Sunteți pe pagina 1din 6

Reformele lui Al.I. Cuza.Reforma Instructiunii Publice.

Sfarsitul secolului al XIX-lea sau mai exact anii in care colonelul Alexandru Ioan Cuza a
fost desemnat domnitor al celor doua principate romane, Tara Romaneasca si Moldova,
a adus importante schimbari care au avut un rol deosebit de important pentru
dezvolaterea si modernizarea structurilor economice, politice si sociale, dar si
deschiderea drumului spre obtinerea independentei tarilor romane fata de puterile
occidentale si orienale suzerane.

Alexandru Ioan Cuza a fost una dintre cele mai de seama personalitati ale istoriei
romanesti datorita inteligentei, abilitatii si perseverentei de care a dat dovada pe tot
parcursul domniei sale.S-a nascut pe data la 20 martie 1820 la Barlad si a facut parte din
miscarea reformista de la 1848 din Iasi, fiind pentru scurt timp exilat la Viena, de unde a
fost eliberat cu ajutor britanic. In anii ’50 a ocupat diverse functii administrative si a fost
constant avansat in grad.1

Profitand de un viciu de forma a Conventiei de la Paris, care nu interzicea explicit


alegerea aceleiasi personane in ambele principate , deputatii romanii l-au ales pe
Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859), apoi si al Tarii Romanesti (24
ianuarie 1859). Suportul lui Napoleon al III-lea a fost decisive pt dubla alegere, acesta
fiind de acord cu unirea romanilor. Astfel in aprilie 1859, Conferinta de la Paris a
puterilor garante recunostea unirea celor doua principate sub acelasi domnitor.
Incepand cu acea zi soarta Tarilor Romane parea a se indrepa pe un drum al realizarii
ceea ce avea sa aduca cu timpul prosperitate si mai mare libertate romanilor.

1
Mihai Barbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria Romaniei, Ed.
Corint, 2007, p.307
In timpul domniei sale, Cuza a reusit punerea in aplicare a mai multor reforme
radicale de natura economica, sociala si politica pe care Principatele dunarene le
necesitau pt a-si urma drumul spre modernizare.

Una dintre principalele reforme, cu importante urmari in evolutia diverselor paliere


statale, este aceea a secularizarii averilor manastiresi. Aceasta reforma nu afecta doar
relatiile interne ale statului roman cu Biserica Ortodoxa Romana, dar si pe cele externe
cu inaltii ordodocsi rasariteni care aveau de castigat sume importante de bani de pe
urma manastirilor inchinate. Astfel stoparea scurgerii peste hotare a veniturilor
manastirilor inchinate a reprezentat un pas important in dezvoltarea economica a
statului roman modern.

Reforma, care a fost pusa in practica in decembrie 1863 stipula nationalizarea


averilor manastiresi inchinate sau neinchinate. Astfel autoritatile romane voind sa
preintampine acuzatia de masura discriminatorie si xenofoba (inevitabil daca
secularizarea ar fi privit numai averile manastirilor inchinate) 2. Secularizarea manastirilor
aducea in patrimonial statului roman o suprafata mai mare de un sfert din suprafata
tarii. Pentru ameliorarea relatiei statului roman cu cele rasaritene, in deosebi Turcia,
Rusia si Anglia a fost necesara o despagubire de 82 de milioane de lei plus
“angajamenul statului roman de a adauga la suma despagubirii o suma de 10 milioane
de lei pentru construirea unui spital si a unei scoli la Constantinopol” 3

O deosebita insemnatate au reprezentat-o cele doua legi de organizare a


administratiei locale, anume “Legea comunala” si “Legea pt infiintarea consiliilor
judetene”, promulgate in luna martie a anului 1864. Prima lege prevedea ca unitate
teritoriala sa fie comuna, iar cea de-a doua stabilea institutiile de conducere la nivelul
judetean.

2
Nicolae Isar, Istoria moderna a romanilor 1774/1784-1918, Editura Universitara, Bucuresti, 2006, p. 260
3
Idem 3, p. 260-261
Legea agrara care se lasa asteptata de catre marea majoritate a taranilor romani inca
de la inceputul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost in cele din urma promulgata
dupa lungi dispute cu membrii partidului conservator condus de Barbu Catargiu, dar si
cu membrii gruparii radical liberala, zisa “a rosilor”. Legea prevedea improprietarirea
taranimii pe loturile pe care acestia le munciseara de-a lungul timpului dar si
desfiintarea clacii si altor servituti. Intinderea suprafetelor de improprietarire era
determinate de numarul de vite pe care fiecare taran il detinea. Astfel, taranii fruntasi
cu 4 vite prmeau o suprafata mai mare decat taranii mijlocasi si clacasi cu un numar de
vite mai mic. Vanzarea terenurilor primite era interzisa pe o perioada de 30 de ani.

O alta lege de o mare anvergura in domeniul invataturii si culturii nationale este


“Legea instructiunii publice”, care s-a dovedit a fi un proces lent, dar cu rezultate
notabile. Promulgata in decembrie 1864, legea oferea gratuitate si obligativitate a
invatamantului primar, dar si dezvoltarea celorlalte ramuri ale invatamantului
romanesc, secundar si superior.4

Se pot observa preocupari pentru largirea retelei de scoli primare, care nu apartin
doar mediilor urbane, ci ele vin si din partea populatie satesti. Se poate vorbi de o
solidaritate a populatie in acest domeniu, chiar daca nu toate categoriile inteleg
importanta acestei decizii. Opozitia care se impotrivea aprobarii legii era constituita in
mare parte de membrii partidului conservator. Argumentele invocate de acestia
porneau de la o anumita baza reala, dat fiind rolul pe care copiii il aveau in gospodaria
taraneasca.

