ARGUMENT

Anul 1918 a fost şi el un an crucial în istoria României. Este

anul în care, în desfăşurarea Primului Război Mondial (pentru noi şi
Războiul de Întregire), după glorioasele victorii eroice repurtate de
români la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz în 1917, urmează, pe plan
intern, primul an de pace, luptele continuând însă în jurul ţării, în
Basarabia şi apoi în Ungaria, până în 1919.
La 24 aprilie/7 mai 1918 se semnase Tratatul de Pace cu Puterile
Centrale, denunţat de regatul României la 23 octombrie/4 noiembrie,
când ţara a intrat din nou în război.
1918 a fost anul în care s-a împlinit visul de secole al făuririi
statului naţional român unitar, prin înfăptuirea Marii Uniri, când Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie a
consfinţit unirea Transilvaniei cu România, după ce, anterior,
Basarabia (în 27 martie/9 aprilie) şi Bucovina (la 15/28 noiembrie)
hotărâseră şi ele unirea cu patria-mamă.
Între aceste date, de la 23 noiembrie/7 decembrie 1916 şi
până la 9/22 noiembrie 1918, timp de aproape doi ani, trupele
germane au ocupat o parte a ţării, inclusiv Bucureştiul şi Ploieştiul.
Au fost peste 20 de luni în care populaţia a suportat regimul militar
de ocupaţie, cu toate consecinţele ei nefaste: mari pierderi
economice, materiale şi umane, cu mari distrugeri şi pierderi în
industria petroliferă în primul rând, cu un lung şir de oprelişti,
rechiziţii, orare de muncă în regim de exploatare sălbatică a
rezervelor materiale ale ţării, dar şi cu unele răbufniri ale revoltei
cetăţenilor împotriva ocupanţilor.
Norii negri au împiedicat dezvoltarea firească, pe făgaşul
vieţii normale sociale, economice, culturale. Abia târziu, după ce în
noaptea de 27 oct./10 nov. 1918 trupele străine părăsesc oraşul,
Ploieştiul porneşte spre redresarea ce va continua după 1918.
Dacă nu ar fi fost această perioadă dramatică din viaţa
oraşului, a cetăţenilor lui, Ploieştiul ar fi putut serba, cum s-ar fi
cuvenit, cel puţin două mari evenimente ce-i priveau trecutul istoric:
împlinirea a 415 ani de la prima atestare documentară a Ploieştiului,
în Socotelile Alodiale ale Braşovului (1503) şi 320 de ani de când, la

5
6 iulie 1598, domnitorul Mihai Viteazul a emis, din cancelaria sa de
la Ploieşti („ex curia nostra Ploiesti”), un document în limba latină
despre pericolul năvălirii tătarilor act ce atestă menţinerea statutului
de reşedinţă domnească a localităţii.
Este de remarcat şi faptul că viaţa socială, civilă a stagnat,
din toate punctele de vedere, evenimentele curente sau de tradiţie (în
afara celor religioase) lipsesc, ca urmare a vieţii sub regim de
ocupaţie militară, precum şi a războiului, încă în desfăşurare.
Anul 2018 va putea consemna şi împlinirea unui centenar de
când s-au născut prof. univ. dr. preot Constantin Galeriu, medicii
Stelian Tămăduianu şi Irinel N. Popescu şi renumitul sportiv şi
antrenor Ilie Oană. Totodată se vor putea aniversa: 190 de ani de la
naşterea comerciantului Ghiţă Popescu şi 185 de ani de la naşterea
comerciantului şi bancherului Ghiţă Ioan (Ionescu), ambii cetăţeni
notabili ai urbei, 120 de ani de la naşterea scriitorului şi medicului
Virgiliu Monda (Virgiliu Moscovici) şi 110 ani de la naşterea
scriitorului Geo Bogza. De asemenea, se vor puteaw comemora 100
de ani de la moartea avocatului şi omului politic Alexandru G.
Radovici.
Cronologia „Ploieştii la 1918” este dedicată acestui an,
exemplificând toate aspectele vieţii oraşului din acea perioadă:
activităţi, întreprinderi şi instituţii, oameni de seamă. Sunt, astfel,
prezentate date ce privesc statistica oraşului, administraţia locală,
urbanizarea, serviciile edilitar-gospodăreşti. O privire asupra vieţii
sociale şi politice detaliază instituţiile, organizaţiile, liderii lor, cu
capitole distincte privind organizarea bisericească, judecătorească,
armata, apărarea ordinii publice. Aici, bineînţeles, s-a acordat un loc
prim operaţiilor militare. Un capitol mai mare se referă la domeniul
economic (comerţ, industrii, agricultură). Ocrotirea sănătăţii,
învăţământul şi cultura, sportul sunt şi ele prezente în cronologie.
Toate domeniile înregistrează continuitatea, perioada de stagnare,
reînceputurile, în conformitate cu istoria trăită pe atunci.
Trebuie spus că, în desfăşurarea cronologiei, după adoptarea
calendarului gregorian (25 apr. 1918), unele înregistrări
consemnează ambele date, cele pe stil vechi şi cele pe stil nou,

6
dându-se prioritate în ordonarea informaţiilor celor din noul
calendar adoptat.
La toate domeniile s-au prezentat microbiografii ale unor
nume marcante de ploieşteni: pentru cei ce erau în activitate în acel
an, pentru cei ce activaseră anterior, dar erau în viaţă în 1918,
precum şi informaţii despre cei ce băteau la porţile vieţii sau ale
carierei lor ulterioare. S-a urmărit astfel, şi aici, esenţa continuităţii.
„Bibliografia” lucrărilor consultate, sinteze apărute mai ales
după anul 2000, semnate de reputaţi istorici şi cercetători ploieşteni,
încheie acest volum.
Ne dorim ca şi această lucrare să devină un instrument de
lucru în cercetarea istoriei Ploieştiului.

AUTORUL

7
8
 COORDONATE ISTORICE GENERALE

• În 1918, Ploieştiul împlinea 415 ani de la prima sa atestare documentară în

Registrele comerciale ale Braşovului din arhiva Primăriei Braşov,
Socoteli Alodiale (1503), urmată, la puţin timp, în 1543 de un alt
document.
• Cu 320 de ani în urmă (6 iulie 1598), Mihai Viteazul emitea din cancelaria
sa de la Ploieşti („Ex curia nostra Ploiest”) un document, în lb. latină,
despre pericolul năvălirii tătarilor, către comisarii imperiali. Documentul
atestă menţinerea statutului de reşedinţă domnească a localităţii.
• Ploieştiul aniversa, în 1918, 200 de ani de când italianul Del Chiaro
menţiona localitatea ca fiind o importantă aşezare din părţile prahovene,
alături de Gherghiţa (1718).
• La 28 septembrie/11 octombrie 1914 Ferdinand I devine rege al României
(până în 1927), în urma morţii regelui Carol I (27 sept./10 oct. 1914).
• Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Exarh al Plaiurilor, Primat al
României şi Preşedinte al Sf. Sinod al Bisericii Autocefale Române este,
din 1909, Î.P.S. Athanasie Mironescu.
• La 14/27 august 1916, Consiliul de Coroană de la Cotroceni, desfăşurat în
prezenţa regelui Ferdinand I, prim-ministru fiind (până la 11 dec. 1916)
Ion C. Brătianu, a decis intrarea României în război declarând război
Austro-Ungariei. Scopul era eliberarea teritoriilor româneşti de sub
dominaţia monarhiei bicefale. Efectivul mobilizabil al ţării era de 15%
din populaţia totală. Trupele Armatei Române, în data de 14/15 aug., trec
Carpaţii în Transilvania, pentru eliberarea teritoriului de sub monarhia
austro-ungară.
• La 23 noiembrie/7 decembrie 1916, trupele germane au ocupat Ploieştiul
şi Bucureştiul. Germanii au împărţit populaţia în trei categorii: civilii,
prizonierii de război şi participanţii la război. Ocupaţia va dura până în
9/22 nov. 1918.
• În anii 1916-1918, în cele 23 de judeţe ale României aflate sub ocupaţie,
germanii au pus în funcţiune un uriaş aparat economic de exploatare,
după structura: Poliţia militară, Statul Major economic şi Statul
Major/Serviciul administrativ. Toate sub ordinele directe ale
guvernatorului militar, contele Tülff von Tscheppe und Weidenbach,
general de infanterie.
• Guvernatorul german a repartizat teritoriul României în 14 districte,
Prahova şi judeţele învecinate formând Districtul XII Prahova.
Administrarea regiunilor petrolifere, de exploatare şi prelucrare a

9
 petrolului, a intrat sub controlul Comandamentului Terenurilor Petrolifere
din România (KODOL), cu sediul la Câmpina.
• În vara anului 1917, regele Ferdinand şi guvernul s-au refugiat la Iaşi.
• La 10 iulie 1917 se constituie guvernul Brătianu-Take Ionescu, în care
Mişu Cantacuzino este ministru al Justiţiei.
• În 21 noiembrie/4 decembrie 1917, în Sfatul Ţării de la Chişinău,
majoritatea moldovenească proclamă înfiinţarea Republicii Democratice
Federative Moldovene.
• La 11 martie 1918 – Se constituie guvernul lui Al. Marghiloman, în care
Grigore C. Cantacuzino, al doilea fiu al „Nababului” Cantacuzino, este
ministrul Industriei şi Comerţului (4 iunie – 24 oct. 1918).
• Istoricul acad. Constantin Giurescu (n. 1875) este Secretar general al
Ministerului de Instrucţie. A fost elev al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti.
• Avocatul Ion Ionescu-Quintus a avut şi activitate de deputat în
Parlamentul României (1918-1920).
• ianuarie 5/18 – Membrii moldoveni români din Sfatul Ţării de la Chişinău,
solicită guvernului român ajutor militar, după ce forţele bolşevice din
Rusia au ocupat Chişinăul. România trimite o divizie de trupe care-i
alungă pe bolşevici.
• februarie 18/martie 3 – Guvernul bolşevic al Rusiei semnează Pacea de la
Brest-Litovsk cu Puterile Centrale şi iese din război, lipsind România de
sprijinul rus şi izolându-o de Occident.
• martie-octombrie – Generalul Constantin Herjeu (Hârjeu) a fost ministru
de Război şi ministru ad-interim la Lucrări Publice (în martie). Autor de
lucrări de teorie militară (1886-1921). În 1904 va impulsiona înfiinţarea
societăţii de sport „Prahova” Ploieşti.
• martie 27/aprilie 9 – Sfatul Ţării din Republica Moldova votează, la
Chişinău, unirea cu România în anumite condiţii. (se va renunţa la acestea
în noiembrie).
• aprilie 9 – Regele Ferdinand I a promulgat Unirea Basarabiei cu România.
• mai – Au loc alegeri parlamentare în România.
• aprilie 24/mai 7 – S-a semnat la Bucureşti Tratatul de Pace propriu-zis cu
Puterile Centrale. Impus de acestea, tratatul transforma statul român într-o
colonie a Germaniei şi Austro-Ungariei.
• aprilie 24/mai 7 – Prin Pacea de la Bucureşti s-a inserat şi „Convenţia
Petrolului” ce prevedea concesionarea pe 30 de ani (cu posibilitatea de
prelungire la 90 de ani) a dreptului „exclusiv de a folosi terenurile
petrolifere” româneşti unei societăţi germane. Stipulaţia a devenit caducă
o dată cu înfrângerea Puterilor Centrale în război.

10
• august – Ministerul german al Afacerilor Externe remite un memoriu
oficial către Reichstag şi Bundesrat referitor la distrugerea industriei de
petrol româneşti, inclusiv despre istoricul şi pierderile suferite de
rafinăriile ploieştene „Astra Română”, „Româno-Americana”, în perioada
1916-1918.
• august 24/septembrie 6 – La Paris, se creează Consiliul Naţional Român
Provizoriu; preşedinte – Take Ionescu; o înţelegere între grupări române
din emigraţie, în scopul realizării idealului naţional de unire.
• octombrie 21/noiembrie 3 – Aliaţii obligă Imperiul Austro-Ungar să
accepte un armistiţiu.
• octombrie 23/noiembrie 4 – Guvernul român a adoptat şi a făcut cunoscută
public hotărârea de a denunţa Tratatul de Pace de la Bucureşti şi de a
reintra în război.
• octombrie 27/noiembrie 9 – Guvernul adresează generalului Mackensen
un ultimatum cerând armatei germane să părăsească ţara. Se ordonă
remobilizarea armatei şi intrarea acesteia în Transilvania, Muntenia şi
Dobrogea.
• octombrie 28/noiembrie 10 – Regele Ferdinand ordonă armatei române să
reintre în război, de partea Antantei.
• octombrie 29/noiembrie 10 – Germania a semnat armistiţiul cu Antanta.
• noiembrie 14 – Se adoptă Decretul-Lege pentru votul universal.
• noiembrie15/28 – La Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a hotărât
„unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare”,
în Regatul României.
• noiembrie 18/decembrie 1 – Se înfăptuieşte Marea Unire. Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia a hotărât unirea Transilvaniei cu România,
încheindu-se astfel procesul istoric de făurire a statului naţional român
unitar. Populaţia jud. Prahova s-a alăturat avântului patriotic al întregului
popor, când, după amiază, telegraful anunţa evenimentul de la Alba Iulia.
• noiembrie 27/decembrie 10 – Sfatul Ţării de la Chişinău a hotărât unirea
deplină cu România, iar, ulterior, acesta s-a desfiinţat.
• noiembrie 28/decembrie 11 – Partidul Social-Democrat din România îşi
schimbă denumirea în Partidul Socialist din România.
• decembrie 12/25 – Partidul Naţional Liberal revine la guvernare prin
cabinetul condus de prim-ministrul I.I.C. Brătianu.
• decembrie 30 – Se adoptă Decretul-Lege privind statutul de cetăţean al
României pentru locuitorii de naţionalitate evreiască, urmat de Decretul-
Lege din 28.05.19.
• La 18 ianuarie 1919, începe Conferinţa de Pace de la Paris. Guvernul
român, hotărât să împingă noua frontieră a ţării cu Ungaria până la Tisa,

11
 trimite armata română să pătrundă adânc în Ungaria (va ocupa Budapesta
în 4 aug. 1919).
• Prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu (pseudonim Ionuţ Băiculescu) semnează în
revista „Axioma” din 2005 un studiu în serial „La 85 de ani de la Tratatul
de Pace de la Trianon”, în care capitolele VII şi VIII se referă la Marea
Unire şi la Conferinţa de Pace de la Paris.

12
 STATISTICĂ. DEMOGRAFIE

• În 1918, Ploieştiul avea o suprafaţă de circa 1900 ha.

• Populaţia oraşului era (în 1915) de 57968 locuitori.
• Populaţia ploieşteană conţinea pe cea activă (proprietari, rentieri,
pensionari, patroni, liber profesionişti), la care se adăugau angajaţii
(servitori, ucenici, salariaţi, alţii), membrii de familie, copiii.
• Populaţia Ploieştiului număra români, evrei, unguri, germani, ţigani, ruşi,
bulgari, albanezi, turci, dar şi populaţii de alte cetăţenii (austro-ungară,
belgiană, elveţiană, engleză, franceză, italiană, rusă etc.).
• Datele demografice cuprind pentru acest an (în cifre absolute): 719
născuţi – vii (fără născuţi – morţi), 37170 decese (idem), - 2451 excedent
natural, 355 căsătorii, 20 divorţuri, 32 născuţi – morţi; (în procente):
11,9‰ născuţi – vii (fără născuţi morţi), 52,4‰ decese (idem), - 40,5‰
excedent natural, 11,7‰ căsătoriţi, 5,6 % divorţuri, 4,5% născuţi morţi.
(Conf. M. Sevastos, op. cit., pp. 357-359).
• Populaţia are cea mai mare mortalitate (52,4‰), proporţia decedaţilor din
acest an fiind de patru ori mai mare decât cea a născuţilor. Natalitatea era
şi ea scăzută, 11,9‰, cel mai mic procent comparativ cu anii ceilalţi.
Decesele au fost cu 2451 mai numeroase decât naşterile.
• Pierderea de vieţi omeneşti în perioada 1917-1919 este de 4322 suflete
(decese din timpul războiului, înregistrate în Ploieşti, inclusiv ale celor
care nu aveau domiciliul) aici, pe când Ploieştiul a fost un important
centru sanitar militar). Nu sunt cuprinşi cei dispăruţi în război şi
nedeclaraţi ulterior anului de dispariţie, ca morţi prezumaţi şi nici după
aceea.

13
 ADMINISTRAŢIE LOCALĂ

• În 1918, administraţia oraşului funcţiona în baza Legii pentru organizarea

comunelor urbane din 31 iulie 1894, cu modificările de la 1900, 1905 şi
1908 şi 1910, Ploieştiul menţinându-şi statutul urban şi rolul de reşedinţă
a judeţului Prahova.
• Prefecţi ai jud. Prahova au fost: P. Ciorăneanu (1916-1918), avocatul şi
scriitorul Dumitru V. Barnovschi (martie-mai 1918), profesorul şi
scriitorul I.A. Bassarabescu (mai-noiembrie 1918) şi N. Răducanu
(noiembrie-decembrie 1918).
• Primari şi preşedinţi ai comisiilor interimare Ploieşti: Al. Mişu (4 martie
1917-mai 1918), I. Dem. Agraru, preşedinte al C.I. (mai 1918-iulie 1918),
col. I. Ştefănescu (idem), (aug. 1918-nov. 1918), Dem. I. Nicolaescu
(idem), (nov. 1918-dec. 1918), Ion Ionescu-Quintus (idem), (dec. 1918-
nov. 1919):
• Alexandru Mişu, timp de un an şi două luni primar al
Ploieştiului, era unul din cei mai bogaţi cetăţeni ai oraşului, proprietar de
moşie, de terenuri petroliere, de imobile urbane. Licenţiat în Drept, a trăit
din afaceri şi din veniturile pe care i le aducea averea. Casele sale (str.
Toma Caragiu, de azi) (demolate când s-a construit Teatrul „Odeon”) au
fost închiriate până la sfârşitul anului 1933 chesturii poliţiei. Membru al
Partidului Conservator. Ca primar, a mediat între populaţie şi autorităţile
militare germane, neputând să apere orăşenii de lipsurile materiale şi
vexaţiile ocupanţilor, de corupţia de atunci. Schimbat din post de noul
guvern, condus de Alex. Marghiloman.
• În Consiliul cetăţenesc, primarul Al. Mişu era secondat de
căpitanul german Mez Rittmeister, care de fapt conducea.
• Ion Demetrescu-Agraru (n. 1865-m. 1934, Ploieşti), profesor,
face liceul la Ploieşti, licenţiat fiind în ştiinţele naturale. La Ploieşti vine,
prin concurs, în 1889. A desfăşurat o vie activitate culturală cu elevii.
Considerat primul nostru specialist pe plan judeţean în viticultură. Autor
de lucrări şi manuale. Distins cu ordine şi medalii. Membru marcant al
PNL, a condus ziarul liberal „Lumina”. A activat în Camera Deputaţilor,
apoi ca senator. În timpul ocupaţiei a fost internat, ca antantofil cunoscut,
în lagărul de la Săveni. A fost eliberat nu cu mult timp înainte de a fi
primar al Ploieştiului pentru nici patru luni. După război a fost un activ
consilier comunal în anii ’30.
• Colonelul (r) Ion Ştefănescu – a fost pentru trei luni (sfârşitul
lunii iulie-sept. 1918) preşedinte al Comisiei Interimare. N-a reuşit să
obţină de la administraţia militară germană un regim mai blând faţă de

14
ploieşteni, iar de la aceştia să diminueze mişcările protestare. S-a implicat
mai mult în menţinerea ordinei în oraş, de la retragerea trupelor germane
până la sosirea celor româneşti.
• Dimitrie (Dem.) I. Nicolaescu (n. 1876-1942) vine ca avocat în
Ploieşti la începutul anului 1899, după terminarea studiilor în Drept, se
înscrie în Baroul Prahova, unde va pleda până către sfârşitul perioadei
interbelice, fiind unul dintre cunoscuţii avocaţi ai timpului. Membru al
P.N.L., colaborator la ziarul „Lumina” (şi în comitetul de conducere),
director al ziarului „Democratul”, conduce PNL-Prahova după moartea
lui Ion Ionescu-Quintus şi apoi va fi preşedinte de onoare al secţiunii. A
fost apoi deputat. Ca preşedinte al Comisiei Interimare a Ploieştiului a
făcut faţă doar problemelor celor mai presante privind hrana, locuinţa,
încălzirea locuitorilor şi să calmeze rivalităţile politice şi economice. Ca
prefect (1918-1919) pentru aproape un an a salvat şi renovat casa Hagi
Prodan, a fost preşedintele Societăţii pentru Muzeul Prahovei etc.
• Avocatul şi scriitorul Ion Ionescu-Quintus (1875, Ploieşti –
1933, Ploieşti), dr. în Drept a urmat clasele primare şi liceul la Ploieşti,
apoi Facultatea de Drept la Bucureşti (1893-1897). Va practica avocatura
în Baroul Ploieşti până la sfârşitul vieţii. În 1899 se înscrie în disidenţa
liberală din Prahova. În 1904 s-a înscris în Baroul Prahova. A fost ales în
funcţii de conducere al organizaţiilor locale ale PNL: Clubul PNL Ploieşti
(1909), vicepreşedinte al PNL Ph. (1909), preşedinte al PNL Ph. (1918-
1926), conducător al dizidenţei liberale (1927-1932). A fost deputat
(1907-1910, 1914-1917, 1918-1920, 1920-1921, 1922-1926, 1927-1928).
Pe plan local a fost preşedinte al Comisiei Interimare (1918-1919),
eficientizând serviciile comunale. În 1908, sub preşedinţia sa, se
constituie organizaţia „Tinerimea liberală” a jud. Prahova. Deputat de
Prahova în Colegiul II, primar al Ploieştiului (1918-1919), vicepreşedinte
al Adunării Constituante (1922-1926), preşedinte al PNL Prahova (1918-
1926) etc. În 1906 – este ales în comitetul de redacţie al ziarului
„Lumina” din Ploieşti. Înfiinţează la Ploieşti o şcoală (1919), Biblioteca
„N. Iorga” (alături de alţi intelectuali) (1921), constituie un comitet pentru
ridicarea unui monument comemorativ I.L. Caragiale (1931). Publicist în
presa vremii, autor de epigrame, versuri, proză, traducător. Debutează în
volum în 1896. Multe din cărţile sale sunt editate în Ploieşti. Dintre
acestea: „Epigrame” (1896), „Cazuri şi necazuri” (Ploieşti, 1904), „Clipe
vesele” (1905-1906), „Căsnicii” (roman, 1910), „Epigrame” (1931). În
1981, apare o ediţie de „Scrieri”, prefaţată de Valeriu Râpeanu, în Ed.
„Minerva”, seria „Restitutio” (254 p.). Moare la 12 sept. 1933, la Ploieşti.
A fost înmormântat la Cimitirul „Viişoara”, în cavoul fam. Naumescu.

15
• Trăia Ştefan D. Moţoiu (1891, Ploieşti – 1978), mare comerciant; fost
consilier comunal (1918) şi ajutor de primar, delegat cu partea financiară
(1927-1929), primar al Ploieştiului (1931-1932).
• În timpul războiului, localul Prefecturii a fost ocupat de Statul Major
administrativ german, localul Primăriei de Etappen Kommandantur,
localul Tribunalului de Poliţia Militară (pentru mai multe judeţe, inclusiv
Prahova), sediul comandamentului Diviziei 13 Infanterie a devenit
comandament pentru unităţile germane cantonate în Ploieşti, popotă şi
club al ofiţerilor din armata de ocupaţie. Spitalele au fost evacuate şi
afectate doar pentru răniţii germani. Camera de Comerţ şi Industrie a fost
ocupat de mai multe servicii ale comandaturii Militar-Economice.
• În timpul ocupaţiei germane, administreaţia a funcţionat astfel: Prefectura la
Casa Ergas, Primăria la Primăria veche (clădire din 1868-1869), Tribunalul
în Hanul Hagi Buzilă, Poliţia Comunală în Casa Baldovin. Primăria va
reveni în Primăria Nouă (clădire din 1894) după 27 oct./9 nov. 1918.
• Serviciile principale ale Primăriei erau Secretariatul (Serv. administrativ,
Oficiul stării civile, intendenţa), Contabilitatea (casierie, percepţia,
abatorul, baia şi cimitirele), Serviciul tehnic şi întreprinderile (apa),
Salubritatea şi curăţirea străzilor, poliţia, Serviciul învăţământului şi al
cultelor, Serviciul sanitar (spitale, azile, Serviciul veterinar şi zootehnic,
Serviciul contra incendiilor. Cel mai înalt funcţionar administrativ al
municipiului este secretarul general, cancelarul municipiului.
• Structura bugetului Primăriei era stabilită în baza Legii pentru organizarea
comunelor urbane din 1894, aplicată până la 1 ian. 1926. În el intrau
veniturile ordinare (impozite directe, indirecte, taxe comunale, venituri
speciale – arenzi, chirii -, subvenţiuni) şi veniturile extraordinare (donaţii,
legate, venituri accidentale – amenzi -).
• La sfârşitul anului fiscal 1917/1918, bugetul Primăriei a fost: 1319823,5
lei încasări, 1631013,41 lei plăţi.
• Bugetul Primăriei Ploieşti: 799496 lei – încasări, 1184204,20 lei – plăţi.
Prevederi bugetare: 2706410 lei.
• Situaţia tragică a locuitorilor din timpul ocupaţiei militare se reflectă în
avalanşa de petiţii şi informări ale unor servicii şi instituţii care asaltau
Primăria, conform unor acte din arhiva Primăriei şi cea a Chesturii
Poliţiei.
• Rechiziţiile şi daunele suferite de Primăria Ploieşti au fost estimate în data
de 21 ian. 1919, la suma de 9823386 lei.
• Trăiau foştii primari ai oraşului:
• Gheorghe C. Dobrescu (1858-1921), avocat (zis Genabet),
conservator şi apoi conservator-democrat (Take Ionescu). A fost

16
preşedinte al Comisiei Interimare (1905) şi primar al Ploieştiului (1905-
1907), continuând lucrările edilitare din oraş. A fost deputat (1895),
senator (1914) şi preşedinte al organizaţiei conservator-democrate
ploieştene. Înmormântat la Cimitirul „Viişoara”.
• George Gh. Ionescu (1865-1928), parlamentar şi primar al
Ploieştilor (1901-1905, 1914-1917) şi preşedinte al Comisiei Interimare
(1914). Licenţiat în Drept. S-a preocupat de modernizarea oraşului (apa
potabilă, pavarea pieţei, canalizarea oraşului, extinderea reţelei electrice,
a sprijinit învăţământul, corul ceremonial, înfiinţarea primului muzeu de
aici, Casa Hagi Prodan, ctitorirea capelei Cimitirului „Eternitatea” etc.)
„un bun gospodar”, „a contribuit la civilizarea oraşului”.
• În 1871 se naşte, la Bucureşti, avocatul Scarlat Sc. Orăscu.
Licenţiat în Drept (1894), doctorat (1897). Secretar al Universităţii
Bucureşti, supleant şi procuror al Tribunalului Mehedinţi, senator de trei
ori. Colaborator la „Revista nouă”. În 1891 publică volumul de versuri
„Peisaje”, apoi, în 1894, teza „Recidivă” şi, în 1920, o „Interpelare”.
După căsătorie, se stabileşte la Ploieşti, înscriindu-se, în anul 1901, în
Baroul Prahova, unde încă mai profesa în 1937. Îşi cumpără o frumoasă
locuinţă pe Bulevard (azi, Policlinica pentru copii). Susţine dizertaţii la
Ateneul Ploieşti. Membru al Partidului Conservator. În 1911 este
preşedinte al Comisiei Interimare a oraşului, cu unele realizări edilitare,
financiare (de ex.: mutarea Oborului în Bariera Bucov, extinderea reţelei
din Ploieşti), până în august 1914. Membru al Clubului Rotary Ploieşti,
inclusiv preşedinte şi reprezentant al lui la o serie de reuniuni şi întâlniri.
Tot la Ploieşti, tipăreşte în 1914 un „Discurs”. Data morţii: ? În timpul
războiului n-a rămas în Ploieşti, revenind aici după eveniment.
• Radu R. Stanian (1873, Ploieşti – m. ?), fiul lui Radu Stanian,
licenţiat în drept şi membru al Baroului Prahova. De orientare liberală, a
fost deputat şi primar al Ploieştiului (1907-1911). A contribuit la
terminarea lucrărilor de captare a apei potabile de la Crângul lui Bot, la
extinderea conductelor de apă şi a cablurilor electrice, la rectificarea
reţelei stradale etc.
• Gogu C. Fotescu (1878-1937), avocat, deputat, proprietar
funciar, om politic (PNL). Licenţiat în Drept. A fost vicepreşedinte al
Consiliului Judeţean Prahova (1915-1916), preşedinte al Comisiei
Interimare (1922, 1922-1925, 1925-1926), a înfiinţat unităţi şcolare.
Distins cu numeroase ordine şi medalii. Membru al PNL. Bun agricultor
şi podgorean. A fost absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti
(1895). A profesat în Baroul Prahova.

17
 • Avocatul, marele proprietar, omul politic şi senatorul Ion
Georgescu-Obrocea (1881-1943). A fost consilier comunal, judeţean
(1911), preşedinte al Comisiei Interimare, primar al Ploieştilor (1926-
1929), şef al Contenciosului Primăriei Ploieşti (1905-1907). A avut şi
mari proprietăţi urbane: Casa Obrocea (demolată în 1977) şi Conacul
Hristu Cantili din Ploieştiori. Din 1904 s-a stabilit în Ploieşti şi a devenit
un renumit membru al Baroului Prahova. A fost în Partidul Conservator,
în Partidul Conservator Democrat, Partidul Poporului, Partidul Naţional-
Creştin.
• Se împlinesc 140 de ani de la naşterea brutarului Marin Stan,
cetăţean notabil al Ploieştiului, socotit ctitor al etapei urbane moderne a
oraşului (1778-1855). Va fi bunicul lui Radu Stanian.

18
 URBANISM. ARHITECTURĂ.
SERVICII EDILITAR-GOSPODĂREŞTI

• Pe baza planului de sistematizare a Ploieştiului, alcătuit în 1910 de

hidrologul Lindley, până în 1932 „se sistematizează oarecum străzile
oraşului prin diferite corecturi şi lărgiri creând şi multe străzi noi şi un
bulevard inelar” (conf. M. Sevastos, op. cit., p. 612, aprecierea aparţinând
lui Toma T. Socolescu).
• Până la război, cca 80% din reţeaua stradală de atunci avea o oarecare
amenajare, cam 60% fiind pavată (trei sferturi cu caldarâm, un sfert cu
piatră cubică veche sau nouă, dale de gresie şi cu asfalt pe trotuarele
Bulevardului). Cam 20% din străzi nu aveau trotuare, 30% doar un singur
trotuar, restul – două trotuare. Acestea erau aşternute cu caldarâm, dar
multe erau nepodite; pe multe erau plăci de gresie; câteva mii de m.p. din
zona centrală erau asfaltate.
• În 1912, Ploieştiul avea 310 străzi, cu o lungime totală de 100 km şi o
suprafaţă totală de 7000000 m2. Multe erau nepavate. Reţeaua era extinsă
în sectoarele nordic şi sudic, în jurul Gării de Sud şi a viitoarei zone
industriale. Dintre arterele rutiere importante: Strada Vălenilor, Calea
Romană, Calea Oilor, Strada Poştei, Calea Mihai Bravu, Strada Mircea
cel Bătrân, Calea Bucureşti, Calea Câmpinei, Bulevardul Independenţei,
Calea Rudului, Strada Târgşorului etc.
• Dat în folosinţă în 1882, Bulevardul Independenţei/Bulevardul Castanilor
este, în acelaşi timp, o principală cale rutieră, o cale de acces, o grădină
publică şi o rezervaţie peisagistică.
• Războiul şi ocupaţia germană au afectat temporar evoluţia urbanistică a
Ploieştilor.
• Imediat după război, municipalitatea ploieşteană a tăiat o nouă arteră
menită să lege Piaţa Mare (Piaţa Unirii) cu Str. Rudului şi Piaţa Cuza.
Aici, se vor construi ulterior, pe strada botezată Take Ionescu, clădirile
Hotelului „Central” şi Banca Românească (aceasta având arhitect pe
Toma T. Socolescu).
• Iluminatul încăperilor particulare sau publice era cu lumânări, lămpi de
gaz lampant, pe străzi felinare cu gaz lampant şi, după 1900, prin
electrificare (în trepte). Exista Uzina Electrică (din 1900-1902, cu etape
de amplificare ulterioare). La periferie şi pe străzile mărginaşe prioritar
era iluminatul cu petrol.
1918
• Se înfiinţează Întreprinderea de Reţele Electrice.

19
• Societatea Electrica a iluminat electric Bulevardul şi câteva străzi centrale
ale urbei, urmând apoi să crească numărul becurilor amplasate.
• Pentru aprovizionarea cu apă şi canalizarea Ploieştiului existau Uzina de
apă (din 1910) şi lucrările de canalizare (începute în 1906). Lucrările au
stagnat apoi din motive financiare şi s-au întrerupt definitiv după
declanşarea războiului, reluându-se abia în perioada interbelică. Lor li se
mai adaugă puţurile de apă şi pompele hidraulice.
• Pentru aprovizionarea cu apă a ploieştenilor, existau şi Gârla Tabacilor
(acoperită în 1930-1931), Apa Fântânilor, izvorul din mahalaua „Sf.
Troiţă”, cursurile de apă din zona barierei Unirii (asanate în anii ’80 ai
sec. XX), izvorul de la sudul Rafinăriei Astra (dispărut în 2002) şi alte
izvoare, gârle, eleşteie, bălţi.
• Ploieştenii foloseau pentru încălzirea locuinţelor şi pentru celelalte
trebuinţe casnice lemnele, cărbunele, resturi vegetale, păcură, iar după
război gazele de sondă. Declanşarea Primului Război Mondial a stopat
introducerea acestui combustibil modern.
• Dintre clădirile mai importante erau: Primăria nouă (pe locul unde azi este
blocul „Mercur”), Prefectura (fosta locuinţă a lui Ghiţă Ionescu), vila lui
Radu Stanian (până nu de mult Casa Căsătoriilor), Tribunalul (unde azi
este complexul „Prahova),sediul Poliţiei (pe locul teatrului de azi), Liceul
vechi (azi Muzeul de Istorie şi Arheologie), casa lui Luca Elefterescu
(azi, Muzeul Ceasului), locuinţa particulară ridicată la sf. sec. XIX (azi,
Muzeul „Paul Constantinescu”), Şcoala „Despina Doamna” (azi, C.N.
„Mihai Viteazul”), Şcoala de Meserii (azi, ADPP), Închisoarea. Existau
Sala „Cooperativa” (pentru spectacole), Casa Ergas (un timp sediul
Prefecturii, apoi al Cinematografului „Ergas”), Sala „Universel” (pentru
spectacole etc.), „Salonul” (a existat până în 1977). Hotel „Europa”, casa
Constantin („Muzeul Petrolului”).
• Cu concursul mai multor arhitecţi, în Ploieşti s-au construit, cu ani în
urmă, mai multe sedii şi clădiri reprezentative: Primăria Nouă (arh.
Rudolf Lieber), biserici, spitale, dar şi Palatul Băilor Comunale (1877-
1878, arh. Toma N. Socolescu), Tribunalul vechi şi Biserica „Sf. Vineri”
(1875-1880, idem), Piaţa Unirii, Bulevardul Independenţei, Palatul Ghiţă
Ionescu (arh. I. Negrescu), casele Radu Stanian, Luca Elefterescu, Pasajul
Cooperativa (arh. G. Mandrea), Şcoala Secundară de Fete (1892, arh. Ion
N. Socolescu), Spitalul „Boldescu” (1893, arh. Toma N. Socolescu la
refacerea clădirii), Spitalul „Schuller” (1893-1895, arh. R. Lieber),
Biserica „Sfinţii Împăraţi” (1894, arh. Toma N. Socolescu), Liceul „Sf.
Petru şi Pavel” (1895-1898, arh. Toma Dobrescu), obiective arhitectonice
de artă, fală până azi în zestrea oraşului.

20
• Între 1877-1878, începe construirea clădirii Palatului Băilor Centrale, în
Piaţa Lemnelor. Ctitor: Radu Stanian. Arhitect: Toma N. Socolescu (şi
arh. Christian Kertsch pentru planurile instalaţiilor balneare). Cumpărată
de Primărie (1878). Finalizată în 1880. Edificiul avea trei corpuri masive,
cu câte un etaj. Aici au mai funcţionat, în timp, Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel”, Liceul Vechi (azi, Muzeul de Istorie), Biblioteca „N. Iorga” (cca
20 de ani, din 1921), Tipografia „Lumina”, magazine, birouri etc.
Clădirea a fost demolată în anii 1956-1960.
• Era în construcţie Palatul Justiţiei. Din 1912 se amenajase terenul, se
turnase o parte din fundaţii, lucrări sistate în 1915, la sfârşitul anului. Se
vor continua după 1922.
• Exista Parcul Străjerilor.
• În centrul oraşului, străjuieşte viaţa ploieştenilor Stazuia Libertăţii, mutată
din 1903 până în 1933 (pe locul din parcul de vizavi de Cinematograful
„Patria”, de azi).
• Până în 1936, în grădina publică a oraşului se afla o fântână care avea în
centru statuia lui Atlas (N. Hristodorescu – spune că era Neptun) care
ţinea pe umeri Pământul (de fapt un bazin în care se acumula apa). Statuia
era amplasată între casa lui Luca Elefterescu (conservator) şi cea a lui
Gheorghe Radovici (liberal).
• În Ploieştiul din 1918 existau şi celebrele Monumentul Vânătorilor (din
1897) şi busturile lui Radu Stanian (din 1902) şi C.T. Grigorescu (din
1903), omagiind, fiecare, eenimente şi oameni de marcă ai urbei.
• În timpul ocupaţiei germane, Monumentul Vânătorilor a fost vandalizat,
iar tunurile turceşti capturate la Plevna au fost date armatei turceşti care
le-au distrus. La insistenţele lui Nicolae Pruşanu (n. 1930) şi a altor nume,
va fi renovat în mai 1927.
• Respectul ploieştenilor faţă de eroii neamului căzuţi în anii Primului
Război Mondial s-a manifestat prin următoarele obiective comemorative:
Cimitirul Eroilor din Ploieşti (organizat în 1916), Monumentul eroilor din
Primul şi din al Doilea Război Mondial din Ploieşti (1923-1924),
Monumentul eroilor medici şi farmacişti din Ploieşti (oct. 1920), Bustul
locotenentului erou Alexandru Zagoriţ din Ploieşti (1925), Catedrala „Sf.
Ioan Botezătorul. Monument al Eroilor Prahoveni din Primul Război
Mondial” (1923-10 mai 1939).
• Arhitecţi cunoscuţi şi apreciaţi de ploieştenii din 1918:
• La 15 ianuarie 1857, se naşte arhitectul Ion N. Socolescu.
Absolvent al Şcolii de Poduri şi Şosele Bucureşti (1878), cu specializări
la Paris şi Roma. Înfiinţează pe cheltuiala sa şi conduce prima şcoală de
conducători arhitecţi (1892), viitoarea Şcoală Superioară de Arhitectură,

21
unde predă ca profesor universitar. Preşedinte al Societăţii Arhitecţilor
Români (1901-1904). Conduce prima revistă de specialitate de la noi,
„Analele arhitecturii” (1890-1894). Autor al unor edificii ploieştene ca
Şcoala Secundară de fete „Despina Doamna”, precum şi în alte oraşe
(Constanţa, Piteşti, Alexandria, Craiova ş.a.). Înaintaş de seamă al şcolii
româneşti de arhitectură modernă. (m. 1924, Buc.).
• Familia Socolescu a locuit şi a activat în Ploieşti, Câmpina,
Sinaia etc.: Ion N. Socolescu; Toma T. Socolescu şi soţia sa Florica P.
Tănăsescu (fiica unui important morar ploieştean, iar mama era n.
Radovici (Ioan R., mare comerciant), fiii lor Mircea (1907-1978) şi
Toma-Gheorghe Barbu (1909-1977), vor fi ambii arhitecţi.
• În 1880, se naşte, în Elveţia, arhitectul Johann Bührer, pastor al
Cultului Creştin după Evanghelie. Soseşte în Bucureşti în 1902. Se
ataşează grupului de misionari condus de F. Berney. Este angajat ca
arhitect la Soc. „Astra Română”. După căsătorie, se stabileşte la Ploieşti.
Aici rămâne peste 40 de ani. Soţia moare în 1949 şi este înmormântată în
Cimitirul Evanghelic din Ploieşti. La 70 de ani, rămas singur, pleacă în
ţara natală, unde erau cei şapte copii ai săi. În Ploieşti sprijină construirea
Casei de Rugăciuni a cultului respectiv de pe str. Negru Vodă.
• La 20 iulie 1883 se naşte arhitectul Toma T. Socolescu. Studii la
Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti, Şcoala Superioară de Arhitectură
Bucureşti (1911). Profesor la Academia de Arhitectură (1922-1947),
consilier comunal în Ploieşti, primar al comunei Păuleşti. Construieşte
mai multe edificii în Ploieşti: Banca „Creditul Prahovei”, Teatrul
„Odeon”, Hanul Ţărănesc, Biserica „Sf. Pantelimon”, Şcoala Comercială,
Catedrala „Sf. Ioan”, Halele Centrale, Căminul învăţătorilor prahoveni,
Palatul Justiţiei, vile etc. Fondator al Aşezământului cultural „N. Iorga”,
Biblioteca „N. Iorga” (1921), Muzeul de Arte Frumoase (1931).
Colaborează la „Monografia oraşului Ploieşti” de M. Sevastos. Din 1990
un liceu ploieştean îi poartă numele. În 1923 îi apare un volum de note de
drum prin Ardeal, apoi studiul istoric „Arhitectura Ploieştiului”. În vol.
„Amintiri” evocă detaliat perioada de dinainte de 1924. (m. 1960,
Bucureşti). În Ploieşti există un bust comemorativ. Arhitectul Toma T.
Socolescu ia parte la război (1916-1918), în cadrul Regimentului 47
Infanterie, Grupul Apărării Dunării. La retragerea în Moldova, este
implicat în executarea unor lucrări militare. La întoarcerea acasă, găseşte
apartamentul familiei aproape devastat. Salvează cărţi rare, tablouri şi
câteva covoare preţioase care fuseseră depozitate într-o încăpere zidită,
negăsită de ocupanţii casei. Arh. Toma T. Socolescu este decorat cu
Crucea „Regina Maria”, pentru construcţii militare.

