Erupțiile vulcanice și alte cauze naturale de poluare a atmosferei.

Efecte

INTRODUCERE

Poluarea reprezintă contaminarea  mediului înconjurător cu materiale care

afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele
vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat
al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică
(incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse
substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare
biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).

Vulcanul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea materialelor

rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta sau scoarța unui corp
ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței denumită ventră vulcanică.
Magma este un amestec lichid compus din diferite minerale care se află în stare topită, gaze și
bucăți solide de diferite roci.

Erupția este fenomenul ieșirii magmei la suprafață și are loc acolo unde scoarța

terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de
crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din
Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.

Atmosfera desemnează învelișul de aer sau alte gaze ale Pământului sau al altui corp ceresc.

Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, fiind compusă din aer, conține însă și
urme de substanțe solide și lichide fin divizate. Atmosfera este numită uneori și, simplu,
„aer”.
Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe
vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau
bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.

Vulcanii pot avea un impact asupra schimbărilor climatice. În timpul erupțiilor explozive
majore, cantități uriașe de gaz vulcanic, picături de aerosoli și cenușă sunt injectate în
atmosferă. Cenușa injectată cade rapid din atmosferă, cea mai mare parte este îndepărtată în
câteva zile până la săptămâni, și are un impact redus asupra schimbărilor climatice. Dar
gazele vulcanice precum dioxidul de sulf pot provoca răcire globală, în timp ce dioxidul de
carbon vulcanic, un gaz cu efect de seră, are potențialul de a promova încălzirea globală.

CUPRINS

Vulcanii sunt cei mai dramatici si rapizi agenti ai schimbarii geologice. Un vulcan care
erupe poate scoate cantități mari de cenușă și gaze în atmosferă și poate acoperi solul cu tone
de fluxuri de lavă și cenușă. Erupțiile creează munți noi și le dărâmă pe cele vechi în timp ce
privim. Erupțiile mari sunt periculoase, uneori ucigând zeci de mii de oameni la un moment
dat. Dar cel mai extrem impact al erupțiilor este efectul lor asupra climei Pământului.

Clima planetei noastre rezultă dintr-un amestec complex și mereu în schimbare de procese și
evenimente. Sursa de bază de energie este radiația de la soare. Radiația care sosește
interacționează cu atmosfera și suprafața Pământului, astfel încât schimbările la oricare dintre
ele pot afecta clima. De exemplu, un flux de lavă întunecată absoarbe mai mult din energia
solară decât un sol deșertic, astfel încât un flux suficient de mare de lavă ar putea încălzi o
regiune locală. Dar o influență mult mai mare asupra climei vine din gazele vulcanice erupte
în atmosferă care se răspândesc și înconjoară planeta.

Un gaz cu efect de seră este orice gaz din atmosferă care preia (absoarbe) și emană (emite)
radiații în intervalul de lungimi de undă de căldură (infraroșu). Gazele cu efect de seră
provoacă efectul de seră, ceea ce duce la creșterea temperaturilor pe Pământ.

Efectul de seră apare pe măsură ce radiația solară ajunge pe suprafața Pământului. Pe măsură
ce energia soarelui încălzește suprafața, o parte din energia termică radiază înapoi în
atmosferă ca radiație infraroșie și înapoi spre spațiu. Dar gazele cu efect de seră din atmosferă
absorb o parte din energia radiațiilor infraroșii și o "captează" în atmosfera inferioară. Mai
puțină căldură radiază în spațiu, iar Pământul este mai cald.

Multe gaze cu efect de seră apar în mod natural. Dioxidul de carbon, metanul, vaporii de apă
și protoxidul de azot sunt prezenți în mod natural în atmosfera Pământului. Altele, cum ar fi
corofluorocarburile (CFC), hidrofluorocarburile (HFC), perfluorocarburile (PFC) și
hexafluorura de sulf (SF6), sunt fabricate de om.

De la Revoluția Industrială, concentrațiile atmosferice de gaze cu efect de seră au crescut.

Creșterea populației și utilizarea sporită a combustibililor fosili pentru energie au ca rezultat o
creștere bruscă a gazelor cu efect de seră, în special a CO2, și creșterea temperaturilor.

Vulcanii dau, de asemenea, gaze cu efect de seră. Cel mai abundent gaz eliberat de erupțiile
vulcanice este vaporii de apă. Alte gaze emise includ dioxidul de carbon (CO2), dioxidul de
sulf (SO2), hidrogenul sulfurat (H2S), monoxidul de carbon (CO), clorura de hidrogen (HCl) și
fluorura de hidrogen (HF).

Dioxidul de carbon cu efect de seră (CO2) este al doilea cel mai frecvent gaz (variind de la 1
la sută la 50 la sută în diferite tipuri de erupții). Dioxidul de carbon este mai greu decât aerul
și, de obicei, iazurile din zonele joase; poate otrăvi și ucide animalele care o respiră. CO 2 nu
influențează în mod semnificativ clima, deoarece CO2 vulcanic este doar aproximativ 1 la sută
din ceea ce este eliberat prin arderea combustibililor fosili.

