REGINA MARIA A ROMANIEI

Elev: Moise Mara

Clasa a VIII – a C
Liceul Teoretic Ovidius
Motto: « Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat
uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și
dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte
răbdătoare. (...) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa
țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care
am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic
îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită,
iubită și pricepută.»”
1. Date biografice pe scurt
Născută in 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Ashford, Kent,
Anglia, Marie Alexandra Victoria era fiica lui Alfred, Duce de Saxa-
Coburg și Gotha Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei. S-a
căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele moștenitor al
tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze
națiunii care o adoptase ca Principesă și, începând din 1914, ca Regină.
Cuplul princiar (și apoi regal) Ferdinand și Maria va avea un număr de
6 copii, din care unul, principele Mircea, a murit la o vârstă fragedă.
Primul lor copil s-a născut la numai nouă luni și cinci zile de la căsătoria
lor, este vorba despre principele Carol, născut la castelul Peleș, în 1893. A
urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Maria (1900), principele Nicolae (1903),
principesa Ileana (1909) și principele Mircea, născut în ianuarie 1913.
Domnia Reginei Maria a României se desfășoară de la 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927,
încoronarea acesteia având loc la 15 octombrie 1922, fiind a doua regina după Regina Elisabeta a
României. Regina Maria a României moare la 18 iulie 1938 (62 de ani), la Sinaia, fiind
înmormântată la 24 iulie 1938, la Mănăstirea Curtea de Argeș.

2. Regina Maria si diplomatia (perioada neutralitatii și a războiului)

Principesa Maria a devenit Regină a României, odată cu accederea la tron a principelui
Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I. Era o perioadă crucială din
istoria României, marcată de izbucnirea Primului Război Mondial, în care atât familia regală cât
și întreaga societate românească era profund divizată în tabere ce susțineau fie neutralitatea, fie
intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianțe aflate în conflict.
România a rămas credincioasă neutralității în decursul primilor doi ani ai Primului Război
Mondial, întrucât țara nu era pregătită de război.
Pe tot parcursul perioadei de neutralitate Maria a susținut realizarea obiectivelor naționale
prin alăturarea României de partea puterilor Antantei. Având în vedere descendența sa regală
anglo-rusă, dar și popularitatea foarte mare de care se bucura în rândul populației, ea a fost
percepută în țările Antantei ca fiind unul dintre principalii factori de influență în favoarea cauzei
Antantei în România. Regina a urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea
Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României.
Regina Maria a reprezentat astfel o importantă resursă diplomatică pentru conducerea
statului român, care a putut astfel să ocolească constrângerile neutralității și să își facă cunoscută
poziția.
„Împăratul Rusiei și Regele Angliei fiind amîndoi verii mei primari, era ușor pentru mine să am
legături neoficiale cu ei și desigur că eram gata să-mi servesc țara pe orice cale. Avînd în vedere
că atît Regele, cît și primul său ministru aveau deplină încredere în mine, eram mai inițiată în
problemele și secretele de stat decît se obișnuiește în ce privește reginele.”
—Regina Maria, Povestea vieții mele
După finalizarea unor lungi negocieri cu reprezentanții Antantei, concretizate prin
încheierea unui tratat politic și a unei convenții militare, România a intrat în război în august
1916, declarând război Imperiului Austro-Ungar.
Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în refugiu
în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare,
activitate care a făcut să fie numită în popor „mama
răniților”.
„La Iaşi [...] regina şi-a îndeplinit cu prisosinţă îndatoririle
ei. [...] O găsim în tranşee printre combatanţi; o găsim în
spitale şi în toate posturile sanitare, printre răniţi, printre
bolnavi; [...] Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei
noastre în Moldova, regina Maria a întrupat, şi a întrupat
frumos, aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti.“
, Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri.
Încă de la început ea se va implica în organizarea și buna funcționare a serviciului de
ambulanțe destinate frontului. Va vizita zilnic spitalele militare și se va ocupa personal de
coordonarea și aplanarea conflictelor dintre diferitele organizații de Cruce Roșie prezente în
România.
3. Conferinta de Pace de la Paris
În perioada Conferinței de Pace de la Paris
(1919), dar și după încoronarea, alături de Regele
Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia,
15 octombrie 1922) a participat la o campanie
diplomatică pentru recunoașterea internațională a
statului român reîntregit, având întrevederi oficiale
sau informale cu suveranul englez, cu președintele
Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, prim-
ministrul Franței, Georges Clemenceau sau cu
reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.
România întregită – prin alipirea provinciilor Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei,
Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului – a fost recunoscută în plan mondial de către
Marile Puteri și în urma efortului, popularității și legăturilor speciale de familie ale Reginei
Maria. Influența, prestanța și farmecul personal al reginei au reușit să determine pe mulți
politicieni europeni să aibă o atitudine favorabilă față de România. După încheierea Primului
Război Mondial, Marile Puteri redesenau harta lumii la Conferința de Pace de la Paris. Prim-
ministrul de atunci, Ionel Brătianu, îi transmitea de la Paris regelui Ferdinand că negocierile de
pace sunt în impas și că România este tratată cu dispreț și indiferență de aliați din cauza semnării
separate în 1918 a Tratatului de Pace cu Puterile Centrale, cu care, de altfel, Regina Maria nu
fusese de acord.
Regele Ferdinand, conștient de abilitățile soției sale, o trimite pe Maria într-o misiune
neoficială la Paris și la Londra pentru tratative privind recunoașterea internațională a granițelor
țării.
 Ajunsă la Paris, regina joacă un rol important în favoarea României. Știe să își folosească
farmecul și inteligența pentru a câștiga influență în negocierile pentru România. Vizita la prim-
ministrul Clemenceau a devenit una legendară. Premierul francez o întâmpină cu garda de onoare
la Palatul Élysée. Regina a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la
România a Transilvaniei până la Tisa şi a Banatului, în întregimea lui. După întâlnirea cu Maria,
Clemenceau și-a schimbat oarecum atitudinea față de România. Chiar dacă nu a obținut întregul
Banat, venirea Reginei Maria la Paris a schimbat mult în bine situația țării, mai ales în ceea ce
privește interesul, înțelegerea și simpatia față de România.

4. Vizita Reginei Maria in America ( New York, Wasington)

Pe data de 18 octombrie 1926, Regina Maria începea
celebra sa vizită în Statele Unite ale Americii. Regina
României s-a aflat pe continentul american, în perioada
18 octombrie-24 noiembrie 1926. Intenţia de a vizita
America exista încă din anii Primului Război Mondial și
ai Conferinței de Pace de la Paris (1919). Suverana
României a fost aclamată pe tot parcursul voiajului, fiind
considerată atunci cea mai populară femeie din țară.

5. Regina -Mama
După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930),
acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un
soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. Regina a reușit să transforme nu doar
castelul, ci și parcul domeniului Bran într-o modernă și confortabilă locuință de vară. Domeniul
predilect al reginei a fost decorarea interioarelor și a saloanelor în stilul renașterii germane.
În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în
țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.
A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de
Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După
cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran.
Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități
artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum
și a unor povești și versuri pentru copii.

Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_Maria_a_Rom%C3%A2niei
https://reginamaria.org/misiune-regala-la-conferinta-de-pace-de-la-paris/
https://reginamaria.org/turneul-reginei-maria-in-america-partea-i/