Instaurarea monarhiei constituționale în România

După abdicarea lui Cuza, unirea era pusă în pericol de aceea oamenii politici români au
încercat să aducă la conducerea țării un prinț străin.
 pentru a crește prestigiul țării pe plan european;
 pentru că era o cerință a adunării Ad-hoc;
 pentru a evita neînțelegerile pe plan internațional;
Propunerea pentru ocuparea tronului i-a fost făcută lui Filip de Flandra, iar în urma
refuzului lui i s-a propus lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, el a condus din 1866-1881
ca principe, iar în perioada 1881-1914 ca rege.
Domnia lui Carol a fost o perioadă de prosperitate pe plan economic. Pe plan politic s-au
pus bazele monarhiei constituționale, iar pe plan național România își va obține independența
față de Imperiul Otoman și țarii i se va adăuga Dobrogea.
Constituția din 1866
Constituția este legea fundamentală a unui stat. Ea a fost adoptată de o adunare
constituțională.
1. Caracteristici -este prima constituție a României ;
 După model belgian(1831);
 Impune monarhia constituțională;
 Are la bază principiile unui stat modern: - suveranitate națională(=poporul se
conduce singur);
 guvernare reprezentativă (alegerea de reprezentanți)
 separarea puterilor în stat
 A stat la baza regimului politic românesc până în 1923.
Prevederi:
A.DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
o Libertatea persoanei
o Libertatea cuvântului, presei, întrunirilor
o Egalitate în fața legii
o Dreptul de azil politic
o Proprietatea este considerată sacră și indivizibilă cu excepția celor de utilitate publică
o Drepturile politice erau acordate doar celor de religie creștină(art.VIII al Constituției)
B.SEPAREAREA PUTERILOR ÎN STAT
a).Puterea legislativă
1.domn : sancționa și promulga legi
Parlament care: ○ avea două camere – Adunarea deputaților (4ani)
- Senat (8 ani)
 ○ era ales prin vot censitar
○ iniția și vota legile
○ acorda și retrăgea încrederea Guvernului
○ interpela miniștrii(=îi controla pe miniștrii)
b).Puterea executivă
1.domn-numea Guvernul
2.Guvernul-alcătuit din prim-miniștrii și miniștrii
-prezenta proiecte de lege în fața Parlamentului
c).Puterea judecătorească
1.Înalta curte de Justiție și de Casație
- tribunale, judecătorii
C.PREROGATIVELE(atribuțiile)DOMNULUI
- sunt menționate în arr.93 al Constituției;
- avea drept de vot absolut(se putea opune oricărei legi)
- numea și revoca miniștrii
-putea să bată moneda
- putea oferi distincții și decorații
-putea încheia convenții cu alte state
- tronul se transmitea ereditar în familia lui Carol pe linie bărbătească, femeile fiind
excluse
- moștenitorii tronului urmau să fie crescuți în religia țării
- nici un act al regelui nu era valabil dacă nu era contrasemnat de ministrul de resort

Limitele constituției:
 Se menține votul censitar
 Excluderea femeilor de la viața politică
 Doar creștini au drepturi politice

Importanța constituției:
 A contribuit la consolidarea statului modern român

Modificarea constituției
 a).în 1879 s-a modificat art. VII
b).în 1884 s-a redus numărul colegiilor electorale de la 4 la 3
c).în timpul Primului Război Mondial s-a introdus votul universal (1918)

Viața politică în timpul lui Carol I

După 1866 sistemul politic românesc are la bază Constituția. Principele (regele) are un rol
de arbitru în viața politică și apar principalele partide politice:
A. Partidul Național Liberal(PNL)
A fost înființat în 1875 și a avut ca reprezentanți pe Ion C. Brătianu, Ion I.C.
Brătianu(fiul), C. A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu. Partidul urmărea:
- Să continue programul și ideile revoluției de la 1848
- Pe plan economic avea deviza: ,, Prin noi înșine”(adică economia românească să se
dezvolte cu investiții din interior)
- Sprijinea dezvoltarea industriei naționale
- Principalii susținători ai acestui partid erau burghezii
- Dorea un sistem democratic și pluralism politic(să existe mai multe partide politice

