Analizamoraleise face prin prismaa douddimensiuni: dimensiunea moral6 a personalitalii gi a societdlii.

dimensiunea morald

2. Dimensiuneamorali a personalitl{ii Morala era conceputd'incd din antichitate,ca mdsurda domindrii omului asuprapropriului eu, un indiceal m6surii in care omul este responsabilfa{d de propria persoani, fa16de ceea ce face. problema domindrii omului asupra propriului eu presupune, inainte de toate, controlul ra{iunii asuprapasiunilor. Dupd cum am mai remarcat, moralaestelegati de caracter, temperament. de Dacd am delimita corpul, sufletul gi raliuneaomului, atunci am putea afirma c5 morala reprezint6o caracteristicd calitativda sufletuluilui. cind se spune despreun om cd el este cu suflet, se are in vedere cd el este bun, este gata s6 ajute la nevoie, gi viceversa, cind despre om se zice c6-i frrd suflet,se presupune acesta fi r6u, crunt. un cd ar Dupd cum am men{ionat,viziunea privire la moral6ca o determinare cu calitativda sufletuluiomenesc fost a fundamentatd Aristotel.Prin suflet,el in{elegea principiu activ, volitiv gi de un energical omului, care se compunedin doui laturi: ralionalS 9i irafionald. TotodatS, sufletul reprezintd, interac{iune, o o intrepatrundereqi o sintez6 a acestordoui laturi. Principiul ira{ional caracterizeazd natura individului, forla lui vitald, capacitatea dea se impune pe sine in calitate de fiinla unic6, empiric-concretd. Aceastadin urm6 estein permanenldsubiectivd,pdrtinitoare, selectiv[' Ra{iuneaintruchipeazdcapacitatea omului de a judeca desprelume in mod veridic, obiectiv qi cumpdtat. Proceseleiralionale decurg par{ial independentde ra{iune, dar totodatd depind parfial de ea. Ele posedi un loc independent, nivelul vegetativ,qi depindde ra{iunein manifestdrile emo{ionale la lor gi afective,in tot ce estelesat de pldcerigi suferin{e. Afectele umane (pasiunile, dorinlele) pot sa se realizezeprin mijlocirea sau oontrar voinlei raliunii. in primul caz, cind pasiunile se afl6 in concordan![ cu ra{iuneagi omul aclioneazd in mod congtient,putem vorbi despreo structurd virtuoasS, perfectda sufletului.in cazulal doilea,cind pasiunileac{ioneaza in mod inconqtient domin6 gi individul, putem constata structuri vicioas6,imperfectd sufletului. o a Morala, in acest sens' a reprezentat intotdeauna factor moderator,fiind mai aproapede ascetism,de un capacitatea omului de a se limita pe sine, de a fi in stare,in caz de necesitate, pund o s6 stavildin caleadorin{elor salenaturale'Estevorba despreo ab{inere privin{a afectelor, in pasiunilorce il indeamndpe om s6 se iubeasc6 sine pe insugi' in toate timpurile qi la toate popoarele,morala era asociatdcu refinerea, iar printre facultd{ile morale, pe primul loc erausituatemoderarea curajul,careerauindicii ai faptului gi c6 omul poatesd rezistefricii gi pasiunilor trupegti,care sint nigte chemdri instinctive ale naturii saleanimalice. Din cele expusemai sus putem conchidecd ascetismul esteo virtute moral6, nu iar bogd{ia vielii senzoriale, un viciu moral. A domina pasiunile,a le dirija nu insearnnd le indbusi,pentru pasiunile a c6 pot fi luminate,predispuse sprea urmajudecdlileautentice raliunii. ale Aristotel considera un inceputal viftulilor nu rafiunea, migcarea ca ci orientatd simlurilor. a just, atunci,de regul6,raliuneamergedupdele, dar dacdizvorul ori, seimpotrivesc ra{iunii. concepereaperfecliunii morale a personalitdliica o interacfiune principiilor ra{ional gi a ira{ional din individ, cind Dac6 sim{urilesint orientate

virtulii esteraliunea, atuncisimturile,de celemai multe