22
• La 28 iunie 1894, se naşte la Ploieşti arhitectul Horia Teodorescu.
Absolvent al Şcolii de Arte Frumoase Paris (1925) şi al Şcolii Române de
la Roma (1928). Activează la Comisia Monumentelor Istorice (1928-
1949) şi ca profesor universitar la Academia şi Institutul de Arte Plastice
din Bucureşti (1931-1976). Arhitect urbanist, restaurator de monumente,
gravor („Fundaţia Dalles”, Monumentul de la Adamclisi etc.). Autorul
unui „Tratat de perspectivă (1935). (m. 1976, Bucureşti).
• După 1900, se nasc şi viitorii arhitecţi ploieşteni: Jean Monda (1900 – m
?), Alexandrina Georgescu-Călugăreanu (1905-1936), Corneliu M. Marcu
(1909 – m. după 1971, anul pensionării), Barbu Socolescu (1909-1977).

23
 VIAŢA SOCIALĂ ŞI POLITICĂ

• „Până la războiu – viaţa politică în genere şi în special viaţa politică din

Ploieşti s-a desfăşurat între liberali şi conservatori. După războiu, viaţa
politică se schimbă” (M. Sevastos, op. cit., p. 390).
• În Ploieşti, activau următoarele partide (prin organizaţiile lor locale):
Partidul Conservator Democrat, Partidul Naţionalist Democrat. Pentru
tineret, era Asociaţia Cercetaşilor – Cohorta „Griviţa”.
• Din rândul Partidului Naţional Liberal-Ploieşti se disting: Al. G. Radovici,
Ion Ionescu-Quintus, C-tin Rigu, Dem. I. Nicolaescu, Petre Cinta, C-tin I.
Stoicescu, Radu R. Stanian, I. Demetrescu-Agraru, Aurelian Moşoiu, Gh.
Becescu-Silvan, C-tin Ionescu-Lungu, Spirea N. Sorescu Bordeni, N.
Constantinescu şi mulţi alţii.
• Din componenţa Comitetului Executiv al PNL – Organizaţia Prahova
(1913 septembrie - 1918 decembrie) făceau parte Al. G. Radovici
(decedat în 1918) – preşedinte, Ion Ionescu-Quintus şi Dem. I. Stanian –
secretar.
• Av. Ion Ionescu-Quintus este preşedinte al PNL – Organizaţia Prahova
(1918-1926).
• Avocatul şi omul politic Nicolae Constantinescu-Bordeni (1887-1956),
absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti (1907), membru al
Baroului Ploieşti (din 1911) este un lider al PNL – Secţiunea Prahova (din
1911 până în 1944). Din acest an pleacă în capitală. La Ploieşti cumpărase
vila Stanian, în care a locuit. Deputat în Parlament din 1922-1926, şi după
1931. În 1930 s-a raliat grupării lui Gh. Brătianu din PNL, până în 1938,
când revine în PNL.
• Din organizaţia ploieşteană a Partidului Conservator au făcut parte nume
celebre precum Luca Elefterescu (a fost şi preşedinte al P.C.), C-tin Gh.
Dobrescu, Theodor Raica, Ioan Georgescu-Obrocea, Victor Bilciurescu,
Bucur Spirescu.
• Avocatul Luca Elefterescu îşi termină mandatul de preşedinte al Partidului
Conservator – Org. Prahova (1907-1918).
• Clubul Social-Democrat Ploieşti era organizaţia locală a P.S.D.R. În anii
1916-1918, partidul şi-a desfăşurat acţiunile în condiţii de ilegalitate.
• 20 iulie 1860 se naşte la Ploieşti avocatul Alexandru G. Radovici. Studii
de Drept în străinătate, la Paris, doctorat în drept la Bruxelles. Practică
avocatura în Bucureşti. Militant socialist din 1891, conferenţiind,
contribuind la constituirea Clubului muncitorilor din Ploieşti (1891), pe
care îl va şi conduce. Director-proprietar al ziarului socialist ploieştean
„Democraţia socială” (1892). Delegat ploieştean la Congresul de

24
 constituire a PSDMR (1893) şi ales în comitetul executiv al partidului.
Participă, ca delegat, şi la celelalte congrese ale acestui partid (1895-
1898). Consilier comunal şi, în 1901, primar al Ploieştiului. Deputat de
Prahova, senator, preşedinte al Camerei Deputaţilor, ministru (1908-
1917). Director al Băncii Naţionale Iaşi. În 1929 este reînhumat la
Cimitirul Bolovani. (m. 1918, Iaşi).
• Ploieştenii erau contemporani cu mulţi reprezentanţi ai mişcării socialiste
şi muncitoreşti. Printre aceştia: ing. Alexandru Dobrogeanu-Gherea
(1879, Ploieşti - 1938), Alexandru Dunăreanu (1888, Ploieşti – 1974;
deputat socialist de Prahova în perioada 1918-1920), Constantin
Mănescu, Ion Marinescu, C-tin Ionescu, Al. Spirescu, Şt. Urlăţeanu, Şt.
Georgescu, Petre L. Gheorghiu. Constantin Mănescu este mobilizat în
Primul Război Mondial la Regimentul 48 Infanterie, în grad de sergent. A
luat parte la mişcarea de rezistenţă împotriva ocupanţilor, făcând parte din
grupurile socialiste conspirative ce organizau sabotaje, greve etc.
• La 13/25 octombrie 1858, se naşte, la Ploieşti, avocatul şi omul politic
Dumitru (Take) Ionescu, doctor în Drept. A copilărit până la 9 ani în
Ploieşti. Apoi, familia s-a mutat la Bucureşti. Din 1884 intră în politică
(liberal, conservator, conservator-democrat). Parlamentar, ministru, prim-
ministru (1891-1922), lider de partid. Adept al participării României la
Primul Război Mondial alături de Antantă. În 1921-1922 este printre
iniţiatorii Micii Înţelegeri. Are contribuţii în statutarea diferenţelor dintre
învăţământul urban şi cel rural. Conduce cotidianul „La Liberté
Roumaine” (1889), colaborator şi conducător al ziarului „Timpul”.
Stimulează constituirea Filialei Prahova a Partidului Conservator
Democrat (1908-1922) şi apariţia ziarului „Democraţia Conservatoare”.
Conferenţiază pe teme politice. În 1895 participă la punerea pietrei
fundamentale a localului Liceului „Sf. Petru şi Pavel”. Autor de lucrări de
drept, politice, de discursuri şi memorialistic, apărute în volume, începând
din 1878 (la Paris) şi până în 1923. În Ploieşti există o stradă centrală ce-i
poartă numele, un scuar şi un bust comemorativ.
• Din Partidul Conservator Democrat, înfiinţat în 1908 de Take Ionescu, au
mai făcut parte: N.P. Răşcanu, Bucur Spirescu, Gh. C. Dobrescu, Christu
Negoescu şi alţii.
• Partidul Naţionalist Democrat (înfiinţat în 1910, sub conducerea lui
Nicolae Iorga) a avut printre membri pe D.I. Dimitriu, D-tru Munteanu-
Râmnic, Corneliu Tacit, I. Mihăilescu-Mişu, Toma Voiculescu, Toma T.
Socolescu, Grigore Ivănceanu ş.a.
• Avocatul Grigore Ivănceanu (1883-1964) a absolvit cursurile Şcolii Nr. 1
Ploieşti, ale Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti şi Litere, filosofie,

25
 Drept. Din 1913 până în 1947, era în Baroul Prahova. Membru al
Partidului Conservator (din 1911), PNŢ, Frontul Românesc. Deputat în
anii ’28-’30. A înfiinţat Banca Populară „Sf. Spiridon” Ploieşti.
Condamnat politic. Graţiat în 1964 şi reabilitat politic în 1997.
• În judeţul Prahova, inclusiv în Ploieşti, pentru tineret, exista Asociaţia
„Cercetaşii României”. Pe 23 oct. 1914, la Ploieşti ia fiinţă secţia Ploieşti
a asociaţiei naţionale, condusă atunci de col. Ion Dragalina, prof. Pană
Popescu, dr. Gh. Cosma, prof. Emil Flavian. Comandant a fost desemnat
Pană Popescu. Va avea activitate până în 1937. Cohorta ploieşteană
„Griviţa” a participat activ la Primul Război Mondial, în Ploieşti sau în
refugiu, unii membri (profesori sau elevi) sacrificându-şi viaţa.
• Există mai multe sindicate profesionale: al lucrătorilor brutari şi franzelari,
al lucrătorilor tipografi, al lucrătorilor ospătari, al contabililor cooperatori,
asociaţia tâmplarilor, strungarilor „Înfrăţirea”, al măcelarilor, Asociaţia
profesională de maiştri şi salariaţi, Uniunea Funcţionarilor Particulari, cea
a funcţionarilor comerciali, Blocul pensionarilor publici, Uniunea
meseriaşilor, Asociaţia meseriaşilor.
• Sistemul asigurărilor sociale funcţiona în baza Legii pentru organizarea
meseriilor, creditului şi asigurărilor sociale (Legea Neniţescu) din 1912.
Legea prevedea asigurări sociale pentru boală, maternitate, deces,
invaliditate de boală, bătrâneţe, accidente de muncă. Legea a funcţionat
până în 1933. La Ploieşti era Casa Asigurărilor Sociale.
• La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Ploieşti funcţionau societăţile de
asigurări: „Societatea de Asigurare Românească”, „Aquila Română”
SAR, „Phoenix” SAR, „Generala” SRAG, „Dacia Română” SA şi
„Generala” – SAR (din 1870), ca agenţie a celei din Bucureşti.
• Existau următoarele instituţii de binefacere: „Caritatea” (din 1880),
Leagănul de copii „Gh. şi Ana Constantinescu”, Azilul de bătrâni
„Movila” (1906), „Puşculiţa săracilor” şi „Umanitatea” (1908),
„Leagănul” (1916), Societatea „Crucea Roşie” (datând din 1876) a
sprijinit în anii războiului spitalele de răniţi şi prin ofrande materiale şi
alimentare. După război va deveni Filiala Ploieşti a organizaţiei naţionale.
• Societatea „Caritatea” a doamnelor ploieştene a fost prima societate de
binefacere din Ploieşti, întemeiată în 1880 şi condusă de Zoe Scorţeanu,
urmată de Lelia general Candiano (1913-sept. 1919). Societatea ridică
clădirea Azilului de bătrâne (1911). Preşedinta de onoare a societăţii
„Caritatea” a fost (din 1880) Ecaterina Al. Demetrescu.
• Societatea de binefacere „Umanitatea” a luat fiinţă în 1908 din iniţiativa
lui Al. Radovici, în memoria defunctului său frate, dr. I. Gh. Radovici.
Trimitea în colonii şcolare pe elevii din şcolile primare, săracii,

26
 sârguincioşi şi debili, orfanii de război. Este prima societate de binefacere
care a înfiinţat colonii şcolare.
• În azilul construit de Societatea „Caritatea” au fost adăpostite, între 1911-
1930, aproape 60 de persoane (56).
• Se împlinesc 30 de ani de când, în 1888, Societatea pentru dezvoltarea
intelectuală şi ajutorul clerului mirean din jud. Prahova şi-a publicat
statutele şi regulamentul de funcţionare.
• Societatea filantropică „Talmud Thora” a evreilor ploieşteni împlineşte un
secol de la înfiinţarea ei (1818).
• Din Masonerie făceau parte: Dumitru Cereşanu (1842, Ploieşti – m. după
1922), şef de post, Elie Antonini (1854, Ploieşti – m. ante 1925), dr. în
medicină, mason din 1887, Mihai Jacotă (1881-1945, Ploieşti), filolog,
Bucur Spirescu (1856-1925, Ploieşti), profesor, Eugeniu Porn (1882,
Ploieşti – m. ?), filolog, mason din 1916. Mulţi alţi membri vor fi după
1920.
• Se născuseră recent viitorii oameni politici precum: Petre Bejan (1901-
1967), inginer, Al. Constant (1906-1986), avocat, Dumitru Balalia (1911-
1993), Corneliu Mănescu (1916, Ploieşti – 2000).
• În 1975 a apărut vol. „Izvoare istorice prahovene. Contribuţii la istoria
mişcării muncitoreşti (1918-1928). Culegere de documente”, având ca
red. resp. pe dr. Ion Şt. Baicu (Ploieşti, Arhivele Statului – Filiala
Prahova şi Muzeul de Istorie al Jud. Prahova).

27
 VIAŢA RELIGIOASĂ. BISERICI

• În Ploieşti, locuitorii oraşului erau de diferite religii: ortodoxă, mozaică,

romano-catolică, evanghelico-luterană, greco-catolică, mahomedani,
armeni, alte religii.
• Protopopul preoţilor din armată a elaborat şi a tipărit, în prima parte a
anului 1916, documentul „Instrucţiuni asupra atribuţiilor preoţilor la
armată” (în vigoare până în 1921).
• Protoieria Ploieşti era condusă de pr. Petre Popescu – locţiitor de
protoiereu (1918-1919).
• În Ploieşti erau următoarele biserici ortodoxe: Biserica Domnească „Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel”, „Sf. Nicolae-Vechi”, „Sfinţii Voievozi”, „Sf.
Nicolae-Nou”, „Sf. Gheorghe-Vechi”, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”,
„Sf. Ilie”, „Maica Precista”, „Buna Vestire”, „Sf. Pantelimon” (reconstruită
între anii 1912-1936), „Sf. Treime”, „Sf. Vineri”, „Sf. Dumitru”, „Sf.
Haralambie”, „Sf. Vasile”, „Sf. Sava”, „Sf. Gheorghe-Nou”, „Sf. Atanasie”,
„Sf. „Spiridon”, „Sf. Ştefan”, „Sf. Ecaterina”, „Sf. Filofteia”.
• Datând de peste o sută de ani (1810-1811) există Biserica „Sf. Ioan
Botezătorul” din Ploieşti, viitoarea Catedrală „Sf. Ioan”, „Monumentul
eroilor prahoveni din Războiul de Întregire a Neamului 1916-1919”, în
forma de azi datând în anii 1923-1939, sub coordonarea arh. Toma T.
Socolescu. Aici au slujit preoţii Gh. Chirică (1903-1936) şi Nicolae
Vasilescu (1913-1934), diaconul Petre Tăriceanu (1914-1922).
• Mahalaua Tabaci (Sfinţii Apostoli) este filială a parohiei „Sf. Dumitru”
(1879-1937).
• Casa parohială a Bisericii „Sf. Filofteia” s-a făcut prin truda venerabilului
preot Badea Predescu care a păstorit aici peste 50 de ani.
• Începută în 1912, restaurarea Bisericii „Sf. Pantelimon” a durat 24 de ani,
din lipsă de fonduri, până în 1936.
• În timpul ocupaţiei germane, aceasta a confiscat clopotele vechii Biserici
„Sf. Pantelimon”.
• Se împlinesc 115 ani de când preotul Gheorghe sin Mihai a fost aşezat să
slujească la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Ploieşti
(1803).
• Se împlinesc 110 ani de când un document menţionează existenţa Bisericii
„Sf. Paraschiva” cu preotul Stoico sin Datco (1808).
• Se împlinesc 90 de ani de când s-a ctitorit Biserica Braşovenilor (1828),
devenită în anii 1875-1880 Biserica „Sf. Vineri”.
• Se împlinesc 75 şi, respectiv, 70 de ani de când s-a construit Biserica „Sf.
Sava” în Calea Bucureştilor (1843-1848).

28
• Slujeau, în bisericile ortodoxe, preoţii: Dumitru Ştefănescu (1874-1932, la
Biserica „Sf. Nicolae-Vechi”), I. Brezeanu, I.D. Vasilescu, Andrei
Popescu (între anii 1907-1924, la Biserica „Sfinţii Voievozi”; trăia încă şi
pr. Preda Cristescu, m. în 1924 în vârstă de 113 ani), Petre Popescu (la
Biserica „Sf. Nicolae-Nou”), Ruse Mateescu, Gh. Dumitrescu (la Biserica
„Sf. Gheorghe-Vechi”), Ştefan Iordănescu (la Biserica „Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena”, 1903-1927), Mihai Apostoliceanu (la Biserica „Sf.
Ilie”, 1899-1922), Filip Marcovici (la Biserica „Maica Precista”), Ene
Dumitrescu (la Biserica „Sf. Pantelimon”), Nae Mircescu, Lazăr, Atanase
Grigorescu, Tudorache Grigorescu, Petre Stănescu (la Biserica „Sf.
Treime”), Anghel Burada (la Biserica „Sf. Vasile”, până în 1938),
Constantin Popescu (la Biserica „Sf. Spiridon”), Constantin Ionescu (la
Biserica „Sf. Ecaterina”), Ion Popescu-Gorgota (la Biserica „Sf.
Dumitru”) şi încă mulţi alţii.
• Preotul Anghel Burada, paroh al Bisericii „Sf. Vasile” a slujit la această
biserică din 1904. În 1935, după o activitate de 50 de ani a fost trecut la
pensie şi printr-un festival omagial în amfiteatrul Liceului. A fost răsplătit
cu Crucea mitropolitană şi cu rangul de econom-stavrofor cu brâu roşu.
• Preotul Gheorghe Chirică, econom-stavrofor, fost profesor de religie la
Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”, a fost paroh al Bisericii „Sf. Ioan” timp de
40 de ani (1903-1936). Din 1896 şi-a donat cancelariei parohiei „Sf.
Ioan” biblioteca sa de câteva sute de volume.
• Preotul Ene Dumitrescu a fost paroh al Bisericii „Sf. Pantelimon” şi
protoereu al jud. Prahova (1916-1924). Lui i se datorează realizarea
restaurării acestei biserici.
• Preotul Dim. Ştefănescu, de la Biserica „Sf. Nicolae-Vechi (Cu brazi)”,
fost paroh, a păstorit aici peste 55 de ani, începând din 1874 şi a plantat
cu brazi curtea bisericii.
• După 1910, la Biserica „Sf. Pantelimon” au slujit preoţii Hristea Daniel,
Ene Dumitrescu, Petre Tăriceanu, până prin anii ’30.
• Mai erau concetăţeni cu ploieştenii de atunci, preoţii: Mihai Pârvulescu
(1847-?), Ion Popescu Gorgota (1874-?), Alexandru Popescu-Strejnic
(1898-1991; absolvent al Gimnaziului Ploieşti în 1916, viitor preot şi
profesor în Ploieşti), Ştefan Iordănescu (1877-?; preot la Biserica „Sfinţii
Împăraţi” din 1908, până în 1927; viitor protoereu), Ion Nicolau,
Inocenţiu Ştefănescu (fost protoiereu 1913-1916).
• Se împlinesc 75 de ani de când s-a înfiinţat Parohia Romano-Catolică, cu o
comunitate religioasă de cca 400 suflete (1843).

29
• Starostia romano-catolică (reprezentanţă a guvernului austro-ungar),
existentă de pe la 1850 (?), se transformă în viceconsulat, menţinut din
1871 până în toamna anului 1918.
• Din 1918, supuşii austrieci şi unguri din Austro-Ungaria, aparţinând
cultului romano-catolic, au depins de consulatele respective din
Bucureşti, ei fiind membri ai starostiei/vice-consulatul Ploieşti.
• În timpul războiului, parohul Iuliu Dwucet al Bisericii romano-catolice
fiind internat, ca supus străin, i-a ţinut locul un preot catolic belgian.
Instrucţiunea copiilor de la şcoala parohială a fost încredinţată
institutorilor militari germani şi unui institutor român. În 1918, preotul
Iuliu Dwucet revine la conducerea Bisericii Romano-Catolice, până în
1956.
• În cadrul Bisericii Romano-Catolice, funcţiona (din martie 1911) Şcoala
Muzicală „Sancta Cecilia” care cultiva muzica ecleziastică şi avea un cor
mixt şi un cor de copii în localul Şcolii Catolice.
• Johann Bührer (1880-m.?) a fost pastor în Ploieşti peste 40 de ani.
• Comunitatea Cultului Israelit Ploieşti funcţiona în baza „Statutului” din
1896, cu modificările aduse în 1909 şi 1912.
• Exista Epitropia Comunităţilor Israelite din Ploieşti.
• În Ploieşti, pentru Comunitatea Israelită erau următoarele sinagogi:
Sinagoga Mică Beit Iacov(Sinagoga Veche din 1870), Sinagoga Mare
(Sinagoga Rabinului (1784-1940), Templul Coral (din str. Vlad Ţepeş),
Sinagoga Itzeles (din str. M. Kogălniceanu), Templul (1899-1940) (din
str. Concordiei), pentru cei de Rit Spaniol, Sinagoga Beth Israel (1901,
1911-azi) – pentru cei de Rit Occidental, Templul „Luca Moise”,
Sinagoga Meseriaşilor (1834-1929).
• Rabin al Comunităţii Israelite din Ploieşti este dr. în teologie Iosif Haim
Brezis, între anii 1911-1922. În perioada Rabinatului său, a avut o
prezenţă activă în mijlocul comunităţii şi o implicare a acestuia în
menţinerea tradiţiilor iudaice şi a solidarităţii şi coeziunii membrilor
comunităţii (ajutoare, în Comitetul Şcoalelor, la Şcoala de Fete a
comunităţii etc.).
• Comunitatea evreiască avea următoarele sărbători religioase: Cincizecimea,
Hanuca (dec.), Iom Chipur, Pesah (Paştele), Purim (la 10 săptămâni după
Hanuca), Roş Hasana, Sărbătoarea Corturilor (a Tabernacolelor) (oct.).
• În 1882 este fondat Templul Israeliţilor de Rit Occidental, de Ilie Zachary
(str. Basarabilor).
• În 1895 se pune piatra de temelie a Templului Comunităţii Israeliţilor de
Rit Spaniol (sefarzi); arh. Hittemaier. În comitetul de acţiune: Abram şi
Samuel N. Ergas, S.I. Samuelli, Israel Elias ş.a. Este terminată în 1897.

30
• În 1899 este târnosit templul israeliţilor spanioli de pe str. Concordia (azi,
str. Ştefan Greceanu). Va fi distrus în 1940, de legionari.
• Templul coral „Beth-Israel” al Cultului israelit, din str. Basarab nr. 11, a
fost construit după planurile arhitecţilor H. Schapira şi H. Stainbach în
1911. Este frecventat (din 1912) ca şi Sinagoga Mare, din str. Vlad-Ţepeş
de familiile israelite înstărite. Administratori: Ilie Zachary, preşedinte
onorific, Adolf Rosenbluth.
• La Templul Comunităţii Israeliţilor de Rit Spaniol au fost ca epitropi
Haim Isac, Samuel Hara, Moise şi Marcu Maer, Semtov Semo, Israel
Elias, Menahem M. Maer, Cociu Hasan, Iosif Israel, S.I. Samuelli,
Samuel N. Ergas, Iacob Sabetaz, Gabriel Cappon.
• Administrator al Sinagogii Meseriaşilor a fost la începutul sec. XX Iosif
Friedman. Această sinagogă a participat financiar la susţinerea
instituţiilor comunităţii cu 400 lei.
• Pentru Comunitatea Israelită existau, în afară de templele de rugăciune,
brutăria comunităţii, abatoarele hahamilor, Epitropia Comunităţilor
Israelite din Ploieşti, Societatea Sfântă de înmormântare (Hevra Kadişa)
(din 1897), Cimitirul israelit (la „Viişoara”, din 1890), Casa Mortuară, în
acelaşi cimitir (din 1891), Cimitirul Eroilor Evrei din Ploieşti căzuţi în
Primul Război Mondial, în acelaşi cimitir (din 1923).
• Epitropi preşedinţi ai Havrei Kadişa în timpul perioadei războiului au fost
Horustein, Haimovici şi Grossman.
• Printre reprezentanţii de marcă ai evreimii ploieştene sunt: Abram şi
Samuel N. Ergas, S.I. Samuelli, Israel Elias, Iancu şi Nathan M. Cohen,
Elias A. Cohen, M.S. Mazalto, Max I. Shapira, Avram Rosenblüth, Iosif
şi Moritz Goldenberg, Samuel Iancu, Ilie Zachary, Solomon Feldman,
Mendel Predingher, Rubin I. Neumann, Caro Wiegenfeld, Baruch Kahane
şi mulţi alţii.
• Executorii textamentari ai lui Luca Moisi (1807-1872), pentru
Comunitatea israelită din Ploieşti, înfiinţează o şcoală primară (în limbile
ebraică, română, germană şi franceză), Hotelul „Pavel Predescu”, „Grand
Hotel Luca Moisi”, Teatrul „Modern”, Şcoala primară de fete, Spitalul de
copii „Maria şi Mendel Predinger” (1911). Au fost mai multe societăţi de
binefacere ale cultului respectiv, înfiinţate între anii 1818-1904. Exista şi
o baie israelită şi o brutărie rituală.
• Biserica Reformată Calvină-Maghiară îl avea ca preot pe Czelder Marton
(din 1861). Acesta se ocupa de trebuinţele spirituale ale credincioşilor din
Ploieşti, Câmpina, Târgovişte, Piteşti, Galaţi, Brăila.
• Se împlinesc 55 de ani de la construirea clădirii pentru Biserica Reformată
Calvină-Maghiară (1863).

31
• Comunitatea Evanghelică Luterană din Ploieşti este acceptată în 1907 în
Consiliul Sinodal al Comunităţilor Evanghelice de pe Dunărea Inferioară.
• Cultul Creştin după Evanghelie, iniţiat în Ploieşti în 1907, a cunoscut un
reviriment după 1912 (misionar aici arh. Johann Bührer, elveţian, plecat
în ţara natală, la vârsta de 70 de ani, după 1949, când i-a murit soţia; era
născut în 1880).
• Cultul evanghelic avea o şcoală primară de băieţi, Şcoala de fete a
Diaconeselor „Gottessengen”, o grădiniţă de copii şi, din 1906, Societatea
Femeilor” de asistenţă a săracilor şi a bolnavilor de rit evanghelic.
• După război, comunitatea luterană a Bisericii Evanghelice de Confesiune
Augustiniană (care avea un teren, pentru sediu, închiriat pe Str. Rudului şi
un imobil, tot închiriat, pentru şcoala primară de băieţi pe str. Ştefan cel
Mare nr. 25), din cauza împuţinării resurselor financiare şi materiale, s-a
alăturat celei din Câmpina, de unde venea un preot spre a oficia serviciul
divin.
• Credincioşii adventişti s-au grupat (din 1910) în Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea, pe str. Brătianu (azi, str. 1907) pe un teren al său şi în care
funcţiona şi casa de rugăciuni. Activitatea bisericii a fost întreruptă de al
Doilea Război Mondial, fiind reluată ulterior.
• În Ploieşti, erau următoarele cimitire: „Bolovani”, „Viişoara”,
„Eternitatea” şi, de la sfârşitul războiului, „Cimitirul Eroilor”, într-o fostă
grădină învecinată cu Cimitirul „Bolovani”, Cimitirul Catolic, Cimitirul
Evreiesc.
• Din 1884 începe să funcţioneze Cimitirul „Viişoara”, care, în 2002, are
78578 m.p. şi 14200 locuri de înmormântare. Se pare că aici se făceau
înmormântări încă din 1861 (conf. petiţiei preotului Nicolae Ioachimescu
din 29 nov. 1891). Din 1922 se extinde şi începe împrejmuirea (Str.
Gloriei, nr. 40).
• Din [5 octombrie 1890] începe să funcţioneze Cimitirul „Eternitatea”, dată
la care se dă aprobarea să se facă aici înmormântări. Capela se pare că
datează din 1904. Azi are o suprafaţă de 4390 m.p. şi 7000 morminte
(2003/4). Fondatorul cimitirului, în 1888, este intendentul Păunică
Nicolae (1852-1937). Petru Pavlov avansează, ca dată de înfiinţare, anul
1881.
• Ploieştenii erau contemporani cu micul negustor Nicolae Păunescu
(Păunică) (1852-1937) cetăţean renumit care a înfiinţat Cimitirul
„Eternitatea”.
• În 1916 s-a înfiinţat Cimitirul Eroilor (Militar), o prelungire a
Cimitirului Bolovani. În 1957 se ridică un monument din beton şi bronz
în slava eroilor căzuţi. În 12 iulie 1993 C.J.Ph. trece cimitirul în

32
 administraţia U.M. 01907. Cimitirul are o suprafaţă de peste 1,48 ha. În el
sunt înmormântaţi militari şi civili români şi militari germani, ruşi, turci,
unguri.
• În timpul războiului, Cimitirul Comunităţii Israelite din Ploieşti a fost
folosit şi pentru soldaţii evrei din armata germană.

33
 ORGANIZARE JUDECĂTOREASCĂ

• Tribunalul Ploieşti (înfiinţat în 1832) mai avea secţiunile a II-a (din 1860),
a III-a (din 1913). Judecătoria Ocolului I urban a fost întemeiată în 1884,
cea a Ocolului II urban în 1893, iar cea a Ocolului III rural în 1908. Mai
funcţionează Penitenciarul Prahova şi Baroul Prahova.
• Se împlinesc 80 de ani de când a început să funcţioneze la Ploieşti
Tribunalul de Comerţ (1838).
• Sunt 25 de ani de când a luat fiinţă Judecătoria Ocolului II urban din
Ploieşti (1893).
• Corpul avocaţilor din jud. Prahova funcţiona în baza „Regulamentului”
din 1900.
• Decanul Baroului de Prahova era C. Emilian. Avocatul a profesat aici din
1879 până în 1920, când s-a retras la Bucureşti.
• Ploieştenii erau contemporani cu un mare număr de avocaţi ai tribunalului
local. Printre aceştia: Gh. C. Dobrescu (1865, Ploieşti – m.?), Gogu
Negulescu (1865-1939), Scarlat C. Orăscu (1871 – m.?), Ioan Gr. Sorescu
(1873, Ploieşti – m.?), Radu R. Stanian (1873, Ploieşti – 1923), C-tin Şt.
Radian (1874 – m.?), Radu D. Rosetti (1874-1964), Gh. S. Becescu-
Silvan (1875-1924, Ploieşti), Ioan Gr. Cereşanu (1875-1936), G.
Tomescu (1881, Ploieşti – m.?), Ioan Georgescu-Obrocea (1881-1943,
Ploieşti), Gh. Manolescu (1881-1953?), Eugeniu Ştefănescu-Est (1881-
1980), dr. în Drept Petru Vasilescu (1882, Ploieşti – m.?), Grigore
Ivănceanu (1883, Ploieşti – 1964), Victor Petheu de Pethard (1885,
Ploieşti – m.?), Toma I. Dobrescu (1883, Ploieşti – m.?), Nicolae
Constantinescu-Bordeni (1887-1956), C-tin Popescu-Gruia (1889-m.?),
Tulius Goruneanu (1892, Ploieşti – m.?), George Brănescu (1893 – m.
după 1950; va profesa din 1920 în Baroul Prahova), precum şi: Ioan N.
Papiniu (1853, Ploieşti – 1924), Panait Gh. Cantili (1866, Ploieşti –
1956), Ioan Pârulescu (1871, Ploieşti – m. după 1930), I.M. Dumitrescu
(1874, Ploieşti – m.?), Istrate N. Micescu (1881, Ploieşti – 1951), G.
Tomescu (1881, Ploieşti – m.?), Petru Vasilescu (1882, Ploieşti – m. după
1933), Mihail Arion (1884, Ploieşti – m.?).
• În 1853 se naşte, la Bucureşti, magistratul Luca Elefterescu. După 1881
se stabileşte în Ploieşti, unde profesează ca judecător, procuror şi prim-
procuror şi desfăşoară activităţi economice, financiare şi ca investitor în
petrol. Prefect al judeţului aproape zece ani. Susţine iniţiativele de
modernizarea şi renovarea unor clădiri. Deputat de Prahova (1914).
Membru al Partidului Conservator. Locuinţa sa, în stil neogotic

34
 găzduieşte, azi, Muzeul Ceasului. Autor de lucrări juridice şi politice
(1877-1904). (m.?).
• În 1873 se naşte, la Ploieşti, avocatul Ioan Gr. Sorescu. Absolvă liceul la
Ploieşti, Facultatea de Drept la Bucureşti (1900-1904). În timpul
studenţiei înfiinţează Societatea Studenţilor în Drept, fiind şi preşedinte al
ei. În mai 1904 intră în Baroul Ilfov, iar după un an în cel din Ploieşti.
Este şi inspector comunal, înfiinţează Societatea agricolă „Primăvara” (şi
preşedinte al ei) şi editor al revistei „Primăvara” (1896-1899, director).
Colaborează la periodice prahovene „Voinţa Prahovei”, „Voinţa
naţională”, „Ţara”. Apare ca personaj (al treilea soldat care ţine arma în
poziţie „repaus”) pe Monumentul Vânătorilor, ca semn de onoare pentru
că a fost preşedinte al Comitetului de acţiune pentru ridicarea statuii
ploieştene. Data morţii - ?
• La 2 septembrie 1873 se naşte, la Ploieşti, avocatul Radu R. Stanian. Fiul
lui Radu Stanian. Absolvă Liceul „Sf. Petru şi Pavel” Ploieşti (1884-
1891) şi Facultatea de Drept Bucureşti. După licenţă intră în Baroul
Ploieşti, ca avocat. Membru al P.N.L. Deputat în Parlament. Primar al
Ploieştiului (iulie 1907 – ian. 1911). În această perioadă publică proiectul
de sistematizare urbană Lindley, iar în oraş se termină complexul de
captare a apei de la Crângul lui Bot şi se desfăşoară lucrările la reţeaua de
alimentare cu apă a localităţii. Moare în 1923.
• Avocatul I.M. Dumitrescu. Absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti
(1909). Administrator delegat al Băncilor „Viticola”, prefect, şef de
Cabinet la Ministerul Instrucţiunii Publice (ministru Spiru Haret). Deputat
(1913-1933). Membru al Societăţii Scriitorilor din România. (n. 1874,
Ploieşti – m.?).
• Avocatul, scriitorul şi omul politic Ion Ionescu-Quintus (1875-1933) este
prezentat în galeria primarilor din 1918.
• Avocatul şi ziaristul Aurel Sterescu-Orel avea licenţe în Drept şi
Filologie la Bucureşti. Redactor la Ministerul de Externe, comisar,
avocat, redactor la revista „Secolul”. Autor de epigrame şi traducător.
Debutează, în 1900, cu o lucrare de drept şi, în 1907, cu un volum de
„versuri glumeţe”. Publică până în 1912. (1875, Ploieşti – m.?).
• Avocatul Dimitrie I. Nicolaescu, născut în 1876, a fost consilier local şi
judeţean (1918-1935, cu întreruperi), primar al Ploieştiului şi prefect al
judeţului, deputat (1914, 1919-1920, 1922-1926, 1926-1928, 1931, 1932,
1933-1937), senator de drept (1937). Membru al P.N.L. şi în conducerea
organizaţiei judeţene Prahova (vicepreşedinte – 1918, preşedinte – 1926-
1935, preşedinte de onoare – după 1935). Publicist. Moare în 1942, la
Ploieşti.

35
• Avocatul şi politicianul liberal Constantin Ceruleanu a fost senator,
vicepreşedinte al organizaţiei Prahova a P.N.L., autor de lucrări, tipărite
în Ploieşti (1900-1935). (1878-?).
• Gherghe Manolescu (1881-1953) era jurist, membru al Baroului Prahova
(din 1907), membru PNL, parlamentar. A fost funcţionar la Prefectură (în
tinereţe), consilier comunal, membru în Comisia Interimară şi viitor
primar. Proprietar al unui imobil deosebit pe str. N. Bălcescu.
• Avocatul, publicistul şi omul politic dr. Istrate N. Micescu avea licenţă şi
doctorat la Paris. Membru al Baroului de Ilfov, începând din 1907, decan
al acestuia. Profesor universitar docent la Facultăţile de Drept din
Bucureşti şi Iaşi (1912-1940). Membru al mai multor partide. Politician
pasionat. Deputat (1919-1931, cu întreruperi). Vicepreşedinte al Camerei,
membru în Guvern (1937-1938, la Externe şi 1939-1940, la Justiţie). În
1931 îi apare un volum de articole. Prezent în Ploieşti, unde avea clientelă
juridică şi unde conferenţiază pe diverse teme. (1881, Ploieşti – 1951, ?)
• Victor Petheu de Petherd era licenţiat în Drept (Bucureşti) şi cu studii la
Geneva, doctorate în drept şi chimie la Geneva. Practică avocatura la
Ploieşti. Inventează un aparat cu compoziţie chimică fosforescentă pentru
iluminatul ţintei armelor în timpul nopţii (1885, Ploieşti – m.?).
• Trăia Constantin Gh. Brezeanu (n.? – 1942), avocat, om politic (PNŢ).
Absolvent de Drept. A deţinut funcţii în administraţia locală după 1929,
în Comisia Interimară şi ca primar al oraşului (1932-1933). Înmormântat
la Cimitirul „Viişoara”. Membru al PNŢ.
• Trăia Iorgu Predescu (Ioan N. Predescu), avocat de carieră, membru al
Baroului Prahova (din 1902) şi al PNL. Va fi primar după 1930.
• După 1900, se înscriu ca avocaţi pledanţi în Baroul Prahova: Paul
Alexandrescu, Traian Gh. Anagnoste, C-tin Anastasiu, Gh. N.
Andreiovici, I.I. Antonescu, N. Constantinescu Bordeni, Aurel
Boştinescu, Raul Bulfinschy, Cristian Ceauşoglu, C-tin Ceruleanu, Şt.
Ciocârdel, Gh. Cojocărescu, Emil C. Condeescu, Dragomir Cristescu, C-
tin Cristodorescu, I.N. Dima, Gheorghe D. Dimitrescu (înscris în 1918),
Gh. Dimitrescu, I.N. Dinescu, I.C. Dobrescu, Gh.I. Georgescu, I.E.
Georgescu Obrocea, Gh. Gheorghiu Râmniceanu, Gh. Gherovici, Al.
Gogălniceanu, N. Iconomu, Gh. N. Ionescu, Grigore Ivănceanu, Lazăr I.
Lazăr, Gh. T. Manolescu, I. Mihăileanu, N. Miculescu, Gh. N.
Morcovescu, Ilie Nedelcovici, Dem I. Nicolaescu, Scarlat Orescu, N.R.
Oprea, Miron Pandrea, I.G. Pardos, Anton Pârvulescu, M.I. Petrescu,
Virgil Petrescu, Gh. Popescu, C-tin Popescu Gruia, I. Popescu Râncezi,
C-tin Şt. Radianu, Victor Rădulescu, D-tru D. Sfetescu, M. Stoica, N.S.

36
 Stroescu, Dem. I. Ştefănescu, Iacint I. Ştefănescu, Gh. Tănăsescu, I.
Văleanu, Gh. N. Zamfirescu ş.a.
• Erau la început de activitate avocaţii George N. Ionescu-Salaoru (1891-
1948, în barou din 1916, va fi prefect şi primar) şi diplomatul de carieră
Constantin Vişoianu (1897-1994, va fi ministru, publicist, om politic),
Radu Stănescu (1891, Ploieşti – m.?), Anghel Apostoleanu (1895, Ploieşti
– m.?).
• Intrau în viaţă viitorii avocaţi: Traian Broşteanu (1900-1988), Anghel
Dragomirescu (1900, Ploieşti – 1983), Stelorian Şt. Zamfirescu (1901,
Ploieşti – m.?), Aurel D. Broşteanu (1904-1984, Ploieşti), Matei Nicolau
(1904, Ploieşti – 1938).
• Acad. jurist Andrei Rădulescu, fost elev al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti, va avea o carieră universitară, fiind profesor la Facultatea de
Drept Bucureşti (1916-1920) şi la Academia de Înalte Studii Comerciale
şi Industriale (1918-1947).
• Se împlinesc 45 de ani de la terminarea construirii clădirii pentru Tribunal,
pe str. Justiţiei (1873), imobil azi dipărut.

