Examen ALBINA ION

Test nr.1

1.1
Politica vamală reprezintă o totalitate de activităţi politico-juridice, economice,
organizaţionale, întrunite într-un sistem bine determinat, ce are ca scop asigurarea
eficienţei operaţiunilor vamale, reglementarea schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal,
protecţia pieţei interne, rezolvarea problemelor comercial-fiscale, stimularea dezvoltării
economiei naţionale”.

1.2 Reglementarea tarifară s-a dezvoltat pe fundamentul luptei permanente între abordările
protecționiste și de liber schimb în reglementarea activității economice externe, astfel
reglementarea tarifară reprezintă instrumentul principal al politicii vamale ale cărui atribut
esențial îl reprezintă taxele vamale.
Prin instrumente netarifare se înțelege un complex de măsuri și reglementări, altele decât cele
tarifare, menite să împiedice, să limiteze sau să deformeze fluxul internațional de mărfuri în
vederea protejării pieții interne de concurența străină și să echilibreze balanța plăților externe.
Prin măsuri netarifare înţelegem totalitatea mijloacelor de politică economică externă, care nu
intră în grupa reglementărilor vamale tarifare, dar sunt realizate în cadrul organizării
administrative, îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri internaţional. Cele mai des
aplicate sunt măsurile netarifare aplicate sub forma licențierii sau cotării. Licenţierea constituie
totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de eliberarea,
prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea licenţelor, eliberarea
copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe,
controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea
prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere. Cotarea poate fi
definită ca o restricţie cantitativă, ce stabileşte volumul maxim şi preţul la mărfurile admise spre
import, ce se manifestă prin stabilirea unui control centralizat din partea statului asupra
operaţiunilor de comerţ exterior prin restrângerea nomenclaturii mărfurilor în limitele cotelor
cantitative sau de preţ pe o perioadă de timp determinată.

1.3
Politica vamală este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului. Politica vamală
urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe
teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea problemelor politice şi
comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării economiei naţionale, alte
obiective stabilite de legislaţie. Sistemului vamal al Republicii Moldova i s-a atribuit de la bun
început o funcţie importantă – colectarea impozitelor întru suplinirea bugetului de stat, ceea ce
necesita efectuarea controlului fizic şi documentar integral al mărfurilor şi persoanelor
participante în relaţiile economice externe.

Sibiectul 2
2.1
Conform art.117 Cod vamal în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte
cazuri prevăzute de legislaţie, se percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export,
următoarele:
a) taxa vamală;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxa pentru proceduri vamale.
Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant, brocher
vamal sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie. Drepturile de import şi drepturile de export
se plătesc în prealabil, pînă la depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă
plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil.

2.2
Modul de plată a drepturilor de import şi de export
(1) Achitarea drepturilor de import și de export se efectuează în monedă naţională. Plata se
efectuează prin virament şi/sau în numerar, inclusiv prin intermediul cardurilor bancare, şi se
transferă la conturile trezoreriale de încasări ale bugetului de stat. Plata prin virament şi/sau în
numerar se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursale sau filiale ale acestora),
dacă legislaţia nu prevede altfel.
Sumele încasate în numerar de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia),
selectată prin concurs de Serviciul Vamal, se transferă la buget nu mai tîrziu de ziua operaţională
următoare zilei în care au fost încasate.
(2) Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi
cotele, existente la momentul depunerii declaraţiei. Acest mod de calculare nu se aplică în
cazurile specificate la art.65 şi 73.
(3) Pentru mărfurile plasate anterior în regim vamal de admitere temporară care fac
obiectul unui contract de leasing operaţional sau financiar, suma drepturilor de import încasate
nu trebuie să fie mai mare decît suma drepturilor de import care ar fi trebuit să fie plătită la
plasarea mărfurilor în regim vamal de import.
Suma spre plată a drepturilor de import pentru mărfurile care fac obiectul unui contract de
leasing operaţional sau financiar se calculează din diferenţa dintre suma drepturilor de import de
la valoarea în vamă a mărfurilor care fac obiectul contractului de leasing operaţional sau
financiar şi sumele drepturilor de import plătite.
În cazul în care sumele drepturilor de import pentru mărfurile care fac obiectul unui
contract de leasing operaţional sau financiar plătite la achitarea ratei de leasing sînt mai mari
decît sumele drepturilor de import de la valoarea în vamă a mărfurilor care fac obiectul
contractului de leasing operaţional sau financiar, sumele respective nu se restituie plătitorului
vamal.
(4) Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin
intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant),
exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale a
Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial.
(5) Plata drepturilor de import şi de export prin intermediul cardurilor bancare se consideră
efectuată la momentul debitării cu suma plătii respective a contului de card din care a fost emis
cardul utilizat la plată. Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de
plată cu card bancar perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor
bancare, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card. Plata drepturilor de import sau de
export efectuată prin intermediul cardurilor bancare nu poate fi anulată decît cu acceptul
serviciului respectiv al Serviciului Vamal.

2.3
În condiţiile economiei de piaţă, taxele vamale constituie un mijloc de creştere a exporturilor, de
lărgire a cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale. Într-o anumită măsură, plăţile
vamale servesc la formarea bugetului statutar. Astfel, taxele vamale fac parte din cea mai
răspândită şi cunoscută categorie de venituri bugetare, reprezentând un impozit indirect perceput
de către stat asupra mărfurilor în momentul trecerii frontierei vamale ale ţării respective. Acestea
se instituie asupra bunurilor şi produselor care intră şi ies din ţară, sau care tranzitează teritoriul
naţional. Spre deosebire de impozitul pe circulaţia mărfurilor care se aplică odată cu vânzarea
sau cumpărarea unor mărfuri, indiferent dacă ele sunt produse pe plan extern sau intern; taxa
vamală se aplică numai asupra produselor ce trec frontiera vamală a statului. Taxele vamale
percepute asupra importului produselor, produc efecte complexe care se înscriu în sfera pur
financiară, dar şi în cea economică. Astfel, taxele vamale au următoarele efecte [3, pag.14]: -
asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statulului; - de protejare a economiei naţionale
sau producţiei interne; - de redistribuire a veniturilor dintre diferite categorii de participanţi la
activitatea economică (consumatori, producători, stat); - asupra raportului de schimb al ţării; - de
completitivitate; - asupra veniturilor diferitelor categorii sociale; - asupra balanţei de plăţi; -
asupra costurilor. Astfel, taxa vamală reprezintă un mecanism al politicii vamale care
influenţiază preţul mărfurilor importate, astfel se tinde spre reducerea importului şi reducerea
deficitului balanţei coomerciale. Fiind un impozit indirect, taxa vamală îi determină pe
consumatori să prefere bunurile economice autohtone, care sunt, în principiu, mai ieftine[5,
pag.9]. Scopul aplicării taxei vamale, conform legilaţiei vamale, constituie: 1. optimizarea
structurii importului de mărfuri; 2. echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, protecţia
producătorilor de mărfuri autohtoni; 3. crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea economiei
Republicii Moldova în economia mondială. Deci, am putea concluziona că taxele vamale
reprezintă un impozit indirect, perceput de către stat, asupra mărfurilor , la trecerea peste
frontiera vamală, promovând astfel, cu prioritate producătorii interni. Deasemena, ele sunt
instrument de natură fiscală, reprezentând o sursă de venit la bugetul statului, contribuind
totodată eficient la formarea prețurilor (interne sau externe) și la orientarea comerțului.