primul domindasupra celui de-al doilea,ne demonstreaza moralaeste facultate ed o pur omeneasc6. apareinevitabil insd o intrebare: in ce direcfie orienteazd raliunea simluriie (pasiunile) sau, cu alte cuvinte, ce inseamnd a urma recomanddrilera{iunii? oare un scelerat cumpdtat care comite o crimd dupd un plan premeditat nu se c6lduzegte de ratiune? Din aceastdcauzd., comportare ralionald poate fi morald numai o atunci cind ea este indreptat6 spre un scop perfect,un scop incontestabil (absolut)gi recunoscut calitatede bine suprem.ins6 binele suprem in esteperceputde oameniin mod diferit. El este conceputla fel qi de filozofi. Unii consideri binele supremdeslbtarea, allii - folosul, ceilalli - dragostea fa{6 de Dumnezeu,sau bucuriacunoagterii etc. insd to{i sint de acord cd omul trebuiesi tindd spre binelesuprem, in via{a lui congtientd, trebuiesd dispundde un punct sprijin cd el de absolut. in acelagi timp, omului, spredeosebire animale, estecaracteristicd particularitate de ii - el nu esteidenticsie insuqi,dar o se afli intr-un proces perpetuual devenirii, el tinde mereu sd se depageascd pe sine insugi. De regul6, omul este nemullumit de sine, el vrea mereu mai mult decit are,tinde sd fie mai mult decit este.De aceea, tendin{aspreperfec{iune prin capacitatea indreptat6spre o activitate ra{ional6,ci gi prin faptul cd aceasti activitate este orientatdin perspectivd, spre un scop suprem,desdvirgitgi ultim - idealul 9i perfecliunea.Desigur, comportamentulcump6tatesteindreptat, inifial, sprebinele suprem. insE apare inevitabil intrebarea;este in realitale ra{iuneao dominantdinsuflelitd de tendin{a spre binele suprem? Tendinfa rafiunii de a se indrepta spre binele supremse manifestdprin voin{a bun6. No(iunea de voint6 bund,in calitate de indiciu specifical moralei,a fost fundamentatide Im. Kant, carevedeain voinla bund un bine unic ai incontestabil. ,,Voin!a bund nu e buni numai prin ceea ce produce si efectueazd, prin capacitateaei pentru realizareaunui nu scop oarecare gi-l propune,ci esteprin voliliune, adicd estebund in sine, gi, considerat6 ce in sine ins6gi,ea trebuies6 fie evaluatdla un pre! incomparabilcu mult mai ridicat decit tot ce ar putea fi realizatprin el in folosul unei inclina{ii oarecare' ba, dacd vrem, 9i sumei tuturor inclinafiilor...Utilitatea sau inutilitateanu poate adduga,nici scddeaceva acestei valori' Ea ar fi oarecumnumai chenarpentrua o utiliza mai bine in viala de toatezilele, saude a atrage asupra ei atenlia acelora care nu sint incd destul de cunoscdtori,iar nu pentru a o recomanda cunosc6torilor gi a-i determina valoarea'Numai voin{a bund are o valoareproprie, gi de aceease nume$tebund, deoarece niciodat6nu poatedeveni rea. Toate celelalte bunuri, fie cele corporale (sdndtatea, fo$a etc.), externe(bog6!ia, onoareaetc.), sufletegti(stapinireade sine, hotdrirea etc'), mintale (memoria, ingeniozitateaetc.), oricit ar fi de necesare pentru om, Idrd voinld bund, pot fi utilizate pentru materializareaunor scopuri neoneste. aceea,numai voinla De bun6 are o valoare absolut6.prin voinfa buni Kant inlelegeavoinla puri, liberd de motivele folosului, pldcerilor,de in{elepciunea cotidiand,de orice motive empirice' ca indice al voinlei bune poate servi tendin{a omului de a sivirgi anumite fapte care nu ii vor aduceniciun folos,ba chiar putind s6-i provoacepierderi.Adicd voinla bundesteo voin!6 dezinteresata, de aceea nu arepre1. ea Prin voin{abundse arein vedereaQeea de obicei,se mai numegte ce, Noliuneade voinfabun6este ,,inim6deschis6',. chemati s[ fac6 o distinclie intre ceeace face omul din indemnul inimii qi ceea ce face cu un scop bine determinat. Astfel, ne-amconvinscd dimensiunea moralda omului se afld in legdturacu ralionalitatea iar aceasta urmi, cu lui, din orientarea sprebinelesuprem,care,la rindul s6u,estelegatde voinla bun6, Adic6, ob{inem un cero vicios: pornind de la afirmafia cd omul este moral in acea mdsurain care el esterational. ajungemla concluzia c6 omul esteralional in mdsurain care estemoral. 3. Dimensiuneamorall a societl{ii Voin{a bun6,fiind voinld, nu poatesi rdmindun fapt al congtiinleide sine a personalitdlii gi s6 se legitimeze numaiin esteo particularitatedistinctivd a omului. Ra{ionalitatea omului se manifestdnu numai

