilor
- adoptarea politicilor care să asigure posibilităţi de desfacere pentru bunuri de consum și
servicii esenţiale
- stabilirea măsurilor care să permită consumatorilor să obţină compensaţii
- realizarea de programe care să asigure o informare corespunzătoare a consumatorului.

În întimpinarea intereselor consumatorilor este necesară acordarea priorităţii domeniilor de

interes deosebit pentru sănătatea consumatorilor, cum ar fi alimentele, apa și produsele
farmaceutice. De asemenea menţinerea controlului calităţii produselor, posibilităţii de desfacere
adecvată și sigure, informaţiei și marcajelor intenţionale standardizate. Nevoile tuturor
consumatorilor privind siguranţa alimentelor sunt reflectate în standardele emise de Organizaţia
pentru Alimentaţie și Agricultură a ONU și în Codul Alimentar al Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii , standarde general acceptate pe plan internaţional.

În aceasta ordine de idei menţionăm că Republica Moldova prin Hotărârea Guvernului din
03.10.95 a aderat la Organizaţia Mondiala a Sănătăţii angajându-se să-și onoreze toate
obligaţiunile prevăzute de statutul acestei organizaţii.

În vederea actualizării documentelor naţionale în domeniul circuitului alimentar conform

principiilor internaţionale Guvernul RM la 03.05.2000 a aprobat Regulamentul Comitetului
Naţional Codex Alimentarius.

Statul prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori,
asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete
asupra caracteristicilor esenţiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive participării acestora la
fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

Într-o societate liberă și democratică fiecare individ are dreptul de a avea asigurate condiţiile
necesare pentru achiziţionarea bunurilor și serviciilor pe care și le doreşte și pe care le poate
plăti, de a avea posibilitatea să-și materializeze intenţiile privind satisfacerea nevoilor sale,
potrivit unor priorități pe care singur și le stabileşte. Potrivit literaturii de specialitate aşa cum în
2
politică democraţia constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie democraţia se
garantează prin asigurarea drepturilor consumatorilor, a posibilităţii lor de a alege din
multitudinea de mărfuri pe cele pe care și le doresc, pe cele de care au nevoie. Consumatorul
trebuie să ştie că în raport cu agenţii economici, fie ei producători sau distribuitori, legea (
sistemul legislativ) îi conferă o serie de drepturi și îl apără împotriva oricărui abuz ce ar putea
să-i pună în pericol viaţa și sănătatea sau să-i lezeze interesele sale patrimoniale sau
nepatrimoniale.

3. Termeni uzuali specifici domeniul vizat. Semnificația lor

1. asociaţie obştească de consumatori - asociaţie obştească care are ca scop unic apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără a urmări realizarea de profit pentru
membrii săi;

2. calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă aptitudinea
de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;

3. certificat de conformitate - document eliberat în baza regulilor în vigoare de certificare a

conformităţii, care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de
certificare a conformităţii şi că, la momentul efectuării certificării conformităţii, produsul este
conform cerinţelor prescrise;

4. clauză abuzivă - clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul
consumatorului, contrar cerinţelor de bună-credinţă, un dezechilibru semnificativ între drepturile
şi obligaţiile părţilor care decurg din contract;

5. consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure oricare

comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de
întreprinzător sau profesională;

6. durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul

economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă
îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decât cele pentru care a fost stabilit termen de
valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de
transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;

7. declaraţie de conformitate - declaraţie scrisă, făcută de producător, prestator sau

reprezentantul oficial al acestora, prin care aceştia declară, pe propria răspundere, că produsul,
serviciul este conform condiţiilor prescrise;

8. durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul

economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă
îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decât cele pentru care a fost stabilit termen de
valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de
transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;

9. etichetă - orice material scris care conţine elemente de identificare a produsului şi, după
caz, instrucţiuni de utilizare pentru consumator;

3
10. licenţă - act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul titularului de
licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat de acesta, cu
respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere;

11. prejudiciu - daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea,
deteriorarea sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în
urma consumului şi/sau utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului
sau tergiversării neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului;

12. prejudiciu material - consecinţa negativă, patrimonială suportată de către un consumator

ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către un comerciant, rezultat prin care se vatămă sau
periclitează proprietatea şi/sau sănătatea consumatorului;

13. prejudiciu moral - prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi
care se manifesta prin suferinţe fizice şi/sau psihice pe care le resimte victima;

14. serviciu - activitate, alta decât cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul
satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

15. termen de garanţie - perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data
achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze
caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul îşi asumă
responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului
necorespunzător dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică,
termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative,
care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze
caracteristicile prescrise sau declarate;

16. termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care
fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru
sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile
specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare
şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-1
imită de consum;

17. viciu (deficienţă) - defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare
cerinţelor prescrise sau declarate şi care se manifestă şi poate fi constatat numai în timpul
utilizării şi/sau păstrării acelui produs, serviciu;

18. viciu (deficienţă) ascuns - defect al calităţii unui produs, serviciu, care, existând la
momentul livrării produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către consumator şi nici
nu a putut fi depistat prin mijloace obişnuite de control;

19. produs falsificat (contrafăcut) – produs fabricat din alți componenți, în alte proporții
sau în alte condiții decât cele stabilite în documentele normative, care este prezentat drept
veritabil.