Decizia lui Cuza de a nu sanctiona Legea dupa votarea ei de catre Adunarea


legislativa, era cat se poate de indreptatita, domnitorul “nu voia sa lase acestei Camere
– care-i facuse o opozitie indarjita atat in privinta legii rurale, cat si a cele electorale si pe

4
Idem 3, p. 271
care avea s-o dizolve peste cateva zile – putinta de a arata opiniei publice ca era in stare
si de o atitudine constructive, nu numai de opozitie sistematica” 5

Conform primului biograf si colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie


Bolintineanu, domnitorul nu punea mare accent pe problemele invatamantului si culturii
nationale, fiind considerate mai putin importante. Din acest punct de vedere, Cuza Voda
este aspru criticat de fostul sau cloaborator si ministru al cultelor, care de altfel il
elogiaza pentru adoptatrea celorlalte reforme din cadrul social-politic. Corespondenta
din august 1859, dintre Alexandru Ioan Cuza si Durio, consulul Sardiniei la Galati
sugereaza interesul ridicat al lui Cuza Voda fata de invatamantul si cultura in
principatele unite romane. In corespondenta erau mentionate neglijenta academiilor
autohtone fata de problemele invatamantului si importanta “ca fiecare locuitor sa stie
in curand a scrie si a ceti pentru ca sa profite pentru industria sa de informarile
folositoare ce ar gasi in carti bune si special”6

Legea urmarea extinderea invatamantului satesc, cat si ridicarea nivelului pregatirii.


Rezultatele cele mai importante fiind obtinute in Moldova, unde realizarile in acest
domeniu ramasesera in urma acelora din Tara Romaneasca. De asemenea s-au luat
masuri pentru imbunatatirea pregatirii invatatorilor, dar s-au incercat solutii pentru
rezolvarea problemelor manualelor, facandu-se eforturi pentru crearea undei tipografii
scolare la Iasi (la Bucuresti exista cea de la Sf. Sava). Necesitatile invatamantului mediu
si superior nu au fost neglijate, studentii “Facultatii filosofice” si cei ai Facultatii de drept
fiind sustinuti cu burse de merit la Paris dar si la universitati din Germania si Italia, ceea
ce a asigurat o legatura mai larga cu scoala si stiinta occidentala. 7

Indiscutabil cea mai importanta dintre masurile in domeniul cultural, luate la


inceputul domniei lui Cuza, este aceea privind infiintarea, in octombrie 1860, primei
5

6
Corespondenta lui Al.I.Cuza cu consulul Sardiniei la Galati Durio apud. Vol. Cuza Voda in memoriam, p. 456
7
V. Cristian, Al.I. Cuza fata de problemele invatamnatului si culturii nationale, in Cuza Voda in memoriam, sub
coordonarea lui L.Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, ed. Junimea, 1973, p. 453-454
universitati romanesti la Iasi (care si astazi poarta numele intemeietorului ei) si a
universitatii intemeiate patru ani mai tarziu la Bucuresti in 1864.

Infiintarea universitatilor de la Iasi si Bucuresti nu i se datoreaza in totalitate doar lui


Alexandru Ioan Cuza ci si prim-ministrului epocii respective, Mihail Kogalniceanu, care a
adus un aport considerabil modernizarii culturale din Principate.

Interesul statului s-a indreptat si asupra aspectului utilitar al dezvoltarii stiintei. Astfel a
fost infiintata o comisie pentru a stabili mijloacele cele mai potrivite pentru studiul
geologic in spatial romanesc, prevazandu-se fonduri pentru materializarea proiectelor.

Preocuparea lui Cuza pentru problemele stiintei si culturii apare evidenta din
initiative sa de a dona, la 23 martie 1863, suma de o mie de galbeni a caror dobanda
trebuai sa serveasca la “premieri pentru cel mai bun uvragiu stiintific scris in limba
romana asupra unei propuneri data de Consiliul Superior al Instructiunii Publice”, pentru
primul an stabilindu-se ca obiect traducerea primei carti din “Eneida” lui Vergiliu. 8

Importanta “Legii Instructiunii Publice” ofera o imagine palida si incomleta a rolului pe


care Alexandru Ioan Cuza l-a avut in dezvoltarea culturii noastre nationale.
Insemnatatea lui nu rezida exclusiv in politicile abordade si in reforme ci si in
semnificatia simbolica a acestuia. Astfel el este primul domnitor ales , devenit simbol al
unirii si implicit al implinirii aspiratiei nationale, devenind astfel initiatorul unui adevarat
proces de modernizare, atat a statului cat si a culturii si gandirii romanesti , demers
continuat de Carol I si Ferdinand, aliniind Romania statelor europene.

Bibliografie:

8
Idem 7, p. 463
 Mihai Barbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea,
Pompiliu Teodor, Istoria Romaniei, Ed. Corint, Bucuresti, 2007
 Nicolae Isar, Istoria moderna a romanilor 1774/1784-1918, Editura
Universitara, Bucuresti, 2006
 L.Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Cuza Voda in memoriam, ed. Junimea,
Bucuresti, 1973
 Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, ed. Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 2008