procesul autoanalizei. Prin componenta volitivd, morala{ine de sferaacfiunilor,a poziliei practicegi active sa a omului. Iar ac{iunileobiectiveazimotivele interioaregi gindurile individului,il pun pe om intr-o anumitdrela{iecu alli oameni. intrebarea-cheie pentru inlelegereamoralei constdin urmdtoarele:care estetegrtura dintre perfecliunea moral6 a omului qi caracterulrelaliilor lui cu alli oameni?Morala il caracterizeazd pe om din punctul de vedereal capacitdlii lui de a tr6i in societate'spa{iul moralei il reprezintdin relaliile sale cu alli oameni. cind se spune desprecineva cd esteputernic ai degtept,in acest caz sint eviden{iate(acultdfile individului aa ataregi pentru a le descoperi, nu este nevoie de prezenta altor oameni' insd cind despreun om se spunec6 el estebun, damic, amabil, aceste facultati ies la iveala numai din rela{iilelui cu allii gi denoti calitatea acestor relalii. Convie{uirea umand este intre{inutd nu numai de morald, ci gi de alte institulii: tradilie, obicei, drept etc. Toate deprinderile,priceperile, formele activitalii omului gi nu numai facultalile lui morale sint legate de caracterulsocial al existen{eilui' Aceastbtezd a fost confirmatd de mii de ori, Atunci cind copiii din cadrul societ6{iiumanese pomeneau in sinul lumii animale,cregteau se dezvoltau gi printre animalesdlbatice, nu-gi dezvoltaufacultdJile ei umane,nu puteaus6 vorbeasca,sd gindeascdabstractetc. De aceea,e pufin a spuneci morala este responsabildpentru convie{uireauman6, fiindcd ea conferd un sensvaloric inifial convieluirii umane.Aceastainseamnd cE morala esteresponsabila numai de nu un anumit fragmentsau direclie,de condiliile materiale existen{ei ale sociale,ci de insdgiexisten{a uman6.pentruca s6 poatd fiinla conviefuireaumani ca un mod specific al existenlei umane, este necasarca ea s6 fie adoptat6in calitate de valoareiniliala gi incontestabilE. Aceastareprezintlcon{inutul moralei. Relafiile dintre oameni sint intotdeauna concrete, ele se construiesc de fiecare dat6 in confbrmitate cu anumite motive,pentruanumitescopuri.Un astfelde scoppoatefi reproduclia vie{ii, gi atunciestevorba despre sferarelaliilor de crsdtorie 9i de familie; dac6 scopul este protejarea sdndtdfii, atunci avem sfera ocrotirii s6n6td{ii; dac6 scopul este menlinerea vie{ii, atunci avem sfera economicd; dacd urmdrim scopul aparirii impotriva griminalitatii, atunci avem sistemulocrotirii normelor de drept etc. Tot astfel sint construiterelaliile nu numai in perimetrul societdlii, ci qi in sfera rela{iilorpersonale. Adici morala men{inenu numai rela}iile sociale,ci le face posibile,garantindu-le pe totodat6, cele personale. Morala poate fi numiti o formd sociali (umand)ce face posibile cele mai variate relalii dintre oameni.Ea parc6ar asiguradiverse conexiuni, desemnindacel univers ideal in perimetrul cdruia poate sd se des{Egoare existentaomului ca om. in calitateasa de bazdvaloricd a convieluirii umane,moralei ii sint caracteristice dou6 particularitdli. in primul rind, ea poatefi inleleasd numai prin existen{a libertatii voinfei. voin}a rafionalaa omului g6se$te moralain sine, dar nu o poate deduce'nici din practicd, nici din societate. al doilea rind, eaposedd in o formd universalace se r6sfringeasupra tuturor oamenilor.Aceste doui caracteristicisint legateindisolubil intre ele. unitatea dintre libertatea voinlei gi universalitate (obiectivitate, necesitate, importanl6 generald) formeaz6 particularitilile caracteristice moralei' Morala nu poate fi identificatr ale cu arbitrarul, ea posedao logici proprie, tot atit gi de severd obligatorieca logica proceselor naturale. existdsub forma unor legi qi nu permitenici o abatere la ele. Ea de insi acestelegi sint instaurate om, de voinla lui liberr. in morald,omul este de supus,conform opiniei lui Im. Kant, ,,numailegislaliei proprii, dar cu toate acestea legii universale"'. gi Morala intruchipeaz6 unitateadintre individual, personal, obiectiv qi universal.Ea reprezintdautonomiavoin{ei, legislaliaei proprie. Este oare posibil ca omul sd-gi impunasingur regula comportdriigi, in acelagi timp, aceastd regulds[ fie universali, obiectivdgi semnificativd pentru toti?