Ca medie pe termen lung, volcanismul produce aproximativ 5X10^11 kg de CO2An; această

producție, împreună cu biomasa oceanică și terestră, a menținut un rezervor de dioxid de
carbon în atmosferă de aproximativ 2,2X10^15 kg. Practicile actuale de utilizare a
combustibililor fosili și a terenurilor introduc acum aproximativ un (net) 17,6X10 ^ 12 kg de
CO2în atmosferă și a dus la o creștere progresivă a rezervorului atmosferic de 2,69X10^15 kg
de CO2. Prin urmare, volcanismul produce aproximativ 3% din totalul CO 2restul de 97%
provenind din surse antropice.

Gazul care are un impact vizibil asupra climei este dioxidul de sulf (SO2). Spre deosebire de
gazele cu efect de seră, SO2 răcește atmosfera. Magma conține o cantitate mică de SO2, de
obicei mai puțin de 10 la sută în volum. Erupțiile mari împing SO2 în atmosfera superioară
(stratosfera), unde este transportat în jurul planetei. Contactul cu apa abundentă schimbă gazul
SO2în picături de acid sulfuric (H2SO4) numite aerosoli. Chiar dacă sunt microscopice, există
miliarde de astfel de aerosoli în urma unei erupții mari, deci afectează de fapt clima. Fiecare
aerosol absoarbe o parte din radiația de la soare, încălzindu-se și stratosfera înconjurătoare.
Dar fiecare rază de soare care lovește un aerosol nu lovește Pământul, jefuind suprafața acelei
cantități mici de căldură. În anii 1900 au existat trei erupții mari care au făcut ca întreaga
planetă să se răcească cu până la 1 grad Celsius. Răcirile vulcanice persistă doar 2-3 ani,
deoarece aerosolii cad în cele din urmă din stratosferă și intră în atmosfera inferioară, unde
ploaia și vântul le dispersează rapid.

Vaporii de apă sunt cel mai abundent gaz cu efect de seră din atmosfera Pământului.
Schimbările în concentrația de vapori de apă din atmosfera noastră nu sunt atribuite direct
industrializării, ci feedback-urilor legate de încălzirea climatică. Deși ciclul apei este bine
înțeles, buclele de feedback care leagă ciclul apei și schimbările climatice sunt încă prost
înțelese în cea mai mare parte.

Desigur, unele mecanisme de feedback sunt acceptate. Pe măsură ce temperaturile din

atmosferă cresc, evaporarea apei crește. Evaporarea crește la toate locurile rezervoarelor de
apă - ape subterane, râuri, pâraie, oceane, soluri. Deoarece aerul este cald, apa poate
"menține" mai multă umiditate. Cantitățile crescute de vapori de apă din atmosferă pot
absorbi apoi mai multă energie termică radiată de pe Pământ, iar acest lucru încălzește și mai
mult atmosfera. (Aceasta se numește o buclă de feedback pozitiv, deoarece efectul crește cu
fiecare parte a ciclului.)

Vaporii de apă se condensează în cele din urmă și formează nori. Norii pot reflecta unele
radiații solare și duce la un efect de răcire. Cât de mult de un efect de răcire acest lucru poate
avea este variabilă și dificil de măsurat cu precizie.

Se știe că erupțiile vulcanice provoacă modificări ale temperaturii atmosferice. Erupțiile

elimină cantități mari de cenușă fină șidioxid de sulf, care se transformă în aerosoli sulfat -
particule extrem de mici din aer - în atmosferă. Aceste particule mici de sulfat reflectă radiația
solară înapoi în spațiu, împiedicând radiația să încălzească atmosfera Pământului de mai jos.

Majoritatea modelelor climatice încorporează acest efect de aerosoli în calculele utilizate

pentru a prezice tendințele climatice viitoare. Deși se știe că sulfațiipersistă în atmosferă luni
sau ani, cercetătorii au presupus anterior că particulele de cenușă cad din cer la scurt timp
după o erupție și, prin urmare, nu contribuie la răcire.
Cu toate acestea, discrepanțele recente în predicțiile modelelor climatice și temperaturile
globale reale i-au făcut pe oamenii de știință să se întrebe dacă, probabil, cenușa joacă un rol
mai mare în răcirea atmosferei. Aici Vernier et al. a investigat dacă particulele fine de cenușă
ar putea reflecta radiația solară mult timp după o erupție.

Autorii au studiat cenușa din atmosferă în urma erupției muntelui Kelud din Java, Indonezia,
pe 14 februarie 2014. În acea zi, Kelud a erupt timp de câteva ore, aruncând material vulcanic
în stratosferă.