37
 ARMATĂ. POLIŢIE. JANDARMERIE. POMPIERI

a) ARMATA

• La 8/21 mai 1913, se emite Legea privind organizarea armatei. Se aplică

până în 1924.
• În Garnizoana Ploieşti, funcţionau: Brigada a 3-a Călăraşi, Brigada a 9-a
Infanterie, Divizia 13 Infanterie, Escadronul Ştafete Călăraşi şi
Regimentele: Nr. 3 Vânători (infanterie de elită, desfiinţat în 1940), Nr. 6
Călăraşi (se desf. în 1936), Nr. 7 Dorobanţi (desf. în 1944), Nr. 32
Infanterie „Mircea”, Nr. 19 Obuziere (desf. în 1944), Nr. 47/72 Infanterie
(desf. în 1923). Mai existau Biroul Mobilizare-Recrutare-Rechiziţii şi
Cazarma Reg. 32 „Mircea” (pe str. Mărăşeşti).
• La Ploieşti, exista din 1916 Divizia 13 Infanterie, având în componenţă:
Brigada 25 Infanterie Ploieşti, Brigada 26 Infanterie Buzău, Regimentul
23 Artilerie Buzău etc. La începutul războiului a făcut parte din
Detaşamentul „Olt”. A luptat cu eroism la Mărăşeşti. În 1923 i se schimbă
componenţa.
• Brigada 4 Cavalerie, înfiinţată în garnizoana Ploieşti în 1913, a primit în
subordine Regimentele 5 Călăraşi Buzău şi 6 Călăraşi Ploieşti.
• În garnizoana Ploieşti era şi Brigada 9 Infanterie, înfiinţată în 1913. A
luptat sub comanda col. Ion Dragalina şi a col. Lascăr Caracaş. A
participat la campaniile militare din Ţara Bârsei, Mărăşeşti, sudul
Basarabiei etc. În 1921 s-a înapoiat la Ploieşti.
• Regimentul 3 Vânători (creat în 1866) participă la campaniile militare
din Primul Război Mondial, în luptele de la Tabla-Buţii, Pătârlagele,
Nămoloasa, Cosmeşti, Doaga, Basarabia, Sebeş, Brad, Ungaria, printre
altele. La Cluj rămâne între 1921-1923. Drapelul regimentului a fost
decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” (oct. 1917).
• Regimentul 6 Călăraşi (creat în 1872 şi mutat la Ploieşti în 1895) a
participat la campaniile militare din 1913 şi 1916-1921, la luptele din
Bulgaria, Konrod, Homorod, Feldioara, Valea Buzăului, Mărăşeşti,
Nămoloasa, Basarabia, Transilvania etc. În 1936 a fost desfiinţat.
Divizioanele Regimentului 6 Călăraşi Ploieşti au fost trimise în 1918 în
Basarabia, cu misiunea de a participa la asigurarea ordinii interne a zonei
dintre Prut şi Nistru; până în iunie.
• Regimentul 7 Prahova Infanterie (Dorobanţi) (înfiinţat în 1876) participă
la campania din 1916-1921 (Satu Lung, Câmpulung – defileul Bran,
Mărăşeşti). După încheierea armistiţiului şi până la 9 martie 1918
continuă a sta pe front, apoi pleacă în Basarabia. După demobilizarea din

38
 mai 1918 se reduce numărul contingentelor. La 28 oct. Regimentul e
mobilizat în zona Buzău-Ploieşti pentru a ocupa regimentele părăsite de
armatele germane. La 1 noiembrie intră în Ploieşti, în aclamaţiile
mulţimii. După febr. 1919 este trimis în Ardeal şi apoi în Basarabia. A
fost decorat de rege cu Ordinul „Mihai Viteazul” – clasa a III-a.
• Regimentul 7 Dorobanţi Ploieşti, înfiinţat în 1876, devine în 1880
Regimentul de Dorobanţi Prahova Nr. 7 şi va lupta şi în perioada 1916-
1921 în Transilvania, Cadrilater, Muntenia, Moldova şi Basarabia,
drapelul regimentului fiind decorat de mai multe ori între anii 1918-1933.
S-a desfiinţat în 15 sept. 1944.
• Regimentul 19 Artilerie (înfiinţat în 1911) participă la campaniile
militare din 1913, 1916-1918 (în Dobrogea, Piteşti, Neajlov, Nămoloasa,
Mărăşeşti, Basarabia), până în aug. 1918. Revine la Ploieşti. Urmează
campania din anii 1919-1921 (în Basarabia). A fost desfiinţat în nov.
1944.
• Regimentul 32 Dorobanţi „Mircea” (înfiinţat în 1883) a participat la
campania militară 1916-1918, la luptele din Transilvania (Bratocea,
Munţii Perşani, Paloş, dealul Teiuşului), Câmpulung, Bran-Predeal,
Dragoslavele, Mărăşeşti, apoi din 1918 în Basarabia, până în 1921.
Regimentul a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” – clasa a III-a, în
1917, iar în 1918, prin Înalt Decret Regal, drapelul regimentului a fost
decorat cu Crucea Comemorativă „România 1916-1918”. În 1933, a
apărut vol. „Istoricul Regimentului 32 Dorobanţi Mircea de la înfiinţare şi
până la anul 1933”, în Editura Şcolii Pregătitoare de ofiţeri.
• Regimentul 47 Infanterie, înfiinţat în 1914, în campaniile militare din
1916-1921, a făcut parte din Divizia 13 Infanterie Ploieşti; s-a evidenţiat
în anii războiului, printre altele, în luptele de la Nucet-Cornăţel, Sibiu,
Muntele Robu, zona Nămoloasa, Mărăşeşti (Răzoarele) şi apoi în
Basarabia. Începând din 6/19 dec. 1917 până la 1/14 martie 1918,
împreună cu Regimentul 47/72 Infanterie, ia parte la dezarmarea ruşilor şi
la ocuparea regiunii de sud a Basarabiei. În 1919 a fost adus în Ploieşti. În
1923 a fost desfiinţat.
• Cercul de Recrutare Ploieşti (fost Depozit de Recrutare, înfiinţat în 1882)
s-a numit Birou de recrutare şi mobilizare între anii 1909-1921. Se ocupa
de recrutarea tinerilor din plăşile Ploieşti, Câmpina, Sinaia. Din august
1916 până în iunie 1919 s-a mutat în Moldova.
• Funcţionează, începând din 1912, Cercul Militar Ploieşti, în baza
Regulamentului datând din 1903.

39
• Se împlinesc 55 de ani de la construirea pe Str. Rudului, în 1863, a
cazărmii pentru cartiruirea Escadromului de Cavalerie (în zilele noastre,
actuala cazarmă a pompierilor).
• Ploieştenii aveau printre concetăţeni multe cadre militare, cu cariere solide
în armată, unii născuţi în Ploieşti, cu studii la Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel”, aflaţi în diferite grade şi care, în final, vor fi avansaţi la gradul de
generali de brigadă. Printre aceştia: Gh. M. Cereşeanu (1862, Ploieşti –
m.?; şef al justiţiei militare în campaniile din 1916-1919), Teodor Tăutu
(1868-1937, Ploieşti; prefect de Prahova), Ion N. Pavelescu (1869,
Ploieşti; va avea grad de comandor; în 1918 era general de brigadă),
Lazăr Caracaş (1870 – m.?; a comandat Batalionul 3 Vânători şi Reg. 32
„Mircea”, a fost declarat general erou de război), Alexandru
Tomoroveanu (1870, Ploieşti – m.?), Filip G. Abeg (n. 1875, Ploieşti –
m.?; în 1918 era comandant Divizion de cavalerie divizionară în Divizia
A Cavalerie, apoi ajutor comandant Divizion II Tren), Constantin
Malamuceanu (1879, Ploieşti – m.?; a comandat C-nia VI a Reg. 7
Prahova a Batalionului 2 Reg. de Infanterie); Grigore Niţescu (1880 –
m.?; în 1919 va avea gradul de colonel), Constantin Zagoriţ (1882,
Ploieşti – 1944, Ploieşti; geograf, istoric, arheolog etc.; în final va fi
colonel), Gh. Şt. Ghiorghiu (n. 1882, Ploieşti – m.?; prizonier nov. 1916 –
vara 1918; comandant de batalion în Reg. 7 Infanterie Prahova), Ion
Ţonea (n. 1884, Ploieşti – m.?; în 1918 avea gradul de maior şi ocupa
funcţii de conducere la Secţia 2 Construcţii din Inspectoratul de Geniu);
Al. G. Manolescu (1885 – m.?; în timpul bătăliilor de la Oituz din 1918
era maior, comandant de batalion la Reg. 1 Vânători de Munte), C-tin F.
Papadopol (1886 – m.?; în 1917-1918 comanda Biroul Organizare-
Mobilizare la Centrul de Recruţi Nr. 2); C-tin N. Negoescu (n. 1982,
Ploieşti – m.?; între 1918-1921 era comandant Divizion 2 din Reg. 3
Artilerie Brăila); Vicenţiu Gh. Demetrian (n. 1892, Ploieşti – m.?; în 1917
era căpitan); Ilie Creţulescu (1892, Ploieşti – 1971), Traian Al. Tetrat
(1893, Ploieşti – m.?; în 1917 era maior), Gh. Niculescu (1894, Ploieşti –
1941; după 1922 va ocupa funcţii în Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din
Ploieşti); Theodor Şt. Ionescu (n. 1894, Ploieşti – m.?; în 1918 era în
Batalionul 6 Pionieri, în grad de locotenent), Gh. Balosin (1896 – m.?;
prionier oct. 1916 – iunie 1918, apoi comandant companie în reg. 39
Infanterie în campania din Transilvania şi Ungaria), Nicolae B. Stoicescu
(1896, Ploieşti – m.?; în 1918 a primit decoraţiile „Meritul sanitar”- cls. I,
„Victoria”, „Bărbăţie şi credinţă” şi „Coroana României” în grad de
comandor), precum şi: Eraclie Pretorian (1863, Ploieşti – m.?), Caton
Sorescu (1883, Ploieşt i- 1941), Augustin E. Vlădescu (1896, Ploieşti –

40
 m.?, în 1918 era maior), Hristea H. Stănescu (1897, Ploieşti – m.?), Ioan
N. Ionescu (1898, Ploieşti – m.?), Niculae N. Ionescu (1898, Ploieşti –
m.?) ş.a. Au fost participanţi la Primul Război Mondial, medaliaţi de
multe ori şi apoi şi-au continuat cariera militară, până la trecerea în
rezervă/pensionare.
• La 26 mai 1862, se naşte la Ploieşti general de brigadă Gheorghe M.
Cereşanu. Absolvent al Liceului Ploieşti, al Şcolii Militare de Infanterie
şi Cavalerie (1881-1884), al Facultăţii de Drept a Univ. Bucureşti (1908-
1912). Carieră militară, parcurgând gradele de la sublocotenent (1884), la
căpitan (1893), maior (1902), colonel (1912), general de brigadă (1916).
Activităţi de comandant de pluton, regiment, batalion în Craiova (Reg. 1
Linie), la Batalioanele 6 şi 2 Vânători Bucureşti, la Reg. 7 Prahova
(1914), comisar regal la Consiliul de Război (1896), director superior al
Serviciului Personal din MSM (1915). Participant la campaniile militare
din Primul Război Mondial. Decorat cu: „Carol I” (1906), „Bărbăţie şi
credinţă”, „Coroana României” – cls. IV, „Steaua României” – cls. V.
(m.?).
• La 4 ianuarie 1868, se naşte generalul Teodor Tăutu. Absolvent al Şcolii
de Ofiţeri de Infanterie Bucureşti. Carieră militară, cu funcţii în ierarhia
militară prahoveană şi ploieşteană (1907-1916). Se remarcă în luptele de
la Cerna din Primul Război Mondial. Prefect de Prahova în timpul
guvernării N. Iorga. Autor de lucrări memorialistice, apărute începând din
1925. Distins cu ordine şi medalii militare (inclusiv Ordinul „Mihai
Viteazul” – cls. a III-a). (m. 1937, Ploieşti).
• La 1 ianuarie 1869, se naşte la Ploieşti general de brigadă Ion N.
Pavelescu. Studii: Şcoala primară la Ploieşti, Şcoala Fiilor de Militari Iaşi
(1884-1888), Şcoala Militară de Ofiţeri Bucureşti – arme speciale (1890),
Şcoala Specială Artilerie – Geniu (1892). Carieră militară (1890 –
sublocotenent, 1898 – căpitan, 1908 – maior, 1916 – colonel, 1918 –
general de brigadă). Activează în special în Serviciul Geografic al
Armatei şi în Serviciul Topografic şi ca profesor de geografie militară şi
de topografie militară la Şc. Sp. Art. – Geniu, la Şc. Sup. de Război. Este
şef serviciu (1905), şef secţie (1908) şi director superior în Serv.
Geografic al Armatei (1918) şi director tehnic aici (1921), caracterizat de
mareşalul C. Prezan ca „eminent specialist al armatei”. În acest sens este
edificatoare activitatea sa ştiinţifică: realizează Geografia militară a
României şi un Atlas de crochiuri (1908), vol. „Topografia în campanie”
(1913) şi este membru al Societăţii Geografice Române. Decorat cu:
„Carol I” (1906), „Coroana României” – cls. V (1910) şi în grad de
comandor (1918).

41
• La 1 mai 1870, se naşte, la Bârlad, generalul, erou de război, Lazăr
Caracaş. Se stabileşte, prin căsătorie, în Ploieşti. Comandă (din 1910)
Batalionul 3 Vânători şi Regimentul „Mircea” nr. 32 ploieştene, cu care
participă la bătăliile din Primul Război Mondial, evidenţiindu-se eroic. Se
acoperă de glorie şi decoraţii. În 1930 este pensionat. (m. 1934).
• La 16 august 1875, se naşte, la Ploieşti, general de brigadă Filip G. Abeg.
Studii: şcoala primară în Ploieşti, Şcoala Fiilor de Militari Craiova
(absolvită în 1893), Şcoala Militară de Ofiţeri Infanterie şi Cavalerie –
Secţia Infanterie Bucureşti (1894-1896). Carieră militară (slt – 1896,
căpitan – 1903, maior – 1914, lt. col. – 1916, colonel – 1917, gral –
1924). Activitate în unităţi militare din Buzău, Galaţi, Corpul 3 Armată,
Regimentul 34 Constanţa, în funcţii de comandă de pluton, de companie.
Participă la Primul Război Mondial ca şi comandant al Reg. 44 Infanterie
şi al Reg. Dâmboviţa 22 Târgovişte. Prizonier (nov. 1916 – iul. 1917).
După 1919 comandă Reg. 2 Infanterie Vâlcea, infanteria din Divizia 5
Buzău, brigăzile 3 şi 5. Este apoi comandant al Şcolii de Ofiţeri pe
garnizoana Rm. Sărat (1928-1929), inspector de recrutare (1932). În 1934
este trecut în rezervă. Decoraţii: Medalia jubiliară „Carol I” (1906),
„Coroana României” – cls. IV, „Steaua României” – cls. IV. Data morţii
– nu se cunoaşte.
• La 7 octombrie 1870, se naşte la Ploieşti general de brigadă Alexandru
Tomoroveanu. Studii: Şcoala Fiilor de Militari Iaşi (1888), Şcoala
Militară de Ofiţeri Artilerie, Geniu, Marină – secţia Artilerie (1889-1892),
Şcoala de Aplicaţii, Şcoala de Trageri ş.a. Carieră militară (sublocotenent
– 1892, căpitan – 1902, maior – 1911, colonel – 1915, general de brigadă
– 1917, trecut în rezervă – 1924). Funcţii de comandant în regimente de
artilerie (printre care – cdt. al artileriei Corp 4 Armată Iaşi, 1921-1924).
Participă la campaniile militare din Bulgaria (1913), din Primul Război
Mondial (Dobrogea, Rucăr-Bran, Mărăşeşti; 1916-1917), pentru apărarea
Basarabiei (1920). Decorat cu: „Carol I” (1906), „Victoria” (1920),
„Coroana României” – cls. V (1916), „Steaua României” – cls. IV (1917).
(m. ?).
• La 13 decembrie 1876, se naşte la Ploieşti colonel Cristian M.
Homorâceanu. Absolvă: Şcoala Fiilor de Militari Craiova (1890-1896),
Şcoala Militară de Ofiţeri Bucureşti – Secţia cavalerie (1898), Şcoala
Specială de Cavalerie (1903). Carieră militară, de la sublocotenent
(1898), la maior (1916), colonel (1921). Pensionat în 1932. Funcţii de
conducere la Reg. 5 Roşiori Tecuci, Brigada 2 Călăraşi (cu care face
campania militară din Bulgaria), Corpul 2 Armata Bucureşti, Reg. 1
Roşiori Iaşi, Reg. 6 Călăraşi, Corpul II Teritorial ş.a. Participant la luptele

42
 de la Mărăşti din Primul Război Mondial. Decorat cu „Carol I” (1906),
„Avântul Ţării” (1913), „Coroana României” - cls. V în grad de cavaler
(1917) şi în grad de comandor (1926), „Steaua României” în grad de
ofiţer (1922) ş.a. (m. ?).
• Viitorul general de corp de armată Ştefan Gheorghe I. Ionescu (1881 –
m.?), în cariera sa militară era lt. colonel în 1917, a comandat Batalionul
3 Vânători. Infanterie Ploieşti (1913-1914), Divizia 13 Infanterie Ploieşti
(1917), director de studii la Şcoala Superioară de Război (1918-1922)
etc., trecut în rezervă în 1940. În 1918 a obţinut decoraţia „Victoria”.
• La 2 iunie 1882, se naşte la Ploieşti general de brigadă Gheorghe Şt.
Ghiorghiu. Absolvă Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”, Şcoala Militară de
Ofiţeri de Infanterie Bucureşti (1903) şi, la fără frecvenţă, Facultatea de
Drept (1914). Carieră militară, de la sublocotenent (1903), căpitan (1912),
maior (1913), colonel (1920), până la general de brigadă (1931).
Comandă pluton (în Reg. 7 Infanterie Prahova – 1903), batalion (în
acelaşi regiment – 1914-1916), regimente, brigadă, Centrul de Instrucţie
al Infanteriei (1927-1938), subinspector al Jandarmeriei (1934) ş.a.
Pensionat în 1935. Participă la al doilea război balcanic (prizonierat
noiembrie 1916 – vara 1918, în Bulgaria). Decorat cu „Carol I” (1906),
„Avântul Ţării” (1913), „Coroana României” în grad de cavaler (1920), în
grad de comandor (1927) şi „Steaua României” în grad de ofiţer (1922).
(m. ?).
• La 30 aprilie 1892, se naşte la Ploieşti general de brigadă Constantin N.
Negoescu. Studii: Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti, Şcoala Militară
de Ofiţeri de Artilerie Bucureşti (1913), Şcoala Superioară de Război
(1921). Carieră militară (locotenent – 1916, căpitan 1917, maior – 1921,
colonel – 1937, general de brigadă – 1943), pensionat în 1945 şi în 1958
retras din oficiu. A activat în Reg. 19 Artilerie Ploieşti (1913-1916) şi în
alte regimente de infanterie (comandant), şef birou în Corpul 6 Armată
(1926-1928), ofiţer de Stat Major (1931). Participă la campaniile militare
din Primul Război Mondial şi cele de pe Frontul de Est în al Doilea
Război Mondial (1942). În perioada iunie 1943 – oct. 1944 este prefect la
Sibiu. Decorat cu: „Victoria” (1926), „Coroana României” în grad de
cavaler (1922) şi în grad de ofiţer (1939), „Steaua României” în grad de
cavaler” (1930), „Crucea de Fier” – cls. III (Germania) (1944). (m. ?).
• La 29 mai 1894, se naşte general de brigadă Theodor Şt. Ionescu. Studii:
Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti, Şcoala Specială de Ofiţeri de
Geniu (1914), cursuri la Centrul de Instrucţie, Educaţie-Cultură Breaza
(1945-1946). Carieră militară (locotenent – 1917, căpitan – 1922, maior –
1932, colonel – 1943, general de brigadă – 1945). Trecut în rezervă în

43
 1948. Conducător de pluton, batalion, regiment în unităţi de Pionieri şi
Geniu, şef secţie la Direcţia Fortificaţii (1936), şef birou în Marele Cartier
General (1942), comandant al Comandamentului Geniu Aero (1945) ş.a.
În 1917 participă la luptele de la Mărăşti şi Oituz. Decorat cu „Steaua
României”, „Coroana României”, Victoria” ş.a. (m. ?).
• Gheorghe Balosin (1896 – m.?) va fi absolvent al Liceului „Sfinţii Petru
şi Pavel” şi apoi, cu studii militare, va parcurge o carieră în domeniu,
ajungând la gradul de general de brigadă. În Primul Război Mondial, ca
sublocotenent, va lupta în Valea Jiului şi va fi prizonier în perioada oct.
1916 - iun. 1918.
• La 5 februarie 1897, se naşte la Ploieşti viitorul general de brigadă Ioan N.
Ionescu. Studii: Seminarul „Nifon Mitropolitul”, Şcoala Militară de
Ofiţeri de Infanterie (1917), Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport
(1929-1930), cursuri de perfecţionare (1942). Carieră militară:
sublocotenent (1917), maior (1934), colonel (1943), general de brigadă
(1946). Funcţii de conducere – comandant de pluton, de companie, de
batalion de regimente, în unităţi de Vânători în special. Participant la
luptele de la Mărăşti şi Oituz (1917), din Ungaria (1919), de pe Frontul de
Est până în Cehoslovacia. Trecut în rezervă în 1946. Decorat cu:
„Victoria” (1921 şi 1945), „Coroana României” în grad de ofiţer (1919),
„Steaua României” în grad de cavaler (1921), „Mihai Viteazul” – cls. III
(1944) ş.a. (m. ?).
• La 11 iulie 1897, se naşte viitorul general de brigadă Matei N. Petre.
Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie (1915-1917), Şcoala
Specială de Artilerie Timişoara (1922-1923). Carieră militară (1919 –
locotenent, 1935 – maior, 1944 – colonel). Îşi începe cariera cu
participarea la luptele din Primul Război Mondial de la Nămoloasa şi
Mărăşeşti (1917) şi şi-o încheie cu cele de pe Frontul de Est şi din
Transilvania, din al Doilea Război Mondial (1944). Activează în
regimente de artilerie din Ploieşti (R. 19 Obuziere, R. 5 Artilerie Grea)
ş.a., este preşedinte al Comisiei de recepţie la Uzina Metalurgică
„Concordia” Ploieşti (1939-1940). Grav rănit în 1944-1945 este spitalizat,
inclusiv în Ploieşti. În 1941-1942 este director în Poligonul de Studii şi
Experienţe ale Armatei Sudiţi. În sept. 1946 este pus la dispoziţia
Cercului Teritorial Prahova şi trecut în rezervă. Este tatăl viitorului şi
reputatului medic psihiatru Petru Valeriu (1923-2003). Decorat cu
„Victoria” (1921), „Steaua României” – cls. IV (1945), „Coroana
României” – cls. III (1944) ş.a. (m. ?).
• La 21 martie 1898, se naşte la Ploieşti viitorul general de brigadă Niculae
N. Ionescu. Absolvă: Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Plieşti (1916), Şcoala

44
 Militară de Ofiţeri de Artilerie (1917), Şcoala Specială de Artilerie (1922-
1923), Şcoala Superioară de Război (1930-1934). Carieră militară:
sublocotenent (1917), maior (1937), colonel (1944), general de brigadă
1947, an în care trece în rezervă. Funcţii de comandă la Reg. 19 Artilerie
Ploieşti (cu care participă la luptele de la Nămoloasa, Mărăşeşti, Salcia –
din 1917), Reg. 33 Artilerie Iaşi, şef birou la Comandamentul 7 Teritorial
Sibiu, Reg. 7 Artilerie Grea, şef Secţia Operaţii din Armata 1 Sibiu, din
nou la R. 7 A.G., cu care participă la luptele din stepa kalmukă (1942) şi
Reg. 2 Artilerie (cu care participă la luptele de eliberare a Transilvaniei
de Nord, Ungariei, Cehoslovaciei). În 1947 îndeplineşte misiuni externe
ale MSM. Decoraţii primite: „Victoria de război” (1920), „Coroana
României” – cls. IV (1938) şi cls. III (1943), „Steaua României” (1941)
ş.a. (m. ?).

b) POLIŢIE

• Poliţia era reorganizată pe baze moderne prin Legea Poliţiei Generale a

Statului din 1 aprilie 1903, când poliţia a intrat sub autoritatea directă a
Ministerului de Interne (lege modificată în 1905). La Ploieşti, Poliţia era
condusă de un poliţai ajutat de comisari şi subcomisari şi de un
comandament de jarndarmi.
• Pentru ca activitatea poliţiei să vină în sprijinul administraţiei locale,
Consiliul Comunal a votat, în mai 1883, un „Regulament pentru poliţia
comunală în urbea Ploieşti”, care reglementa circulaţia trăsurilor şi a
carelor, aspectul construcţiilor, comerţul în obor, sancţiunile aplicate
contravenienţilor.
• Siguranţa Generală a Statului intra, prin legea din 25 martie 1908, în
sarcina Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale.
• Gara Ploieşti (Sud) avea un Birou al Poliţiei gării, condus de un comisar.
Mai erau ofiţeri şi agenţi speciali. Aveau atribuţii privind securitatea
trenurilor şi a pasagerilor.
• În subordinea Poliţiei erau şi: Registratura, comisariatele poliţieneşti,
Serviciul Siguranţei, Serviciul Fişelor, Comisariatul Gării de Sud, Biroul
de servitori. Exista şi un Comandament al sergenţilor.
• Sunt 85 de ani de când, la 1833, se dispune ca registrele parohiale să
înscrie numele copilului, data botezului, data naşterii părinţilor, profesia,
locul de obârşie şi domiciliul acestora.
• Exista, în baza legislaţiei în domeniu, încă din 1894, Oficiul de stare civilă
pentru înregistrarea naşterii, deceselor, căsătoriilor.

45
• Poliţia militară germană de ocupaţie avea o Centrală a Poliţiilor (la
Bucureşti), 9 secţii şi 22 de birouri specializate, 2 Circumscripţii centrale
de poliţie (la Craiova şi Ploieşti), oficii poliţieneşti (în alte 16 oraşe),
suboficii poliţieneşti, poliţia secretă de campanie şi 2 centrale poliţieneşti
(Corabia şi Dobrogea). Secţia poliţiei politice avea trei birouri
specializate: chestiuni politice, chestiuni de presă şi cenzură, chestiuni de
informaţii politice şi de presă.
• În timpul războiului, au fost introduse obligativitatea „Biletului de
identitate” (Personal – Ausweiss), Paşaportul forţat, Permis de călătorie
pe calea ferată, Biroul de populaţie (pentru evidenţa şi controlul
populaţiei în mod permanent, identificarea străzilor, inventarierea
caselor). Justiţia militară germană pedepsea nerespectarea regulilor
stabilite.
• La 15 ianuarie 1919, ziarul ploieştean „Lanterna” publică informaţia
„Arestarea a doi poliţişti germani la Braşov”, despre acţiunea Brigăzii
XIII de Siguranţă din Ploieşti privind capturarea celor doi de la fosta
poliţie secretă şi politică germană, care funcţionase în Ploieşti, pe timpul
ocupaţiei.
• Poliţia se mută cu sediul de la „Primăria veche”, în str. Dr. Radovici,
închiriind casa lui Al. Mişu (în 1904).
• Clădirea Închisorii, în timpul ocupaţiei militare, a fost preluată de poliţia
militară germană. Aici erau aduşi de ocupanţi cei arestaţi care erau buni
de muncă şi cca 200 prizonieri români, duşi zilnic sub pază să lucreze la
refacerea rafinăriilor.

c) JANDARMERIE

• La 25 martie/7 aprilie 1908, se emite Legea pentru organizarea Corpului

Jandarmeriei, înfiinţarea Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Statului şi a
Direcţiei administraţiei generale a personalului.
• În 1918 Jandarmeria se reorganizează.
• Comandanţi ai Companiei de Jandarmi Prahova: cpt. C-tin Milcoveanu,
mr. Anastasie Soiculescu, cpt. Ion Tiulescu, între anii 1906-1929.

d) POMPIERI

• Secţia de Pompieri Ploieşti (creată în 1874) era în subordinea

Regimentului 19 Artilerie, iar mai târziu se administrează ca un corp
aparte, fondurile pentru aparate de stins şi întreţinerea animalelor şi a
oamenilor au fost date de Primăria Municipiului Ploieşti. Activitatea

46
 pompierilor a fost pusă la grele încercări în timpul Primului Război
Mondial.
• Bateria de pompieri a avut (1874-1894) o cazarmă în spatele primăriei (azi
Hotel „Prahova”) formată din mai multe corpuri: cazarma, bucătăriile şi
sălile de mese, remizele cu sacalele şi pompele, grajdurile. După 1894,
localul primăriei le-a revenit pompierilor (o vreme l-a împărţit cu poliţia),
până în 1940.
• Secţia de pompieri a funcţionat în sediul Primăriei Vechi (împreună cu
Poliţia), timp de aproape o jumătate de secol. Şubrezit de trecerea
timpului, turnul foişor a fost dezafectat la începutul perioadei interbelice.

VIAŢA ECONOMICĂ

a) GENERALITĂŢI

• După estimările făcute, în epocă şi mai târziu, economia românească se

afla în 1918 la un nivel al producţiei de cca 40% faţă de 1913, cu
industria petroliferă – 47%, industria metalurgică – 19%.
• Noul comandant al Ortkommandantur Plojeschti (Ploieşti), Forstmann,
emitea numeroase ordine de rechiziţie sau recurgea la cumpărarea forţată
a mărfurilor şi produselor alimentare, folosind acreditive formale din
fondurile Primăriei.
• Daunele proocate în domeniul economic înregistrate de Primărie, după
regimul de ocupaţie (evaluate în 1919), erau de 9823386 lei. Cu mari
pagube se prezentau de către Camera de Comerţ şi Industrie: Uzinele
Metalurgice – 5 milioane lei, „Ferum” – 2,448 mil. lei, „Gh. Bărbulecu
(Cherestea)” – 2,546 mil. lei, „Petre Ionescu” (idem) – 1,280 mil. lei,
„Concordia” S.A. – 1,2 mil. lei, „Prometheus” S.A. – 1 mil. lei, „Astra
Română-Utilaj” – 1 mil. lei, „Metheor” S.A. – 1,1 mil. lei, Moara
„Mândra” – 0,480 mil. lei, Moara „Teleajen” – 0,310 mil. lei, Tipografia
„Prahova” – 26 mii lei ş.a.m.d.
• Continuă să funcţioneze Camera de Comerţ şi Industrie, înfiinţată în 1864.
Ca urmare a Legii Camerelor de Comerţ din nov. 1886, cea din Ploieşti se
va numi Camera de Comerţ şi Industrie, Circumscripţia a III-a Ploieşti
(cuprinzând de acum, pe lângă judeţele Prahova şi Dâmboviţa, şi jud.
Buzău). În acest mod funcţionează până în 1925, când se reorganizează.
Preşedintele Camerei este G. Ciorănescu, iar din iunie 1887 va fi Panait
Boiciu.
• În 1894 este numit preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie –
Circumscripţia a III-a Ploieşti Ioan K. Gogălniceanu. Ocupă aceeaşi

47
 funcţie în anii 1896, 1898 şi 1899, 1905. Este preşedinte al primului
congres al C.C.I. din România (Ploieşti, mai 1899). Înfiinţează primul
muzeu industrial, agricol şi comercial al C.C.I. Ploieşti (1900, inaugurat
1901). Se află printre organizatorii congresului C.C.I.R. (Buc., 1906), al
Expoziţiei Naţionale Jubiliare (1906). Publică articole în presa locală a
timpului (ex.: „Buletinul C.C.I. Ploieşti”). Este decorat cu „Coroana
României”, în grad de cavaler (iunie 1900) şi cu Medalia de aur cu
Diplomă specială (1906). Elaborează şi publică (în colab. cu Al.
Pretorian) monografia „Activitatea Camerei de Comerţ şi Industrie Circ.
III Ploieşti. 1864-1905” (Ploieşti, 1906), lucrare premiată la Expoziţia din
1906.
• Biroul Executiv al C.C.I.Pl. eta compus din Stelian Ţepeş – preşedinte,
Tudorică Ionescu – vicepreşedinte, Mendel Predingher – vicepreşedinte.
• La 29 decembrie 1891, la Ploieşti, se naşte economistul Vasile M.
Ioachim, drd. în ştiinţe politice la Berna. Activitate în Bucureşti: director
al Academiei Comerciale (1928), secretar şi şeful Informaţiilor al
Camerei de Comerţ, director al Corpului de experţi contabili, conferenţiar
la Şcoala Politehnică. Editează revista „Comerţul în România” (1920-
1923). Autor de lucrări de comerţ, finanţe şi contabilitate, de articole,
apărute începând din 1909 (în presă) şi din 1913 (în volume). Publică
până în ajunul deceniului al cincilea al sec. XX (1937). Moare după 1936.
• Se naşte la Buzău (în 1894) contabilul Stelian C. Papina. Profesează la
Bucureşti, Banca Centrală Ploieşti (1914-1916), profesor la Şcoala
Comercială Ploieşti (1919-1947), contabil şi secretar la Camera de
Comerţ şi Industrie Ploieşti (1916, 1920-1937), prim-secretar (1937) şi
director al ei (1940), redactor la Buletinul C.C.I.Pl. În 1944 era cotat ca
„funcţionar de elită”. În 1918 este decorat cu „Crucea Comemorativă”.
Semna rapoartele de bilanţ ale C.C.I.Pl. (tipărite).
• În 1907 s-a născut viitorul economist şi publicist Gheorghe Tudorică (m.
1987).
• În 1996, publicaţia „Anuar” – vol. VIII (Ploieşti) publică studiul
„Exploatarea economică a judeţului Prahova în timpul ocupaţiei germane
(1916-1918)” de prof. dr. Polin Zorilă.

b) FINANŢE. BĂNCI

• Dacă la începutul Primului Război Mondial (1914) leul românesc era o

monedă deosebit de stabilă, iar resursele Băncii Naţionale sporiseră
neîncetat, anii războiului, evacuarea tezaurului, dereglarea economică au

48
 avut efecte dezastruoase, în 1919 leul românesc se număra printre cele
mai slabe monede europene.
• Administraţia germană a introdus pedepse aspre pentru nerespetarea
cursului monetar în teritoriul ocupat. Locuitorii au fost obligaţi să accepte
ca mijloc de plată bani germani, austro-ungari, turceşti sau bulgăreşti, fie
în monede, fie în bani de hârtie, la paritatea 1 leu = 0,80 mărci.
• Exista o Comisie pentru fixarea preţurilor mărfurilor, obiectelor,
materialelor luate pentru trebuinţa armatei de ocupaţie, conform arhivei
Primăriei.
• La începutul Primului Război Mondial, funcţionau următoarele bănci:
Banca Comercială şi Industrială (din 1899), Banca Comercială Română,
Banca „Creditul Prahovean” (din 1911), Banca Prahovei (din 1905),
Banca Ploieşti (din 1908), Banca Comerţului din Vălenii de Munte (din
1911), Banca Centrală (din 1910), Banca Generală Română, Banca
Sindicatului Agricol Prahovean (1914), Banca G.M. Gogălniceanu & Co.,
Banca Populară „Ţăranul” şi băncile populare cu activitate în mahalalele
(cartierele) oraşului.
• Banca „H.G. Silbermann Fii”, societate în nume colectiv (sediul în Piaţa
Unirii), fondată în 1878, adaugă la vechiul comerţ de bijuterie şi
ceasornicărie şi comerţul de casă de schimb, până în 1922.
• În 1880 se înfiinţează Banca „Prahova” S.A. Ploieşti. Va dura până în
1941. Vicepreşedinte: D. Sfetescu.
• Banca Naţională a României – Sucursala Ploieşti, înfiinţată la 26 martie
1892, funcţiona în clădirea închiriată de la Iuliu Brezoianu şi soţia sa
Sevasta (născută Stanian) pe Bv. Independenţei nr. 9 (azi, nr. 12).
• La 26 februarie 1864, se naşte la Fălticeni bancherul şi industriaşul Max I.
Schapira. La iniţiativa sa, iau fiinţă societăţile economice „Buştenari”
(1901), „Aurora”, „Matiţa”. Administrator-delegat al Creditului
Petrolifer. Respectabil cetăţean al oraşului, se impune şi printr-o bogată şi
eficientă activitate de mecenat. Contribuie la dezvoltarea învăţământului
public şi a culturii. În casa lui se întâlneau scriitori şi amatori de muzică
(este gazda preferată a lui George Enescu, atunci când acesta concerta în
Ploieşti). Mare filantrop. Obţine cetăţenia română în 1904. La moartea sa
(1921, Ploieşti) este înmormântat în Cimitirul Evreiesc din Ploieşti.
• La 14/27 martie 1880, se naşte, în com. Drajna – sat Ogretin, expert
contabil Toma Voiculescu. Absolvent al Şcolii Superioare Comerciale.
Profesor la Şcoala de Comerţ Ploieşti. Publică, începând din 1911, până
prin 1930, manuale de contabilitate şi comerţ, unele tipărite în Ploieşti.
Deputat, senator naţionalist-democrat. Întemeiază Asociaţia absolvenţilor
Şcoalelor Comerciale Superioare Ploieşti, devenită apoi Corpul

49
 Contabililor Autorizaţi şi Experţi. Director al Liceului Comercial de
Băieţi Ploieşti. Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti
(1938-1948) şi administrator delegat al Băncii de Credit Ploieşti. Moare
la 11 ian. 1963 şi este înmormântat la Cimitirul „Bolovani” Ploieşti.
Dintre manualele elaborate: „Noţiuni de comerţ şi operaţiuni comerciale”
(1910), „Noţiuni de comerţ şi contabilitate” (1925), „Cunoştinţe despre
comerţ” (1930).
• Comerciantul Tudorică Ionescu-Pescaru (n. ? – m. 1930) a fost membru
corespondent al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti (1902), membru
consilier al ei (1905), vicepreşedinte al C.C.I.Pl. (iulie 1914), preşedinte
al C.C.I.Pl. (1919). În Primul Război Mondial a fost în captivitate la
Săveni-Ialomiţa şi Troian-Bulgaria). A sprijinit ridicarea Şcoalelor
Comerciale Ploieşti. Medaliat în 1906 la Expoziţia Jubiliară din
Bucureşti.
• Al. G. Radovici a fost director general al B.N.R. (la Iaşi) (1916-1918).

c) COMERŢ

• Comerţul era practicat prin formele: magazine, angrosişti şi deteilişti,

samsari, negustori ambulanţi, sectorul meşteşugăresc şi sectorul artizanal.
Existau, de asemenea, forme pentru comerţul exterior.
• Central, în Piaţa Unirii, comerciantul Ştefan Z. Ghiculescu a renovat şi a
redeschis un magazin modern cu „băcănie, coloniale şi delicatese”, cu un
personal numeros şi bine instruit, cu mărfuri de calitate, cu clientelă
numai din „lumea bună”.
• Piaţa Mare Obor este desfiinţată, o mare parte din teren fiind cedată în
1912 pentru construirea Palatului Justiţiei, pentru un parc şi, mai târziu,
pentru clădirea Halelor. Oborului i se adăugau şi alte pieţe importante:
Piaţa Legumelor, Piaţa Fructelor, Piaţa Cuza Vodă, lanţul comercial de pe
Lipscani, Piaţa Unirii (Piaţa Mare), Piaţa sârbească, magazinul „Hora
ţărănească” (pentru pânzărie, bumbace, lânuri).
• La începutul sec. XX încă existau barierele de plată a accizelor
comerciale. În 1895 erau 13 bariere: Gara, Bucov, Râfov, Târgovişte,
Găgeni, Rudu, Văleni, Târgşor, Câmpinii, Bucureşti ş.a.
• La 10 septembrie 1855, se naşte comerciantul Nicolae Pruşanu. Subofiţer
în Războiul pentru Independenţă. Preşedinte al veteranilor prahoveni din
acest război. Iniţiator al Monumentului Vânătorilor din Ploieşti, eternizat
acolo prin figura primului ostaş din stânga. Decorat pentru faptele sale de
vitejie (m. 1930).