in gindirea filozoficd s-au cristalizal trei moduri de rezolvare a acestei contradic{ii. Unul din ele neag6 universalitatea moraleigi considerd moralapoateoblineexplicalieprin particulariti{ilecondi{iilorde via{d cd ale omului gi poatefi interpretatd expresie unor interese ca a sociale, unui fel de pl6cere, etapeievolulici biologice. a a in viala cotidiand, atareabordare o rezultddin viziuneacd fiecareom sau un grup socialposedi o moralitate proprie.O altd extremdatratdrii problemeiincauzdconstlin negarea autonomieipersonale interpretarea la moraleica expresie a voinlei divine, a legii cosmicesaua necesitdlii istorice.Un exempluelocventin aceastd privin{desteconcep}ia conform cdreiaporuncile morale sint date de la Dumnezeu.Al treilea tip de abordare,care poate fi numit,,sintetic,,, line sd uneascd mod logic, printr-un mijloc necontradictoriu, in nigte caracteristici moralc, care, in mod aparent,se exclud reciproc'Cea mai productivdin acestsensesteformularearegulii de aur a moralitatii: ,,(Nu) Id altuia ceeacc (nu) ifi placesi !i se faci lie!" Regulade aur esteo lege fundamentald moralit6{ii;ea esteadeseori a identificatd insagimoralitatea. a apdrutla cu Ea mijlocul primului mileniu inainte de Hristos gi a marcat o cotitur6 radical6a omenirii, sub semnul cireia civilizalia noastri trdiegtepind in prezent.Ea a apirul concomitentin cadrul diferitelor culturi: in China anticl (la Confucius),in India anticd(la Buddha),9i in Greciaantica(la cei gapte in{elep!i),dar prin nigteformuldri uimitor de asemdndtoare. De indatdce a apdrut, regulade aur a intrat in culturi ca o tradilie filozoficd totodata,s-a infiltrat in congtiinfa fi, social6gi s-amaterializat multe popoare proverbe. la in Inilial, regulade aur a moralitdlii avea,in mod preponderent, form6 negativa,spre exemplu, o in proverbulromdnesc: ,,Celie nu-!i placealtuia nu-i face!" Regulade aur poatefi regdsitd, o tem6 cu variatiuni,in mai toaterelieiile ca lumii. Iati doar citevaexemple: in cregtinism: ,,ceeace-aivrea ca oameniis6-!i fac6{ie, fd-regi tu lor"; in islam: ,,Niciunul dintrc voi nui este un adevdratcredinciospind cind nu ii doregte aproapeluiccea ce-9i doreqte siegi."; in iudaism:,,Nu face aproapeluitdu ceeace estepentru tine detestabil. Aceastaestetoatd Legea;restul sint comentarii.": in budism:,,Nu-i rdni pe ceirarliprin ceeace te facepe tine s6 suferi."; in hinduism:,,Aceasta estedatoriasuprem6: facealtoracceace nu doregtica ei sd-1i nu facdtie.,,; in zoroastrism:,,Orice displace nu facealtora."; i{i !ie, in confucianism: ce ,,Ceea nu vrei sd fi se fac6!ie, nu facealtora."; in Bah6'i: ,,$i dacd e s6-fi intorci privirea cdtredreptate, alegepentru aproapele ceeace ai alegegi pentru t6u tine," ; in jainism: ,,Oriceom ar trebui sd se intrebecum sd trarezetoate fiin{eleagacum el ar vrea sdu,". Ulterior, forma ncgativd s-a completat cu o formd pozitiv6,.intr-o form6 deplind gi desfbguratdo g6sim in Noul Testament' Evanghelia in dup6 Matei estescris:,,Ci toatecite voili sd vd facdvou6 oamenii,asemenea voi faceti lor',, qi iar in Evanghelia dupd Luca citim: ,,giprecumvoili sd vd fac6voui oamenii,face{i-legi voi asemenea,'. Regulade aur a moralita{iicerede la om ca el, in relaliile salecu alli oameni,sd se conducadup6 acelenorme dupdcareel ar vrea sd se conducdal{i oameni in rela{iile cu el. Altfel spus, ea cere de la om si se supundnormelor generale gi propuneun mecanism oferdposibilitatea a punein lumini universalitatea ce de lor. Pentrua experimenta anumitdnorm6, a elucidauniversalitatea gi a determinafaptul o ei dac6ea estemorald,omul sd fie tratatla rindul