B. Partidul Conservator(PC)
- a fost înființat în 1880
-printre reprezentanții săi se numără Lascăr Catargiu, Manolache Costache, Petre P. Carp
- din punct de vedere economic avea deviza ,,Politica pașilor mărunți”(adică susținea că
România trebuie să se modernizeze treptat)
-din rândul partidului făceau parte mai ales marii proprietari de pământ
- din punct de vedere politic doreau menținerea votului censitar
În prima parte a domniei lui Carol a fost o perioadă de instabilitate
guvernamentală(guvernele erau schimbate foarte des). De asemenea, s-a încercat înlăturarea
lui Carol de la putere.
În 1870 a avut loc un complot antidinastic .S-a încercat transformarea României în
republică (,,Republica de la Ploiești”), dar această încercare a eșuat.
Instabilității guvernamentale i se va pune capăt prin:- ,,Marea guvernare conservatoare”
dintre 1871-1876 când conservatorii conduși de Lascăr Catargiu au alcătuit guvernul
- 1877,1888: ,,Marea guvernare liberală”
- 1895 s-a introdus rotativa guvernamentală.
 Războiul de independență

•Situația internațională
După unirea din 1859, principalul obiectiv al românilor era obținerea independenței fața
de Imperiul Otoman deoarece această suzeranitate era o piedică în calea progresului.
•România plătea tribut Imperiului Otoman
•Imperiul Otoman stăpânea Dobrogea
•România nu avea o politică externă proprie
Pe plan internațional se redeschide Chestiunea Orientală care ia forma unor războaie și
răscoale antiotomane precum răscoala din Bosnia și Herțegovina în 1875, răscoala bulgarilor
in 1876, războiul Serbiei și Muntenegrului în 1876 împotriva Imperiului Otoman.
România își putea obține independența fie pe cale pașnică/diplomatică, fie prin luptă.
Boierii conservatori considerau că independența trebuie să fie obținută pe cale diplomatică,
prin alianțe cu Prusia si Imperiul Austriac. Liberalii (I.C.Bratianu, Mihail Kogălniceanu)
considerau că doar o alianță cu Rusia și un război putea să aducă independența României.
România adoptă la începutul Crizei Orientale o atitudine neutră si în același timp
guvernul lui Lascăr Catargiu susține neutralitatea țării.
În 1876 guvernul conservator este înlocuit cu unul liberal. Acest nou guvern trimite un
memoriu Imperiului Otoman și Marilor Puteri în care cerea recunoașterea:
•statului român
•numelui de România
•pașapoartelor românești
Însă în acest timp, în Imperiul Otoman s-a dat o nouă constituție în care România era
considerată provincie privilegiată a Imperiului Otoman.
Rusia intenționează să se implice în războaiele antiotomane considerându-se
protectoarea creștinilor față de Imperiul Otoman. Ceea ce urmărea, de fapt, Rusia, era
cucerirea strâmtorilor Bosfor si Dardanele. România s-a gândit să se alieze cu Rusia împotriva
Imperiului Otoman. S-au dus tratative în acest sens la Livadia în 1876. În cadrul acestor
tratative nu s-a ajuns la nicio înțelegere. Primul-ministrul, I.C. Brătianu, însoţit de
ministrul de Război şi alţi câţiva ofiţeri s-a deplasat la Livadia (în Crimeea) pentru a
discuta cu ţarul Alexandru al II-lea şi cu cancelarul Gorceakov despre prefiguratul
război antiotoman. Colaborarea cu Rusia în vederea obţinerii independenţei era strâns
legată de problema sudului Basarabiei (judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail), restituit
Moldovei prin Tratatul de la Paris (1856), un obiectiv primordial al ţarului.
Apoi în 1877 s-a încheiat Convenția româno-rusă de la București. Rusia nu accepta
ajutorul României, considerând-se îndeajuns de puternică și având pretenții teritoriale asupra
României. Prin urmare, Convenția româno-rusă făcea referire la trecerea pe teritoriul
românesc a armatei Rusiei și se prevedeau următoarele condiții:
-trecerea trupelor Ruse pe teritoriul românesc
-ocolirea capitalei
-Rusia plătea cheltuiellei legate de transportul trupelor sale
-Rusia promitea integritatea teritoriului românesc