În urma erupției, cercetătorii au urmărit penele Kelud folosind instrumente de la bordul

satelitului Cloud-Aerosol Lidar și Infrared Pathfinder Satellite Observation (CALIPSO) care
măsoară backscatter-ul, ceea ce sugerează forma și dimensiunea particulelor din interiorul
penei și a permis echipei să facă distincția între particulele de cenușă și sulfat. La trei luni de
la erupție, cercetătorii au lansat și campania de baloane Kelud Ash (KlAsh) din Darwin,
Australia, pentru a măsura reflexivitatea și dimensiunea particulelor de cenușă și sulfat care
au rămas în penele Kelud. Echipa a lansat cinci sonde mici, sau instrumente cu balon, și unul
mare pe parcursul a 10 zile.

Ei au descoperit că particulele de cenușă au persistat în lunile următoare erupției,

reprezentând 20-25% din adâncimea optică a aerosolilor, un termen care descrie cantitatea de
particule atmosferice de lumină solară pe care particulele atmosferice le pot bloca.
Observațiile prin satelit au arătat, de asemenea, că particulele de cenușă au fost mai răspândite
în stratul inferior al norului vulcanic, în timp ce aerosolii sulfat au fost observați în general la
altitudini mai mari.

De asemena, așa cum erupțiile vulcanice provoaca efecte asupra atmosferei, sau aerului,
există și alți factori naturali care pot provoca schimbari in ceea ce privește atmosfera
Pământului. Spre exemplu, Incendiile forestiere sunt incendii care se întâmplă din cauze
naturale, de obicei fără nicio activitate umană implicată. Ele sunt, de asemenea, cunoscute sub
numele de incendii de vegetație sau incendii de vegetație, mai ales atunci când se întâmplă în
zone cu vegetație foarte densă. Pe lângă punerea în pericol a întregii vieți din acea zonă,
incendiile de vegetație au, de asemenea, un impact asupra aerului pe care îl respirăm. Așadar,
iată cum incendiile forestiere ne pot polua aerul.
Cele mai multe incendii forestiere se întâmplă în mod natural, atunci când vremea este prea
caldă. În aceste cazuri, ramurile și frunzele uscate se pot aprinde cu ușurință, iar focurile se
pot răspândi foarte repede. Ele se pot întâmpla și din cauza loviturilor de trăsnet. Cu toate
acestea, o cauză din ce în ce mai frecventă este iresponsabilitatea umană. Aceasta include
fumatul și aruncarea mucurilor de țigară pe podeaua pădurii uscate, arderea gunoiului în
natură și activități similare. Ele se pot întâmpla, de asemenea, din cauza supratensiunilor de
putere, a liniilor electrice deteriorate sau a accidentelor militare. În cele din urmă, unii oameni
provoacă incendii forestiere intenționate, din motive individuale sau politice.

Motivul pentru care incendiile forestiere distrug calitatea aerului este că fumul pe care îl
creează este umplut cu gaze nocive – monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot și
compuși organici volatili. Deoarece incendiile forestiere ard de obicei o mulțime de copaci,
tot fumul poate polua rapid aerul. Pe lângă fum, există și particule minuscule care nu pot fi
văzute cu ochiul liber. Desigur, această poluare afectează apoi oamenii, animalele și mediul
îngeneral.
Mai mult, experții în pompieri din California au estimat că, în octombrie 2017, incendiile
forestiere au emis mai mult CO2 într-o săptămână decât toate vehiculele din California într-un
an. Mai mult decât atât, Focul taberei din 2018 a fost cel mai mortal și cel mai distructiv
incendiu din California și al 6-lea cel mai mortal din SUA, așa că este sigur să spunem că
incendiile de vegetație devin din ce în ce mai periculoase până la anul.

INCHEIERE

Având in vedere cele mai sus-menționate, putem trage concluzia asupra efectelor pe care le
au erupțiile vulcanice asupra atmosferei, și ceea ce implica acestea, cât si asupra efectelor
altor cauze naturale de poluare, așa cum este exemplificat în cuprinsul prezentului referat.

Poluarea, atât atmosferică, cât și sub celelalte forme ale acesteia de manifestare, este un
subiect serios care trebuie tratat cu delicatețe de către noi, oamenii.
BIBLIOGRAFIE

- https://eos.org/research-spotlights/volcanic-ash-contributes-to-climate-cooling

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Atmosfera_P%C4%83m%C3%A2ntului

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan#Erup%C8%9Bie

- http://ete.cet.edu/gcc/?/volcanoes_greenhouse/

- http://ete.cet.edu/gcc/?/volcanoes_overview/

- https://pubs.usgs.gov/of/1997/of97-262/of97-262.html

- https://www.usgs.gov/programs/VHP/volcanoes-can-affect-climate

- https://www.nps.gov/subjects/volcanoes/volcanic-eruptions.htm

- https://annecohenwrites.com/the-impact-of-forest-fires-on-air-pollution/

Ionescu Florin-Alexandru