50
• La 12 decembrie 1891 se naşte, la Ploieşti, comerciantul şi omul politic
Ştefan D. Moţoiu, fiul lui Dimitrie Moţoiu, negustor ardelean de
braşovenie stabilit în Ploieşti. Are studii economice. Devine angajat şi
partener (din 1916) al tatălui său, apoi (1919) îşi deschide propriul
magazin şi o casă de comerţ cu o vastă reţea în ţară şi în străinătate. În
politică a fost iorghist convins. În administraţie este consilier comunal,
ajutor de primar (1927-1929), primar al Ploieştiului (martie 1931-iun.
1932), cu multe rezultate edilitare remarcabile (pavaje, reparaţii stradale,
canalizări, extinderea reţelei de apă curentă, continuarea construcţiei
Halelor Centrale şi a unor şcoli). Membru (şi în Consiliul de
Administraţie) al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti. Preşedinte al
Comisiei interimare al Camerei, din 7 martie 1941. Locuinţa sa din zona
Bulevardului era un centru monden şi cultural. Aici s-au ţinut primele
şedinţe ale Clubului Rotary Ploieşti, al cărui fondator şi membru activ a
fost (1936-1940). A contribuit, inclusiv financiar, la crearea şi
funcţionarea Muzeului de Arte Frumoase. Ultimii ani ai vieţii îi trăieşte,
în regim de domiciliu forţat, la Bucureşti. Data morţii: 22 oct. 1978,
Bucureşti.
• Comerciantul Gabriel M. Papp (n.?) a fost proprietarul magazinului
ploieştean „Hora ţărănească”, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi
Industrie Ploieşti (1929-1940). Avea vii în Valea Călugărească şi Scăieni.
Membru în Clubul Rotary Ploieşti (1936-1940). Dictatura legionară îl
exclude de la conducerea C.C.I.Pl. şi în confiscă magazinul. (m. după
1940).
• În domeniul comerţului mai activau Baruch Kahane (1834-1927, Ploieşti),
Mihail T. Stănescu (1859-m.?), Gogu Zamfirescu (1870, Ploieşti – m.?),
G.N.N. Iosifescu (1897?, Ploieşti – m.?) şi membru marcant al Camerei
de Comerţ şi Industrie Ploieşti, Munteanu, Boroş, fraţii Chiţu ş.a.

d) INDUSTRIE

• În Ploieşti, se exercitau profesiuni în sectoarele: exploatarea solului şi a

subsolului, industriile metalurgică, lemnului, textilă şi manufacturieră,
alimentară şi tutun, chimică, hârtie şi tipar, dar şi în construcţii, credit,
comerţ, transport, instituţii publice etc. Cele mai active ramuri erau cele
din industria rafinării petrolului, urmate de comerţ, textile, transporturi,
metalurgie.
• În perioada de dezvoltare industrială a Ploieştiului (1912-1930), din totalul
întreprinderilor comerciale şi industriale, 434 erau întemeiate înainte de

51
 1914, 149 între anii 1914-1918 (5,8%) şi aproape 1800 între 1919-1930
(69,5%).
• Din „Tabloul întreprinderilor industriale şi comerciale din municipiul
Ploieşti” (M. Sevastos, op. cit., pp. 680-687), după data întemeierii lor
(1914-1918), găsim: 1 (viticultură, horticultură, pomicultură, grădini de
zarzavat), 1 (atelier mecanic şi de reparaţii), 2 (bijuterii, ceasornicării), 1
(tinichigerie), 5 (meseriaşi şi metalurgişti pe cont propriu), 1 (rotărie), 5
(băcănii), (fabrici de cherestea), 1 (rotărie), 5 (băcănii), 9 (băcănie şi
cârciumi), 3 (măcelării), 1 (comerţ cu fructe, legume şi flori), 1 (debite de
tutun şi ziare), 32 (restaurante, birturi, cârciumi, bodegi, berării, cafenele),
1 (magazine mixte manufactură şi băcănie), 2 (comerţ de încălţăminte şi
pielărie), 8 (lingerie, galanterie), 2 (chiristigerii, cărbuni de foc etc.), 2
(comerţ de petrol şi derivate), 1 (comerţ cu materiale de construcţie, var,
ciment, cărămidă), 2 (comerţ cu biciclete, maşini de cusut, arme), 1
(comerţ de aparate electrice, sanitare etc.), 1 (mobile, menaj), 1 (produse
chimice, săpun, lumânări).
• Primul Război Mondial a scos din funcţiune multe întreprinderi care
existau în primii ani ai sec. XX, a bulversat viaţa economico-socială,
multe rafinării şi-au incendiat instalaţiile pentru a nu produce pentru
ocupanţi sau pentru a sabota armata ocupantă. Procesul de refacere a
oraşului a fost amplu.

d.1. INDUSTRIA DE PETROL

(explorare, exploatare de terenuri petrolifere, prelucrare, rafinare,
comercializare de uleiuri minerale şi de derivatele lor)

• La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Ploieşti erau 9 rafinării cu 36 cazane

de distilare, 5 cazane de vapori, 8 de redistilat, 4 cu rezervoare de metal, 5
cu rezervoare de lemn, 3 cu aburul ca forţă motrice şi 4 sunt manuale. În
vecinătatea oraşului, în trei localităţi, sunt alte nouă rafinării (Tătărani,
Cocorăşti, Bucov).
• 20 de ani de când s-au înfiinţat (1898) Rafinăria „Noris” şi Societatea de
petrol „Aurora” din Ploieşti.
• În 1899 M. Mitrany cumpără Rafinăria lui Marin Mehedinţeanu,
funcţionând, apoi, până în 1933 (mai mulţi posesori; mai multe denumiri,
inclusiv cea de S.A. „Luciana”; nu are activitate între 1906-1908) (str.
Buna Vestire, nr. 174).
• După 1900, se înfiinţează societăţile de foraj şi exploatări petrolifere şi de
comerţ de petrol: „Orion” S.A. (1910), „Anglo Roumanian Petroleum” C-
ny Ltd. S.A. (1909), „The Beciu Oil Fields” Ltd. S.A. (1911),

52
 „Roumanian Consolidated Oil Fields” Ltd. S.A. (1913), „Naphta” S.A.
(1906), „The Traian Roumanian Oil” C-ny Ltd. (1913). Rafinăria „Vega”
(înf. în 1909) a prelucrat 26.140 vagoane de ţiţei.
• Principalele rafinării din Ploieşti: „Astra Română” (din 1880) – distrusă
în anii războiului, ca şi o cantitate de 90.000 tone de produse petroliere;
activitate reluată în 1919), „Româno-Americană” (din iunie 1904) (în
timpul războiului au fost incendiate peste 100 de rezervoare şi toate
instalaţiilor, fiind distruse 12.000 tone de petrol; refacerea şi repunerea în
funcţiune a durat până în 1920), „Atelierele mecanice” (din 1904) (în
timpul ocupaţiei germane, atelierele au fost folosite pentru repunerea în
funcţiune a sondelor şi rafinăriilor autoincendiate; a urmat o perioadă de
modernizare), „Vega” (din 1904) (în timpul războiului, a fost incendiată
o cantitate de 75.000 tone de produse petroliere; apoi a avut o
administraţie a statului şi un director militar până în 1921), „Orion” (din
aprilie 1910) (în timpul războiului şi-a întrerupt activitatea datorită
autodistrugerilor care au totalizat 50.000 tone de produse petroliere; se va
extinde ulterior), „Aquila Franco-Română” (din 1908) (distrusă în
1916, reparată apoi parţial sub ocupaţia germană şi integral repusă în
funcţiune în 1919), „Colombia” (din 1905), „Standard” (din 1912)
(fiind apropiată Gării de Sud, nu a putut fi distrusă de autorităţi, ci doar s-au
deversat pe câmp şi incendiat 15.000 tone de ţiţei; în 1918 a prelucrat
31.465 tone de ţiţei). Mai erau „Xenia”, „Lumina” şi „Dacia Română”.
Societatea „Concordia” (din 1908) repara instalaţii de foraj şi
confecţiona piese şi echipamente simple.
• În anii războiului, industria de petrol a României a fost distrusă. Au fost
incendiate 26 rafinării din Ploieşti şi din zona petroliferă înconjurătoare,
depozite de produse petroliere şi rezervoare de ţiţei cu o cantitate de
827000 tone etc. Valoarea pagubelor, estimată la peste 10 milioane lire
sterline, nu a fost recuperată după război, după cum se promisese de către
Marea Britanie şi Franţa.
• Din februarie 1917 şi până la sfârşitul anului 1918 au fost puse în
funcţiune 492 sonde de petrol, iar producţia de ţiţei a ajuns în sept. 1918
la 351 de vagoane.
• În baza decretului din 9.12.1917, Ministerul Industriei şi Comerţului a
instalat sechestru asupra unor societăţi (şi petroliere) (23). Decretul a fost
funcţionabil până la abrogarea lui prin Decretul-Lege nr. 3603 din
8.12.1918, care declara nulitatea actelor şi tranzacţiilor relative la petrol,
mine, lemn, încheiate în timpul ocupaţiei germane.

53
• Ocupanţii germani construiesc conducta de transport petrolier Ploieşti-
Jilava (-Daia-Giurgiu) pentru transportul produselor petroliere spre
Germania, în perioada oct. 1917 - aprilie 1918.
• În perioada decembrie 1917 – octombrie 1918 s-au exportat din Muntenia
în Germania 1140809 tone derivate de ţiţei (din care 231176 în Austro-
Ungaria, 13825 tone în Turcia şi 5846 tone în Bulgaria).
• Societăţile „Concordia” şi „Creditul Petrolifer” au trimis, prin Staţia
Brăila, 9563 tone păcură şi au obţinut venituri de 29315 lei.
• Cu puţin înainte de capitularea Germaniei, societăţile „Concordia” şi
„Creditul Petrolifer” au fost trecute sub controlul Soc. „Terra” din Elveţia
care a preluat 98% din capitalul lor. Băncile germane urmăreau să
camufleze participaţiile lor la cele două societăţi (până în 1920).
• S-a înfiinţat „Redevenţa” – Societate anonimă de petrol, cu un capital
nominal de 600 milioane lei. În 1924 funcţiona încă.
• Reintră în funcţiune rafinăriile „Standard” şi „Lumina”, care, împreună cu
„Vega” şi „Steaua Română” prelucrează peste 902000 tone ţiţei.
• La 1 septembrie 1862 se naşte chimistul Lazăr I. Edeleanu. Studii la
Berlin. Şef de lucrări la Laboratorul de chimie organică a Universităţii
Bucureşti (1889-1903), şef al Laboratorului de chimie de la Institutul
Geologic (1906-1913), director al Rafinăriei „Vega” Ploieşti (1906-
1910). Aici aplică, în premieră, în 1909, procedeul „Edeleanu” de rafinare
selectivă a fracţiunilor de petrol. În 1907 prelucrează ţiţeiuri din zonele
Berca, Câmpeni şi Câmpina. Membru al numeroase institute ştiinţifice.
Autor de studii în domeniul chimiei organice şi studii fizico-chimice ale
petrolului românesc. Personalitate în tehnica naţională (m. 1941, Buc.).
• În 1995, publicaţia „Anuar” (Ploieşti) – vol. VII va avea în cuprins şi
studiul „Refacerea şi dezvoltarea industriei prahovene în primii ani
postbelici. 1918-1924” de prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu.
• În 2001, publicaţia „Arhivele Prahovei” – vol. V (Ploieşti) va publica
studiul „Societatea „Distribuţia” în perioada 1908-1948” de prof. dr. C-tin
Dobrescu.

d.2. ALTE INDUSTRII

(textilă, metalurgică, a lemnului, alimentară etc.)

• Din 1912 până în 1946 se aplicau prevederile Legii încurajării industriei

naţionale, pentru protejarea muncii şi a capitalului autohton.
• Ramurile industriale se diversificau şi pentru metalurgie (lăcătuşerie,
turnătorie mică, construcţii metalice, instrumente tehnice etc.), construcţii
(fabrici de var, gips, ciment, cărămizi, ţigle, construcţii propriu-zis etc.),

54
 textile (stofe, postavuri, tricotaje, tapiţerie, ceaprazarie, tăbăcărie,
încălţăminte, confecţii etc.), transporturi (căi ferate, cărăuşie etc.),
instituţii publice (justiţie, învăţământ, administraţie şi instituţii de stat,
armată, biserici etc.). Acestea erau subramurile principale.
• Din „Situaţia statistică a industriilor la Ploieşti din 1930” (din „Marea
Carte a Ploieştilor”, vol. 2, pp. 447-448), înainte de 1918 au fost
întemeiate aici, în industria metalurgică o fabrică de sârmă, cuie, 6
cazangerii, 2 ateliere lăcătuşerie, 7 ateliere de reparaţii, 6 fabrici de
instrumente tehnice, 7 tinichigerii, 19 meseriaşi individuali, 1 alt profil, în
ind. lemnului – 1 fabrică de cherestea, 3 dulgherii, 2 fabrici de mobile,
15 fabrici articole de lemn, în ind. materiale construcţii, câte o fabrică
de rotărie, de cărămizi, ţigle, dale şi una de instalaţii apă-canal, în ind.
textilă şi pielărie – 1 fabrică de postav, stofe, tricotaje, lână, 32 ateliere
îmbrăcăminte, pălării, 1 tapiţerie, 6 spălătorii chimice, boiangerie, 12
tăbăcării, 1 blănărie, 42 ateliere de încălţăminte, 4 ateliere de articole din
piele, 1 ateliere de perii, 2 alte produse, în ind. chimică – 11 rafinării, 2
fabrici de săpun, lumânări, 1 fabrică de ulei vegetal, în ind. hârtiei şi
tiparului – 4 tipografii, 2 legătorii, 3 ateliere fotografice, 2 ateliere de
pictură firme, zugravi, pietrari, în ind. alimentară – 2 mori, 14 brutării, 1
fabrici de alcool, vin, 7 cofetării, 1 ind. laptelui, 4 abatoare, 1 ape
gazoase, 1 uzină de apă, în extracţia petrolului 2.
Între 1914-1918 s-au întemeiat 10 întreprinderi în ind. metalurgică, 2 în
ind. lemnului, 29 manufacturi, 2 în ind. tiparului, 2 în ind. chimică, 11 în
ind. alimentară.
Între 1918-1930 s-au întemeiat 10 întreprinderi în exploatarea subsolului,
111 – ind. metalurgică, 61 – ind. lemnului, 24 – ind. materialelor de
construcţie – 6 – ind. textilă, 281 – manufacturi, 2 – ind. hârtiei, 17 – ind.
tiparului, 22 – ind. chimică, 61 – ind. alimentară.
• În timpul ocupaţiei germane, întreprinderile, atelierele de meseriaşi,
atelierele şcolilor de arte şi meserii au fost rechiziţionate în vederea
reparaţiilor de tehnică militară. Au fost repuse în activitate mai multe
unităţi industriale necesare susţinerii trupelor germane. Printre acestea:
fabricile „Leon”, „Teleajen”, fabrica de spirt Ergas, depozitele de
cherestea, întreprinderile metalurgice „Petrol-Foraj”, „Prometheus”,
„Concordia” S.A., Uzinele Metalurgice Ploieşti etc.
• Dintre întreprinderile ploieştene de tradiţie: „Dumitrescu & Comp.”
(înfiinţată în 1901), „Nae Hristodorescu & Succ.” (1891), „Ilie P.
Stroescu” (1910), „H.S. Holdengraber” (1898) (în industria tăbăcăriei),
„Dorobanţul” S.A. (1905), „Industria Casnică M.G. Grigorescu” (1909),
„N. Bănescu” SNC (1907), „M.G. Socolescu & Succ” SNC (1903) ş.a.

55
 (în ind. textilă), „Leon Alterescu” SNC (1908), „V.C. Pătraşcu” SNC
(1914), „Nae Manolescu” SNC (1913), „Gh. Bărbulescu” (1910) (în ind.
lemnului), „Avântul” S.A. (1914) (sticlă), „Cosmos” S.A. (1913),
„Gallay & Co” SNC (1902), „Progresul” (1897) (în ind. chimică), morile
„Jaques Leon” (1911), „Eftika” (1911, „Mândra” (1908), Hagi Zecu”
(1892), apoi „Concordia” S.A. (1906), „Petrol-Foraj” S.A. (1912),
Uzinele Metalurgice (1910), „Ardealul” (1908), „Prometheus” SNC
(1910), „Ferro-Foraj” SNC (1910), „Ferum” S.A. (1910) ş.a. (în ind.
metalurgică). Ploieştiul deţinea o majoritate covârşitoare de unităţi
industriale în industriile tăbăcăriei, textilă, morărit, chimică, metalurgică.
• În rândul „firmelor industriale ploieştene în anul 1935” („Marea carte a
Ploieştilor”, anexa 8, vol. 2, pp. 449-453) existau şi: „Fr. Czell & fiii”
S.A. (înfiinţată în 1879), „V. Nicolescu” SNC (1906), „D-tru Vulachis”
(1913) – băuturi spirtoase, „Pavel şi Iacob Ispas” SNC (1912) –
bragagerie, „Neptun” S.A. (1912) – fabrică de gheaţă; „G. Munteanu”
(1919) – fierărie, „M. Silberstein” SNC (1909) – instalaţii băi, apă,
„Stelian Ionescu” SNC (1910) – încălţăminte ş.a., Uzinele Mecano-
Tehnice (1909, pentru construcţii metalice, rezervoare etc.), Fabrica de
tricotaje „Ike I. Stroescu” (din 1909).
• În 1878 s-a înfiinţat firma „Dimitriu D. Moţoiu/Ştefan D. Moţoiu”,
depozit de fierărie brută şi prelucrată, în str. Lipscani.
• Firma „Anglia” S.A.R. – fabrică de cabluri de oţel, funcţiona în Bariera
Câmpinii.
• Din 1884 funcţiona Fabrica de maşini şi turnătorie din fier şi alamă, ce va
purta, ulterior, denumirea de „Flacăra”.
• În 1886 se înfiinţează o fabrică de ceramică (a arh. Socolescu), o fabrică
de postav, flanele şi găitane (a lui Ioan Zalner), o fabrică de prelucrare a
lemnului (aceasta din urmă îşi va serba Centenarul – I.P.L.Pl. – în dec.
1986) şi un atelier de fabricat lăzi (al lui Petie Ianoş).
• În 1915, Fabrica de produse textile „Dorobanţul” S.A. (înfiinţată în 1886,
proprietar Max I. Schapira) avea administrator pe L. Margulies, director
pe R. Heim şi sub-directori pe Marcel Buiu şi Otto Bayere.
• Societatea „Astra Română” mai deţinea, în Ploieşti, rafinăria, o fabrică de
cocs-petrolier (Bv. Creţulescu, nr. 2), o fabrică de cocs, una de gaze
lichefiate, una de gazolină şi o fabrică de smoală.
• Uzinele Metalurgice Ploieşti şi Turnătoria de metalurgie „Ferum” Ploieşti
au suferit mari pierderi în lei.
• Firmei „Fraţii Chiţu & Iosifescu” – fierărie brută şi lucrată, articole
tehnice (str. Lipscani, înfiinţată în 1883) i-au fost rechiziţionate de

56
 armatele ocupante germane toate stocurile existente în magazin şi
celelalte depozite ale ei. Refacerea a început după 1918.
• Se împlinesc 60 de ani de când, în 1858, s-a ridicat hanul lui Hagi Petru
Buzilă, pe Calea Câmpinii, arhitect fiind N.G. Socolescu. La etajul
stabilimentului a funcţionat, într-o vreme, tribunalul.
• În 1886 se construieşte Hotelul „Europa” („La Berbec”), cu terasă, la care
se va adăuga, ulterior, şi restaurant (Calea Câmpinii, azi Bv. Republicii).
Clădirea va fi afectată puternic de bombardamentele din 1943-1944 i va fi
renovat şi extins după aceea, până azi, în mai multe etape.
• Hotelul „Europa” a fost rechiziţionat complet de către ocupanţi, între
perioadele 11 nov. 1916 - oct. 1917 şi 1 nov. 1917 – 30 iunie 1918.
• În iulie 1885 funcţionează, pentru public şi clientelă, grădinile de vară:
„Grand – Hotel Luca Moise”, „Hotel Moldovia”, „Hotel Victoria”
(grădini de local), „La Trăsnea”, „Grădina Lipănescului”, „La Kituruga”,
„La Fason” (grădini de cartier, familiale).
• Sunt 20 de ani de când Societatea Cooperativa a deschis (1898) Berăria
„Edy” („Vieneză”), cu sală de spectacole, sală de biliard, bucătării,
grădină de vară cu chioşc pentru orchestră etc. Din 1920, până în 1934, se
va numi „Berăria Obranovici”.

d.3. TRANSPORTURI. TELECOMUNICAŢII

• Transportul pe căile ferate s-a inaugurat la sfârşitul anului 1870, cu linia

Bucureşti-Ploieşti, din 1879 cu linia Ploieşti-Predeal, cu linia Ploieşti-
Vălenii de Munte (din 1908) şi Văleni-Homorâciu (din 1914), prin liniile
Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi (după 1870), Buda-Slănic-Prahova (1883),
Câmpina-Doftana şi Ploieşti-Slobozia (1903).
• Sistemul feroviar al Ploieştiului se constituia din linia Bucureşti-Ploieşti-
Buzău (inaugurată în sept. 1872), linia Ploieşti-Predeal (1879), linia
Ploieşti-Urziceni-Slobozia-Ţăndărei (1912), linia Ploieşti-Vălenii de
Munte (1908-1909), liniile industriale, Triajul Ploieşti (1915).
• Din 1883, după adoptarea Legii de organizare şi exploatare a CFR, judeţul
Prahova a fost arondat Inspecţiei III, Bucureşti, pentru linia Bucureşti-
Ploieşti, Ploieşti-Predeal, iar zona de S-E a judeţului (cu secţia de
remorcare Ploieşti-Buzău), repartizată Inspecţiei IV Buzău.
• Ploieştiul avea următoarele gări: Gara de Sud (din 1870), Gara de Nord
(din 1902-1908).
• Sunt 20 de ani de când s-a construit remiza Depoului CFR Ploieşti-Sud
(1898). S-a refăcut şi mărit în 1914.

57
• Personalul Gării Ploieşti (Gara Ploieşti-Sud) a fost evacuat în Moldova la
începutul războiului. Ca şi personalul liniei Ploieşti-Văleni (din iunie
1917).
• Exista un transport în comun, cu autobuze pe traseul centru-Gara de Sud şi
cu trăsuri-taximetre şi transportul privat cu trăsuri cu doi cai sau cu
automobile (în familiile înstărite).
• Oficiul Poştal Ploieşti (înfiinţat în 1856) şi serviciul de poştă rural (din
1892), precum şi cutiile de scrisori (zece în 1892) şi factorii poştali
urbani, dar şi căile ferate pentru destinaţii în afara oraşului asigurau
servirea populaţiei ploieştene. Din 1880, Ploieştiul făcea parte din
Circumscripţia a II-a telegrafo-poştală (sediul la Bucureşti).
• Între 1890-1892, Oficiul Poştal Ploieşti este înzestrat cu instalaţii
telefonice moderne şi se mută într-o clădire mai încăpătoare (str. Poştei),
apoi în alte clădiri (pe Calea Câmpinii şi în „Grand Hotel Victoria”).
Denumirea va fi: Oficiul de Poştă şi Telecomunicaţii al Municipiului
Ploieşti.
• În 1895 se înfiinţează Oficiul poştal rural pentru corespondenţă rurală. În
Ploieşti se instalează zece cutii de scrisori. Şapte factori poştali urbani
distribuie corespondenţa la domiciliul destinatarilor. Se introduce
telefonul, sub administrarea poştei până în 1930, când este preluat de
Societatea Română de Telefoane.
• După război, Poşta a funcţionat pe str. Câmpinii, apoi pe str. M.
Kogălniceanu, colţ cu str. Basarabi.
• Linia telegrafică (datând din 1854) şi Poşta (din 1856) asigurau serviciile
specifice lor. Din 1873, serviciul poştal, deşi era instituţie autonomă, a
fost, pentru câteva decenii, o anexă a CFR pentru transportul
corespondenţei. În gări erau oficii şi cutii pentru corespondenţa poştală.
Sediul poştei era într-un local deteriorat, unde înainte fusese un grajd.
• Sunt 25 de ani de când s-a introdus sistemul telefonic simultan Bucureşti-
Ploieşti-Sinaia, s-a creat un oficiu poştal şi s-a introdus controlul prin
ştampilare a trimiterilor poştale (1893).
• Serviciul de telefonie (introdus în Ploieşti din 1895) a fost în administrarea
Poştei până în 1930.
• În 2008, în vol. „Clio, ieri şi astăzi. Studii, referate şi comunicări”
(Ploieşti), apare studiul „Aspecte din istoria căilor ferate prahovene
(1872-1920)” de prof. dr. Dorin Stănescu.

58
 d.4. OAMENI DE SEAMĂ AI INDUSTRIEI PLOIEŞTENE

• În industrie s-au impus, prin activitatea desfăşurată, următoarele nume de

prim rang:
• Industriaşul Gheorghe Bărbulescu, după 1880, când se stabileşte
în Ploieşti, devine un prosper om de afaceri în industria lemnului şi un
cetăţean notabil al urbei, membru al Ligii Culturale (1864-1943).
• La 22 ianuarie 1880, se naşte ing. electrician şi mecanic Hugo
Lăzărescu. Şcolile primare, secundare şi liceale la Ploieşti. Politehnica la
München. Profesează la Societatea „Steaua Română” Ploieşti şi la
Câmpina şi Moineşti. Publicist şi autor de cărţi de tehnică. (m. 1918).
• La 15 iunie 1882, se naşte, la Ploieşti, inginerul şi matematicianul
Ştefan N. Mirea. Absolvă şcoala primară şi liceul la Ploieşti (1902),
Şcoala de Poduri şi Şosele şi Facultatea de Ştiinţe – Secţia Matematici
(1907), ca inginer de poduri şi profesor. Este inginer la Ministerul
Lucrărilor Publice şi apoi cadru didactic universitar la Şcoala de Poduri şi
Şosele, la Institutul de Chimie Industrială, la Institutul de Electrotehnică
şi la Academia de Arhitectură Bucureşti. Autor de lucrări de matematici
pure şi aplicate, de rezistenţa materialelor, de hidrotehnică. Împreună cu
acad. Traian Lalescu, semnează o culegere de probleme de geometrie
descriptivă şi cosmografie. Moare în 15.01.1932.
• La 26 august 1866, se naşte, la Mechelen (Belgia), inginerul
Gérard Joseph Duqué. Absolvă Şcoala de Ofiţeri din Bruxelles, în
specialitatea „geniu civil, geologie, poduri şi şosele” (1889). Lucrează la
Gand, cam zece ani. Câştigă un concurs de întocmirea documentaţiei
pentru construirea unei fabrici de ciment în România, organizat de
Societatea de ciment din Anvers. Între 1898-1907, realizează, la
Cernavodă, a treia fabrică de ciment din România (de ciment Portland) şi
face primele exporturi româneşti cu acest material în Bulgaria, Egipt,
Turcia. În vara lui 1907 se mută la Ploieşti, ca director al noii Soietăţi
pentru exploatări petroliere „Nafta” (cu capital majoritar belgian), pe care
o dezvoltă, ajungând pe locul cinci din ţară, în topul marilor producători
de ţiţei. În Primul Război Mondial se refugiază în Marea Britanie, trăind
timpuri de greutăţi materiale. În 1919, revine la Ploieşti, repune
Societatea „Nafta” în funcţiune, înfiinţează Soc. „Sirius”, concordatul cu
„Nafta” şi compania „Petrofina” (Anvers), cu sediul pe Bulevard.
Fuzionează cu „Concordia”. Activează până în 1940. Activează în
Camera de Comerţ şi Industrie Ploieşti (inclusiv ca preşedinte, între 1933-
1938 – şi ca preşedinte de onoare, între 1938-1940). Membru al
masoneriei, în lojile „Libertatea” din Ploieşti şi „Minerva” Bucureşti

59
(1929). Membru al Consiliului Ordinului Marele Orient al României,
păstrător al Sigiliilor M.O.R. (1930), Mare Prim Veghetor al Consiliului
M.O.R. (1933). Afiliat lojii „Concordia” Bucureşti (1934), Mare
Supraveghetor al Francmasoneriei Române Unite (1935). Oferă burse
tinerilor studenţi săraci ai Politehnicii sau ai Academiei Agricole, sprijină
finalizarea localului Palatul Şcoalelor Comerciale (azi C.N. „I.L.
Caragiale”). Are proprietăţi viticole şi pomicole şi o unitate de producere
a băuturilor superioare (şampanie, coniac, lichior, vermuth) la Valea
Călugărească şi la Păuleşti. Aici are un conac unde se retrage, până în
1945 când este ridicat şi evacuat la Bucureşti, cu un domiciliu cvasiforţat.
Fondator al Clubului Rotary Ploieşti (1936) şi preşedinte al clubului în
perioada 1937-1938. Organizează al III-lea congres al Districtului 84
Rotary. Moare la 23 februarie 1956. Istoricul Paul D. Popescu i-a
consacrat o monografie, scrisă împreună cu nepotul industriaşului,
Vincent G. Duqué (Ed. „Ploieşti-Mileniul III”, 2006, 190 p.), precum şi
un amplu medalion în cercetarea sa „Clubul Rotary Ploieşti” (2006).
Personalitatea sa este evocată şi în „Monografia comunei Păuleşti”.
• În 1876 se naşte ing. N. Flicher. Studiază ingineria mecanică în
Germania. Desfăşoară activitate în zona petrolieră Buştenari, iar după
Primul Război Mondial este numit director al Fabricii de petrol a
Societăţii „Aquila Franco-Română” şi apoi director general al Societăţii
„Petrol-Foraj”, iniţiată de ing. Ficşinescu, V. Tacit, arh. Toma Socolescu
ş.a. Este autor al unei cărţi despre rezistenţa materialelor. Moare în aug.
1924.
• În 1876 se naşte, la Braşov, inginerul Virgiliu Tacit. Absolvent
al Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Stabilit în Ploieşti. Şef al
Regiunii Miniere, director la „Creditul Minier”, acţionar la societăţi
economice petroliere prahovene. Acţiuni de mecenat cultural. Politician
iorghist, adept al lui Dumitru Munteanu-Râmnic. Elaborează lucrarea
„Petrolul românesc” (în colaborare). (m. 1935).
• Inginerul Theodor Ficşinescu (1877-1949), este mutat cu
serviciul la Societatea „Aquila Franco-Română” din Ploieşti, din 1912, ca
inginer şef. Aici va locui până la sfârşitul anului 1925, când se mută la
Bucureşti.
• În 1881, la Iaşi, se naşte chimistul Gheorghe Balif. Din 1908, se
stabileşte la Ploieşti, profesând la Rafinăria „Vega” şi ajungând director
al acesteia. A fost şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti,
al Camerei de Muncă a Jud. Prahova (1938). Întemeietor al Clubului
„Rotary” Ploieşti. Implicat în rezolvarea problemelor din cultura
ploieşteană. Decedat după 1940.

60
 • În 1917 vine, la Ploieşti, inginerul chimist Teodor Dobrescu (n.
cca 1890-1892). Se angajează la Rafinăria Brazi a Soc. „Creditul Minier”,
unde se implică în edificarea şi reconstrucţia ei, după bombardamentele
germane inamice din timpul războiului. Ajunge directorul şi un industriaş
în petrol, de renume. Membru fondator al Clubului Rotary Ploieşti,
primul lui preşedinte şi membru marcant. După 1940 este încă director şi
apoi e trimis ca director general la Centrala „Moldova” (după comasarea
întreprinderilor în centrale petrolifere). Starea sănătăţii îl obligă să se
retragă din funcţie, după un timp. Autor de lucrări de specialitate. A fost
cooptat şi în Comisia de Redresare Economică şi Stabilizare Monetară
(drept comisar guvernamental) înainte de 11 iunie 1948. Se pensionează,
determinat fiind şi de vârstă. (m.?).
• La 2 ianuarie 1896, la Ploieşti, se naşte ing. Petre Bejan.
Absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti, al Şcolii Naţionale
de Poduri şi Şosele Bucureşti (1920). A profesat la Societatea
„Columbia” din 1920, director între 1922-1930. Om politic. Fruntaş al
P.N.L., ministru al Industriei şi Comerţului (martie 1945-nov. 1946),
deputat parlamentar şi în MAN. Deţinut politic, apoi cu domiciliu
obligatoriu (1950-1955). Moare la 6 sept. 1978 la Bucureşti. S-a distins
prin eroism în luptele din Primul Război Mondial. S-a implicat în 1929 la
ridicarea Monumentului Artileriei la Ploieşti, obiectiv evocând eroismul
şi tenacitatea tunarilor ce au luptat în războiul din 1916-1919.
• Constantin Dobrogeanu-Gherea era administratorul
restaurantului Gării Ploieşti (Sud), din 1882 şi până în 1920. Restaurantul
avea trei săli pentru călători (cf. cls. I-III CFR), o grădină de vară, un
chioşc de fructe şi răcoritoare.
• În industria ploieşteană s-au mai remarcat şi nume precum:
Alexandru Ştefănescu-Câmpina (1871-m.?), Ştefan Mateescu (1875,
Ploieşti – m.?), inginer, Cristea Ottin-Niculescu (1879, Ploieşti – 1954),
inginer chimist, inginer şi matematician, Ion M. Giuglea (1883, Ploieşti –
m.?), mecanic.
• Ploieştenii acelui an erau contemporani cu N. Popescu-Bengescu şi cu
Nicolae Drogeanu, şef al Gării Ploieşti (Gara de Sud) şi, respectiv,
director al Căilor Ferate Ploieşti-Văleni (1908-1931).
• Sunt la vârste tinere viitoarele cadre tehnice de seamă: Adolphe Jan
Gérard Duqué (1901-1957), Albert I. Stein (1902, Ploieşti – m.), Mihail
Constantinescu (1903-1983, Ploieşti) (cu toţii vor fi ingineri), Eleonora
Constantinescu (1906-1998, Ploieşti, chimistă). Nu trebuie uitat că, la 21
noiembrie/4 decembrie 1904, se naşte, la Turnu-Severin, dr. ing. chimist
Nicolae Carol Debie. De origine belgo-franceză, este naturalizat ca

61
român în 1925. Studii: Liceul la Turnu-Severin şi, din clasa a VIII-a, la
Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti, Institutul de Chimie Industrială al
Universităţii Bucureşti (absv. 1928), doctorat (1934). Asistent universitar
la Catedra de Tehnologie a Univ. Buc. (1929-1933), inginer specialist la
Societatea Dorna-Tătăruş (1930-1933), apoi la rafinăriile ploieştene
„Vega”, „Standard Oil”, „Concordia”, „Sovrompetrol” (1935-1955), la
Institutul Petrochim Ploieşti şi apoi fondator al Într. „Dero” Ploieşti. În
paralel, profesor la şcoala de Subingineri Rafinori Ploieşti (1945-1948), la
Şcoala Medie tehnică de Petrol Ploieşti (1948-1951), conferenţiar univ. la
I.P.G.G. Bucureşti (1951-1953). Pensionat în 1970. Pasionat meloman,
dirijează orchestra liceului ploieştean, pianist şi corepetitor la Societatea
„Cântarea României” (1925-1926), orchestrant, dirijor şi membru al
comitetului Asociaţiei muzicale Ploieşti (1922-1935), orchestrant în
formaţiunea instrumentală a inginerilor din Ploieşti (1945-1951), prim-
dirijor şi director al Filarmonicii Ploieşti (1952-1960). Iniţiat în loja
masonică „Isis” (Buc., apr. 1947), cu gr. 2 şi 3 (1948). Cercetător pasionat
al trecutului istoric, cultural şi muzical al judeţului Prahova şi al
Ploieştiului. Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice – Filiala Prahova.
Personalitate enciclopedică a ţării. Lucrările sale, în manuscris, au fost
donate marilor instituţii judeţene: Arhivele Naţionale – Filiala Prahova,
Muzeul Naţional al Petrolului Ploieşti, Biblioteca Judeţeană „N. Iorga”.
Somitate ştiinţifică în petrochimie. O parte din biblioteca sa este în fondul
bibliotecii judeţene. Opera: „Chimia petrolului” (1951) (distinsă cu
Premiul de Stat cls. III şi Laureat) (2 vol.), „Tehnologia ţiţeiului” (2 vol.;
1956-1957), „Tehnologia petrochimică” (1961), lucrări despre Ploieşti
privind istoricul urbanismului, caselor ploieştene, lăutarilor (1970-1972).
A lăsat, în manuscris dactilo, 16 volume din „Cronica ploieşteană. O
istorie a muzicii din oraşul Ploieşti. 1825-1974”, tipărită post-mortem, în
patru volume (2005-2008) de Societatea Culturală „Ploieşti-Mileniul III”.
Autor de numeroase brevete de invenţii. Înmormântat la Cimitirul
„Viişoara” (m. 9 febr. 1992, Ploieşti). Cetăţean de Onoare al Municipiului
Ploieşti (2002), Diplomă de Excelenţă din Partea Primăriei (post-mortem,
nov. 2002). La 4 dec. 2004 a fost aniversat Centenarul naşterii sale. În
2009, prof. Gh. Marinică realizează monografia „Carol Nicolae Debie.
Sublimul armoniilor creativităţii”.

62
 e) AGRICULTURĂ

• Unii locuitori ai orşaului deţineau zecimi de pogoane de grădini cu diferite

zarzavaturi, plantaţii de vie şi pomi.
• În mahalaua „Sf. Dumitru (Ciauş Dobre) exista o plantaţie de nuci, datând
din perioada 1914/1915 (apreciază Ioan Groşescu, op. cit., p. 239).
• Din 26 octombrie 1902, începe să funcţioneze noul abator al oraşului,
între malul stâng al Dâmbului şi şoseaua Vălenilor, pe proprietatea lui
Grigore Cireşanu şi Grigore Sorescu. Înlocuia zalhanalele vechi (a lui
Caragea, din nord-estul oraşului).
• Dintre ploieştenii de marcă din acest domeniu sunt următorii,
contemporani cu ploieştenii din 1918:
• La 5 noiembrie 1858, se naşte, la Ploieşti, silvicultorul Petre Antonescu.
Activitate didactică în învăţământul superior bucureştean de specialitate.
Autor al multor lucrări privind fondul silvic românesc etc., apărute în
perioada 1892-1930. (m. 1935).
• În 1881 se naşte, în satul Bordeni din com. Scorţeni (Ph.), proprietarul
agricol Spirea Sorescu. Câteva clase ale Şcolii Comerciale ploieştene,
apoi autodidact. Fermier. Preşedinte al Camerei Agricole judeţene.
Membru al P.N.L. Primar la Bordeni. Consilier judeţean, deputat
parlamentar, prefect (1922-1926) cu bune rezultate edilitare. Pune bazele
ziarului „Lumina” (1920). Autor de articole politice. Semnează vol. „Trei
ani de muncă”, o dare de seamă pe anii 1922-1924, apărut la Ploieşti. (m.
1934, Ploieşti).
• În 1889, la Ploieşti, s-a născut viitorul inginer agronom Leonida Burada
(m.?).
• La 25 februarie 1892, se naşte la Ploieşti inginerul agronom Bran Al.
Radovici. Om de afaceri, publicist, sprijinitor al instituţiilor culturale
ploieştene. Ales în comitetul Aşezămintelor „Nicolae Iorga” (1933-1948).
După 1949 este silit să părăsească oraşul. (m. 1973).
• La 4/17 iulie 1898, se naşte la Ploieşti dr. ing. silvic Constantin I.
Georgescu, zooentomolog şi fitopatolog. Membru corespondent al
Academiei Române (1948), membru titular al Academiei de Ştiinţe din
România şi al unor societăţi ştiinţifice din lume. Cadru didactic
universitar la Braşov şi Bucureşti (1931-1948). Premiul de Stat. Lucrări
de specialitate apărute din 1931. Unul din specialiştii remarcabili în
silvicultură, descoperind specii de criptograme şi taxonul „Pinus
banatica”. (m. 1968, Buc.).
• Inginerul silvic şi publicistul Ştefan R. Bărbulescu (n. 1899), absolvent al
Şcolii Primare Nr. 3 Ploieşti, al unui liceu particular şi al Liceului „Sfinţii

63
Petru şi Pavel”, ambele din Ploieşti, era în 1918 pedagog şi suplinitor de
matematici la Gimnaziul particular „Dimitriu” din Ploieşti. Absolvă apoi
Şcoala Militară de ofiţeri de rezervă din Ploieşti (1923). Activează în jud.
Dâmboviţa şi în Bucureşti. Pensionat în 1957. (m.?).

64
 OCROTIREA SĂNĂTĂŢII

• Exista, din 1912, Consiliul de Higienă şi Salubritate Publică.

