Examenul naţional de bacalaureat 2022

Proba E. c)
Istorie
Varianta 1

Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaponală - profil artistic, toate specializările; - profil
sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator,
instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, educator-puericultor; - profil teologic, toate specializările.
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
puncte

SUBIECTUL al III-lea__________________________________________________(30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia spaţiului românesc în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea, având
în vedere:
 precizarea unui fapt istoric desfăşurat de români în perioada 1851-1859 şi menţionarea a
două aspecte referitoare la acesta;
 menţionarea a două măsuri adoptate de statul român în plan intern, între anii 1862-1870;
 prezentarea unui fapt istoric desfăşurat de România în contextul „crizei orientale" din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea;
 formularea unui punct de vedere referitor la implicarea statului român în relaţiile
internaţionale din primele două decenii ale secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia
printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric
relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Introducere T4
În secolul al XVIII-lea se remarcă apariţia unor semne certe ale modernizării şi afirmarea
incipientă a conştiinţei naţionale. Elita politică s-a grupat în „Partida naţională” care va lupta
pentru eliberarea românilor aflaţi sub dominaţie străină. In paralel, elita va urmări şi modernizarea
economică, instituţională şi culturală.
În 1843 ia fiinţă Societatea Secretă Frăţia alcătuită din „bonjourişti”-acei tineri din famiile
de boieri (Nicolae Bălcescu,A.I. Cuza, Avram Iancu, M. Kogălniceanu), plecaţi la studii în
străinătate care propun organizarea unor revoluţii şi unirea românilor.
Semnificaţia Revoluţiilor de la 1848 constă în trezirea conştiinţei naţionale a românilor şi a
dorinţei de modernizare statală.
 precizarea unui fapt istoric desfăşurat de români în perioada 1851-1859 şi
menţionarea a două aspecte referitoare la acesta;
T4
Unirea P. Moldovei şi Ţării Româneşti s-a produs ca urmare a unui context favorabil
prilejuit de războiul Crimeii 1853-1856, izbucnit între Imperiul Ţarist şi cel Otoman. Rusia este
înfrântă, iar în urma războiului se desfăşoară Congresul de Pace de la Paris din 1856.
 Pentru prima dată „problema românească”, adică problema unirii Principatelor este
discutată de Marile Puteri . Tratatul semnat la Paris în 1856 prevedea:Înlocuirea protectoratului
rusesc;Introducerea garanţiei colective a celor 7 Mari Puteri (Anglia, Franţa, Sardinia, Rusia,
Prusia);Se menţine suzeranitatea otomană;Moldova primeste cele 3 judeţe din sudul Basarabiei;
Cahul, Ismail şi Bolgrad Convovcarea unor adunări Ad-Hoc pentru a consulta Principatele în
privinţa Unirii;
Cele 2 Adunări s-au întrunit în octombrie 1857 şi au elaborat rezoluţii≈hotărâri luate în
urma unor dezbateri; Rezoluţiile Adunărilor Ad-hoc prevedeau:Unirea principatelor într-un singur
stat cu numele de România;Prinţi străini dintr-o familie domnitoare europeană;Neutralitate;
Respectarea autonomiei;
În 1858 are loc Conferinţa de Pace de la Paris unde este adoptată Convenţia de la Paris
care va juca rol de constituţie pentru Principate. Acest document oferea o unire formală,
„trunchiată”. Existau două Adunări, 2 Domni şi Două Capitale. Erau înfiinţate la Focşani 2 instituţii
comune: Comisia Centrală, ICCJ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aceste condiţii, folosindu-se de „tactica faptului împlinit”, românii l-au ales pe 5 ianuarie
1859 în Moldova şi pe 24 ianuarie 1859 la Bucureşti pe Alexandru I. Cuza ca domnitor.
Pe 22 noiembrie 1861 în cadrul Conferinţei de la Constantinopol are loc recunoaşterea oficială a
Unirii
 menţionarea a două măsuri adoptate de statul român în plan intern, între anii
1862-1870;

T4
Ȋn plan intern A I Cuza adoptă o serie de măsuri ȋn perioada 1862-1865
a) Legea secularizării averilor mânăstireşti 1863- mânăstirile deţineau o pătrime 1/4
din pământul ţării, suprafaţă necesară înfăptuirii reformei agrare;
Pe 2 mai 1864 Cuza dă o lovitură de stat dizolvând Adunarea şi numindu-l pe Mihail
Kogălniceanu prim-ministru – Prin Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris se instaurează
domnia autoriară; Parlamenutul este bicameral
b) Legea electorală – alegătorii sunt împărţiţi în 2 categorii – direcţi (cei care ştiau
carte, plăteau 4 galbeni) şi indirecţi (nu ştiau carte, plăteau contribuţia şi votau prin delegaţi)
c) Legea rurală din 1864, în urma căreia au fost împroprietărite 400.000 familii de
ţărani iar 60.000 au primit loc de casă, circa 1.8 milioane de ha. fiind acordate.
 Împărţirea ţăranilor în funcţie de vite în fruntaşi, mijlocaşi şi pălmaşi (fără vite)
 După reformă ţăranii au ajuns să deţină 30% din teritoriul ţării
 Loturile nu puteau fi înstrăinate timp de 30 de ani