trebuie s6-9irdspunddsie insugi la intrebareadacd el ar adopta(sancfiona)aceasta normd, in cazul in care ea ar fi practicatdde alli oamenifa{d de el - iat6 esenlaacestuimecanism. Prin urmare,ideea de bazd a regulii de aur estereciprocitatea afirmareaimplicitd gi a valorii egale a indivizilor sub aspectul umanitilii lor. Potrivit acestuiprincipiu,in luareadecizieimoralmente corecte,agentultrebuies6 rdspund6 cu sinceritate intrebarea la dacdlui i-ar conveniqi dac6ar acceptaf6r6 rezerve el insugis6 fie tratatde cdtre ca ceilalti la fel cum inten{ioneazdsdprocedezein relatiacu semeniis6i. el Pentruaceasta estenecesar omul s5 se plaseze mod imaginarin locul altuia (altora),adicd ca in in locul celui careva sim{i ac{iuneanormei in cauzd,iar pe altul (al1ii) s6-1 (sd-i) plasezein locul sdu. Dac6, in procesulacestuischimb, norma esteacceptabild, inseamnd ea are o valoaregi poatefi utilizatdin calitatede norm6 morald.Regula cd de aur a moralitdfii este regula reciprocitilii. Ea reprezintd, experimentat gindirii ce un are menirea de a pune in lumind reciprocitatea, acceptabilitatea reciprocda normelorde cdtresubiecliice comunicdintre ei. Astf'el,esteblocatpericolul constind faptul ca generalitatea in normei sd devini o acoperire unui interesegoist,atit al unei persoane, gi al a cit altor oamenigi a ceeace indivizii pot sd impundaltoraprin voinla lor. Pentruinlelegerea regulii de aur a moralitalii,esteimportantsd remarcdm con{inutulei esteexpus cd in doudmoduri de existen!6' paneacarese referdla allii gi carestabilegte in universalitatea calitatede trasiturda moralit6lii,ea are un in caracterideal: ce nu-!i place la altul; cum doregti(ai dori) sd procedeze tine alli cu oameni.in parteacarese referala subiectul insugi,ea aparein calitatede ordin eficient:nu fdtu insufi acellucru; procedeazd gi tu la fel. in primul caz,este vorba despre existenld o ideald,iar in al doilea,despre ac{iuni,despre existenfareald aomului. in aceastd ordinede idei, putem conchidecd naturauniversala regulii de aur a moralitdtii are a un caracterideal. personalitatea moralSinstituie regulamoralain calitatede proiect ideal gi face acestlucru nu cu scopulde a o prezentaaltora,ci pentrua o alegein calitate normda comportdriipersonale. de Rezumindceleexpuse mai sus,putemdefini moralaca: l) domina{ia rafiunii asupra afectelor; 2) tendinlasprebinelesuprem; 3) bunavoinld; 4) capacitatea a tr6i in comunitateauman6; de 5) omeniasauforma sociald(umand)a relaliilor dintreoameni; 6) autonomia voin{ei; 7) reciprocitatea relaliilor exprimati in regula de aur a moralitdtii.Acestedefinitii pun in eviden{d diferite aspecte ale moralitSlii,carese afl6 intr-o legdturd reciproci, prin careuna din ele le presupune celelalte. pe F5cind o caracterizarc generalda moralei, putem afirma cu cartitudine c6 ea desemn eazd,frontierainterna a sensului activitalii umaneimpusSde omul insuqi.Ea ii oferd omului posibilitatea a concepe de via{a lui personalf, realitatea gi inconjurdtoare 9i cum acestea depindede op{iunealui. insd trebuieremarcat, ca ar in acestcontext,cd moralanu este identicdcu sensulsuprem,cu ultimul scopal existenlei umanein societate. Menireaei estealta:de a uni in mod dialectic sensulpersonalcu cel supremgi a orienta omul spre scopul ultim. in acestsens,nu are nicio importan{6dacdexist6 scopulsupremsauscopulultim. Prin moralSviata omului gi a societd{ii cap6t6 integritate, sensinterior. un