• În 1917, oraşul era împărţit în trei circumscripţii medicale. Şef al
Serviciului sanitar al oraşului era dr. C. Cloaje, iar la dispensarele zonale
erau dr. Gh. Scurea, dr. Gh. Aronescu, dr. Angelescu. La Serviciul sanitar
erau 2 agenţi sanitari, 1 mecanic dezinfector. Alături de ei au mai fost
subchirurgii Şt. Marinescu, Răducanu Diaconu, D. Iliescu, C. Georgescu.
• Existau următoarele spitale: Spitalul „Boldescu” (din 1831), Spitalul
Comunal „Schuller-Sfetescu” (din 1881, cu o clădire nouă inaugurată în
1895), Spitalul de Boli Interne (înfiinţat în 1909), Spitalul „Gh. şi A.
Constantinescu” (creat prin testament din 1900), Spitalul-Azil „Movila”
pentru boli infecto-contagioase (1909).
• Pe lângă spitale era menită câte o moaşă diplomată. (Printre ele: Paulina
Rădulescu, Aurelia Georgescu, Elena Ionescu, Eleonora Negrutz,
Ecaterina Truschevici etc.).
• În preajma războiului, în Ploieşti activau 14 medici practicieni cu cabinete
în zona centrală a oraşului, 14 medici stomatologi, 13 moaşe particulare,
8 farmacii şi Baia comunală (existentă din 1883).
• La Spitalul „Movila” erau doi medici, dr. I. Margulius şi dr. Cleantina B.
Radu, medic subchirurg, şi patru infirmiere.
• În timpul războiului, farmaciile particulare au fost închise, înfiinţându-se
în teritoriile ocupate farmacii de stat.
• Ploieştiul a dat, prin loc de naştere şi ani de liceu, multe nume de medici
ce vor deveni renumiţi în ţară şi peste hotare. Printre aceştia: Constantin
Dimitrescu-Parepa, farmacist militar (1858-1921), Thoma I. Ionescu,
medic chirurg, dr. în medicină, fondatorul şcolii româneşti de chirurgie şi
anatomie (1860, Ploieşti – 1926), Nicolae Gheorghiu, dr. în obstetrică
(1867-1958?), Vasile Voiculescu, dr. medicină şi chirurgie, bacteriolog
(1872, Ploieşti – m.?), acad. Ştefan Gh. Nicolau, dr. în medicină,
dermatovenerolog (1874, Ploieşti – 1970), Gogu Constantinescu (1881-
m.?), Ştefan T. Anastasiu, dr. în medicină şi chirurgie (1881, Ploieşti –
m.?, francmason de frunte; lt.col.(r), decorat de multe ori, după 1930),
Virgiliu Moscovici (pseudonim literar: Virgiliu Monda), dr. în
medicină şi scriitor de marcă (1898, Ploieşti – 1991). Aceştia nu au
activat în Ploieşti ci, mai ales, în capitală.
• În 1918 se împlinesc 105 ani de la naşterea felcerului Dincă Tetrad
(1813) şi 55 de ani de la moartea (1863, Ploieşti) celui ce a fost pionier al
actului medical din perioada modernă a localităţii Ploieşti.

65
• În 1854 se naşte Karl Schuller, luteran-calvin, ctitor al Spitalului
„Schuller” din Ploieşti. Înmormântat în Cimitirul Romano-Catolic din
Ploieşti. Moare în 1925.
• În 1856 se naşte Mendel Predinger, mare proprietar şi rentier. Spirit
filantropic, clădeşte spitalul ce-i va purta numele, din Ploieşti (Strada
Transilvaniei). Este înmormântat în Cimitirul Evreiesc. Moare la
29.02.1940, la Ploieşti.
• Dintre medicii care au activat în această perioadă în Ploieşti au fost: dr.
Constantin Vasiliu (1855-1934; medic primar la Sp. „Schuller”), dr. G.
Cosma (1858 – m.?; chirurg la Sp. „Boldesc” între 1889-1922; profesor
de higienă, consilier comunal), dr. Beauvais Marron (1862-1927, medic
stomatolog), dr. Mircea Botez (1882 – m.?; medic chirurg la Sp.
„Boldescu”; consilier comunal), dr. Ioan Negruzzi (1872-1952; chirurg
la Sp. „Schuller-Sfetescu”), farm. Corneliu Tacit (1874 – m.?, consilier
judeţean şi comunal), dr. Chaim Iosif Margulis (1875-1940, ucis în
timpul rebeliunii legionare), col. dr. în medicină D-tru N. Ranetescu
(1898-1979, medic militar). Contemporan cu ploieştenii anului 1918 a
fost şi copilul pe atunci, viitor medic de renume, dr. C-tin I. Andreoiu
(1903-1982).
• Au atras aprecierea localnicilor medicii:
• Dr. C. Vasiliu (1855-1934) este la conducerea Spitalului
Comunal „Schuller-Sfetescu” din 1891 până în 1919. El era şi medic şef
al municipiului. Tot la acest spital era medic şi dr. Gh.Gh. Pappa. Spitalul
avea şi o moaşă.
• Medicul G. Cosma (1858 – m.?) a fost medic, profesor de igienă
la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”. Ca medic chirurg şi colonel a luat parte
şi la campania din 1916-1918. Parlamentar. A avut funcţii în diverse
asociaţii. A murit la 75 de ani. Între anii 1888-1922, a profesat la Spitalul
„Boldescu”.
• La 13 septembrie 1860 se naşte la Ploieşti medicul chirurg,
anatomist, dr. în medicină şi chirurgie Thoma I. Ionescu. Medic în
spitale pariziene, cadru didactic la Facultatea de Medicină din Paris şi la
cea din Bucureşti, şi decan al ei (aici predând în perioada 1894-1926),
director al Institutului de Anatomie Topografică şi Chirurgie
Experimentală şi al Clinicii Chirurgicale a Spitalului Colţea (1895). În
1896 fondează la Paris prima revistă medicală internaţională, „Archives
des sciences medicales”, iar în 1897, la Bucureşti, cel dintâi periodic
românesc medical „Revista de chirurgie”. Iniţiator şi organizator al
Societăţii Române de Chirurgie (1898). Fondatorul şcolii româneşti de
chirurgie şi de anatomie topografică. Autor de importante studii de

66
morfologie în anatomie, introduce tehnici operatorii originale, mare
inovator în anesteziologie. Autor de numeroase lucrări de specialitate în
româneşte şi franceză, apărute în perioada 1889-1923. (m. 1926,
Bucureşti).
• Medicul stomatolog Marron Beauvais (1862, Franţa – 1927,
Ploieşti) a fost primul dentist în Ploieşti, timp de peste 40 de ani. A fost şi
dentistul gratuit al Corpului sergenţilor de oraş, timp de 34 de ani, apoi al
Şcolii Normale de Băieţi. Autor al piesei „Clareta în concentrare”.
• Trăia medicul Ioan Negruzzi (1872-1952), mare proprietar, om
politic (PNL). Carieră profesională la Ploieşti, din 1902, la Spitalul
Schuller-Sfetescu, până în 1933 (unde are şi un bust comemorativ). A fost
senator (1933) şi cu funcţii în administraţia locală: consilier municipal,
primar delegat (1936-1937). Înmormântat la Cimitirul „Viişoara”.
Membru al Clubului Rotary.
• La 10 iunie 1874, se naşte la Ploieşti dr. în medicină acad. Ştefan
Gh. Nicolau. Studii în Ploieşti, Facultatea de Medicină din Bucureşti, cu
stagii ştiinţifice la Paris şi Berna. Activitate în capitală (şef de laborator,
cadru universitar, director în Ministerul Sănătăţii) (1896-1970). Fondator
al Societăţii Române de Dermatologie şi Sifilografie (1928). Membru
titular al Academiei de Medicină Bucureşti (1935), Membru de Onoare al
Academiei de Ştiinţe Medicale (1969), membru al Academiei Române
(1948), şi al altor societăţi de specialitate din Europa şi S.U.A. Fondatorul
şcolii moderne de dermatovenerologie din România. Antropolog,
hispatolog, fiziopatolog, semiolog, imunolog, farmacolog. Un şir de
dermatoze îi poartă numele. Numeroase distincţii (Om de Ştiinţă Emerit,
Premiul de Stat, Ordinul Muncii – cls. I ş.a.). Operele sale apar începând
din 1908, până în 1969. În 1973-1974 apar două volume de „Opere
alese”. În 1965 apare volumul colectiv „Omagiu lui Ştefan Gh. Nicolau”.
Unul din cei mai mari reprezentanţi ai medicinii contemporane româneşti.
(m. 1970, Buc.).
• Se naşte, la Braşov, în 1874 farmacistul Corneliu Tacit. Licenţă
în farmacie la Bucureşti. Stabilit în Ploieşti. Deschide prima farmacie şi
drogherie ploieşteană. Director al Băncii de Credit Franco-Română din
Ploieşti, proprietar al Societăţii „Matador”, acţionar la „Duplex” şi
„Petrol-Foraj” şi la alte societăţi economice iorghiste din Prahova. A
făcut parte din Liga Culturală Ploieşti (inclusiv ca preşedinte), din
Aşezămintele culturale „N. Iorga”, din Aeroclubul Royal Român – Filiala
Strejnicu. Membru al Partidului democrat 81909), Consilier comunal şi
judeţean, ajutor de primar, senator (1931). Membru fondator al Clubului
Rotary Ploieşti. Adept al lui Dumitru Munteanu-Râmnic. (m.?).

67
 • În 1877 se naşte, în satul Corlăteşti (jud. Ph.), medicul George G.
Anghelescu. Mama: Maria (născută Zagoriţ). Absolvă Universitatea
Bucureşti (1902), apoi doctorat în medicină. Profesează în spitale
bucureştene (ca medic intern), apoi ca medic secundar. Se specializează
în boli de copii, la Paris (un an) şi apoi se stabileşte în Ploieşti, ca medic
pediatru şi ca medic comunal. Data morţii: ?
• La 23 august 1881, se naşte, la Ploieşti, dr. în medicină Ştefan T.
Anastasiu. În 1909 obţine doctoratul în medicină şi chirurgie. Activează
ca medic intern la Societatea de Salvare (1906-1909), medic de
circumscripţie în com. Dumeni-Dorohoi (1913), medic al Primăriei
Bucureşti (1913), inspector general sanitar şi director în Ministerul
Sănătăţii (1938). Grad militar: lt.col.(r.). Decoraţii: Ordinul „Coroana
României” – mare ofiţer (1935), crucea „Regina Maria” – cls. II (1936).
Mason, iniţiat în Loja „Marele Orient al României” (1932) şi în loja
„C.A. Rosetti”, ajungând până la gradul 3. Membru în Consiliul
„M.O.R.” (1933-1934), orator al lojii aceluiaşi ordin, Maestru Venerabil
al Lojii „General Doctor Carol Davilla” Bucureşti, Prim Mare Veghetor
al Francmasoneriei Române Unite (din 1934), fondator al Federaţiei
Lojilor Simbolice din România (febr. 1935) şi Mare Maestru al acesteia,
redeşteptat şi expert în Loja „Iubirea de Patrie” (1944-1945). Opera:
„Accidentele muncii...” (teză de doctorat) (1909), „Salvarea” (1933),
„Salvarea şi Spitalul de Urgenţă” (1941) ş.a. nepublicate. Locuia în
Bucureşti. Data morţii: (?).
• Trăia dr. Mircea Botez (1882 – m.?) chirurg. S-a stabilit în
Ploieşti în preajma războiului. A profesat cu succes la Spitalul
„Boldescu”, medic primar. Membru al PNŢ. Va fi consilier comunal,
primar (1939-1940).
• Dr. Rahoveanu este numit ca medic primar la conducerea
Spitalului „Gh. şi A. Constantinescu”. Aici erau şi doi subchirurgi, o
moaşă şi patru infirmiere.

68
 ÎNVĂŢĂMÂNT

• În Ploieşti, funcţionau următoarele şcoli: Şcoala Primară Publică Nr. 1 de

Băieţi, Şcoala Primară de Băieţi Nr. 8, Şcoala Primară de Băieţi Nr. 6
„Dumitru Ştefescu”, Şcoala de Băieţi Nr. 3, Şcoala de Băieţi Nr. 5 (azi
„Candiano-Popescu”), Şcoala Primară (azi, „Ienăchiţă Văcărescu”),
Şcoala Urbană de Fete Nr. 5, Şcoala Primară Nr. 2 de Fete, Şcoala
Primară Nr. 6 de Fete, Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”, Şcoala Secundară
de Fete „Despina Doamna”, Liceul Comercial „Spiru Haret”, Şcoala
Normală de Învăţători (1868-1885 şi din 1919), Căminul moaşelor rurale
(şcoală de moşit).
• La presiunea Comandurii germane, ministerul elimină pe toţi elevii din
clasele a VII-a de liceu, pe motiv de indisciplină, de răspândirea de
zvonuri etc., în realitate aceştia manifestând atitudinea lor patriotică.
• La Şcoala Primară (azi, „Ienăchiţă Văcărescu”) din Ploieşti director a fost
înv. Gheorghe Comişel (1908-1922).
• La Şcoala Primară Nr. 2 de Fete Ploieşti, directoare a şcolii a fost prof.
Maria Niculescu.
• În timpul războiului, clădirea Şcolii Primare Nr. 3 de Băieţi Ploieşti a fost
ocupată de trupele germane care o devastează când s-au retras. Primăria a
iniţiat, în 1919, lucrări de reparaţii.
• Şcoala primară de Băieţi Nr. 6 Ploieşti „Dumitru Ştefescu” serbează în
1918 30 de ani de la înfiinţare (1888), în local propriu. Din 2004, va purta
denumirea „Radu Stanian”, ca Şcoala Generală Nr. 1.
• Învăţătorul Spiridon Th. Ştefănescu va fi director al Şcolii Primare de
Băieţi nr. 8 Ploieşti (1918-1932).
• Şcoala Primară de Băieţi Nr. 8 Ploieşti a organizat clasele paralele (I A şi I
B), are încadrat al treilea învăţător; clasele primare şi numărul
învăţătorilor vor creşte ulterior, după acest an de învăţământ 1917-1918).
• În 1918 se împlinesc 40 de ani de când în august 1878, Gimnaziul s-a
transformat în Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti şi de când Primăria a
creat şi a finanţat Şcoala Comercială a Comunei.
• La Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti au fost directori profesorii
C.S. Popescu (1915-1918) şi Gh. Constantinescu (1918-1925), dintre cei
33 de directori de la înfiinţare (1864) şi până în 2014.
• Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” deschide anul nou şcolar (19 nov. 1917/2
dec. 1917-1918) cu 21 de profesori şi peste 520 de elevi, cuprinşi în 14
clase. După 10/23 ian. 1918 revin la liceu profesorii Truţescu,
Dumitrescu-Agraru, Vasile Teodorescu, preotul Tăriceanu. Serbarea de
sfârşit de an se va ţine în localul Liceului Vechi, din cauza nerezolvării

69
 renovării generale foarte grea. Procentajul promovabilităţii – peste 75, la
o medie probabilă a acestuia, comparabil cu anii apropiaţi).
• Din tabelul „Mişcarea elevilor Liceului de Băieţi „Sfinţii Petru şi Pavel”
din Ploieşti, pe clase, în anii şcolari 1864/65-1935/36” (M. Sevastos, op.
cit., p. 748), reiese că în anul şcolar 1917/18 la clasa I au fost 123 elevi
înscrişi, 114 frecvenţi, 103, promovaţi, în clasa a II-a – 126-119, 106, în
clasa a III-a – 110-101-93, în clasa a IV-a – 84-79-71, în clasa a V-a – 47-
41-36, în clasa a VI-a – 33-29-24, în clasa a VIII-a – 8-5-4; în anul
şcolar 1918/1919, I – 136-131-120, II – 134-125-111, III – 135-123-113,
IV – 142-129-116, V – 126-118-107, VI – 92, 86-78, VII – 69-57-51,
VIII – 30-15-13 elevi.
• Clădire Liceului Nou, în care funcţiona Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” a
fost transformat în timpul ocupaţiei germane în spital militar, apoi în
lazaret german. S-au produs stricăciuni, incluse pe lista despăgubirilor de
război şi s-au făcut apoi reparaţii radicale.
• În 1918, la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti s-a revenit cantitativ
şi calitativ la situaţia antebelică, a crescut numărul claselor, peste 20,
rămânând doar două secţii uman şi real; elevi erau numai băieţi (până în
1925). După terminarea ocupaţiei germane, a fost readus în liceu şi etalat
drapelul liceului, dăruit de Primărie (sf. sec. XIX).
• În 1918, Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti are 71 de absolvenţi, iar în
anul şcolar 1918/1919 va avea peste 100 de absolvenţi. Aici funcţionau
Societatea de lectură „I.L. Caragiale” (fondată în 1908), cu întâlniri
săptămânale), o bibliotecă (din 1866). Între anii 1916-1918 şi-a ţinut
cursurile în sediul Liceului Vechi (azi, Muzeul de Istorie şi Arheologie).
• Secretar al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti a fost Vasile
Dimitriu (1915-1919).
• Liceul de Fete „Despina Doamna”, directoare fiind prof. Paulina Brăiloiu,
îşi redeschide cursurile pentru anul şcolar 1917/1918 pe 2 decembrie,
într-un local insuficient reparat şi încălzit. În 2 iunie 1918, liceul raporta
Ministerului Instrucţiunii „terminat materia”.
• După războiul de întregire naţională, pe raza Camerei de Comerţ şi
Industrie Ploieşti şi-au continuat activitatea o serie de instituţii şcolare cu
specific comercial şi profesional precum: Şcoala Elementară de Comerţ
de Băieţi şi de Fete, Şcoala Comercială Superioară de Băieţi, Şcoala
Comercială Superioară de Fete, Şcoala Superioară de Meserii Nr. 1
Băieţi, Şcoala Industrială de Ucenici Nr. 2 şi alte şcoli din Buzău, Mizil,
Valea Boului, Târgovişte etc.
• Din tabelul cu „Mişcarea elevilor Liceului Industrial din Ploieşti în anii
1878/79 – 1935/36” (M. Sevastos, op. cit., p. 744), reiese că în anul

70
 şcolar 1917/18 au fost înscrişi 55 de elevi, 54 prezenţi, 52 promovaţi, în
anul şcolar 1918/19 au fost 78 înscrişi, 70 prezenţi, 58 promovaţi.
• Şcoala catolică cu limba de predare română – după programa oficială a
statului – şi cu limbile franceză şi germană, era frecventată de 100 elevi.
• Se desfiinţează şcoala ungurească de ambe-sexe, a cultului romano-
catolic, subvenţionată de la Budapesta, având învăţământ gratuit. A rămas
ca şcoală parohială cu limba română de predare, după programa statului şi
cu predarea limbilor franceză şi germană şi a lucrului manual.
• În 1918, se împlinesc 45 de ani de când şi-a început activitatea Şcoala
Primară de Băieţi „Luca Moise”, pentru copiii Comunităţii evreieşti din
Ploieşti (1873).
• Şcoala de Fete a Comunităţii Evreieşti (1896-1940) avea local propriu pe
str. Vlad Ţepeş şi un învăţământ de bună calitate. Era sprijinită din
plin de filantropul Luca Moise. Aici a predat, în întreaga sa carieră,
prof. M. Danielescu, soţia compozitorului şi prof. I. Cr. Danielescu,
până la actul naţionalizării.
• Şcoala confesională a Cultului Reformat Calvin avea patru clase şi a
funcţionat în cadrul bisericii până în 1939, cu un număr mediu de 30 de
elevi.
• Şcoala confesională a Comunităţii Evanghelice de Confesiune Augustană
(luterană) din Ploieşti a fost condusă de un pastor militar între 1916-1918.
La limba română fiind institutorul Constantin Predescu (care în 1937 încă
era la această şcoală).
• La Ploieşti, funcţiona (din 1901) Revizoratul Şcolar Prahova,
echivalentul Inspectoratului Şcolar din zilele noastre. De asemenea,
funcţiona Societatea Corpului Didactic Prahovean (înfiinţată în 1866),
echivalentul Casei Corpului Didactic Prahova de azi. Mai era şi Casa de
Economii, Credit şi Ajutor a Corpului Didactic (din 1902),
echivalentul CAR Învăţământ de azi.
• Exista Societatea pentru Învăţătura Poporului Român – Secţiunea
Prahova. Va publica „Statutele fondării localului propriu şcoaleloru
Societăţii...” (Ploescĭ, Typ. „Progresul”, 1892).
• Dintre cadrele didactice ale perioadei, se remarcă:
• Profesoara de geografie Paulina Brătescu-Brăiloiu (1860? -
aprilie 1919) va fi directoarea Şcolii Secundare de Fete „Despina
Doamna” din 1912, până la decesul ei subit (1919), îmbunătăţind procesul
de învăţământ şi baza materială a şcolii. Era poreclită de eleve „Scorpia
noastră” sau „Scorpia adorată!” pentru exigenţa ei.
• În 1862 se năştea în com. Zilişteanca (Buzău), învăţătorul
Constantin Ionescu-Lungu. Absolvent al Şcolii Normale Ploieşti

71
(1884). Întemeiază la Ploieşti mişcarea învăţătorească, aici şi desfăşurând
activitatea sa de cadru didactic. Preşedinte al primului congres al
Societăţii Învăţătorilor din România (1898). Editează la Ploieşti
periodicele „Şcoala viitoare” (1898) şi „Şcoala Prahovei”. Membru al
Partidului Conservator. Deputat. Autor de manuale şcolare, de culegeri de
exerciţii şi probleme de aritmetică, de broşuri de popularizare a ştiinţei şi
al unei autobiografii, apărute începând din 1899, unele fiind editate în
Ploieşti. (m. 1938, Ploieşti).
• La 28 aprilie 1865, se naşte, la Craiova, profesorul Ion
Demetrescu Agraru, licenţiat în ştiinţele naturale. Din 1889 profesează
la Liceul „Sf. Petru şi Pavel” Ploieşti. De asemenea, conduce Ateneul
Ploieşti, este primar (1918), membru în consiliul comunal (1930-1933),
parlamentar, senator. Primul specialist judeţean în viticultură. Prezent în
conducerea ziarului local liberal „Lumina”. Distincţii. Autor de lucrări de
viticultură şi de manuale şcolare (apărute, unele în Ploieşti, din 1891).
(m.?).
• În iulie 1866, se naşte, la Craiova, profesorul Eugen Ludwig.
Absolvă Liceul la Craiova, facultăţi de farmacie şi de filosofie la Viena,
cu specialitatea „ştiinţe-fizico-chimice” (1888). Cadru didactic la
Gimnaziul Piteşti (1889-1893), Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti
(1893-1913) şi în învăţământul superior din Capitală. Director al liceului
ploieştean (mai 1900-martie 1901). Expert chimist al oraşului Ploieşti.
Membru în instituţii ştiinţifice din Berlin şi Bucureşti. Autor de Studii,
articole şi al unui manual de „Mineralogie”. La Ploieşti militează pentru
redeschiderea Ateneului, organizând conferinţele de parte ştiinţifică.
Membru în Comisia pedagogică a Ministerului Învăţământului şi consilier
pedagogic al Casei Şcoalelor. Moare în martie 1927.
• La 9 iulie 1868, se naşte, în cătunul Plop (Dâmboviţa), profesorul
(filolog) Pană Popescu. Profesează în licee din Buzău şi din Ploieşti (aici
din 1896 până în 1933). Director de licee ploieştene (1906-1907, 1912-
1915, 1919-1933). În 1906 înfiinţează Societatea Amicală şi de Ajutor
reciproc pentru ajutorarea elevilor sărmani silitori. În 1923 e membru al
Comisiunii de cercetare a abecedarelor. În 1938 se mută la Bucureşti.
Înmormântat în Cimitirul „Viişoara” Ploieşti. Primul volum îi apare în
1936. Toate manualele sale sunt publicate în Ploieşti. (m. nov. 1952,
Ploieşti).
• La 9 martie 1869, se naşte la Ploieşti filologul orientalist
Gheorghe Popescu-Ciocănel. Studii preuniversitare la Ploieşti. Licenţă
în istorie şi geografie la Bucureşti (1897) şi apoi la École des Hautes
Etudes Paris şi Şcoala de Limbi Orientale (1906). Învăţător în ţară

72
(inclusiv la Ploieşti) (1919-1927), revizor şcolar. Fondator al cercului
ploieştean „Ecoul” şi al revistei cu acelaşi nume (1895-1900). Membru al
Societăţii Asiatice din Paris. Debutează în presă în aug. 1888. Autor de
manuale de geografie, de dicţionare şi atlase lingvistice, de lucrări de
lingvistică, de traduceri („Ghiulestan” de Saadi – 1906) şi din Paul de
Alep), culegeri de basme, snoave, ghicitori. În volum, îi apare în 1895,
cartea cu titlul „Ploieştii”, publicând cărţi până în 1912 – ultima carte
datată, multe din ele publicate la Ploieşti. Alte lucrări: „Basme, snoave,
ghicitori” (Ploieşti, 1883), „Braşoave” (1905, în colab.), „Mănăstirea
Găvanul”, „Găgăuţii” (1912), „Quelques mots roumains...” (Paris, 1907).
• În [1870] se naşte, probabil în Moldova, învăţătorul Paul I.
(Petru) Pavlov. Absolvent al Seminarului din Huşi. Învăţător timp de trei
decenii, venind în această calitate în Prahova (cca 1908). Se călugăreşte la
50 de ani (se pare, la Mânăstirea Ghighiu). Călătoreşte prin judeţ.
Debutează, în volum, în 1908, alte lucrări apărându-i până în 1932:
culegeri de cântece şcolare, cărţi de popularizare, culgeri de jocuri
şcolare, versuri etc., toate apărute la Ploieşti. Între 1930-1932 îi apar o
serie de volume despre „Lăcaşuri sfinte” din Prahova: Ploieşti (1930),
Brebu, Prahova. (m.?).
• La 17/29 decembrie 1870, se naşte, la Giurgiu, scriitorul şi
profesorul I.A. Bassarabescu. Absolvă Liceul „Sf. Sava” Bucureşti şi
Facultatea de Litere şi Filosofie Bucureşti. În 1897 este numit profesor
suplinitor la Ploieşti, iar din 1902 este profesor definitiv aici. În 1904 se
stabileşte definitiv la Ploieşti, prin căsătoria cu Ecaterina Dinescu (fiica
lui Temelie Dinescu, cunoscută ca scriitoare, sub pseudonimul Irina
Mohor). La Ploieşti a predat la Institutul domnişoarelor Constantinescu –
pension de fete – şi la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” (din 1901). Mai
ocupă funcţiile de inspector al artelor (1911), inspector general al
învăţământului primar, prefect de Prahova (1926/1927), preşedinte de
onoare al Asociaţiei Presei din Prahova (1934). Din 1909 este membru
corespondent al Academiei Române. Colaborează la numeroase publicaţii
periodice ale vremii din Capitală şi ploieştene („Prahova”, „Scânteia”,
„Gazeta cărţilor”, „Buletinul Oficial”. Distins animator cultural
ploieştean, membru activ al unor societăţi literare, atenee culturale locale,
preşedinte al Comitetului pentru protegiuirea artelor plastice din Ploieşti,
între fondatorii Bibliotecii „N. Iorga” Ploieşti (1921), din iniţiativa sa se
ridică în Ploieşti un monument în memoria lui I.L. Caragiale (1933).
Membru al Masoneriei din 1930 (inclusiv, preşedinte), precum şi al lojii
ploieştene „Libertatea” (1937). Primeşte Premiul Academiei Române în
1908 şi 1919, iar în 1930, Premiul Naţional de literatură. Pe imobilul din

73
Ploieşti, în care a locuit scriitorul, s-a montat o placă memorială de
marmoră (str. Ştefan cel Mare). Ca scriitor, debutează în presă în 1894 (în
„Revista copiilor”) şi, în volum, în 1903. Opera sa cuprinde schiţe,
povestiri, nuvele, reeditate de numroase ori. Dintre acestea: „Nuvele”
(1903), „Norocul” (1907), „Vulturii” (1907), „Ovidiu Şicană” (Ploieşti,
1908), „Nenea” (1916), „Moş Stan” (1923), „Pe drezină” (1925), „Un om
în toată firea” (1927), „Limba română” (1930), „Lumea de ieri” (1943),
„Scrieri alese” (1966), „Nuvele inedite” (fără an), „Carte de citire”
(Ploieşti, 1926, în colab.). Moare la 27 martie 1952, în Ploieşti.
• În 23 aprilie 1872, se naşte, în Tohanul Nou (jud. Braşov),
profesorul Aurelian Moşoiu. Absolvă Liceul „A. Şaguna” din Braşov,
Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti (1896, cu
„Magna cum laude”) şi Facultate de Drept (începută în 1896). Carieră
didactică de patru decenii (1896-1937, pensionat şi sărbătorit în 4 iunie
1937, la Ploieşti), la Liceul „Carol I” Craiova (1896-1900), la Şcoala
Comercială Ploieşti (şi director) şi la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti (1902-1937). Reorganizează Şcoala de Meserii (preşedinte al
comitetului ei şcolar, 1922-1937) şi al Şcolii Profesionale de Fete),
membru în comitetul şcolar al Liceului „Despina Doamna” (timp de 17
ani). Ajutor de primar şi de două ori senator (PNL). În 1907 înfiinţează
Societatea Literară „I.L. Caragiale” (1907-1937), pe care o şi conduce.
Este primul preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Secundari din Ploieşti.
Distins cu Ordinele „Coroana României” (1919) cu grad de cavaler,
„Steaua României” în grad de ofiţer (1922), „Răsplata Muncii” (1924 şi
1937) ş.a. Traduce „Panegiricul Împăratului Traian” de C. Plinius
Caecilius Secundus (1902, reeditată în 2002 la Ploieşti). Moare la
13.02.1946. În 2003 apare monografia „Profesorul şi senatorul Aurelian
Moşoiu – o personalitate a lumii prahovene” de Gh. Calcan şi Cantemir
Moşoiu (Pl., Ed. Printeuro).
• În 1874 se naşte, în com. Salcia (jud. Mehedinţi), prof. C.S.
Popescu. Absolvent al Şcolii Normale Superioare de Institutori, al
Facultăţii de Ştiinţe Bucureşti şi al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Este
institutor la o şcoală primară ploieşteană, apoi profesor de matematică la
Liceul de Băieţi Ploieşti şi director al liceului (1915-1918). În 1906,
împreună cu prof. Pană Popescu, înfiinţează „Societatea amicală de ajutor
reciproc”, pentru ajutorarea elevilor săraci şi silitori. Autor de manuale de
aritmetică, algebră, geometrie. Moare la 17.07.1918.
• La 26 octombrie 1876, la Rm. Sărat, se naşte profesorul şi
publicistul Dumitru Munteanu-Râmnic, licenţiat în istorie. Profesor de
istorie şi limba română la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (timp

74
de peste 30 de ani) şi în Chişinău. O bogată activitate culturală, fondator
de publicaţii periodice (printre care „Curierul liceului”, „Dreptatea”,
„România viitoare”, „Gazeta cărţilor” etc.) preşedinte al Ligii Culturale
Prahova (1910), membru fondator al Bibliotecii „N. Iorga” Ploieşti
(1921). O bogată activitate politică (senator, deputat, vicepreşedinte de
partid, subsecretar de stat etc.). Decorat cu Ordinul Cultural (1936).
Debutează în volum în 1899. Autor şi al unor amintiri. Închis pe motive
politice, moare în detenţie, la Sighet, în 1952. Una dintre cele mai
strălucitoare figuri de oameni ai culturii ploieştene, fost colaborator
apropiat al lui N. Iorga, vicepreşedinte al P.N.D., secretar al primei
Camere a României Mari. Autor de lucrări de istorie, de popularizare
culturală, culegător de folclor.
• În 6 decembrie 1879, se naşte, la Craiova, scriitorul, profesorul şi
publicistul Radu Cosmin (Nicolae Tănăsescu). Absolvă liceul la
Craiova, iar între 1899-1904 Facultatea de Litere Bucureşti. Cadru
didactic (profesor de franceză) şi în Ploieşti (1909-1910; 1927-1938).
Colaborează şi la reviste locale prahovene. Membru al Societăţii
Scriitorilor Români (1920). Distincţii. Debutează, în volum, în 1916.
Scrie poezii, proză scurtă, romane, note de călătorie, până în 1943. Dintre
acestea: „Satire” (1916), „Prin Ardeal” (1919), „Exodul. Pagini de
pribegie” (roman, 1919), „Românii din Budapesta” (vol. 1-2, 1920), „Aşa
e viaţa” (proză scurtă, 1921), „Babylon” (roman, vol. 1-2, 1921), „Trei
femei” (nuvele, 1923) ş.a. Moare în 1959.
• Profesorul şi avocatul Raul Bulfinschi (1883-m.?) a desfăşurat
cariera didactică în Ploieşti, a fost director al Şcolii Comerciale Ploieşti
(1912-1923), consilier comunal, ajutor de primar, deputat şi secretar al
Camerei Deputaţilor (1926). Căsătorit cu Aurelia Bulfinschi (1885-m.?),
profesoară la Şcoala de Fete Nr. 9 „Al. Scorţeanu” Ploieşti (1902-1935),
publicistă şi traducătoare.
• La 29 dec. 1884, se naşte la Ploieşti profesorul, dirijorul şi
compozitorul Ioan Cristu Danielescu. A urmat liceul la Ploieşti şi
Conservatorul Bucureşti (absv. 1903). Carieră didactică la Liceul „Sfinţii
Petru şi Pavel”, Şcoala Normală şi Liceul de Fete „Spiru Haret” (1918-
1945). Animator al vieţii muzicale ploieştene. A fondat şi dirijat
societăţile corale „Doina Prahovei” (1910-1916) şi „Freamătul codrului”
(1918-1940). A compus muzică de teatru, corală, vocală. Lucrările sunt
tipărite la Ploieşti (1903-1931, 1957). În 1918 a compus corul „Voinţa
neamului”. Moare la Ploieşti, în 28 sept. 1966.
• La 26 iulie 1885, se naşte, în com. Ogretin (jud. Ph.), învăţătorul
şi psaltistul Gheorghe Comişel. Absolvent de Şcoală Normală şi de

75
şcoală de muzică bisericească la Bucureşti. Dirijor de cor şi compozitor
de muzică bisericească şi de cântece şcolare. Figură proeminentă în
activitatea Corului Ceremonial Ploieşti. (m. 1955, Ploieşti).
• La 28 iulie 1886, se naşte la Ploieşti istoricul Gheorghe Zagoriţ
(Gheorghe Petrescu-Sava). Absolvă Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti şi istoria la Bucureşti, cu calificativul „Magna cum laude” (1911).
Profesează la Biblioteca Academiei Române (secţia de manuscrise), la
Arhivele Statului Bucureşti, iar după 1918 va fi profesor de română,
latină şi istorie la liceul ploieştean absolvit. Editează reviste („Copiii
neamului”, „Revista Ploieştilor” (1921-1924).Cercetător de seamă al
istoriei Ploieştilor, în lucrări apărute între 1914-1936. Moare în 1947, la
Ploieşti. Lasă prin testament Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” toată
biblioteca sa, cu dulapurile aferente.
• În 10 noiembrie 1894, se naşte, la Buzău, profesorul Stelian C.
Papina. Absolvă: Şcoala nr. 3 Ploieşti (1905), Şcoala Superioară de
Comerţ Galaţi (1913). Activitate: la contabilităţile Băncii Agricole din
Bucureşti (1913-1914) şi Băncii Centrale Ploieşti (1914-1916), apoi ca
profesor de contabilitate şi stenografie la Şcoala Comercială Elementară
Ploieşti şi la Şcoala Comercială Superioară Ploieşti (din oct. 1919) şi la
Liceul Comercial de Băieţi Ploieşti (anii ’30-1947), subsecretar-contabil
la Camera de Comerţ şi Industrie Ploieşti (1916, 1920-). În 1937 este aici
prim-secretar, iar în 1940 este director. A sprijinit construirea Palatului
Şcoalelor Comerciale din Ploieşti şi dotarea lui cu mobilier (1924). Este
redactor al „Buletinului Oficial” al C.C.I. şi al Bursei Ploieşti, profesor şi
director al Şcolii practice de Comerţ Ploieşti, iniţiativa înfiinţării ei
aparţinându-i în 1923. Contribuie la reînfiinţarea Bursei de Cereale şi
Mărfuri Ploieşti (1923). Face parte din Corpul Contabililor Autorizaţi şi
Experţi. În 1943 e cenzor al Societăţii Demag-România Buc. – ca expert
contabil. Conferenţiar pe teme economice. Redactor al „Almanahului
Comercial al României Mari”. În 1947 obţine gradaţie de merit în
învăţământ. Decoraţii militare şi civile. (m.?).
• Din bogata galerie a cadrelor didactice care au predat sau încă
predau în 1918 în şcolile ploieştene şi cu care locuitorii oraşului erau
contemporani în acel timp, se numără: Nicolae I. Micescu (184.-1925),
Nicolae Crapellianu (1843-), Nicolae C. Săruleanu (1851-1937), Bucur
Spirescu (1856-m.?), Cristu S. Negoescu (1858-1923), Teodor Matei
Nicolau (1858, Ploieşti-m.?), Ion Niculescu-Dacian (1859-1930,
Ploieşti; profesor la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” între anii 1890-1918,
nuami la clasele cursului superior, predând istoria), Theodor I. Raica
(1860-; profesor la acelaşi liceu din 15 sept. 1889, licenţiat în Litere),

76
Aureliu Şuluţiu Carpenişanu (1861-m.?; dr. în filosofie şi în Litere; a
predat la acelaşi liceu între 1889-1926; în timpul ocupaţiei germane a
rămas în Ploieşti, dar nu a colaborat cu ocupanţii; după război s-a implicat
în refacerea liceului), Alexandru Butaş (1864-1923; maestru de scrimă şi
gimnastică la acelaşi liceu până la pensionare), Ioan C. Popescu (1864-
m.?; absolvent al Şcolii Normale Ploieşti în 1882); Nicolae (Nae) G.
Lăzărescu (1864-1933; predă din 1889, peste 30 de ani, la liceul
menţionat, iar după război este membru în comitetul de acţiune pentru
refacerea şcolii); Constantin Georgescu (1868-m.?; a predat tot la acest
liceu din 1892, peste 35 de ani; a fost şi director al şcolii în anii 1904-
1905 şi 1908; în timpul războiului a rămas în Ploieşti; la manifestaţia din
2 dec. 1918 a vorbit despre îndeplinirea idealului naţional); Dumitru T.
Popescu-Alexandria (1873-m.?; a predat la Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel” şi la Şcoala Comercială), Constantin I. Niculescu (1875, Ploieşti-
m.?; a predat şi el la aceleaşi şcoli ca mai sus); Edgar Flavian (n. 1876,
Ploieşti-m.?; a fost şi consilier comunal şi ajutor de primar în Ploieşti,
între anii 1914-1917), Gheorghe Gheorghiu (1878-m.?; licenţiat în
fizico-chimice; a fost profesor şi director la Şcoala Comercială Primară şi
la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”; ales ajutor de primar şi apoi primar al
Ploieştiului, până în război, senator, după război), Artur Berar (1879,
Ploieşti – 1927, Ploieşti; a predat între anii 1901-1927 la liceul amintit
mai sus; traducător din Pindar), Toma Voiculescu (1880-1963, Ploieşti;
profesor, economist, om politic, a predat la Liceul Comercial „Spiru
Haret” şi a activat şi în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie), Mihai
Jacotă (1881-1945, Ploieşti), Grigore Orăşanu (1883-m.; predă
matematica la „Sfinţii Petru şi Pavel” între 1910-1925), Sever Flavian
(1883-m.?, predă matematica din 1918), Nicolae Abramescu (1884-
1947; preda matematica), Mihai Galiţa (1884-m.?, profesor de Litere şi
director la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” între 1912-1940), Constantin
Popescu-Gruia (1889-m.?; profesor şi avocat; profesor şi director al
Şcolii Normale de Băieţi „Mihai Viteazul”), Maria Manasian (preda
germana la Liceul „Despina Doamna”, între 1914-1933), Maria
Panaitescu (preda la acelaşi liceu ştiinţele naturale şi fizico-chimice între
1914-1929, la pensionare) ş.a.
• Erau la porţile carierei, sau se născuseră recent, următoarele
viitoare cadre didactice şi cercetători ştiinţifici: Constantin M. Râpeanu
(1897-1978, Ploieşti), licenţe în Litere, teologie, drept, avocat în Baroul
Ploieşti, cadru didactic la licee ploieştene (1935-1976), editor de
publicaţii, autor, Ecaterina Popescu (1898-1989, Ploieşti), a predat la
Ploieşti din 1932 până la pensionare la Şcoala Primară Nr. 4, autoare de

77
scenete educative, Ştefan Alexiu (1900, Ploieşti – 1969, Ploieşti),
învăţător, scriitor, publicist, redactor de publicaţii, Nicolae I. Simache
(1905-1972) profesor, muzeograf, avocat; întemeietor de reţea muzeală,
cercetător al istoriei locale, editor. Între 1918-1926 a urmat cursurile
Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti. Va profesa în Ploieşti din 1931.
Unul dintre cei mai renumiţi profesori şi istorici, muzeologi prahoveni şi
ai culturii locale şi naţionale.