d) Legea invațământului (instrucţiunii publice): clasele 1-4 au devenit gratuite si

obligatorii; înlocuirea definitivă şi obligatorie a alfabetului chirilic. S-au înfiinţat primele
Universităţi la Iaşi 1860 şi Bucureşti 1864.
e) Codul Civil şi Penal 1865
 De inspiratie franceză şi germană
  Excludeau pedepse cu moartea
 Introduceau căsătoria şi divorţul civil
Conservatorii şi liberalii, nemulţumiţi de politica autoritară a lui Cuza, s-au grupat în
”monstruoasa coaliţie” care urmărea înlăturarea domnului şi aducerea unui prinţ străin. Pe 11 feb.
1866 Cuza este obligat să abdice. Moare 1873 la Heidelberg la vârsta de 53 de ani.

• prezentarea unui fapt istoric desfăşurat de România în contextul „crizei orientale" din
a doua jumătate a secolului al XIX-

T6- Un fapt istoric desfăsurat de România ȋn contextul „crizei orientale” din a doua jumatate a
secolului al XIX-lea este obţinerea Independenţei.

 Turcii considerau că România este „o provincie privilegiată a Imperiului”

 România plătea tribut sultanului, nu putea ȋncheia tratate internaţionale, iar Dobrogea
şi gurile Dunării se aflau sub dominaţie otomană
 1875 –se redeschide o nouă etapă a „crizei orientale” cauzată de mişcările naţionale
care se declanşează în Bosnia-Herţegovina şi Bulgaria; otomanii reprimă mişcările, însă Rusia
intervine în calitate de protectoare a creştinilor din Balcani;
 La 4 aprilie 1877, se încheie Convenţia româno-rusă de la Bucureşti;
 prevederi:
- Rusia se obligă să respecte şi să menţină integritatea teritorială a României
- Rusia se obliga să suporte cheltuielile de transport
- Traseul trupelor ţariste era fixat în detaliu
- România urma să ia măsuri militare de apărare, decreta mobilizarea armatei (100.000
de oameni) şi concentrarea trupelor în sudul ţării
 La 9 mai 1877 – Mihail Kogălniceanu (ministru de externe) a declarat
independenţa Românie
 În vara anului 1877 înaintarea armatei ţariste este oprită la Plevna, de cucerirea căreia
s-a dovedit că a depins întreaga soartă a războiului (era înconjurată de 14 redute şi apărată de
50.000 de soldaţi conduşi de vestitul gen. Osman Paşa)
 După mai multe asalturi ale armatei ţariste, eşuate, marele duce Nicolae,
conducătorul armatei ţariste din Balcani îi cere principelui Carol I ajutorul
 Nu s-a încheiat o convenţie militară scrisă, doar una verbală => la 30 august 1877
are loc, sub conducerea lui Carol I, primul asalt comun ruso-român asupra Plevnei => armata
română reuşeşte să cucerească reduta Griviţa I cu mari pierderi umane
 armata română a cucerit şi reduta Rahova
 Armata otomană este înfrântă pe toate fronturile => feb. 1878, Turcia cere pace
 Tratatul de la San Stefano (feb. 1878)
- participă numai Rusia şi Turcia; România nu este acceptată la tratative
- tratatul recunoştea independenţa României şi Serbiei

formularea unui punct de vedere referitor la implicarea statului român în relaţiile internaţionale
din primele două decenii ale secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric

T6
După Marea Unire din 1918, oamenii politici ai României participă La Conferinţa de
pace de la Paris (1919-1920). Obiectivul principal urmărit de I.C. Brătianu a fost obţinerea recunoaşterii
internaţionale a noilor graniţe ale ţării. România a semnat o serie de tratate.
 Tratatul de la Saint-Germain cu Austria şi cel al minorităţilor a fost semnat la 9
decembrie 1919 (recunoştea unirea Bucovinei cu România)
  Tratatul de la Neuilly (cu Bulgaria) - 27 noiembrie 1919 - a lăsat intactă frontiera din
Dobrogea între România şi Bulgaria, stabilită prin tratatul de la Bucureşti din 1913.
 Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920 (recunoştea unirea
Transilvaniei cu România)
 Tratatul de la Paris cu Marile Puteri - 28 octombrie 1920 (recunoaşte actul unirii
Basarabiei cu România
 Obiectivul principal al politicii externe a Romaniei în perioada interbelică -
menţinerea frontierelor trasate la sfârşitul Primului Razboi Mondial.
în 1919 - România a aderat la Societatea Naţiunilor - unica organizaţie la nivel mondial în acel
moment, care milita pentru menţinerea pacii si securităţii internaţional

Ȋn concluzie, la 1859 are loc Unirea cea Mică, ȋn 1877 România işi obţine independenţa,
iar anul 1918 reprezintă în istoria poporului român, anul triumfului idealului naţional.