Erupțiile vulcanice și alte cauze naturale de poluare a atmosferei.

Efecte

Introducere:
Atmosfera ( cuvânt provenit din greacă apărut în sec. al XVII de la atmos = abur, ceață,
vapor și sfaira = sferă) este un strat de gaze care înconjoară un corp ceresc. ( Terra,
Jupiter, etc.)
Atmosfera ajută la protejarea organismelor vii de probleme genetice provocate de
radiațiile solare ultraviolete, vântul solar și radiațiile cosmice.
Compoziția actuală a atmosferei Pământului este produsul miliardelor de ani de
modificare biochimică a paleoatmosferi de către organismele vii.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu
sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor ( organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat
al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor
poluante provine din activitățile umane.
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea
aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieții omenești se pare că sunt cele mai
afectate de acțiunile iresponsabile ale ființei omenești.
Poluarea, printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală și poluare artificială.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupțiile vulcanice, furtunile de praf,
incendiile naturale ale pădurilor și altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor
substanțe organice.
Cuprins:
Erupțiile vulcanice: generează produși gazoși, lichizi și solizi care, schimbă local nu
numai micro și mezorelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influențe negative și
asupra purității atmosferice. Cenușile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful
vulcanic și alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă unde formează nori groși, care
pot pluti până la mari distanțe de emitere. Timpul de remanență în atmosferă a acestor
suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că, cea mai mare parte a

1
suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică - o importantă sursă
de poluare a aerului.
Aceste pulberi se presupune că au și influențe asupra bilanțului termic al atmosferei
împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către Univers și contribuind în acest fel,
la accentuarea fenomenului ”efectului de seră”, produs de creșterea concentrației de CO 2
din atmosfera.
Cauzele erupțiilor vulcanice:
Flotabilitatea (starea de plutire) și presiunea gazului din scoarța terestră cauzează erupția
unui vulcan. Magma se formează atunci când mantaua superioară a pământului se
topește. Un vulcan a erupt când magma ( lichidul fierbinte) e ridicată de presiunea
gazului care se dizolvă în ea. Aceasta este una dintre cele trei teorii predominante ale
erupțiilor vulcanice.
În conformitate cu a doua teorie, magma conține substanțe dizolvate, cum ar fi apa,
dioxidul de sulf și dioxidul de carbon. Solubilitatea gazelor crește pe măsură ce crește
presiunea. Solubilitatea apei scade pe măsură ce magma ajunge mai aproape de suprafața
pământului și eventual apa se separa de magmă. Când raportul de gaze crește are loc
dezintegrarea magmei în piroclaste, o combinație de fragmente parțial topite și solide, iar
vulcanul erupe exploziv.
A treia teorie spune că un vulcan erupe atunci când magma nouă este injectată într-un loc
care este deja plin cu magma de compoziții similare sau diferite. Erupția apare atunci
când magma se deplasează în sus datorită injectării magmei noi.
Erupțiile vulcanice pot provoca daune imense și decese în masă. Ele pot provoca, de
asemenea, modificări substanțiale în climă. Particulele care sunt aruncate în atmosfera
împiedică lumina soarelui să ajungă la suprafața pământului. Acest lucru poate duce la
scăderea temperaturii la nivel mondial. Uneori sunt aruncate cantități mari de gaze,
precum dioxidul de sulf, clorură de hidrogen și fluorură de hidrogen. Acestea
reacționează cu apa din atmosferă și produc ploile acide. Aceste ploi nu distrug numai
culturile, ci și toate ființele vii.

2
Efecte asupra mediului înconjurător :
- elimină gaze, vapori, particule solide care sunt transportate pe mari distanțe de vânt și
curenți de aer
- declanșează perioade de răcire globală
- persoanele aflate în apropierea unui vulcan care erupe, pot inhala particule mici de roci
vulcanice, fapt care duce la iritații la nivelul plămânilor chiar și în cazul indivizilor
sănătoși.
- efectul de încălzire al climei
- temperaturi scăzute, chiar și zăpadă în timpul verii
- nori negri ce acoperă cerul în majoritatea timpului
- inundații în regiuni uscate
- distrugerea recoltei
- cutremure
- tsunami
- ploi cauzate de cenușă
- boli și înfometare după erupțiile vulcanice

3
Furtunile de praf: sunt și ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate
din regiunile din stepă, în perioadele lipsite de precipitații, pierd partea aeriană a
vegetației și rămân expuse acțiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată,
ridică de pe sol o parte din particulele ce formează ” scheletul mineral” și le transformă în
suspensii subaeriene, care sunt reținute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea
acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare
exercitat de ploi, se poate produce la mari distanță față de locul de unde au fost ridicate.
În 1928, la 26 și 27 aprilie, o furtună a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de
12-25 mm pe o suprafață de 400000 km 2, situată în zona precaspică. Evaluările făcute cu
acest prilej au arătat că, numai pe teritoriul țării noastre s-au depus circa 148 milioane m 3
de praf, din cantitatea totală ridicată.

Incendiile naturale: o importantă sursă de fum și cenușă, se produc atunci când

umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de
răspândit, mai ales în zona tropicală, deși, în general, gradul de umiditate al pădurilor din
aceasta zonă n este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului. În coasta de Fildes, în
1983, focul a distrus circa 450000 ha, iar în Ghana, în timpul aceleași secete, a fost
distrusă prin foc, o mare suprafață de păduri și circa 10% din plantațiile de cacao. În anii
deosebit de secetoși, chiar și în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor.
Astfel, în 1992, după o succesiune de ani secetoși, au izbucnit incendii devastatoare chiar
și în pădurile Franței și ale Poloniei. Se pare ca situația climatica din deceniul 80 a extins
mult suprafețele de păduri vulnerabile la incendii pe întregul glob.

4
 Încheiere:

Erupțiile vulcanice pot afecta viața oamenilor în mai multe feluri. Efectul imediat se
poate datora curgerilor piroclastice, laharelor ( curgeri de nămol), avalanșelor,
cutremurelor și valurilor tsunami induse de vulcani, și mai puțin gazelor toxice și
scurgerilor de lavă. Toate aceste fenomene afectează vecinătatea vulcanilor, producând
uneori tragedii teribile cele mai multe sfârșindu-se cu nenumerate pierderi de vieți
omenești. Numărul decedaților în urma bolilor datorate gazelor toxice, a cenușei ce
traversează aerul sunt infime în comparație cu numărul oamenilor care mor din cauza
valului de cenușă și lavă care acopera pe nepregătite, în decursul a catorva ore, întregi
așezări umane.

Bibliografie:

https:/ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului

https://poluare.wordpress.com

https://ro.wikipedia.org/wiki/Atmosfer%C4%83

https://www.high-health.info/aer/poluarea/principalele-surse-de-poluare.htm

https://www.roportal.ro/articole/despre/cauzele_eruptiilor_vulcanice_3977/

https://mrsstrumfuletz.wordpress.com/2012/02/28/eruptiile-vulcanice/

https://www.proiecte.ro/geografie/impactul-eruptiilor-vulcanice-asupra-sanatatii-umane-
52431