78
 ŞTIINŢE

• Ploieştenii din 1918 au fost contemporani cu mulţi oameni de ştiinţă,

legaţi de oraş prin studii preuniversitare sau prin perioade de activitate.
Dintre aceştia: Andrei Gh. Ioachimescu (1868-1943; inginer şi
matematician), Ştefan N. Mirea (1882-1932?; matematician; clasele
primare şi liceale la Ploieşti), Lazăr I. Edeleanu (1862-1941; chimist;
director al Rafinăriei „Vega” între 1906-1910), Nicolae Moisescu (1866-
1924, biolog şi pedagog), Constantin I. Giurescu (1875-1918;
academician, istoric; liceu la Ploieşti), Nicolae A. Constantinescu (1885-
1971; dr. în istorie; studii liceale la Ploieşti, unde va şi preda în ianuarie-
iunie 1919; are lucrări tipărite în Ploieşti în 1913).
• La 18 octombrie 1870 se naşte la Ploieşti filosoful şi omul politic Petre P.
Negulescu (conf. actului de naştere publicat şi comentat de prof. Paul D.
Popescu). Absolvă la Ploieşti şcoala primară la Şcoala Nr. 1 de Băieţi
(1877-1881) şi Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”, apoi la Bucureşti (1889-
1892) şi la Berlin, Leipzig şi Paris Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de
Filosofie (1892-1894). Cadru didactic universitar de logică şi de istoria
filosofiei la Iaşi (1896-1910) şi apoi la Bucureşti. Ministru al Instrucţiunii
Publice (1920-1921; 1926). Membru corespondent al Academiei Române
(1915), de onoare (1928), membru titular (23 mai 1936); exclus de
comunişti (1948), repus în drepturi (3 iulie 1990). Fondator al Ligii
Poporului (1918), membru al Partidului Conservator (din 1901). Senator
(1919-1921). A avut o vilă la Sinaia. Autor de lucrări de filosofie:
„Psihologia stilului” (1896), „Filosofia Renaşterii” (vol. 1-3, 1910-1940),
„Geneza formelor culturii” (1934), „Destinul omenirii” (vol. 1-5, 1938-
1946), „Istoria filosofiei contemporane” (vol. 1-6, 1941-1945), „Polemici
(1895), „Partidele politice” (1926), „Scrieri inedite” (vol. 1-4; 1970-
1972), „Istoria filosofiei moderne” (1972) ş.a. Moare la 28 sept. 1951.
Referiri despre el în: „Conceptul de filosofie la P.P. Negulescu” de Petre
Dumitrescu (1975), „Oameni politici români” de Stelian Neagoe (2007)
etc.
• La 6 iunie 1871, se naşte savantul Nicolae Iorga. Istoric, poet, dramaturg,
memorialist, autor de descrieri de călătorie, publicist, orator politic, om
politic, proprietar şi redactor de periodice, membru al academiilor
(române şi din lume) şi al multor institute ştiinţifice şi culturale. (m. 1940,
Strejnic – Ph.). A avut unele acţiuni politice şi de conferenţiar la Ploieşti.
Multe din lucrările sale au referiri la această localitate, unde are un bust, o
instituţie al cărei patronim este (Biblioteca Judeţeană), o stradă ce-i poartă
numele.

79
• La 26 mai 1883, se naşte, la Ploieşti, Emanoil I. Protopopescu-Pache.
Licenţiat în fizico-chimice la Bucureşti (1904). Este însărcinat cu
Conferinţa de completare asupra Ştiinţei solului la Şcoala Politehnică
Bucureşti (1924). Autor al unor lucrări privind „Cercetări agrogeologice
în Câmpia Română” (1923), „Propuneri referitoare la aşezarea unor
sondaje” (1927) şi asupra vegetaţiei (în lb. franceză, comunicări din 1925,
în colab. cu T. Saidel). Moare în 1967.
• În 4 aprilie 1884, se naşte, la Ploieşti, Zoe I. Gheţu. Licenţiată în limba
engleză (Buc., 1906), diplomată a Universităţii din Londra (1926),
doctorat în engleză la Cluj. Activitate didactică la Politehnică (1925) şi la
Academia Comercială (1927). Autoare a unui curs de limba engleză
(1932) şi a unor traduceri din Ol. Wilde (1920) şi Tennyson (1930). Data
morţii - ?
• La 15 aprilie 1886, se naşte, la Ploieşti, acad. dr. în matematici Aurel
Angelescu. Absolvă liceul la Ploieşti şi licenţă şi doctorat în matematici
la Paris (apr. 1916). După război e numit profesor la Facultatea de Ştiinţe
Cluj şi decan. Din ianuarie 1930 este profesor de algebră superioară şi
teoria numerelor la Universitatea Bucureşti. Membru al Academiei
Române. Decedat la 6 apr. 1938, la Bucureşti. Autor al multor lucrări de
algebră, geometrie, calcul diferenţial.
• În 1888 se naşte, la Ploieşti, Ion Stroescu, cercetător în aeronautica
aplicată. Cu peste 160 de lucrări ştiinţifice, proiecte, invenţii, cercetări
realizate din 1905 până la moartea sa este situat printre pionierii în
domeniu din România. Între 1907-1908 face experienţe cu modele
catapultate şi propulsate prin reacţie directă, obţinând viteze de 120 km/h
şi distanţe de zbor între 600-700 m. În 1911, imaginează şi propune
aplicarea principiului reacţiunii la motoarele de aviaţie, ceea ce se va
numi ulterior „pulsoreactorul Stroescu”. Louis Breguet îi cumpără
brevetul pentru „suflajul şi aspiraţia automată a stratului limită”. Între
1917-1921 prezintă alte propuneri: paraşuta, hipersustentatoare cu fantă,
„pseudoavionul” (simulatoare de zbor) ş.a. În 1924 publică lucrarea „Noi
perspective în aerodinamica avionului”. Între 1926-1932 construieşte
prima suflerie aerodinamică din România; în 1931, la institutul Politehnic
Bucureşti se inaugurează cea construită de el şi de prof. Elie Carafoli. Mai
construieşte o suflerie specială la Paris (1946-1948). Aerodinamica
experimentală românească îi datorează descoperiri de mare valoare,
preluate mai târziu de laboratoare de profil din străinătate. Moare în 1961.
• La 20 septembrie 1882, la Ploieşti, se naşte dr. în filologie Eugeniu Porn.
Absolvă în 1899 Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şi studii
universitare la Bucureşti şi Roma. Activitate în Bucureşti la Academia de

80
 Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Publicist, traducător, lexicolog.
Data morţii - ?
• La 21 iulie 1890, se naşte astronomul Constantin Pârvulescu. Copilăreşte
în Ploieşti. Licenţă în astronomie la Universitatea Bucureşti (1914) şi
doctorat în acelaşi domeniu la Paris (1925). Profesează un timp la Ploieşti
(la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” – al cărui elev fusese) şi apoi la
Bucureşti şi din nou la Ploieşti la Şcoala Normală „Mihai Viteazul”
(1919-1928). Astronom stagiar la Paris (1921-1924) şi apoi predă
astronomia la universităţi din Cernăuţi, Cluj, Timişoara. Membru al
multor societăţi de astronomie din lume. Studii şi cercetări publicate în
presa de specialitate, aducând contribuţii la studiul Universului (evoluţie
cosmică, roiuri stelare, descoperire de noi stele, stabilire de legi ale
mecanicii cosmice).Planeta 2381 primeşte numele lui (1936). Publică, în
volum, multe lucrări, ce apar între anii 1928-1943. N. Bărbieru a lăsat în
mss. o monografie despre astronom. (m. 1945, Bucureşti).
• Erau în anii adolescenţei sau ai pregătirii viitoarelor cariere ştiinţifice şi de
cercetare următorii: Constantin I. Georgescu (1898, Ploieşti – 1968) –
fitopatolog, Lucreţia Ieremia (1898, Ploieşti – m.?) – traducător,
scriitoare, profesoară (şi la Ploieşti), specializată în latină, franceză,
germană şi engleză, Alexandrina Istrătescu-Tzurea (1901-m.?) –
filolog romanist şi folcloristă; între anii 1911-1919 urmează cursurile
secundare şi liceale la Ploieşti, Gheorghe Bonţilă (1904, Ploieşti – 1986)
– psiholog, Mihai Botezatu (1905-m.?) – dr. în chimie, Romulus Cotaru
(1905, Ploieşti – m.?) – dr. în sociologie, C-tin M. Boncu (1906-1986,
Ploieşti) – profesor, istoric, Margareta Moşneaga (1908-1992, Ploieşti)
– naturalistă, muzeografă, Constantin Copaciu (1910, Ploieşti – 1995) –
comandor hidrograf.

81
 CULTURĂ

• Ploieştenii din 1918 au fost contemporani cu cei ce vor deveni, ulterior,

academicieni, foşti elevi ai Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti:
Ştefan Popescu (absv. 1886), Petre P. Negulescu (1890), Ştefan Gh.
Nicolau (1892), Constantin I. Parhon (1893), Iosif Iser (1899), Andrei
Rădulescu (1901), Ştefan Bezdechi (1907), Constantin Pârvulescu (1910),
Constantin C. Georgescu (1916), Geo Bogza (1918), Constantin Giurescu
(1919), Octav Doicescu (1922), Nicolae S. Petrulian (1923), Grigore
Ionescu (1924), Paul Constantinescu (1928), pentru a-i menţiona pe cei ce
erau de vârste apropiate apoi la maturitate de anul menţionat şi care apoi
au activat în capitală.
• La 17/29 decembrie 1890, se înfiinţează, la Bucureşti, Liga pentru
Unitatea Culturală a Tuturor Românilor (Liga Culturală). Îşi începe
activitatea în mod oficial la 24 ian./5 febr. 1891.
• În 1894 apare lucrarea: „Regulament pentru Biblioteca Liceului din
Ploesci” (Ploescĭ, Tip. „Modernă”, 7 p.), care va pune bazele de
funcţionare ale acestei biblioteci şcolare şi, în acelaşi timp, şi cu atribuţii
de bibliotecă publică.

82
 ARTE
(sculptură, arte plastice, muzică, teatru, film)

• Pictorul Nicolae Vermont (1866-1932) se retrage din mediul activ al

pictorilor din Bucureşti. În perioada 1918-1919 realizează picturile
„Atelierul de mode”, „Atelierul de broderie”, Casa cu cerdac”,
„Autoportret”, de o incontestabilă valoare. A urmat şcoala primară la
Ploieşti, unde tatăl său preda limba română (1874).
• Pe Calea Câmpinii se găseşte atelierul de sculptură al lui Themistocle
Vidali, în care a lucrat artistul între anii 1899-1940.
• Ploieştenii anului 1918 erau contemporani cu: C. Ioniţă (1855?-1934;
pictor, liceul la Ploieşti, din 1910 începe să expună la Ploieşti), Maria
Radianu-Zăgănescu (1860-1929, Ploieşti; graficiană, din 1899 activează
în Ploieşti), Aurel Vintilescu (1868, Ploieşti; pictor – m. 1930),
Themistocle Vidali (1873-1940, Ploieşti; sculptor, din 1899 stabilit în
Ploieşti), Şt. Popescu (1872-1948, pictor), Iosif Iser (Isidor Robinsohn)
(1881-1958; pictor şi grafician; şcoala primară şi Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel” la Ploieşti; participă la o expoziţie şcolară în 1899 şi la una în
Pasajul „Cooperativa” din Ploieşti (1905), academician (1955) şi „artist al
poporului” (1954), Ioan N. Comănescu (1881-1948, pictor, cursuri
primare şi liceale la Ploieşti, profesor de desen şi pictură, grafician şi
ilustrator de cărţi), Constantin Petrescu-Dragoe (1888, Ploieşti-1937;
pictor, activitate în Bucureşti), Petre Ion State (Stătescu) (1892-1968;
pictor, absolvent al Şcolii Elementare de Comerţ din Ploieşti).
• Urmau să se specializeze în arte plastice: Constantin Goruneanu (1895,
Ploieşti – m.?, pictor), Nicolae Polidor (1899-1990; pictor, fondator al
Cenaclului plastic Ploieşti), Tanţi Mihăilescu-Iliescu (1901, Ploieşti – m.
după 1969; pictoriţă), Olga Ohoţchi-Leşanu (1901-1974, Ploieşti;
pictoriţă pe mătase), Iosif Pop (1901-1953; pictor), Aurel D. Broşteanu
(1904-1984, Ploieşti; jurist şi critic de artă), Ion Th. Vidali (1906, Ploieşti
– 1965, Ploieşti; sculptor), N. Vasilescu (1915, Ploieşti – 1998; pictor),
Cornelia Peiulescu (1917, Ploieşti – 1967; pictoriţă).
• În ianuarie 1881 se înfiinţează Corul Ceremonial al oraşului, dirijor-prof.
Atanasie Verzeanu, cor finanţat de Primărie. Printre dirijori: Atanasie
Verzeanu (1881-1901), Ion Croitoru, Gh. Comişel, dr. Manu, av. Ion
Eremia.
• Între anii 1886-1944 funcţionează Societatea etnicilor germani
„Geselligkeit”, cu scop religios, muzical, sportiv. În septembrie 1888
este validată oficial de Tribunalul Prahova. Asociaţia corală Germană
„Asociabilitatea” Ploieşti. Prima ei manifestare corală în februarie 1892.

83
 Îşi încetează activitatea în 6 aprilie 1944. Denumire anterioară:
„Deutscher Verein” („Făinarul”).
• În mai 1889 se organizează fanfara militară în cadrul bugetar al
Regimentului 7 Dorobanţi; compusă din 24 instrumentişti. Totodată,
capelmaistrul C. Rotescu organizează şi el o fanfară, „Conştiinţa”, pentru
a acoperi unele acţiuni comunale (există până prin 1940).
• Între anii 1916-1940, la Ploieşti a funcţionat Societatea corală „Freamătul
Codrului”, fondată de prof. Ioan Cristu Danielescu.
• În 1918 ia fiinţă Asociaţia [corală] „Ecoul Prahovei”, sub conducerea
dirijorului Aurel Naumescu. Din octombrie va lua numele „Cântarea
Prahovei”, dirijor Jean Mihăilescu, care va avea o activitate mai intensă
după 1925. În februarie 1936 îşi încetează activitatea.
• Mai existau corurile: corurile bisericeşti, Cercul muzical „Răsunetul
Prahovei” (din 1913), Corul Cercului Socialist „România Muncitoare”
dirijat de I.Cr. Danielescu şi apoi de Jean Mihăilescu.
• Compozitorul, dirijorul şi profesorul Ioan Danielescu (1884-1966) a
compus imnul „Voinţa neamului”, devenit piesă clasică a muzicii corale
româneşti.
• Ploieşteni prin locul natal, vor activa pe diferite scene din ţară şi din
străinătate, interpreţi, contemporani cu locuitorii oraşului din acest an:
baritonul Aurel Ion Eliade (1870, Ploieşti – 1941; studii de conservator
şi de Drept; a debutat la Ploieşti, în martie 1890, într-un concert al
Societăţii „Albina” Ploieşti; cântă apoi la Opera Română; profesor de
canto), interpreta de operă Elena Drăgulănescu-Stinghe (1881, Ploieşti –
1970; primul recital l-a avut în Ploieşti; a cântat la Opera Comică din
Paris şi la Opera Română), naistul Fănică Luca (n. 1894, Ploieşti – 1968;
virtuoz instrumentist şi profesor de nai), violonistul Alexandru
Theodorescu (1896, Ploieşti – m.?; concert-maistru al Filarmonicii
Bucureşti timp de patru decenii, profesor la Conservator), actriţa-
cântăreaţă Elena Zamora (1897, Ploieşti – 1974; a jucat timp de decenii
la Paris şi Bucureşti, din 1914 până în 1961).
• Ploieştenii erau contemporani în 1918 cu muzicienii: Constantin
Dimitrescu (1847-1928, compozitor, dirijor, profesor de muzică), Elena
(Lelia) Candiano (Gheorghiu, Djuvara) (1860-1919, Ploieşti, pianista),
Dumitru Rotescu (1877, Ploieşti – 1932, Ploieşti; compozitor, dirijor,
violonist, tropetist, şef de orchestră, pedagog), Paul Rozeanu (1880-
1958, Ploieşti; violonist; primul radiofonist ploieştean, de profesie era
funcţionar în petrol), Ion Croitoru (1884-m.?; compozitor, dirijor,
profesor de muzică la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti între 1909-
1926 – între 1916-1919 la Bârlad; dirijor al Corului Ceremonial, cronicar

84
 muzical; din 1926 pleacă la Bucureşti, unde va fi şi director al Căminului
studenţilor prahoveni), Gheorghe Comişel (1885-1955, Ploieşti,
învăţător, dirijor de cor), Boris Koffer (1884-1939; violonist, pedagog).
• Se află la anii copilăriei sau ai tinereţii, viitorii instrumentişti, compozitori,
dirijori: Gheorghe Grăjdeanu (1899-m.?, dirijor, inclusiv al Fanfarei
CFR Ploieşti, după 1949 şi profesor la Şcoala Medie de Artă de aici),
Ionel Fernic (1901-1938; compozitor, poet, în Ploieşti activând între
1924-1934), George C. Petrescu (1907, Ploieşti – 1985, Ploieşti; dirijor,
compozitor), Nicolae (Nicu) Stănescu (1907, Ploieşti – 1971; violonist,
dirijor), Emil Vasilescu (1907-1971, Ploieşti; dirijor, compozitor,
profesor), Gheorghe Botez (1908-1981, Ploieşti; violonist, dirijor), Paul
Constantinescu (1909, Ploieşti – 1963; compozitor), Emilia Comişel
(1913, Ploieşti – 2010; etnomuzicolog).
• Ploieştenii acestui an 1918 erau contemporani cu următorii actori:
Constantin I. Nottara (1859-1935, fost elev al Liceului „Sfinţii Petru şi
Pavel”), Petre Paraschivescu-Petrone (1874, Ploieşti – 1955, Iaşi; a
jucat cu succes la Iaşi), Didina Castriş (n. Petrescu) (1877 – m. după
1930, anul pensionare; între 1910-1919 a jucat la Teatrul Naţional din
Iaşi, apoi la „Cărăbuş”, cu C-tin Tănase, la Bucureşti), Lilly Popovici (n.
Pl., a jucat între anii 1914-1940).
• Se născuseră mai aproape de 1918, urmând să devină actori: Nelly
Constantinescu (1899-1979; a jucat la teatrul ploieştean din 1948 până la
pensionare, în roluri comice îndeosebi), Mihail Balaban (1900-1982; la
Ploieşti joacă între 1949-1966 şi până prin anii 1970-1973), Fory Etterle
(1908, Ploieşti – 1983, a jucat mai ales la Teatrul „Bulandra” din
Bucureşti şi în filme), Joujou Pavelescu (1912 – m. după 1967).
• Existau cinematografele, înfiinţate în 1911, „Griviţa” (str. Gh. Lazăr, până
în 1932) şi „Modern” (str. Basarabi, la parterul Fundaţiei „Luca Moise”).
• În anii ocupaţiei, 1916-1918, Clubul „Internaţional” (din casa Ergas
Mamaciu) a fost mult frecventat de subofiţerii germani, iar după război a
dat faliment.

85
 VIAŢA LITERARĂ

• Profesorul şi scriitorul Radu Cosmin (Nicolae Tănăsescu) a predat limba

franceză la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti (1909-1919), activitate
continuată şi între anii 1927-1938.
• Absolvă liceul la Ploieşti, viitorul învăţător şi poet Alexandru Tudor-Miu
(1901, com. Brazi, jud. Ph. – 1961, Câmpina).
• Dintre marile nume ale scriitorilor ploieşteni sau cu activitate în Ploieşti,
cu care locuitorii din 1918 erau contemporani se remarcă:
• La 21 mai 1855 se naşte, la Slavianka (Rusia), sociologul şi
criticul literar Constantin Dobrogeanu-Gherea (Konstantin Katz),
militant socialist. Absolvă gimnaziul din Ekaterinoslav şi Facultatea de
Ştiinţe din Harkov, ca audient (1862-1874). După 1876 se stabileşte în
Ploieşti. Răpit de Ohrana e dus în Rusia. Evadează şi revine în 1881 la
Ploieşti. Obţine concesiunea restaurantului Gării Ploieşti (Sud). În 1890
este împământenit. Militant de frunte al mişcării socialiste româneşti şi ca
membru al PSDMR şi PSDR. În 1948 este ales membru de onoare post-
mortem al Academiei Române. În plan literar, din iulie 1881 este mentor
spiritual şi colaborator al revistei „Contemporanul”, în 1893 editează
revista „Literatură şi ştiinţă”. Autor de studii de sociologie şi de critică
literară. Debutează, în volum, în 1884 (studiu politic) şi în 1890-1891
(două volume de „Studii critice” literare) publicând până în 1920. În
perioada 1976-1983 apar opt volume din seria de „Opere complete” de
C.D.-Gherea. O parte din biblioteca personală a sa se află în colecţiile
Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie. În centrul Ploieştiului există
un bust realizat de N. Kruch. Un liceu ploieştean i-a purtat numele. Ambii
fii i s-au născut la Ploieşti. (1855, Slavianka – 1920, Bucureşti).
• Lazăr Şăineanu (1859-1934). Filolog, folclorist, autor, publicist.
A făcut gazetărie la publicaţiile „Fraternitatea”, „Anuarul pentru
Israeliţi”.
• În 1865 se naşte, la Cerepcău-Soroca, scriitorul, juristul şi omul
politic Constantin Stere. Activitate în Basarabia, Iaşi (universitar,
publicist, om politic), Bucureşti. Se stabileşte, în 1917, la Bucov.
Debutează în 1892, în presă, şi, în volum, în 1897. Colaborează la presa
timpului său. Autor de lucrări politice şi literare (romane, memorialistică).
În 1979 apare vol. „Scrieri alese”. Îi dedică monografii C.I. Botez (1925),
V. Muşat (1978), I. Căpreanu (1988), Z. Ornea (1989), Gh. Marinică şi
M. Cosma (Ploieşti, 2001). Un complex memorial şi un bust îi păstrează
amintirea, la Bucov. (1865, Cerepcău – 1936, Bucov).

86
 • În 9 octombrie 1869 se naşte, la Ploieşti, filologul Constantin
Marius Şeineanu. Absolvă Şcoala „Luca Moise” Ploieşti şi o şcoală
publică (din cls. a III-a), apoi termină şcoala primară, Gimnaziul „Gh.
Lazăr”, Liceul „Matei Basarab” la Bucureşti, Şcoala de limbi orientale
Paris (Sorbona) şi Leipzig (doctorat despre istoria Etiopiei). Cadru
didactic la Caracal, Alexandria, Bucureşti, Craiova. În 1919 primeşte
cetăţenia română. Pensionat în 1934. Dintre lucrările sale: „Limbile
semitice” (1895), „Crestomaţie franceză” (ante 1916), „Istoria literaturii
franceze” (1922), „Romanul francez” (1922), „Recenzii” (1926),
„Amintiri” (1947). Moare în 1947. Este frate cu lingvistul Lazăr
Şăineanu.
• Scriitorul şi profesorul I.A. Bassarabescu (1870-1952) a fost
membru corespondent al Academiei Române, prozator, publicist în presa
centrală şi locală (prezentare detaliată într-un capitol anterior).
• Dimitrie Karnabatt (1877-1949), scriitor şi om de presă, are
studii de Drept neterminate. Suferă două condamnări în 1919 (pentru
insultarea unui ofiţer şi alta pentru atitudinea filogermană în presă). A fost
secretar de redacţie la „Lumina” (Pl.), director-proprietar la „Depeşa
Prahovei” (Pl.) şi „Îndreptarea” (1926-1928) etc. În 1916, editează ca
director-fondator revista „Masca”. Autor de articole, reportaje-interviuri,
cronici, portrete, pamflete, versuri, memorialistică (1904-1944). Soţia sa,
Lucreţia Karnabatt (1887-1960) a fost şi ea prozatoare.
• La 17 octombrie 1886, se naşte scriitoarea Aida Vrioni (nume
real: Maria Mateescu). Studii secundare la Externatul „Despina
Doamna” Ploieşti, apoi la un pension. Debutează în presă la 15 ani.
Editează, al Ploieşti, revista „Aurora” (1901). Din 1904 redactor la
publicaţii periodice bucureştene („Adevărul”, „Dimineaţa”, „Ţara”).
Prima femeie membră a Sindicatului Ziariştilor. Membră în C.C. al
Uniunii Intelectuale Române, preşedintă a Secţiei de litere a Consiliului
Naţional al Femeilor Române. Membru fondator (1925) a Societăţii
Scriitoarelor Române şi redactor şi suflet al „Revistei Scriitoarelor
Române”, pe care o conduce până la încetarea apariţiei ei. Prima femeie
gazetar profesionist din România. Autoare de romane şi eseuri, apărute în
perioada 1923-1927. (m. 1954).
• La 11/24 aprilie 1888 se naşte la Ploieşti filologul şi doctorul în
filosofie Ştefan Bezdechi. Absolvă şcoala primară şi liceul în Ploieşti
(1899-1907), Facultatea de Filosofie la Bucureşti, cu specializare la
Berlin şi Copenhaga. Profesează la Universitatea din Cluj. Specialist în
literatura, filosofia şi istoria antică, literatura greacă târzie şi bizantină.
Unul dintre cei mai buni elenişti români. Autor de studii critice privind

87
 clasicismul greco-latin şi traducător (debutează, în volum, în 1922).
Director girant al Institutului de Studii Clasice, membru corespondent al
Academiei Române (din 1945). Traducător din clasicii greci şi latini
(Aristofan, Aristotel, Hesiod, Ovidius, Platon, Xenophon), precum şi din
Erasmus. Dintre lucrările sale: „Aristofan şi contemporanii săi” (1922),
„Gânduri şi chipuri din Grecia veche” (1927), „Istoria popoarelor vechi”
(manual pentru clasa a IV-a), „Sportul la eleni” (1930), „Nicolaus
Olahus” (1939), „Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum
Râmniceanu” (1944). Moare la 25 martie 1958, la Cluj.
• În [1890] se naşte scriitorul şi publisticul Armin Fulga (H.
Feder). Director, redactor, membru în comitetele de conducere ale unor
periodice ploieştene („Să nu te superi”, „Ghiara Dracului” – aici
conducător şi fondator) şi colaborator la altele (1920-1950), ca de
exemplu la „Virtutea”, unde în 1925 era cronicar sportiv. Autor de poezii
şi proze, volume tipărite în Ploieşti (1928-1939). În sept. 1930, împreună
cu Ionel Fernic, scria libretul revistei în 3 acte „Ploieştii în băşcălie”,
prezentată în urbe. Debutează, în 1928, cu vol. „Un primar model” (Pl.,
47 p.). Data naşterii este stabilită orientativ, pentru a-l putea stabili în
epocă. Data morţii -?.
• Trăiau în Ploieşti: Hristea Stănescu (1862-1932), Eena Gheorghiu-Bacheri
(1870-1927), bunicii paterni ai poetului Nichita Stănescu, Sevastia
Stănescu (1877-1934), Nicolae (1880-1945), viitor arhitect, fraţi cu
bunicii paterni. Primii au avut nouă copii: Elisabeta (1889-1969), Ioan
(1891-1969), Cristea (1895-1979), Constantin (1899-1975), Elena (1901-
1895), Gheorghe (n.?-1985), Maria (1905-1989), Nicolae (1908-1982),
Lucreţia. După 1920, vor veni în România bunicii paterni ai poetului şi
mama acestuia, Tatiana Cereaciukin (1910-2001).
• Familia viitorului poet Nichita Stănescu locuia pe str. Oilor nr. 62, în
mahalaua „Sf. Vineri”. În această mahala, centrală, existau, printre altele,
Hotel „Moldavia”, Grădina Lipănescului, Biserica „Sf. Vineri”.
• Ploieştenii anului 1918 erau contemporani cu scriitorii: Eugeniu Porn
(1882, Ploieşti – m. după 1920; fost elev al Liceului „Sfinţii Petru şi
Pavel”; lexicograf, traducător, publicist, cu activitate în capitală), Victor
Bilciurescu (1865-1945; a locuit în Ploieşti din 1895 până în 1920;
director al ziarului ploieştean „Democraţia conservatoare”), Dion
Mardan (M. Ar. Dan) (1866, Ploieşti – m. 1966; poet, a profesat în
Bucureşti), Vasile Podeanu (1873-1919; poet), G. Becescu-Silvan
(1875-1924), Maria Minescu (pseudonim literar Marmin) [1875,
Ploieşti – m.?], Artur Berar (1879-1927), Eugeniu Ştefănescu-Est
(1881-1980), Ecaterina Bassarabescu (pseudonim literar Irena

88
 Mohor) (1881, Ploieşti – 1948), G. Millian-Maximin (1885, Ploieşti –
1952), Mihail Sorbul (Mihail Smolski) (1885-1966), Claudia Millian-
Minulescu (1887-1961; a absolvit liceul la Ploieşti), Luchi (Lucky)
Caragiale (1893-1922; poet), Ecaterina Caragiale-Logadi (1893-1987).
O figură pitorească a fost publicistul şi prozatorul Nicu Metz (1865-
1935).
• Erau în anii copilăriei, ai adolescenţei, ai şcolii sau ai tinereţii viitorii
scriitori ploieşteni (prin naştere sau prin naturalizare): Emil Z. Băbulescu
(1897-1926; poet, absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”,
domiciliat în Ploieşti), Alexandru Proca (1897, Ploieşti – 1983; poet),
Ioan (Ionel) Dobrogeanu-Gherea (1898, Ploieşti – 1978; scriitor,
filosof), Ovidiu Bogza (1898-1986; absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi
Pavel”, fratele lui Geo Bogza), Lucreţia Ieremia (1898, Ploieşti – m.?;
profesoară şi traducătoare), Ştefan Alexiu (1900, Ploieşti – 1969),
George Dumitrescu (1901-1972), Alexandru Tudor-Miu (1901-1961,
Ionel Fernic (1901-1938), Dumitru (Titi) D. Constantinescu (1903,
Ploieşti – 1923; poet, a absolvit liceul amintit), Florea Voican (1904-
1945; poet), Şt. V. Ionescu (1904, Ploieşti – 1946; poet, publicist),
Haralamb A. (=Angelescu) Mărgineanu (1907-1975, Ploieşti), Jean
Vulpescu (Joseph de Saxa) (1907-m.?, publicist, filmolog), Ion Grigore
(1907-1990, Ploieşti; matematician, epigramist), Nina Façon (1909,
Ploieşti – 1974; dr. în filologie, istoric literar, italienistă), Nicolae
Rădulescu-Lemnaru (1908-2007, Ploieşti), George Moroşanu (1911-
1988, Ploieşti), George Cristea Nicolescu (1911, Ploieşti – 1967; critic şi
istoric literar), Leonida Secreţeanu (1914-1978), Mircea Ionescu-
Quintus (n. 1917, Ploieşti – 2017, Ploieşti; avocat, epigramist, om
politic).
• La 22 noiembrie 1898 se naşte la Ploieşti Virgiliu Monda (Virgiliu
Moscovici). Absolvă liceul la Ploieşti şi Bucureşti şi medicina la
Bucureşti. Doctor în medicină (1924). În literatură debutează, în
periodice, în 1919, la „Literatorul”, şi în volum, în 1928. Autor de
romane, proză scurtă şi memorialistică, apărute până în 1975. Din opera
sa: „Fântânile luminii. Versuri” (1928), „Testamentul domnişoarei
Brebu” (1933), „Urechea lui Dyonis” (1934), „Hora paiaţelor” (1935),
„Trubendal” (1941), „Tinereţea unui artist” (1966), „Statuia” (1969),
„Via şi rodul” (1971), „Viaţă şi vis. Memoriile unui scriitor” (1986). (m.
1991, Buc.).
• La 6 februarie 1908, se naşte, la Ploieşti, viitorul scriitor Geo Bogza.
Absolvă Şcoala Primară nr. 5 Ploieşti (1915-1919), Şcoala de Marină din
Galaţi şi Constanţa (1925). În perioada 1926-1933 locuieşte la Buştenari

89
 (jud. Ph.). În 1928 editează, la Câmpina, revista avangardistă „Urmuz”,
împreună cu Al. Tudor-Miu şi alţi tineri scriitori şi colaborează la
periodicele „Câmpina” şi „Cucu Prahovei”. Debutează, în volum, în
1929. După apariţia vol. „Poem invectivă” (1933) şi a scandalului literar
declanşat, suportă o primă detenţie la Văcăreşti. Acum îi apare, într-un
singur număr, şi revista „Viaţa imediată”, editată de el. Se
profesionalizează ca gazetar (1934-1939). În 1937 este din nou închis la
Văcăreşti, apoi pleacă pe frontul spaniol antifascist, pe coasta bască. În
nov. 1948 este ales membru corespondent al Academiei R.P.R., iar în
1955, membru deplin şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea
Păcii. În 1964 ia Premiul Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor, în 1971
primeşte titlul de Erou al Muncii Socialiste, iar în 1978 ia Marele Premiu
al Uniunii Scriitorilor. Colaborează la principalele periodice dintre anii
1927-1990. Multe din lucrările sale au ca subiect zona prahoveană
petrolieră. Tradus în multe ţări. În perioada 1956-1960 apare seria
„Scrieri în proză” (vol. 1-5). Din creaţia sa mai fac parte: „Poem
invectivă” (1929), „Jurnal de sex” (1929), „Ioana Maria” (1937), „Ţări de
piatră, de foc şi de pământ” (1939), „Cartea Oltului” (1945), „Cântec de
revoltă, de dragoste şi moarte” (1945), „Oameni şi cărbuni în Valea
Jiului” (1947), „Sfârşitul lui Iacob Onisia” (1949, ecranizată în anii ’80),
„Porţile măreţiei” (1951), „Anii împotrivirii” (1953), „Tablou geografic”
(1954), „Tăbăcarii şi Lumea petrolului” (1957), „O sută şaptezeci şi cinci
de minute la Mizil” (1968), „Paznic de far” (1974), „Orion” (1978). Autor
de versuri, proză scurtă, reportaje, publicistică politică, memorialistică.
Despre opera sa au scris monografii şi studii de analiză B. Elvin, Doru
Scărlătescu, N. Steinhardt, N. Balotă, Ov. S. Crohmălniceanu, Al.
Paleologu, Al. Piru, Ion Pop, Eugen Simion, Ieronim Tătaru etc. Volumul
memorialistic – interviu „Eu sunt ţinta” (în colab.) cuprinde printre
ultimele gânduri ale scriitorului, precum şi reeditarea volumelor de
versuri de început, interzise în anii comunismului. Moare la 14 sept.
1993, la Bucureşti. Frate cu scriitorii Radu Tudoran şi Ovidiu Bogza.
• La 8 martie 1910 se naşte, în com. Blejoi (Ph.), lângă Ploieşti, viitorul
prozator Radu Tudoran. Şcoala primară la Ploieşti, apoi şcoli militare în
ţară. Debutează, în volum, în 1940. Remarcabil reporter de presă în
publicaţii interbelice şi de după război, traducător. Premiul Academiei
Române (1961) şi Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1980). Unul
dintre cei mai apreciaţi romancieri români, printre puţinii autori români
de romane-fluviu („Sfârşit de mileniu”, şase volume, apărute între anii
1978-1993). Tradus, ecranizat, dramatizat. Frate cu Geo şi Ovidiu Bogza.
Moare în Bucureşti, pe 19 nov. 1992).

90
 TIPAR. CĂRŢI. PERIODICE

• În aprilie 1880 se înfiinţează Institutul de Arte Grafice „Progresul” (str. M.

Eminescu, nr. 3), patronată, un timp de C.T. Grigorescu, apoi (din 1882)
de D.A. Drăghiceanu. Va funcţiona aproape o jumătate de secol. După
vânzare, din 1884, Fabrica „Progresul”, stabiliment de arte grafice,
confecţiuni de hârtie şi carton.
• Existau următoarele tipografii la Ploieşti: „Democratul” (1883-1922),
„Lumina” (1892-1948), „Prahova” (1903-1933), „Aurora” (1904-1932),
„Concurenţa” (1902-1948), „Minerva” (1912-1923), „Voinţa Prahovei”
(1918-1948).
• În timpul ocupaţiei germane au funcţionat doar tipografiile „Aurora” şi
„Prahova”.
• Dintre proprietarii de tipografii ce activau în Ploieşti: Constantin Trifu, D.
Dumitrescu-Toboc, Gogu I. Zamfirescu, Max Braunstein, Costache
Nicolescu, Vasile Dumitrescu, C. Ionescu-Savantu, Moritz Sigman,
Mircea Ionescu (1855-1925), Alexandru Nicolescu.
• În acest an au apărut volumele:
• *** „Poezii şi întâmplări din război petrecute pe frontul italian”
(Volum colectiv. Cuprinde şi creaţii de Ion M. GIUGLEA).
• I.A. BASSARABESCU, „Un dor împlinit”, nuvele.
• I. Al. BRĂTESCU-VOINEŞTI, Al. VLAHUŢĂ, Ion Luca
CARAGIALE, „Nuvele”, Buc., Alcalay (Col. „BPT”; 1000).
• Mihai GALIŢA, „Curente în poezie”, Buc., Minerva, 52 p.
• Al. T. STAMATIAD, „Mărgăritare negre”, versuri.
• Demostene BOTEZ, „Munţii” (versuri), prefaţă de Garabet
Ibrăileanu, Ploieşti, s.n., 8 p.
• Gheorghe LUCA, „Versuri populare. Amintiri din războiul
1916”, Ploieşti, Tip. „Concurenţa” S.A., 16 p.
• Ion Luca CARAGIALE, „Schiţe nouă”, Ed. 3, Bucureşti, Ed.
Librăriei Alcalay, [1918], 163 p.
• Vasile M. IOACHIM, „Noţiuni de comerţ”.
• Ştefan IRIMESCU, „Pericolul social al tuberculozei” şi „Salut
aux medecins de France”.
• Între 1914-1919 (Periodicul a apărut din 29 martie 1909, în mai multe
perioade) apare la Ploieşti săptămânalul „Ridicarea meseriaşului: Organ
al meseriaşilor prahoveni”, sub conducerea unui comitet de meseriaşi; dir.
proprietar Nicolae Constantinescu, Ion Cristescu; secretar de redacţie
George Niculescu, prim-redactor Al. Roşianu-Safir, redactor-şef Al.
Bostinescu; s-a tipărit la mai multe tipografii ploieştene.

91
• Între 13 august 1916 şi iarna lui 1918, vor fi suprimate toate periodicele
din Ploieşti, până în decembrie 1918, când va apare „Lumina”, susţine
Alex. Carussy în „Monografia oraşului Ploieşti” (p. 793).
• Între 13 august 1916-1918 (iarna) – „Nu avem niciun indiciu despre vreo
gazetă care să fi apărut în Ploieşti” (conf.: C.M. Râpeanu şi N.I. Simache,
„Contribuţii la istoricul presei prahovene”, Pl., 1970, p. 26).
• La Ploieşti reapare ziarul „Lumina” (1918-1936), al Partidului Naţional
Liberal; dir. C-tin Rigu, secretar de redacţie C-tin Ionescu-Lungu;
dimensiuni 48x33 cm, 58x40 cm; tipărit la tipografiile „Lumina”,
„Concurenţa”, „Tipografia Românească”. (Conform: C. Vrânceanu, op.
cit.). (În vol.: C.M. Râpeanu şi N.I. Simache, „Contribuţii la istoricul
presei prahovene”, p. 33, data reapariţiei este 5 dec. 1920).
• Ploieştenii anului 1918 erau contemporani cu ziariştii: Vasile Rusenescu
(1870, Ploieşti – 1921), Gheorghe Lipianu (1875-m.?; prim-redactor la
ziarul „Prahova” din 1902-1904, editor al ziarului independent
„Luptătorul” în 1905), Anton Camburopol (1880, Ploieşti – m.?), Ion
M. Giuglea (1883, Ploieşti – m.?).

92
 SPORT

• Pe plan central, pentru conducerea şi organizarea mişcării sportive

româneşti, exista, din 1912, Federaţia Societăţilor de Sport din România
(F.S.S.R.), până în 1930.
• În Ploieşti, existau următoarele cluburi sportive: „Româno-Americana”
(1907-1948), „Clubul popicarilor” (1909-1924), „Speranţa” (al tineretului
evreu) (1915-1920), „Venus” – Filiala Ploieşti (1915-1922), „Fortuna”
(1915-1922), „Tricolor” (1915-1936), Fotbal Club „Prahova” (1911-după
1990).
• În 1918 se desfăşoară Campionatul de fotbal „Cupa Dunării”, la care
participă echipe bucureştene, trei echipe militare germane şi echipa
ploieşteană „Ploieşti”.
• Din cele 10 terenuri simple de fotbal existente în Ploieşti, în 1915,
probabil că mai existau unele, deoarece în 1922 în Ploieşti erau 16
echipe de fotbal, dispunând de terenuri simple şi neamenajate, pe diferite
terenuri virane.
• Dintre sportivii sau profesorii de sport contemporani cu ploieştenii anului
1918, se numără: Alexandru Butaş (1864-1923; maestru de scrimă,
gimnastică şi exerciţii militare; în timpul ocupaţiei germane a făcut
eforturi pentru ca Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” să-şi continue activitatea
şi a fost translator pe lângă autorităţile militare, dar a refuzat să predea
limba germană populaţiei şi româna unor funcţionari germani), Ion
Stroescu (1888, Ploieşti – m. după 1938; pionier al aerodinamicii
aplicate). Vor fi la anii copilăriei sau adolescenţei: Gheorghe Bănciulescu
(1898-1936), Gheorghe Popescu (1910-m.?; boxer), Romulus Spirescu
(1914, Ploieşti – 1990, Ploieşti; avocat, profesor, organizatorul
Districtului de volei Ploieşti).