Participarea la război
12 aprilie- Rusia declară război Imperiului Otoman însă trupele sale abia treceau în Moldova.
Imperiul Otoman aflând despre convenția româno-rusă a început să bombardeze teritoriile din
nordul Dunării. Românii au răspuns atacului bombardând malul sudic al Dunării. Se creează
astfel o stare de război între România și Imperiul Otoman. În acest context în Adunarea
Deputaților, Mihail Kogălniceanu (ministrul externe) citește Proclamația de independență a
României pe data de 9 Mai. A doua zi aceeași proclamație e votată de Senat.
Armata rusă a trecut Dunărea, cu ajutorul românilor a înaintat până la Plevna, dar nu
a reușit să cucerească această cetate fortificată. S-au dat două asalturi asupra Plevnei. Mare
duce Nicolae comandantul armatelor Ruse i-a trimisul lui Carol o telegramă solicitându-i
sprijinul. Carol acceptat condiționând însă participarea de faptul că românii urmau să fie sub
conducerea lui Carol și după cucerirea Plevnei armata română să se retragă în țară.
Armata română a reușit să cucerească trei dintre redutele care apărau Plevna (Grivița
1, 2; Rahova). Conducătorul Plevnei, Osman Pașa, s-a predat unui ofițer român. Plevna a fost
cucerită, rușii și au continuat drumul către Constantinopol, iar armata română sa întors către
țară în drumul său confruntându-se cu armata otomană la Vidin și Smârdan în ianuarie 1878.
Turcii au cerut pace.
Tratatele de pace
În februarie 1878 sa încheiat armistițiu ruso-otoman urmat de pacea de la San
Stefano. Delegatul României, Eraclie Arion, a fost împuternicit să susțină recunoașterea
independenței și retrocedarea gurilor Dunării până la brațul Sf. Gheorghe.
Rusia a decis însă reanexarea județului din sudul Basarabiei declarând deschis că-și
rezervă dreptul de a le schimba cu Dobrogea. Românii au respins însă soluția rusă. Tratatul de
la San Stefano nemulțumea și alte puteri pentru că Rusia își întărea în mod considerabil poziția
în Balcani.
Tratativele de pace se vor relua in vara anului 1878 la Berlin. Delegația româniei era
formată din I.C.Brătianu și M.Kogălniceanu. Românii cereau garantarea integrității teritoriale,
interzicerea trupelor ruse pe teritoriul României, Despăgubiri de război, independența și
neutralitatea. S-a semnat pe 1 iulie 1878, independența fiind recunoscută imediat de Rusia,
Imperiul Otoman, Serbia, Austro-Ungaria și abia in 1880 de Franța, Anglia, Germania.
Independența s-a recunoscut în mod condiționat:
-românii acceptau schimbul teritorial
 - modificarea articolului 7din constituție
Urmările independenței (România)
1. Politice: România nu mai plătește tribut și are o politică externă proprie
-În 1879 Carol primea titlul de Alteță Regală
-În 1881 România devenea regat și Carol rege
2. Teritoriale: Teritoriul României se mărește, în componența sa intră Dobrogea,
Delta Dunării, Insula Șerpilor
-În septembrie 1878 s-au retras din sudul Basarabiei funcționarii și
administrația; numeroși funcționari vor fi trimiși în Dobrogea, Carol spunând că românii merg
în Dobrogea „ca amici și frați”.
3. Economice: Fiind independentă, România a încheiat Convenții comerciale cu
Germania, Rusia, etc.
-Se dezvoltă rețeaua de căi ferate, începe exportarea petrolului, apar
instituții bancare.
4. Sociale: Majoritatea populației era alcătuită din țărani; moșiile au început să fie
exploatate cu ajutorul arendașilor.
-Cu timpul, obligațiile țăranilor au crescut și aceștia se vor revolta în 1888
și 1907
5.Naționale: Prestigiul României crește prin obținerea independenței și transformarea
în regat.
-Unirea cu Dobrogea a reprezentat un pas spre formarea României Mari.