93
 EVENIMENTE DATATE COMPLET ALE ANULUI 1918

• (probabil începutul anului 1918) – Mor prematur, la distanţă de o

săptămână, cele două fete născute la Ploieşti, ale cuplului Dumitru şi
Lucrezzia Karnabatt.
• ianuarie - Se împlinesc 85 de ani de când, în 1833, începe să funcţioneze
în Ploieşti un serviciu de pompieri, cu un tulumbagi-paşa şi cu patru
tulumbagi.
• ianuarie – Se împlinesc 60 de ani de când a fost inaugurată iluminarea cu
gaz a localităţii, al doilea oraş din ţară, după Bucureşti, cu un asemenea
sistem urban (1858).
• ianuarie – Ziarul „Voinţa Prahovei”, ziar „naţional-liberal”, împlineşte 30
de ani de la înfiiţarea sa, în 1888.
• ianuarie – Ziarul Partidului Conservator „Viitorul” împlineşte 25 de ani de
la apariţia sa, de scurtă durată (ianuarie-septembrie 1893).
• ianuarie 1 (19 dec. st. v.) – Cu zece ani în urmă, în 1908, s-a dat în
folosinţă primul tronson de 33 km al căii ferate Ploieşti-Blejoi-Vălenii de
Munte-Măneciu.
• 1917 decembrie 28/1918 ianuarie 10 – Prahovenii din Divizia 13
Infanterie Ploieşti, Brigada 25 Infanterie Buzău, Regimentele de
Infanterie 47 Ploieşti, 72 Mizil şi 49 Rm. Sărat, Regimentul 3
Vânători/Infanterie Ploieşti ş.a. au desfăşurat lupte crâncene în judeţele
din sudul Basarabiei, unde se opuneau cu înverşunare trupe ruseşti şi
ucrainiene, grupuri de agitatori şi dezertori ruşi care jefuiau populaţia
rurală şi refuzau să se retragă peste Nistru.
• ianuarie 11 – 20 de ani de când a apărut prima serie a ziarului naţional-
liberal „Lumina” (1898-1907).
• ianuarie 15-februarie 10 – Sunt 20 de ani de când au apărut cele trei
numere ale săptămânalului politic „Libertatea” (1898), organ al PNL.
• ianuarie 17 – Se împlinesc 130 de ani de când preotul Ioan sin preot Petre
a fost preoţit la Biserica „Sf. Gheorghe-Vechi” din Ploieşti, în 1788, fiind
încă în funcţie în jurul anului 1810.
• ianuarie 20 – Cu 10 ani în urmă, în 1908, Take Ionescu a fost declarat ca
şef al noii formaţiuni politice, Partidul Conservator-Democrat, atunci
constituit de o adunare a conservatorilor adepţi ai acestui lider politic.
• ianuarie 20 – Ca militar, se afla la Chişinău prof. Dumitru Munteanu-
Râmnic, când a fost mobilizat pe loc, militând pentru unirea Basarabiei cu
patria-mamă România. Va preda apoi la Liceul „Al Donici” de aici, va fi
ajutor de primar al oraşului, redactor al ziarului „România Nouă” şi

94
 vicepreşedinte al Universităţii Populare moldoveneşti, şef al Biroului de
presă din Ministerul Basarabiei. Din 1921 revine la Ploieşti, la catedră.
• ianuarie 8/21 – Guvernul român a trimis peste Prut două divizii de
infanterie şi două de cavalerie, cu scopul de a apăra viaţa şi avutul
populaţiei din Basarabia, la cererea Sfatului Ţării de la Chişinău.
Basarabia era terorizată de acţiunile violente ale trupelor ruse şi
ucrainiene bolşevizate sau albgardiste.
• ianuarie 23 – Un document de arhivă relevă sustragerea muncitorilor de la
acţiuni ale ocupanţilor germani, muncitori de la Rafinăria „Vega”,
propunându-se urmărirea şi pedepsirea lor. Şi alte documente se referă la
cazuri similare.
• ianuarie 25 – Se împlinesc 85 de ani de când, în 1833, la ordinul Vistieriei
Ţării Româneşti, se introduc noile măsuri metrice unitare pentru cereale,
vinuri, alcool (1 kg = 400 oca).
• ianuarie 25 – Şcoala Elementară de Comerţ „Spiru Haret” Ploieşti îşi reia
cursurile după întreruperea lor pe timpul războiului. Director al şcolii a
fost Raul Bulfinschi (1913-1920).
• februarie – 20 de ani de când a apărut, în 1898, până în 1899, revista
lunară „Şcoala viitoare”, pentru şcolile primare şi rurale, publicaţie a
Societăţii Învăţătorilor şi Învăţătoarelor din România.
• februarie – Societatea Anonimă Română de Electricitate Ploieşti, pusă sub
administraţie germană în febr. 1917, a fost lichidată în februarie 1918,
printr-o ordonanţă.
• februarie – Începând din această lună, la luptele din Basarabia au
participat şi ostaşii prahoveni din Brigada 9 Infanterie Ploieşti,
Regimentele de Infaterie 7 Prahova şi 32 „Mircea”, Reg. 6 Călăraşi
Ploieşti şi Reg. 19 Artilerie Ploieşti şi regimente buzoiene, toate
subordonate Diviziei 5 Infanterie din Buzău. Ostaşii prahoveni şi buzoieni
au asigurat liniştea şi ordinea în judeţele din sudul Basarabiei până în
1921. Populaţia din judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad şi-au manifestat
recunoştinţa faţă de ostaşii prahoveni şi buzoieni.
• februarie-martie – Komandatura de etape are la conducere pe Iandwirth,
Oberleutnant. Se emit încă ordine de rechiziţii. Localurile sunt deschise
până la ora 9 seara (10, ora locală). La Cinematograful „Griviţa” rulează
filmul „Lupta pentru existenţă”. Nemţii văd filme la Sala Germană,
„Offizierheim-Lichtspiel”.
• februarie 1 – Se împlinesc 10 ani de la apariţia periodicului „Democraţia
conservatoare”, organ al Partidului Conservator-Democrat (1908-1914).
• februarie 1 – S-a constituit Societatea „Petrol-Block”, de care aparţinea
Rafinăria „Standard” Ploieşti.

95
• ianuarie 22/februarie 5 – Regimentul 3 Vânători este retras definitiv de pe
front, îmbarcat în gara Tecuci şi trimis în Basarabia, unde debarcă la
Bender, pe 25 ian., rămânând acolo până în iunie şi acţionând pentru
alungarea trupelor bolşevice şi albgardiste din Basarabia.
• februarie 8 – Se împlinesc 50 de ani de la inaugurarea oficială a Şcolii
Normale de Învăţători din Ploieşti (1868). Existentă între anii 1868-1885,
1919-1938 şi apoi din 1954, sub diverse denumiri, până azi.
• ianuarie 26/ februarie 9 – Într-un proces-verbal nr. 75, se menţionează că
Rabinul dr. Iosif Haim Brezis a susţinut un curs pentru elevii şcolilor
evreieşti, de istoria şi limba ebraică.
• februarie 14-27 – Revin la Ploieşti cele 16 personalităţi ploieştene care au
fost internaţi ca ostatici în Bulgaria, la Troian. Ei se consideră lezaţi,
deoarece nu au avut nicio vină şi ar vrea să ceară despăgubiri „pentru
suferinţele morale”, conform plângerilor acestora.
• februarie 28 – La Ploieşti se naşte (1913) viitoarea etnomuzicolog Emilia
Comişel. Va fi elevă a Şcolii Secundare de Fete şi a Liceului „Despina
Doamna”, va preda muzica în Ploieşti (1945-1948) etc.
• martie – Cu 10 ani în urmă, în 1908, s-a constituit Societatea de ascensiuni
montane „Teleajenul”.
• martie – O publicaţie a Komandaturii Ploieşti informa că populaţia se
sustrăgea de la executarea ordinelor de rechiziţionare a materiilor prime
necesare pentru război. Sunt enumerate produsele necesare: aramă, alamă,
bronz, plumb, cositor, zinc, nichel, aluminiu, materii de tăbăcărie, fond
forestier etc.
• martie – La Chişinău, Constantin Stere se implică în lupta pentru unire a
Basarabiei cu România. Este ales în Sfatul Ţării şi a fost introdus în toate
fracţiunile Parlamentului Basarabiei. După Unire, revine în ţară, reintră în
scena politică, este decorat de rege şi primeşte multe onoruri.
• martie – Rezervoarele Rafinăriei „Vega” din Ploieşti sunt sabotate,
pierzându-se o mare cantitate de petrol, ceea ce a înfuriat pe ocupanţii
germani. Aceştia au recurs la cercetări, anchete, arestări asupra
„făptaşilor” (găsiţi nevinovaţi).
• martie-mai – Dr. în ştiinţe juridice şi scriitorul D.V. Barnoschi (1886-post
1938) este prefect al judeţului Prahova.
• martie (începutul lunii) – Multe unităţi germane şi austro-ungare
combatante plecau spre Franţa. La Ploieşti au rămas doar ostaşii vârstnici
şi cei neformaţi din organizaţia economică M.V.i.R. a guvernatorului
militar german.
• februarie 18/martie 3 – În urma Tratatului de Pace de la Brest-Litovsk
dintre Rusia şi Puterile Centrale şi după evacuarea forţată a forţelor ruse

96
 la est de Prut, relaţiile diplomatice cu guvernul bolşevic al Rusiei s-au
înrăutăţit continuu.
• februarie 20/martie 5 – La Buftea, se semnează Tratatul preliminar de pace
între România şi Puterile Centrale.
• martie 5 – O dată cu demobilizarea armatei române, profesorii Liceului
„Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti revin, treptat, în oraş.
• martie 10 – Cu 10 ani în urmă, în 1908, a apărut primul număr al
periodicului „Revista Cursului inferior”, „publicaţie şcolară
enciclopedică”, ce va deveni, din 1909, „Curierul liceului”.
• martie 14 – Din împrumuturile publice impuse poulaţiei de ocupanţii
germani, judeţului Prahova îi revenea suma de 28,5 milioane lei (din
totalul de 334000000 lei).
• martie 1/14 – După ce în perioada dec. 1917 – martie 1918, Regimentul 19
Artilerie Ploieşti a fost păstrat pe front, în zona Salcia-Condrea, este
trimis în Basarabia, în raionul Isac-Vulcăneşti-Ismail-Reni, îndeplinind
misiuni de apărare, până în septembrie.
• martie 9/22 – Regimentul 32 „Mircea” Infanterie a fost dislocat în
Basarabia, pentru a alunga forţele denikiniste şi bolşevice peste Nistru.
• martie 24 – Se comemorează 75 de ani de când, în 1843, un incendiu a
mistuit o mare parte a Ploieştiului, lăsând „fără acoperământ şi în grea
scăpătăciune un mare număr de familii” (conf. opisului din apr. al
domnitorului Gheorghe Bibescu).
• martie 24 – În urmă cu 15 ani a apărut publicaţia „Ştafeta Prahovei”,
săptămânal politic şi economic (1903-1911).
• martie 24 – Prin procesul-verbal nr. 79, se menţionează că Rabinul dr.
Iosif Haim Brezis a participat la colectarea şi distribuţia de ajutoare
pentru membrii comunităţii israelite. Tot în acest proces-verbal se fac
referiri la sumele acumulate în fondul special pentru construirea băii
Comunităţii Israelite.
• martie 25 – În revista „Şcoala Prahovei” (nr. 9-10, nov.-dec. 1934, p. 33)
apare succinta pagină memorialistică „Regele Ferdinand şi învăţătorii
ofiţeri” de Ştefan Dumitriu, învăţător, decorat cu Ordinul „Mihai
Viteazul” în grad de Cavaler, având ca referinţă data menţionată în viaţa
participanţilor la Primul Război Mondial.
• martie 15/28 – După ce în perioada 6/19 dec. 1917 – 14/27 martie 1918 a
fost în Basarabia, după 684 de zile de campanie şi participarea la 53 de
lupte, Regimentul 47/72 Infanterie a fost demobilizat. Partea Activă a
regimentului a rămas în Galaţi, până în martie 1919, când a fost adus în
garnizoana sa de pace de la Ploieşti.

97
• (martie) – Constantin Stere este ales deputat al ţinutului Soroca din
Basarabia şi apoi numit preşedinte al „Sfatului Ţării” care a hotărât unirea
Basarabiei cu România.
• aprilie – 70 de ani de când, în 1848, s-au introdus diligenţele de poştă, pe
ruta Braşov-Bucureşti-Giurgiu, ale antreprenorului Franz Körner. Vor
circula până în 1854. Staţia era pe Uliţa Braşovenilor.
• aprilie – Pâinea şi alte alimente continuau să fie raţionalizate. Bugetul
Primăriei, de 2906000 lei, cuprindea numai conturile comunale, nu şi
întreţinerea ocupanţilor. Serviciile comunei erau dependente doar de
guvernul român, aplicându-se Legea de organizare administrativă. Încep
să se întoarcă, din Moldova, demobilizaţii care sunt primiţi cu „organizată
şi entuziastă bucurie” (apreciază C.N. Debie, op. cit., p. 137).
• aprilie – Brigada 9 Infanterie a fost demobilizată.
• aprilie (~ sărbătorile Pascale) – Creştinii serbează, fără oprelişti ale
ocupanţilor, Sfintele Paşti. Bisericile au fost ticsite, la toate Deniile, la
procesiunile Prohodului, la slujba Învierii. S-au înjghebat noi coruri: la
Catedrala „Sf. Ioan” a cântat un cor mixt condus de Duţu Ionescu (grefier,
fost membru al Corului Ceremonial), la Biserica „Sf. Ştefan” – corul mixt
de 12 voci condus de Cociu Naumescu (funcţionar fiscal, provenit din
Corul Ceremonial), la Bisericile „Sf. Haralambie” şi „Sfinţii Împăraţi” –
corul bărbătesc al lui Jean Mihăilescu, cu peste 20 de cântăreţi, inclusiv
trei soldaţi inamici, la Biserica „Sf. Gheorghe-Vechi” – un cor eterogen
format din corişti şi din elevi de la liceu.
• aprilie 10 – Se împlinesc 35 de ani de când, în 1883, s-a înfiinţat, prin Înalt
Decret din 16 martie, Regimentul 32 Dorobanţi Brăila. Va primi ulterior
denumirea de Reg. Nr. 32 „Mircea” şi va fi mutat, în 1893 la Ploieşti.
• aprilie 13 – În baza tranzacţiei comerciale dintre Germania şi Austro-
Ungaria, referitoare la ridicarea unui mare număr de animale din
România, Ploieştiului i-au revenit de dat 14000 de oi şi 7000 de porci.
• aprilie 17 – Elevii claselor a VII-a modern şi a VII-a real sunt eliminaţi din
Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti pentru atitudinea lor faţă de
ocupanţii germani. De aceea, liceul nu are absolvenţi în anul şcolar
1917/1918.
• aprilie 18 şi 28 – Heinrich Şterberg, reprezentant al PSDR – Ploieşti,
participă la două şedinţe ale grupului ilegal din capitală.
• aprilie 23 – Sunt 20 de ani de când liceul s-a mutat în clădirea proprie de
pe Bulevard (1898).
• aprilie 25 – Se adoptă oficial Calendarul Gregorian în locul Calendarului
Iulian (se adăugau 12 zile la cel din iulian). Biserica îl adoptă abia în
1926.

98
• mai – Îşi încheie mandatul de primar al Ploieştiului avocatul Alexandru
Mişu (martie 1917-mai 1918).
• mai – Se împlinesc 90 de ani de la naşterea negustorului Ghiţă Popescu
(1828-1891, Ploieşti), cetăţean notabil al Ploieştiului, efor al Bisericii „Sf.
Vasile” (1863), consilier comunal (1871).
• mai-iunie – Organele tehnice ale administraţiei militare germane au
refăcut instalaţiile de prelucrare a ţiţeiului şi le-au pus sub o administraţie
comună. Rafinăriile „Vega”, „Astra”, „Standard”, „Oil fields”, „Mitrani”,
„Lumina”, „Redevenţa”, „Păcura Românească” lucrau din plin, dar nu se
livrau la timp cotele de petrol lampant şi de „ulei de gaz” (motorină) la
depozitele din oraş pentru populaţie. În mahalaua „Sf. Sava”, populaţia se
revoltă. De atunci, nemţii nu s-au mai amestecat în comerţul intern de
produse petroliere. Acesta revenea unui serviciu comun al tuturor
rafinăriilor, viitoarea Sucursală „Distribuţia”.
• mai 1 – Regimentul 32 „Mircea” este demobilizat, rămânând sub drapel
numai contingentele 1917 şi 1918, la Reni.
• 1918 aprilie 24/mai 7-1918 noiembrie 11 – Profesorul şi scriitorul I.A.
Bassarabescu este prefect al judeţului Prahova, perioadă „de mult folos
populaţiei”, chiar cu preţul unor diferende cu ocupanţii germani. A fost
acuzat, pe nedrept, de colaboraţionism, negăsindu-se documente
incriminatorii.
• mai 7 – Este numit preşedinte al Comisiei Interimare Ion Demetrescu-
Agraru, profesor, specializat în fiziologie vegetală. Demisionează în iulie
1918.
• mai 9 – Ziua cuceririi Independenţei de stat a României s-a sărbătorit, cu
toate opreliştile autorităţilor militare germane de ocupaţie, cu mult
entuziasm.
• mai 10 – La propunerea prefectului de judeţ – scriitorul Ion A.
Bassarabescu – se sărbătoreşte, neoficial, „Ziua Naţională a României”;
se manifestă şi bucuria pentru unirea Basarabiei cu patria mamă. La ora
10.00 se ţine un TE-DEUM la Catedrala „Sf. IOAN” din Ploieşti; în ajun
se organizaseră reuniuni cu elevii din localitate, în faţa cărora se rostiseră
mici cuvântări ocazionale cu iz patriotic.
• mai 10 – Ziua de 10 Mai neputând fi sărbătorită oficial, direcţiunea
Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ploieşti dispune ca profesorii să ţină „de
la ora 11-12 câte o mică cuvântare despre importanţa zilei”, alegerea
dinastiei, independenţa, proclamarea regalităţii.
• mai 10 – Se împlinesc 45 de ani de când s-a deschis grădina publică a
oraşului, Grădina „Griviţa” (1873), (pe locul unde este azi teatrul
municipal).

99
• mai 14-15 – Se împlinesc 55 de ani de la vizitarea urbei de către
domnitorul Alexandru Ioan Cuza, însoţit de doamna Elena, soţia sa
(1863). După întâlnirile de lucru cu membrii „sfatului orăşenesc”, la
banchetul de seară au cântat „lăutarii lui Dobrică”.
• mai 15 – În urmă cu 90 de ani (1828), în condiţiile războiului ruso-turc,
trupele ţariste ocupă Ploieştiul, instaurând administraţia rusească până în
1834. Bivuacul principal era pe Câmpia Moruzoaiei până spre Rafinăria
Teleajen (de azi).
• mai 16 – Se împlinesc 75 de ani de când s-a născut medicul Gheorghe
Gh. Pappa. A fost medic la Spitalul „Boldescu”, profesor de igienă şi
membru (în 1872) în Consiliul Comunal Ploieşti (1843, Ploieşti - 1900).
• mai 22 – Se împlinesc 100 de ani de când protozinghelul, poetul şi
traducătorul Naum Râmniceanu (1764-1838) a ctitorit, la cererea unui
grup de boieri ploieşteni, pentru copiii unor oameni avuţi, şcoala cu patru
clase „Panaghia” (1818-1821). Se împlinesc şi 80 de ani de la moartea
ctitorului (1838).
• mai 25 – Ca urmare a glorioaselor acţiuni de luptă din Primul Război
Mondial, drapelul de luptă al Regimentului 7 Dorobanţi şi cel al
Regimentului 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti primesc Ordinul „Mihai
Viteazul”, clasa a III-a într-o ceremonie, la Iaşi.
• mai 26-28 – 60 de ani de când, în drumul său spre Rusia, poposeşte la
Ploieşti, pentru trei zile, scriitorul Alexandre Dumas-tatăl, fiind cazat la
„Hotel de Bucarest” (1858).
• mai 28 – Sunt 30 de ani de la concertul dat în sala „Grand Hotel Luca
Moise” de Corul Ceremonial, violoncelistul C-tin Dimitrescu şi Ern.
Narice, cu prilejul inaugurării Ateneului Român din Bucureşti (1888).
• mai 28 – În 1908, a apărut numărul festiv „Ion Ionescu-Quintus”, tipărit la
Tip. „Lumina”.
• mai (sfârşitul lunii ~) – Un grup de femei din mahalaua „Sf. Sava”,
nemulţumite că trebuiau să stea la cozi la găzăriile de pe str. Bărcăneşti
(lângă Rafinăria „Standard”) şi pentru că nu au primit gaz, au forţat
portiţa de la cabina portarului, au pătruns în colonie şi au atacat cu pietre
casa directorului Aisimann. Militarii germani au arestat câteva femei.
Muncitorii, recunoscându-şi soţiile, s-au raliat protestului şi au părăsit
atelierele. Conflictul care a durat până seara târziu s-a aplanat după
intervenţia Primăriei şi a Poliţiei.
• vara – După Pacea de la Bucureşti (Buftea), Take Ionescu pleca la Paris ca
să apere drepturile României. La trecerea prin gara Ploieşti, a fost jignit
de manifestaţia unei cete de români aflaţi în slujba ocupanţilor germani,
ostili marelui lider politic.

100
• vara – Printr-un decret al guvernlui Al. Marghiloman, semnat de ministrul
Industriei şi Comerţului, Grigore Gh. Cantacuzino, a fost refăcută
conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti. Din Biroul de
conducere făceau parte persoane precum Tudorică Ionescu-Pescaru (era
în detenţie în lagăr), Stelian Ţepeş, Iancu Dumitrescu, Costică
Dumitrescu.
• vara – O trupă teatrală (cu Alice şi Petre Sturdza, Maria Wauvrina ş.a.) dă
mai multe spectacole în oraş.
• iunie – Se împlinesc 35 de ani de când, la rondul al doilea al Bulevardului,
joa şi duminica, după-amiază, muzica comunală a început să concerteze
(1883).
• iunie – Se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea, în 1898, a Societăţii
Române de Electricitate – Sediul social la Ploieşti, cu personalitate
juridică.
• iunie – Primăria semnează un contract cu administraţia germană pentru
100000 m.c. lemne de foc.
• iunie – Regimentul 6 Călăraşi se reconstituie primind cele trei divizioane
afectate în mai 1917 altor divizii, luând reşedinţa în garnizoana Bârlad.
Continuă demobilizarea, începută în primăvara lui 1918.
• iunie – La Cinematograful „Griviţa”, orchestra era condusă de Mitiţă
Rotescu. Aceasta cânta şi la unele ocazii oficiale, în localuri sau
festivităţi. Atunci, cânta la filme dna Ghica, sora lui Nicu Metz, şi un
vilonist experimentat. Mitiţă Rotescu a cântat, la acest cinematograf, timp
de peste 20 de ani.
• iunie-septembrie – Se împlinesc 70 de ani de când Ploieştiul a participat,
sub diferite forme de manifestare, la Revoluţia din 1848. Prefect al
judeţului a fost pictorul Ion D. Negulici.
• iunie 1 – Se împlinesc 25 de ani de la inaugurarea festivă a clădirii
Liceului de Fete Nr. 1 Ploieşti, arh. Ioan N. Socolescu (1893).
Bombardată în 1944.
• iunie1 – Regimentul 3 Vânători ia parte la curăţirea Basarabiei de
bolşevici (ian.-iunie) apoi trece pe picior de pace, rămâne în batalion şi ia
reşedinţa Chişinău, până în octombrie.
• iunie 1 – Se înfiinţează Batalionul 2 Jandarmi, cu sediul în Ploieşti, având
în componenţă Companiile Prhaova, Dâmboviţa şi Ialomiţa. Era
subordonat Regimentului 2 Jandarmi Bucureşti, parte componentă a
Brigăzii 1 Jandarmi.
• iunie 4 – Primăria îi întreabă pe profesorii de la Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel” Ploieşti dacă sunt dispuşi să predea ore de limba română
personalului german de la căile ferate din raza oraşului, dar aceştia refuză.

101
• iunie 5 – Sunt 20 de ani de la apariţia primului număr al publicaţiei
„Vocea Sionului”, organ autorizat al sioniştilor din România (1898-1899).
• iunie 12 – Divizioanele Regimentului 6 Călăraşi Ploieşti au fost aduse din
Basarabia la Bârlad unde s-a reconstituit Regimentul şi i s-a modificat
compunerea de luptă. S-au desfiinţat escadroanele 5 şi 6 şi partea
sedentară a unităţii. Revine la Ploieşti, până în decembrie.
• iunie 14-18 – Greva lucrătorilor de la Rafinăria „Steaua Română”. Se
operează arestări.
• iunie 17 – Cu un secol în urmă, în 1818, breasla evreilor ploieşteni
cumpără pentru Cimitirul evreiesc un loc pe str. Israelită (azi, Vlad-
Ţepeş) (1818), care va funcţiona aici până în 1872-1876.
• iunie 19 – „Monitorul Oficial” anunţă convocarea alegerilor pentru
conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti.
• iunie 21 – Moare comerciantul şi bancherul Gheorghe Radovici, n. 1860,
în Calea Bucureşti, suburbia „Sf. Gheorghe Vechi”. A copilărit în casele
tatălui. A urmat Şcoala primară la Şcoala Nr. 1 de Băieţi, Gimnaziul
„Sfinţii Petru şi Pavel”, liceul la Bucureşti la „Matei Basarab”, Facultatea
de Drept din Paris cu doctorat la Bruxelles. Avocat la Bucureşti, apoi, la
sfârşitul sec. XIX la Ploieşti, unde avea o casă pe Bulevard şi clientelă
numeroasă şi bogată. Devine bancher, proprietar de terenuri petrolifere şi
de clădiri de raport. Lider al mişcării socialiste prahovene, al Clubului
muncitorilor din Ploieşti, director-proprietar al săptămânalului
„Democraţia socială”, delegat al Prahovei la constituirea PSDMR şi
membru în conducerea partidului. Trece apoi la PNL. De două ori a fost
primar al Ploieştiului, deputat în Parlamentul României, ministrul
Lucrărilor Publice (1914), guvernator al Băncii Naţionale a României.
Moare la Iaşi, bolnav (1918). Înmormântat acolo, după 10 ani este
deshumat şi adus în cavoul familiei la Ploieşti, în Cimitirul „Bolovani”.
• iunie10/23 – La alegeri participă Partidul Conservator-Marghiloman şi
câţiva independenţi. Liberalii şi conservatorii-democraţi nu au depus
candidaturi.
• iulie – În 1903 începe intrarea experimentală în funcţiune a Uzinei
Electrice pentru livrarea de curent electric populaţiei şi pentru iluminarea
străzilor.
• iulie – Niculae I. Simache este înscris în clasa I a Liceului „Sfinţii Petru şi
Pavel” din Ploieşti, în anul şcolar 1918/1919.
• iulie (începutul lunii ~) – Regimentul 32 Mircea Infanterie a fost redislocat
în Basarabia, în zona Olăneşti, pentru a asigura liniştea şi paza frontierei
de pe Nistru.

102
• iulie 29 – De ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, are loc la Ploieşti
solemnitatea sărbătoririi filantropilor oraşului, parastasul pentru luptătorii
prahoveni căzuţi în război şi un pelerinaj la Cimitirul „Bolovani”.
Serviciul divin are loc la Catedrala „Sf. Ioan”. Rostesc discursuri prof. I.
Demetrescu-Agraru, preşedintele Comisiunii Interimare, dna Lelia
general Candiano şi pr. Anghel Burada.
• iulie 1 – Colonelul Lascăr Caracaş (1870-1934), viitor general de brigadă
şi erou de război primeşte gradul de comandant al Brigăzii 9 Infanterie
Ploieşti, cu care va participa la campaniile din Basarabia şi Transilvania,
până la 1 apr. 1919. Ulterior, va fi decorat şi cu „Medalia Comemorativă
1916-1918” şi „Crucea „Victoria” a Marelui război pentru civilizaţie”.
• iunie 20/iulie 3 – Începe demobilizarea generală. La Ploieşti, ei sunt
plasaţi în întreprinderile civile româneşti, nu în rafinării din cauza
conducerilor germane ale acestora. Unii au prestat munci diferite de cele
de petrolist. S-a creat o distanţă între ploieşteni şi ostaşii germani, care se
aprovizionau direct din depozitul intendenţei lor, din fostele magazii ale
lui Marin Brutaru, înconjurate de barăcile garnizoanei ocupante (str. C.A.
Rosetti).
• iunie 20/iulie 3 – Muzicienii Paul Rozeanu, Emil Colceag, Petrică
Gavrilescu, Ştefan Bontilă, doi lăutari şi Lupu Marantz (de profesie
procurist de bancă) au format o orchestră care a cântat la Berăria
„Moldavia”, părăsită de nemţi şi renovată. Celelalte localuri mai selecte
„Europa” şi „Cooperativă – La Edi” erau sub conducere nemţească.
• iulie 4 – Ziarul „Gazeta Bucureştilor” publică art. „Solemnitatea de la
Ploieşti. Sărbătoarea filantropilor oraşului. Parastasul pentru luptătorii
prahoveni căzuţi în războiu. Pelerinaj la Bolovani”. Relatarea semnată
„Reporter” cuprinde şi rezumatele cuvântărilor ţinute de prof.
Demetrescu-Agraru, preşedintele Comsiei Interimare, de dna Lelia
general Candiano şi de preotul Anghel Burada. „Oraşul [Ploieşti] se
bucură de o mulţime de legate importante ale unor filantropi care au
întemeiat spitale moderne, şcoli, aziluri de copii şi infirmi, au lăsat
fonduri pentru înlesnirea şi întreţinerea copiilor sărmani în şcoală etc.”
• iulie 5 – Comunitatea evreilor a apreciat efortul depus în slujba membrilor
săi de către Rabinul dr. Iosif Haim Brezis, într-un proces-verbal, precum
că acesta „a refuzat orice venituri particulare ce i s-au oferit cu prilejul
asistenţei domniei sale în diferitele împrejurări, epitropia apreciind, acum,
mai mult ca oricând, valoarea morală a şefului spiritual al comunităţii”.
• iunie 23/iulie 6 – Începe eliberarea unor clădiri rechiziţionate de pe
Bulevard (Prefectura, Liceul de Băieţi) şi din oraş (şcoli, magazii).

103
• iunie 23/iulie 6 – Clădirie Prefectura şi Liceul de Băieţi, folosite ca sediu
pentru Comandamentul militar al judeţului şi, respectiv, ca spital de front
şi apoi ca lazaret şi magazie centrală (din nov. 1916) au fost evacuate şi
predate autorităţilor române. Spitalul Militar Nr. 2 din localul fostei şcoli
germane a fost predat unui comitet de doamne germane, pentru
reînfiinţarea Institutului „Gottessegen” (str. Carmen Sylva, azi N. Iorga).
• iulie 11 – Cu 95 de ani în urmă (1823), scriitorul rus Alexandr Sergheevici
Puşkin şi iubita sa, Calipso, se află în casele boierului Ianache Moruzi,
alături de Dinicu Golescu şi Ion Heliade Rădulescu, unde va fi şi o serată
de poezie.
• iulie 13 – 75 de ani de când, în 1843, în trecere spre Petersburg, se află la
Ploieşti scriitorul Honoré de Balzac. Aici este întâmpinat de consulul
Franţei la Bucureşti, de Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Petrache Poenaru,
dr. Kreţulescu, Scarlat Bărcănescu, prefectul judeţului, clucerul Boldescu
şi alte personalităţi ale vremii.
• iulie 13 – Regimentul 32 „Mircea” este deplasat pe frontiera formată de
Nistru.
• iulie (~ jumătatea lunii) 1853 – De la această dată şi până în august 1854
Ploieştiul se află sub administraţia militară rusă, pe fundalul războiului
din Crimeea.
• iulie 15 – La alegerile pentru reconstituirea Camerei de Comerţ şi
Industrie Ploieşti, au fost aleşi în Biroul CCI: Gh. Ionescu, Maxim
Negoiţă, Filip Belu, Iancu Dumitrescu, Stelian Ţepeş, Mendel Predinger,
Petre Dumitrescu, Stelian Georgescu, Tudorică Ionescu-Pescaru (aflat
încă în lagăr), C.C. Dumitrescu. În Biroul Executiv ales, până în 1919 vor
fi Stelian Ţepeş – preşedinte, Tudorică Ionescu-Pescaru – vicepreşedinte,
Mendel Predinger – vicepreşedinte. În Consiliul de Conducere
(Administraţie) al Camerei de Comerţ şi Industrie, Circumscripţia a III-a
Ploieşti, au fost aleşi: Ştefan Ţepeş – preşedinte, Gh. Ionescu, Maxim
Negoiţă, Filip Belu, I. Dumitrescu, Mendel Predinger, Petre Dumitraşcu,
Stelian Georgescu, Tudorică Ionescu-Pescaru, C. Dumitraşcu, M.
Musculiu, Radu Petrescu, G. Dinescu, B. Constantinescu, I. Ianculescu,
Elie Angelescu, Sc. Mihăilescu, Al. Costiescu, M. Nicolau, Gh. Ionescu.
Vor fi în consiliu până în ianuarie 1919.
• iulie 15 – Primăria anunţă direcţiunea Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti că lazaretul german C11 a fost evacuat din localul şcolii.
Trebuiau păzirea clădirii şi făcute reparaţii. Pagubele erau estimate la
peste 480000 lei (la valoarea leului din 1919). Ministerul dă doar 7000
lei. Ia fiinţă un comitet de acţiune care lansează un „Apel către cetăţenii

104
 Ploieşteni şi Prahoveni” pentru strângerea fondurilor. Se adună circa
62620 lei.
• iulie 17 – Moare profesorul C.S. Popescu (n. 1874, com. Salcia, jud.
Mehedinţi). A predat matematica la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din
Ploieşti (1901-1918), fiind şi director al liceului (1915-1918). A lăsat,
prin testament, liceului suma de 200000 lei.
• iulie 23 – Se naşte, la Breaza (jud. Buzău), viitorul dr. în ştiinţe medicale,
medicul radiolog Irinel N. Popescu. Absolvent al Liceului „Mihai
Viteazul” Bucureşti şi al Facultăţii de Medicină Bucureşti. Doctorat în
1974, în specialitatea radiologie. Veteran de război distins cu „Meritul
sanitar” şi cu „Crucea Regina Maria”. Medic în Ploieşti, la spitalele
„Schuller” şi Judeţean de Urgenţă. Activitate publicistică de specialitate.
A locuit în Ploieşti.
• iulie 24 – Profesorul de chimie Gheorghe Constantinescu, binecunoscut
cadru didactic şi un eminent organizator şi administrator, este numit
director al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, în locul prof. C.S. Popescu,
decedat.
• august – Se împlinesc 50 de ani de la construirea clădirii în care va exista
şi renumita Sală „Universel” (1868), existentă până în august 1977, când
a fost demolată.
• august – În urmă cu 20 de ani s-a înfiinţat Institutul de domnişoare condus
de domnişoarele Constantinescu, cu internat şi externat (1898). Va deveni
liceu de fete şi va exista până în 1948.
• august – Producţia de ţiţei a fost de 364 vagoane. În total, în 1918, s-au
extras 1119795 tone de ţiţei.
• august – Ia fiinţă Comitetul Corporaţiilor Breslelor Unite care iniţiază, pe
plan social, acordarea de pensii meseriaşilor rămaşi fără posibilitatea de
a-şi câştiga existenţa (vârstă, invaliditate), acordarea de ajutoare medicale
etc.
• august-decembrie – La Bucureşti, apare publicaţia modernistă „Cronicarul.
Cotidian politic, teatral, economic”, prim-red. fiind D. Karnabatt. Acesta
va semna şi un interviu cu actorul Tony Bulandra, iar printre colaborări
cu versuri avându-l şi pe Al. T. Stamatiad.
• iulie 19/august 1 – Este înhumat, cu tot onorul dat de Primărie, prof. C.S.
Popescu.
• august 10 – În urmă cu 15 ani, în 1903, a fost declarată oficial constituită
Camera de meserii – Circumscripţia III Ploieşti, formată din judeţele
Prahova, Dâmboviţa şi Buzău.
• iulie 28/august 10 – Este instalată o nouă Comisie Interimară (compusă
din demobilizaţi). Preşedinte – colonelul Ioan Ştefănescu, fără de partid.

105
 În oraş începe repararea străzilor, a reţelei electrice, a Bulevardului, Calea
Câmpinii, Calea Rudului. Fanfara Roteştilor cânta toată după-amiaza în
chioşcul de pe bulevard. Primăria Ploieşti a redus acreditivele
administraţiilor militare germane, din cauza multor abuzuri ale
ocupanţilor.
• august 15 şi 18 – Se împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea Şcolii de Băieţi
Nr. 5 şi a Şcolii Urbane Nr. 5 de Fete (1868).
• august 16 – Se naşte, la Harbor – Indiana (SUA), antrenorul de fotbal Ilie
Oană. Absolvent de liceu comercial. Fotbalist (1937-1951). Din 1952
antrenor la „Flacăra” = „Energia” = „Petrolul” Ploieşti, cu performanţe
greu de egalat. Stadionul municipal îi poartă numele. Antrenor al
naţionalei (1962-1963). A dobândit trei titluri de campion naţional cu
„Petrolul” (1958, 1959, 1978). (m. 1993).
• august 18 (26, după M. Sevastos, op. cit.) – Se împlinesc 35 de ani de când
a început, în 1883, să funcţioneze Tipografia „Democratul” din Ploieşti.
• august 20 – Prin Înalt Decret nr. 2168, lt. (r.) Lefteriu Gheorghe, din
Regimentul de Artilerie, i se conferă „Steaua României” cu spadă în grad
de cavaler, pentru bravura militară din 1917, şi dreptul de a purta panglica
„Virtutea Militară”.
• august 10/23 – Populaţia devine vădit agresivă şi ostilă faţă de ocupanţi, la
aflarea ştirilor despre înfrângerea acestora pe front şi o dată cu înăsprirea
măsurilor de achiziţii. Femeile se adună des la Primărie, cerând cotele de
sirop de sfeclă şi de grăsime. Este atacată grădina Sălii germane. Se
înfiinţează un post de „Sicherheitspolizei” (în casele Zoiei Scorţeanu),
înăsprind pentru un timp supravegherea populaţiei.
• august 25 – În cadrul unei ceremonii, a fost expus mulţimii aflate în gara
Ploieşti carul mortuar cu lădiţa capului lui Mihai Viteazul, în drumul
dinspre Iaşi spre Târgovişte.
• august 28 – Regimentul 19 Artilerie este mutat de la Reni (Basarabia) la
Bârlad, unde rămâne până pe 21 febr. 1919, când revine la garnizoana
ploieşteană.
• toamna – 60 de ani de când familia av. Luca St. Caragialli s-a stabilit (în
1858) la Ploieşti. Vor locui la mai multe adrese cu chirie, până în 1867.
Viitorul clasic al literaturii române Ion Luca Caragiale va petrece aici anii
copilăriei şi ai adolescenţei.
• toamna – În anii de război 1916-1918 au murit pe front 6 profesori şi 44
foşti elevi ai Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, 3 cercetaşi şi 6 avocaţi din
Baroul Prahova.
• septembrie – Se împlinesc 80 de ani de când ţiganii lăutari au creat în
mahalaua „Sf. Pantelimon” o întreprindere particulară, o şcoală de lăutari,

106
 ce va funcţiona până prin 1920, dând nume mari precum Fănică Luca
(1838).
• septembrie – Administraţia militară germană a repus în funcţiune 492
sonde de ţiţei.
• septembrie 1 – Şcoala Primară de Fete Nr. 6 Ploieşti aniversează 30 de ani
de la înfiinţare (1888). Din mai 2004, se numeşte „George Coşbuc”.
• septembrie 1 – Funcţionează următoarele şcoli: nouă şcoli de băieţi, şapte
şcoli de fete, Şcoala israelită „Luca Moise”, Liceul „Sfinţii Petru şi
Pavel”, Şcoala de Comerţ, Şcoala de Meserii, Şcoala Normală de Băieţi,
Şcoala Profesională de Fete, Pensioanele „Regina Elisabeta” şi „Maria
Ionescu”, Şcoala Reformată şi Institutul German „Gottessegen”, Liceul
„V. Dimitriu” (particular); o grădiniţă de copii (G.A. Polydor –
directoare), Şcoala de Fete a Comunităţii Israelite Ploieşti „Ana şi Baruch
Kahane”, Şcoala Secundară de Fete „Despina Doamna”.
• septembrie 12 – Se împlinesc 25 de ani de când, în 1893, s-a pus piatra de
fundament a noii clădiri pentru Spitalul „Boldescu”.
• septembrie 18 – Noua conducere a Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti
a fost convocată de prefectul Prahovei I.A. Bassarabescu spre a fi
instalată.
• 1918 septembrie 18-1919 ianuarie – Perioada în care durează mandatul
noului Birou de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie Ploieşti:
Stelian Ţepeş – preşedinte, Tudorică Ionescu – vicepreşedinte, Mendel
Predingher – vicepreşedinte.
• septembrie 23 – Se împlinesc 45 de ani de la apariţia „jurnalului politic
literar, comercial şi ştiinţific săptămânal”, „Democratul” (1873-1903, cu
întreruperi în apariţie).
• septembrie 23 – Moare inginerul electrician şi inginerul mecanic Hugo
Lăzărescu (n. 1880), absolvent de şcoală primară, gimnazială la Ploieşti
şi al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” de aici (1898). A profesat la Soc.
„Steaua Română” şi în Câmpina (profesor).
• septembrie 24 – Sunt 30 de ani de când, în 1888, s-a constituit Societatea
corală „Deutscher Gesangverein Geselligkei” („Asociabilitatea”).
• septembrie 26/octombrie 9 – Marele Stat Major a ordonat ca militarii
detaşaţi să revină la unităţile lor.
• septembrie 15/28 – Din ordinul Komandaturii, spectacolele de seară
trebuiau să nu treacă de ora 21, iar muzica în restaurante de 21,30.
Cinematograful din liceu a fost stricat de ocupanţi. Prin berării se
produceau cupletişti cu scheciuri. Printre ei, foarte popular Ion Pribeagu.
• septembrie 16/29 – În Gara de Sud încă nu s-au înlăturat stricăciunile şi
urmele incendiului din 23 nov. 1916. În gară, ocupanţii se preocupă de

107
 expedierea prăzii în Germania, iar tot personalul e german. Plăcile
indicatoare ale trenurilor sunt tot în germană. Hala gării (fostul restaurant)
arăta şi ea neîngrijită afumată, rău mirositoare, cu clienţi militari germani
în trecere.
• octombrie – Se împlinesc 50 de ani de la începerea lucrărilor pentru
construirea Gării (de Sud), cu şantier spre est şi vest (1868).
• octombrie 3 – Cu 15 ani în urmă a început să funcţioneze Tipografia
„Prahova” (1903-1933).
• octombrie 5 – La Bucureşti, apare publicaţia „Revista critică”, „teatrală,
muzicală, artistică şi literară” (1918-martie 1919), la care va colabora
Mihail Sorbul şi în care se vor tipări, post-mortem, texte de Ion Luca
Caragiale.
• octombrie 10 – Asociaţia „Ecoul Prahovei” se reorganizează, constituind,
împreună cu corul salariaţilor Tribunalului Judeţean, condus de grefierul
N. Cutunescu, Asociaţia corală „Cântarea Prahovei”, dirijorul ei fiind
Jean Mihăilescu.
• octombrie [12] – Cu 15 ani în urmă, a apărut săptămânalul independent
„Peleşul” (1903-1904) şi s-a înfiinţat şi Tipografia „Peleşul”.
• octombrie 14 – Se împlinesc 85 de ani de la naşterea (1833) şi 20 de ani de
la moartea (1898) a negustorului, bancherului şi industriaşului Ghiţă
Ioan (Ionescu), persoană notabilă a Ploieştiului, cu funcţii administrative
şi politice, deputat Va construi clădirea fostei Prefecturi (azi, Muzeul de
Artă).
• octombrie 5/18 – S-au reconstituit inspectoratele şcolare, au revenit la
posturi numeroşi profesori şi învăţători.
• octombrie 18-noiembrie 28 – Comisia de împământenire aprobă
naturalizarea a 110 ploieşteni evrei, împreună cu copiii lor şi cu soţiile
(dacă ele erau născute în România).
• octombrie 8/21 – S-au desfiinţat cartelele de alimente şi de lemne de foc,
comerţul a fost lăsat liber, a renăscut târgul. A mai încetat specula.
Austriecii au plecat cu totul, dată fiind situaţia imperiului. Ocupanţii
germani nu mai umblă seara prin oraş. Comisia Interimară înfiinţează
compania de sergenţi de stradă pentru a împiedica dezordinea din oraş
(100 de vardişti) şi o taxă pentru paza oraşului, pe seama comercianţilor
şi a meşteşugarilor şi, mai puţin, pe seama locuitorilor proprietari de
imobile. A organizat şi prestaţia în natură, existând mulţi şomeri dintre
demobilizaţi. Pentru orfani a organizat o cantină şi un orfelinat, conduse
de dna Lelia Candiano. Grija gospodarilor era să scape de nemţi, de
măsurătoarea depozitelor şi numărarea cailor, ce puteau fi rechiziţionaţi.

108
• octombrie 24 – Se împlinesc 85 de ani de când, în 1833, s-a sfinţit Biserica
„Buna Vestire”, refăcută şi ridicată din temelii, pe str. Plevnei, nr. 2.
• octombrie 27 – Se împlinesc 60 de ani de când, în 1858, s-a sfinţit lăcaşul
din cărămidă al Bisericii „Sf. Ştefan” de pe str. Romană. Va fi distrusă
complet în timpul bombardamentelor din apr. 1944 şi se va reconstrui în
1950-1952.
• octombrie 28 – Regimentul 32 „Mircea” este din nou mobilizat pentru a
porni ofensiva de izgonire a armatelor germane din teritoriile române.
• octombrie 15/28-25/7 noiembrie – Trec prin Ploieşti Triaj trupe germane,
austriece, sârbe neînarmate spre ţara lor, după evacuarea teritoriului
ocupat din alte judeţe (Buzău). Vor debarca şi unităţi de cavalerie cu
mitraliere şi tunuri, venind dinspre Buzău, fiind cantonate în cazarma
regimentului de artilerie, dar şi o unitate de ulani şi convoaie de
automobile şi trăsuri încărcate cu nutreţ pentru cai, lăzi, soldaţi, mobilier.
• octombrie 15/28 – Moare istoricul, dr. în litere Constantin I. Giurescu (n.
1875, satul Chiojdul Mic), absolvent al Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”
Ploieşti (1888-1894), membru corespondent al Academiei Române (1909)
şi membru titular (1914).
• octombrie 30 – Ziarul „Gazeta Bucureştilor” publică, sub semnătura
„Cirus”, articolul „Ploieşti – politica locală” despre mişcările din PNL –
Filiala Ploieşti după moartea lui Al. G. Radovici, în prag de alegere a noii
conduceri, când opţiunile erau între C.I. Stoicescu, fost ministru, G.
Ionescu, fost primar, Radu R. Stanian, avocat şi prinţul Bibescu.
• noiembrie – Se împlinesc 85 de ani de la începutul funcţionării
Tribunalului de întâia cercetare din Ploieşti (1833).
• noiembrie – Se împlinesc 45 de ani de când şi-a început cursurile Şcoala
Secundară de Fete Ploieşti (1873) susţinută de Societatea pentru
Învăţătura Poporului Român – Filiala Ploieşti.
• noiembrie – Iau fiinţă consilii muncitoreşti în cadrul întreprinderilor de pe
raza oraşului (la rafinăriile „Orion”, „Vega”, „Româno-Americana” etc.).
• noiembrie-decembrie – Prefect este N. Răducanu.
• noiembrie 1 – Din ordinul Marelui Cartier General, în locul Spitalului
„Predingher”, se înfiinţează Spitalul Militar, comandt de mr. dr.
Gheorghe Ionescu. Se organizează şi se dotează cu materiale luate de la
fostele spitale ale ocupanţilor. Revenirea spitalului la starea iniţială, la 5
oct. 1920.
• noiembrie 1 – Se naşte viitorul medic primar Stelian Tămăduianu,
absolvent al Facultăţii de Medicină Bucureşti, în 1943. Medic de front,
apoi în Bucureşti şi Jitia. Din 1950, până la pensionare, în 1983,
profesează ca şef Secţie de boli interne la Spitalul Nr. 1, după ce înainte

109
 fusese la Spitalul CFR, iar după pensionare va activa la Policlinica cu
Plată (1987-2004). Are un volum memorialistic tipărit la Societatea
Culturală „Ploieşti-Mileniul III”, al cărei membru a fost. Decedat la
Ploieşti. Înmormântat la Bucureşti.
• octombrie 25/noiembrie 7 – Avioane franceze au aruncat manifeste, prin
intermediul cărora ploieştenii au aflat că Germania a fost înfrântă şi a
cerut pace.
• noiembrie 7 – Consiliul de administraţie al Societăţii „Astra Română”
exclude din rândul său pe toţi germanii. Cooptează ca membru al C.A. pe
generalul C. Coandă, pe care îl alege ca preşedinte al consiliului.
• noiembrie 8 – Se împlinesc 60 de ani de când, în 1858, s-a târnosit biserica
nou construită în mahalaua „Sf. Vasile”.
• noiembrie 9 – Se împlinesc 65 de ani de când s-a născut la Ploieşti viitorul
diplomat Ioan N. Papiniu, licenţiat în Drept, cu activitate şi în Ministerul
de Externe. Traducător de lucrări de economie. (1853, Ploieşti – 1924).
• octombrie 27/noiembrie 10 – Trupele de ocupaţie din administraţie şi cele
din cazărmi părăsesc noaptea, pe furiş, oraşul, lăsând în urmă multe
distrugeri. Piaţa din centrul oraşului s-a umplut de oameni, entuziasmaţi
de libertate, au ars toate însemnele rămase de la administraţia germană
(gherete, steaguri, tăbliţe indicatoare). Primăria a luat măsuri pentru a
proteja de devastări clădirile părăsite de administraţia germană şi pentru a
reface liniile telefonice şi telegrafice cu capitala şi cu Câmpina, distruse
de trupele de ocupaţie.
• Trupele de ocupaţie părăsesc oraşul, plecând spre Câmpina, în după
amiaza zilei, până în jurul orei 20 şi eliberând cazărmile lor de pe str.
Târgşor. Dispar firmele, emblemele ovale, drapelele şi gheretele
nemţeştii. La Primărie, casele de bani erau goale. Se arseseră
documentele inutile. Primarul, col. Ştefănescu, ajutat de consilier, cu
puţinii vardişti şi câţiva pompieri şi demobilizaţi, foşti gradaţi, a organizat
câteva grupe de pază şi de comunicare cu cetăţenii din cartierele în care
se aflau imobile părăsite de ocupanţii germani, din care, la unele, lipseau
proprietarii. Cu greu se restabilesc comunicaţiile telefonice şi telegrafice,
stricate de nemţi.
• octombrie 27/noiembrie 10 – La declanşarea remobilizării, Brigada 9
Infanterie se afla dislocată în zona Nămoloasa – Galaţi. A primit misiunea
să se deplaseze în regiunea Buzău-Ploieşti şi să preia controlul zonei după
retragerea trupelor germane.
• noiembrie 10 – La Gherghiţa, se înfiinţează Şcoala Preparatoare de
Învăţătoare, care se mută la Ploieşti din 1920, unde va funcţiona până în
1948, cu unele întreruperi.

110
• noiembrie 10-11 – Începe retragerea trupelor germane din România. O
parte a Grupului de Est al acestora trece prin Ploieşti spre Valea Prahovei
şi Predeal. Unii soldaţi germani sunt dezarmaţi de ploieşteni.
• noiembrie 11 – Revin în Ploieşti, cu trenuri româneşti, împodobite cu
drapele (10 nov., ora 10 – 11 nov., ora 16), ostaşii Regimentelor 7
Prahova şi 32 „Mircea”, spre garnizoana de origine. Au parte de o primire
triumfală, a unei manifestări populare entuziaste, condusă de prefect,
primar, Consiliul Comunal, protoiereul, preoţi, magistraţi, Camera de
Comerţ, alte instituţii. Un grup germanofob o împiedică pe dna Lelia
general C. Candiano, preşedinta Filialei „Crucii Roşii” să participe.
Ulterior, colonelul comandant al regimentului i-a prezentat, oficial, scuze,
pentru acest gest nemeritat de ea.
• 1918 noiembrie 10 – 1919 februarie 19 – Regimentul 7 a fost mobilizat la
Ploieşti până când a plecat la Braşov. Regimentul 32 „Mircea” a plecat la
30 mai 1919 la Tighina, după mobilizarea la Ploieşti, până în oct. 1921.
• noiembrie 11 – Regimentele 7 şi 32 „Mircea” reintră în Garnizoana
Ploieşti, după ce dăduseră lupte grele în Transilvania, la Dragoslavele şi
la Mărăşeşti, îndepărtând trupele ocupante, pe care le dezarmau şi
adolescenţii.
• octombrie 30/noiembrie 12 – Noul guvern al generalului Coandă numeşte
o nouă Comisie Interimară, sub preşedinţia institutorului Demetru I.
Nicolaescu. În zorii zilei, un lung convoi de automobile cu o puternică
escortă militară (Comandamentul şi Statul Major al trupelor ocupante), în
frunte cu generalul – feldmareşal Mackensen trece prin Ploieşti, spre
Câmpina, în retragere.
• octombrie 30/noiembrie 12 – Preşedinte al Comisiei Interimare este av.
Dimitrie (Dem) I. Nicolaescu, pentru o lună, până în dec. 1918. Oraşul
reintră, treptat, în starea de normalitate. Se deschid toate magazinele,
piaţa e liberă, ţăranii revin pe piaţă cu mărfuri.
• noiembrie 14 – Se împlinesc 40 de ani de când, după Războiul pentru
Independenţă, la întoarcerea din Dobrogea, reintegrată ţării, prinţul Carol
I este întâmpinat în Gara Ploieşti sărbătoreşte (1878).
• noiembrie 15 – În urma hotărârii muncitorilor, se reconstutie Sindicatul
CFR Ploieşti, pendinte de Uniunea Sindicatelor şi grupărilor sindicale ale
muncitorilor căilor ferate.
• noiembrie 5/18 – Începe reorganizarea civilă a oraşului. Piaţa reînvie. Se
afişează mercuriale. Lipseşte zahărul din comerţ, dar abundă cantităţile de
vin. Începând din această zi, toate actele oficiale se datează, din nou, după
Calendarul Iulian, prin Decizia Primăriei Ploieşti nr. 7708 din 19 nov.,
afişată pentru populaţie.

111
• noiembrie 7/20 – Se obţine autorizaţia ministerului de resort pentru
obţinerea exploatării liniei CFR Ploieşti-Văleni. În Moldova au mai
rămas, din personalul evacuat, vreo 10 funcţionari. La 23 nov. s-a reluat
exploatarea liniei Ploieşti-Văleni.
• noiembrie 21 – Se împlinesc 25 de ani de când, în 1893, în periodicul
bucureştean „Epoca” a apărut schiţa „Boborul” de Ion Luca Caragiale,
dedicată Ploieştiului prin evocarea Republicii din 1870.
• noiembrie 8/21 – Regimentul 7 Prahova Infanterie a ajuns la Buzău.
• noiembrie 8/21 – La Iaşi, se desfăşoară aniversarea a 325 de ani de la
începutul domniei lui Mihai Viteazul, Întregitor de Neam şi Ţară,
sărbătoare solemnă cu un parastas, la care au participat Regele Ferdinand
I şi Familia Regală. Era şi sărbătorirea apoteotică a jertfelor din război ale
ostaşilor din Armata Română.
• noiembrie 21 – Se naşte în satul Răcătău-Răzeşi (jud. Bacău) prof. univ.
preot Constantin Galeriu. Studii: Seminarul Teologic „Sf. Gheorghe”
Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie Bucureşti (1942) cu doctorat
(teza „Jertfă şi răscumpărare”, tipărită în 1973). Preot de ţară în satul
Podu-Văleni (jud. Ph.) (1943-1947), apoi, o perioadă îndelungată la
Biserica „Sf. Vasile” Ploieşti (1947-1973). Arestat şi întemniţat pe motive
politice şi deportat la Canal (1950; 1952-1953). Preot paroh la Biserica
„Sf. Silvestru” Bucureşti (1974-2003). Profesor la Institutul Teologic
Bucureşti (1973-), vicar al Arhiepiscopiei Bucureşti (de la 1 ian. 1990).
Personalitate a lumii teologice şi culturale naţionale. Cetăţean de Onoare
al Municipiului Bacău. Moare în august 2003 la Bucureşti şi este
înmormântat în curtea Bisericii „Sf. Silvestru”. Editor şi prefaţator de
lucrări religioase. Autor de lucrări de referinţă în publicaţiile „Ortodoxia”,
„Glasul bisericii”, „Studii teologice”, „Mitropolia Banatului”, precum şi
al vol. „Tatăl Nostru”, „Dialoguri de seară” (1991), „Viu este Dumnezeu”
(1992).
• noiembrie 8/21-11/24 – Brigada 9 Infanterie ajunge la Buzău, iar din 11
nov. la Ploieşti, bucurându-se de primiri entuziaste din partea populaţiei şi
a autorităţilor locale. În mai 1919 este dislocată în Basarabia, până în
1921.
• noiembrie 9/22 – Divizia 13 Infanterie a fost mobilizată din nou şi trimisă
pentru a doua oară în Basarabia, pentru apărarea provinciei de atacurile
ruse şi ucrainiene de peste Nistru, rămânând până în 1920.
• noiembrie 24 – Se acordă o amnistie pentru socialiştii condamnaţi de
germani, care sunt eliberaţi din închisori. După eliberarea de la
Închisoarea „Doftana”, Constantin Mănescu (în detenţie ca participant la

112
 greva de la „Steaua Română” din Câmpina), se reîntoarce la Ploieşti,
activând pentru reînfiinţarea organizaţiilor locale ale PSR.
• noiembrie 25 – În mai multe biserici, s-au slujit parastase pentru fiii
oraşului care au avut moarte de erou sau au murit din cauza epidemiilor şi
a lipsurilor.
• noiembrie 27 – La şedinţa de breaslă a lucrătorilor chelneri din Ploieşti, se
adoptă o moţiune privind insuficienţa salariilor şi despre alte nevoi
materiale.
• noiembrie 28 – Regimentul 3 Vânători Ploieşti trece Carpaţii şi duce lupte
împotriva forţelor ungare, începând din ianuarie 1919 până în noiembrie.
Este dislocat la Cluj, între ian.-iun. 1920.
• noiembrie 30 – Se împlinesc 75 de ani de la naşterea profesorului şi
publicistului Nicolae Crapellianu, care, din 1864, este primul profesor de
matematici din Ploieşti, la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”, unde va fi şi
director (1868-1869, 1891-1899), a avut funcţii în administraţie. Autor de
valoroase manuale şcolare, tipărite în Ploieşti. (1843-m. după 1899).
• decembrie 1 – Dimineaţa, prin Gara Ploieşti, trec trenurile regal şi
guvernamental care vor duce oficialităţile la Bucureşti, pentru intrarea
triumfală. Bucureştiul redevine capitala ţării. Oprit pentru 10 minute în
Gara Ploieşti, trenul regal a fost întâmpinat de mulţi ploieşteni cu urări de
bun venit. Regele Ferdinand I a mulţumit prefectului pentru primire, iar
regina Maria a strâns la piept buchetul de flori primit din partea celor ce i-au
întâmpinat. În sunetul fanfarei şi al uralelor locuitorilor, trenul a plecat
apoi spre Bucureşti.
• decembrie 1 – La Marea Adunare de la Alba-Iulia, cu prilejul consfinţirii
reîntregirii neamului, Automobil Clubul Român a organizat o deplasare
cu automobile proprii la această manifestare. Printre cele 14 delegaţii din
judeţe, a fost şi una din Ploieşti, reprezentând jud. Prahova.
• decembrie 2 – Prefectura a transmis invitaţii autorităţilor şi notabilităţilor
oraşului la sărbătorirea evenimentului Marii Uniri. Numeroşi locuitori s-au
adunat la Biserica „Sf. Ioan”, unde s-a făcut o slujbă de pomenire a
ostaşilor căzuţi în anii războiului pentru reîntregirea neamului. A urmat
un „Te-Deum” de mulţumire, pentru victorie şi realizarea unirii, oficiat de
un sobor de preoţi în frunte cu protopopul Ploieştilor. Apoi preoţii au
cântat „Troparele Biruinţei”, care au fost reluate de credincioşii prezenţi
în incinta bisericii şi în afara ei. După câteva alocuţiuni, a vorbit prof. C-tin
G. despre însemnătatea zilei de 1 Decembrie. S-a intonat cântecul
„Deşteaptă-te, române!” şi apoi a urmat o impresionantă „Hora Unirii” în
sunetele fanfarei. Seara a fost o recepţie la Prefectură, o retragere cu torţe.

113
• decembrie – Constantin Mănescu îşi reia activitatea în PSDR – Secţiunea
Ploieşti, devenit PSR. Este ales secretar al Comisiei locale a sindicatelor.
• decembrie – Se constituie Partidul Ţărănesc, condus de învăţătorul Ion
Mihalache (în conducere era şi Constantin Stere). Organizaţia Ploieşti a
partidului a avut ca principal obiectiv lupta împotriva liberalilor.
• decembrie – Se constituie Asociaţia „Pe aicea nu se trece” Ploieşti, în scop
de „asanare a moravurilor şi de apărarea interselor membrilor asociaţiei”,
a invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, după cum se menţionează
în „Statutul” asociaţiei.
• decembrie – După revenirea din refugiu, Partidul Naţional Liberal –
Organizaţia Prahova îşi desemnează conducător pe av. Ion Ionescu-
Quintus care va păstra şefia partidului până în 1933, la decesul său.
• decembrie – La Bucureşti, apare revista „Lectura pentru toţi” (1918-ian.
1920), la care va colabora şi Radu Cosmin.
• decembrie 5 – La Berăria „Moldavia” are loc banchetul organizat de
oficialităţile locale în onoarea Brigăzii a 9-a Infanterie reveniţi în
garnizoana de bază, Ploieşti. Ţin discursuri: col.(r.) Ion Ştefănescu, ex-
senatorul George Dobrescu, primarul Ion Ionescu-Quintus, prefectul
judeţului, Ion Niculescu, deputatul Silvan Becescu, prof. Grigore Niculau
ş.a.
• decembrie 7 – Dintr-o notă informativă se află că 30 de comersanţi şi-au
propus, la o întâlnire în Berăria „Moldova”, să ceară despăgubiri statului
pentru pagubele aduse de ocupanţii germani.
• decembrie 10 – 38 de persoane deportate de nemţi în Bulgaria, reîntoarse
după un an la Ploieşti, s-au adunat la Biserica „Sf. Ioan”, unde s-a
organizat un Te-Deum. Au vorbit şi preoţii Vasilescu şi Ionescu-Lungu,
cerând ca faptele nepatriotice să fie pedepsite.
• decembrie 10 – În locul consiliilor de administraţie instalate de guvernul
Marghiloman în lumea industrială şi în comerţ, dizolvate acum, se
constituie noile organe de conducere. La Rafinăria „Vega”, de exemplu,
dr. Lessen a fost înlocuit de ing. Nazarie, iar la Rafinăria „Standard” vine
dr. Aisimann. În posturile medii au fost aduşi demobilizaţi. Se
reconstituie asociaţiile de salariaţi, funcţionari şi muncitori. Ploieştiul
simte reînceperea vieţii sociale şi de familie.
• decembrie 15 – Are loc o „şedinţă plenară” – se pare prima de după război
– a secţiunilor din Ploieşti ale Partidului Socialist din România; au luat
cuvântul Alexandru Dunăreanu şi Constantin Mănescu – vechi cadre ale
mişcării social-democrate din Valea Prahovei.
• [după 13 decembrie] – Secţiunea din Ploieşti a Partidului Socialist din
România (secretar Al. Dunăreanu) şi Comisia locală a sindicatelor

114
 (secretar C-tin Mănescu) înaintează autorităţilor o adresă, în care
protestează împotriva reprimării greviştilor bucureşteni din 13 dec.,
cerând eliberarea celor arestaţi. A avut loc la Ploieşti şi o demonstraţie de
protest, la care au participat peste 7000 de muncitori.
• decembrie 17 – Comisia locală a sindicatelor şi Secţiunea Ploieşti a
Partidului Socialist din România redactează un memoriu cuprinzând
revendicări de ordin economic. Pentru că la 22 decembrie patronii nu
îndeplinesc revendicările, conform înţelegerii din 19 dec., peste 3000 de
muncitori ploieşteni au întrerupt lucrul şi au protestat în faţa sediului
sindicatelor.
• decembrie 20 – La Ploieşti, ia fiinţă primul club al Ligii Poporului –
ulterior Partidul Poporului, sub conducerea generalului Alexandru
Averescu – la iniţiativa unor personalităţi foste conservatoare, liberale şi
naţionaliste, precum: Mircea Temistocle, Gheorghe Chirică, Ion
Brezeanu, Ioan G. Obrocea, A.G. Lăzărescu, Dimitrie zis Mituş
Dumitrescu şi alţii; cel din urmă este desemnat în funcţia de preşedinte.
La puţină vreme va fi editat oficiosul „Îndreptarea Prahovei” sub redacţia
profesorului Raul Bulfinschi.
• decembrie 21 – S-a emis un Decret-Lege pentru despăgubirea celor jefuiţi
de trupele de ocupaţie, ceea ce declanşează un val de petiţii, consemnate
în documentele de arhivă. Printre semnatari: Maria N. Duşescu,
directoarea Şcolii Nr. 2 de Fete din str. Elena Doamna, institutorul G.
Popescu şi încă mulţi alţii.
• decembrie 21 – Se înaintează Serviciului de Higienă mai multe prostituate
clandestine, ca să li se facă controlul de sănătate. Dacă se dovedea a fi
sănătoase, erau eliberate.
• decembrie 22 – Se împlinesc 35 de ani de când, în 1883, s-a sfinţit biserica
din suburbia „Sf. Vasile”.
• decembrie 22 – În condiţiile neîndeplinirii, de către patronate, a
revendicărilor economice solicitate de Comisia locală a Sindicatelor şi de
Secţiunea Ploieşti a P.S.R. (în 17 şi 19 dec.), peste 3000 de muncitori
demonstrează în faţa sediului sindicatului. Prefectul le dă asigurări că va
interveni pentru aprobarea revendicărilor.
• decembrie 25 – Se întorc la Ploieşti din Moldova, cei 10 funcţionari ai
CFR Ploieşti-Văleni care au venit cu un tren de 6 locomotive aducând
sculele şi arhiva liniei.
• decembrie 24/25 – Coruri de colindători marchează evenimentul
Sărbătorilor de iarnă: „Ceremonialul”, corul Agraru de la Biserica „Sf.
Ştefan”, Corul de la Biserica „Sf. Ştefan”, Corul de la Biserica „Sf.

115
 Ecaterina” (psalţi elevi ai lui Gh. Comişel), corul lui Jean Mihăilescu din
suburbia „Sf. Haralambie”.
• decembrie 12/25 – PNL revine la guvernare prin cabinetul condus de
prim-ministrul I.I.C. Brătianu. Acest lucru aduce la conducerea judeţului
o administraţie civilă. Prefect – Dem. I. Nicolaescu, vicepreşedintele PNL
– Prahova, primar – av. Ion Ionescu-Quintus. Printre problemele
administraţiei ploieştene au fost: refacerea economică şi a căilor de
transport şi de comunicaţie, refacerea clădirilor publice, chestiunea
locuinţelor, aplicarea decretelor de expropriere agrară, revenirea
refugiaţilor, pregătirea alegerilor parlamentare etc. Secretar al Primăriei –
Nicu Eftimiu, contabil-şef – Ioan Ioachimescu, arhitect şef – Toma
Socolescu. Proiect de buget – peste 4,5 milioane lei.
• Avocatul Ion Ionescu-Quintus rămâne preşedinte al Comisiei Interimare la
Ploieşti, până în noiembrie 1919. El a acordat atenţie organizării
serviciilor comunale şi competenţei funcţionarilor angajaţi.
• decembrie 25 – Regimentul 6 Călăraşi Ploieşti primeşte ordin de deplasare
în Basarabia, dar este pus la dispoziţia Diviziei 6 Infanterie Focşani,
participând apoi la luptele din Ungaria, până la 22 oct. 1919. Se
reînapoiază la Ploieşti în nov. 1920.
• decembrie 13/26 – După greva de la Bucureşti, conducerea centrală şi
locală a PSR şi a sindicatelor a fost arestată. Constantin Mănescu a fost
deţinut la Închisoarea „Văcăreşti” (eliberat în apr. 1919).
• decembrie 26 – Contribuţia de la Templul Israeliţilor de Rit Occidental
pentru instituţiile fundamentale, conform procesului-verbal nr. 93, a fost
de 400 lei.
• decembrie 26 – Plata enoriaşilor de rit spaniol pentru întreţinerea
instituţiilor fundamentale, conform procesului-verbal nr. 93, era de 400
lei.
• decembrie 28-30 – Se împlinesc 20 de ani de când la Ploieşti s-au ţinut
lucrările primului Congres învăţătoresc din România (1898).
• 1918 decembrie 29-1919 noiembrie 7 – La Ploieşti, apare periodicul
„Lanterna literară şi politică”; director – Ioan D. Polidor (director al
Poliţiei Ploieşti), administratori erau Atanase M. Dinu şi Gheorghe
Apostolescu; apar 40 de nr., fiecare cu 2 pagini de format mare. Pe prima
pagină sunt „publicaţiuni” ale Tribunalului Prahova şi reclame, pe
cealaltă apar ştiri, comentarii pe teme politice şi sociale şi „producte”
literare, cronici teatrale, şi „Cronica medicală”.
• (sfârşitul anului) – Este finalizată construcţia Spitalului de copii
„Predingher” şi este donată Statului.

116
• (sfârşitul anului) – Constantin Stere este arestat şi deţinut în Închisoarea
„Văcăreşti”, sub acuzarea de propagandă antinaţională în timpul
războiului. Va fi eliberat după trei săptămâni, fără a i se justifica dosarul,
construit, chipurile, pe articolele sale din ziarul „Lumina”, editat de el la
Bucureşti. Înscenarea juridică îl determină să se retragă din viaţa politică.
• Bugetul Primăriei pe anul 1919/1920 a însumat 3091373,87 lei.
• (după ~) – Colonelul şi istoricul militar Constantin Zagoriţ revine la
Ploieşti, la comanda Centrului de recrutare şi apoi al Garnizoanei Ploieşti,
până în 1938 când este trecut în rezervă.
• În perioada imediat următoare încheierii războiului îşi reiau activitatea
societăţile: Uzina Metalurgică Ploieşti, „Ferum”, „Vezuviu”, Atelierele
Mecanice, „Concordia”, „Prometheus” ş.a. (în domeniul metalurgiei),
„Avântul” S.A. (sticlărie), „V.C. Pătraşcu” şi „Gh. Bărbulescu”
(cherestea), „Frăţia” (cărămizi), multe tăbăcării, „Dorobanţul” S.A.,
„Ancora” (Moţoiu) (textile şi tricotaje), „Progresul”, Fabrica de Uleiuri
Minerale, brutăriile, fabricile de conserve, de mezeluri şi lactate, de
băuturi spirtoase, alcool şi vinuri, morile, măcelăriile etc., fabricile de ape
gazoase, atelierele de încălţăminte şi pălării, de pielărie şi tăbăcărie. Nu s-au
putut baza decât parţial pe despăgubirile de război pentru refacere după
distrugerile de război.
• (după ~) – Istoria generală a petrolului consemnează importante fapte şi
fenomene care integrează definitiv Ploieştii în rândul marilor centre
producătoare din Europa şi din lume.
• I.M. Popescu semnează paginile memorialistice „Jurnal de tranşee. Clipe
trăite în războiul din 1916-1918” la rubrica „Pagina literară” din revista
„Şcoala Prahovei” (nr. 1-10, 1936, în nr. 1-7, 1937 şi în nr. 1-2 şi 5-6,
1938).
• Romanul „Câmpia de foc” de Ion Aramă (Ed. Militară, 1977) evocă
participarea Regimentului 32 „Mircea” din Ploieşti la Primul Război
Mondial.
• Cercetătorii istorici prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu şi prof. dr. Constantin
Dobrescu semnează studiul „Viaţa social-politică în Ploieşti în perioada
1918-1944”.
• În 2000, publicaţia „Arhivele Prahovei” – vol. V (Ploieşti) publică studiul
„Regimul militaro-politic al ocupaţiei germane în judeţul Prahova” de
prof. dr. Polin Zorilă.
• În 2011, prof. dr. Polin Zorilă a redactat teza sa de doctorat „Prahova în
anii Primului Război Mondial” (Universitatea Bucureşti, 284 p. ms.).

117
 BIBLIOGRAFIE

• BAICU, Ion Şt., POPESCU, Paul D., „Istoria Prahovei în date”, Partea I,
Ploieşti, CCESPh & Bibl. Jud. „N. Iorga”, 1977.
• BAICU, Ion Şt., VRÂNCEANU, Costin, „O istorie a social-democraţiei
din Ploieşti şi din Valea Prahovei, 1870-1948”, Ploieşti, Editura „Ploieşti-
Mileniul III”, 2008.
• CHIRULESCU, Marian, MARINICĂ, Gheorghe, SANDU, Mihaela,
„Istoria Ploieştiului în date”, Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”,
2010.
• CHIRULESCU, Marian, POPESCU, Paul D. ş.a., „Personalităţi
prahovene. Dicţionar biobibliografic”, 2 vol. (Vol. 1, Ed. 2, Ploieşti,
„Premier”, 2002; Vol. 2 – manuscris).
• CHIRULESCU, Marian, DINU Oana, SANDU, Mihaela, „Publicaţii
periodice prahovene (1867-2008)”, Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul
III”, 2008.
• CHIRULESCU, Marian, „Sportul ploieştean. Cronologie” (manuscris).
• CHIRULESCU, Marian, „Şcoala Prahovei (Ploieşti, 1932-1944), Indice
bibliografic”, Ploieşti, Bibl. Jud. „N. Iorga”, 1998.
• CHIRULESCU, Marian, „Viaţa literară ploieşteană. Cronologie şi
bibliografie (sec. XVIII-2016)”, Ploieşti (în curs de apariţie).
• DEBIE, Carol Nicolae, „O cronică ploieşteană 1825-1974, Muzica în viaţa
oraşului Ploieşti, Cartea III, Diletanţii, 1907-1949”, Ploieşti, Editura
„Ploieşti-Mileniul III”, 2006, pp. 135-151.
• DOBRESCU, Constantin, PETRESCU, Ion C., „Viaţa cotidiană
ploieşteană în documente de presă”, Ploieşti, „Elapis”, 2009, pp. 178-181.
• DUMITRESCU, Nicolae, ILIE, Constantin, „Columne peste timp.
Profesor-arhitect Toma T. Socolescu, 1883-1960”, Ploieşti, Editura
„Ploieşti-Mileniul III”, 2010.
• DUMITRESCU, Nicolae, „Ploieşti – Orizonturi culturale”, Ploieşti, CJPh
& Muzeul Jud. de Istorie şi Arheologie Ph., 2005.
• DUMITRU, Ion, „Învăţământul preuniversitar ploieştean. Monografie”,
Ploieşti, „Karta-Graphic”, 2007.
• DUMITRU, Ion, „Monografia unei instituţii cultural-pedagogice, Liceul
Pedagogic Ploieşti”, Ploieşti, „Karta-Graphic”, 2008.
• GEALĂ, Laura-Cristina, „Istoricul Cultului Mozaic din Ploieşti”, Ploieşti,
Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2004.
• GOGULESCU, Aurelian, VRÂNCEANU, Costin, CIOBANU, Maria,
„Camera de Comerţ şi Industrie Prahova. Tradiţie şi continuitate, 1864 -
1949, 1990-2010”, Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2010.

118
• GROŞESCU, Ioan, „Mahalalele Ploieştilor”, Ploieşti, „Karta-Graphic”,
2008.
• HRISTODORESCU, Nicolae, „Când era bunica fată” [file din istoria
presei prahovene], Ploieşti, „Karta-Graphic”, 2011.
• LAZĂR, Traian D., „Constantin Mănescu şi vechea mişcare socialistă”,
Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2015.
• MANOLACHE, Constantin, CHIRULESCU, Marian, STOIAN, Gabriel,
„Cărţi tipărite în judeţul Prahova. Repertoriu colectiv”, Ploieşti,
„Libertas”, 2009.
• ***Marea Carte a Ploieştilor”, coordonatori C-tin N. Trestioreanu, Gh.
Marinică (colectiv de autori), 2 vol. (Vol. 1, Aşezare geografică,
Populaţie, Istorie, Administraţie, Servicii publice, Poliţie, Jandarmi,
Armată, 2011; Vol. 2, Economie, Comerţ, Industrie, Meşteşuguri,
Construcţii, Transporturi, 2016), Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”.
• MARINICĂ, Gheorghe, COSMA, Mircea, „Apostolul se-ntoarce din
surghiun. In memoriam Constantin Stere”, Ed. 3, Ploieşti, „Printeuro”,
2010.
• NĂCHILĂ, Petre, MOGA, Vasile, LAZĂR, Traian D., „Sub semnul
Minervei, Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti”, Piteşti,
„Nomina”, 2014.
• NEAGU, Constantin, „Enciclopedia sportului ploieştean”, Ploieşti, Editura
„Ploieşti-Mileniul III”, 2014.
• POPESCU, Paul D., „Documente de piatră şi bronz ale municipiului
Ploieşti”, Ploieşti, CCAPl., 1969.
• POPESCU, Paul D., „Municipalitatea ploieşteană”, Ploieşti, Primăria
Municipiului Ploieşti, 2010.
• POPESCU, Paul D., „Ploieşti 2000. Ghid”, Ploieşti, Primăria Municipiului
Ploieşti & „Noel Computers”, 2000.
• POPESCU, Paul D., „Ploieşti-Mileniul II. O istorie în date şi imagini”,
Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2003.
• RĂDUŞ, Mariana, POPESCU, Paul D., „Între aspiraţii şi împliniri, 1864-
1989, Liceul „I.L. Caragiale” Ploieşti, Schiţa monografică”, Ploieşti,
1989.
• RÂPEANU, Constantin M., SIMACHE, Nicolae I., „Contribuţii la
istoricul presei prahovene”, extras, Ploieşti, Muzeul de Istorie, 1970.
• RÂPEANU, Constantin M., SIMACHE, Nicolae I., „Contribuţii la
istoricul editurilor prahovene”, extras, Ploieşti, Muzeul de Istorie, 1970.
• SEVASTOS, Mihail, „Monografia oraşului Ploieşti” (colectiv de autor),
Bucureşti, „Cartea Românească”, 1937 (ediţie anastatică, Ploieşti, 2002).
• UCRAIN, C., CHIPER, C., „Personalităţi militare prahovene”.

119
• VRÂNCEANU, Costin, „O istorie a liberalismului politic în Prahova,
1875-1948”, Ploieşti, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2007.
• *** „Atitudini” (2014-2017) – articolele semnate de Constantin Dobrescu,
I. Popa.
• *** „Prahova” (2008-2009) – ciclurile de articole „Casa Socolescu” şi
„Memoria zidurilor” de Paul D. Popescu.
• *** „Prahova eroică” (2012-2016).
• *** „România literară”, nr. 15, 7 apr. 2017, pp. 14-15 – articolul „Nichita
Stănescu – radiografie genealogică” de Mircea Coloşenco.

Notă: Toate volumele cuprinse în acest capitol au bibliografie proprie

indicând lucrările consultate pentru redactarea lor.

120
 CUPRINS

Argument ...................................................................................................... 5
Coordonate istorice generale ........................................................................ 9
Statistică. Demografie ................................................................................. 13
Administraţia locală .................................................................................... 14
Urbanism. Arhitectură. Servicii edilitar-gospodăreşti ................................ 19
Viaţa socială şi politică ............................................................................... 24
Viaţa religioasă. Biserici ............................................................................. 27
Organizare judecătorească .......................................................................... 34
Armată. Poliţie. Jandarmerie. Pompieri ...................................................... 38
a. Armată ................................................................................................. 38
b. Poliţie .................................................................................................. 45
c. Jandarmerie ......................................................................................... 46
d. Pompieri .............................................................................................. 46
Viaţa economică ......................................................................................... 47
a. Generalităţi .......................................................................................... 47
b. Finanţe. Bănci ..................................................................................... 48
c. Comerţ ................................................................................................. 50
d. Industrie .............................................................................................. 51
d.1. Industria de petrol ......................................................................... 52
d.2. Alte industrii ................................................................................. 54
d.3. Transporturi. Telecomunicaţii ...................................................... 57
d.4. Oameni de seamă .......................................................................... 59
e. Agricultură .......................................................................................... 63
Ocrotirea sănătăţii ....................................................................................... 65
Învăţământ .................................................................................................. 69
Ştiinţe .......................................................................................................... 79
Cultură ........................................................................................................ 82
Artă ............................................................................................................. 83
Viaţa literară ............................................................................................... 86
Tipar. Carte. Periodice ................................................................................ 91
Sport ........................................................................................................... 93
Evenimente datate complet ......................................................................... 94
Bibliografie ............................................................................................... 118

121