Infuzia de f nere e

https://biblioteca-digitala.ro
 „Nu se poate concepe înfăptuirea socialismului şi comunismului
fără a aşeza
la baza întregii activităţi cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii in toate domeniile,
· ale cunoaşterii umane in general!
Ne aflăm într-un asemenea stadiu de dezvoltare cînd ştiinţa şi tehnica devin factori hotărîtori
pentru progresul gen.::ral al omemru,
cu atît mai mult pentru construcţia cu succes a socialismului şi comunismului!"
Filmul de şti'inţă, o preocupare de prim plan
a documentarului românesc
Accesul la
I vieţii
ntensitatea contemporane. dinamica
si salturile fără precedent ce se realizează în
universul cunoaşterii ridică acut problema
gasirii mijloacelor adecvate şi eficiente care
să aducă descoperiri şi cunoştinţe, obţinut e
adesea prin metode şi tehnici sofisticate, in
limbaje inteligibile la nivel de mass media, şi
prin intermediul acestora să fie transmise pu
blicului, mai exact publicurilor.
Unul dintre aceste mijloace îl reprezintă a1 •
senalul plastic şi benefic al artei cinemato
grafice, care , continuu, îmbogăţeş te ca nu-
măr, valoare şi culoare, pelicula dedicată şti­
inţei. Am avut un nou prilej de a mă convinge
de acest adevăr participÎnd În juriul care a
acordat „ Cupa de cristal" 1967, ediţia a 19-a,
documentarelor ştiinţifice produ se de Stu-
dioul •.Alexandru Sahia".
Dintre filmele vizionate s...a remarcat (pri-
mind şi premiul I) filmul M•- •Ir..,.
care, prin regia. prin imaginea şi Ilustraţ ia
muzicală. realizate de Augustin MOsoia şi
Florin Gioroc, a reuşit să prezinte în intFeaga
şi riguroasa sem nificaţie ştiinţifică şi umană
aplicarea salvatoare a metodei originale ro-
mâneşti de operaţie pe cord deschis.
O impresie plăcută Iace filmul SuMt fi cu-
loare (Premiul li) care, prin utilizarea şi îmbi-
narea armonioasă a imaginii realizată de Lau-
renţiu Mărculescu, într-o regie bine condu„să
de Mircea Popescu, prezintă şi explică unele
fenomene din viata plantelor carw, deşi ades
observate, au râmas necunoscute sub aspec-
tul înţelegerii cauzelor ce le produc, a efecte-
lor ce le pot determina. Subiectul şi calitatea
realizării ne oferă un reuşit exemplu de ceea
ce ar trebui să fie popularizarea ştiinţei in
im}tgine. • panoramate. la prezentarea filmului, însă,
ln acelaşi context şi aproape de calitatea
filmului cilal se evidenţiază prin modalitate
atractivă, expresie artistică şi prezentare cî-
teva mme de investigaţie şi analiză în biolo-
gia modernă (Cillna albi de Mircea Popescu
şi L. Mărculescu, Simln!• recoltelor de per-
formanţi
pe_scu).
de Gheorghe Naghi şi Victor Po-
·
ln fond, studiem o lume invizibilă (nivele
celulare, subcelulare, moleculare), inaccesi-
bilă cunoaşterii prin mijloacele comune de·
care dispune ştiinţa umană {văz. simţ, per-
cepţie, inţeleqere. etc.), dezvăluitâ numai prin
mijloace de maltă tehnicitate.
O confuzie care, după părerea noastră ,
poate deveni gravă nu numai pentru public,
dar şi pentru imaginea pe care nespecialistul
şi-o face despre ştiinţă, facilitată de modul
cum sint realizate unele· filme, se referă la
substituirea cercetării experimentale a aşa
numitei cercetări fundamentale, cu cerceta-
rea practicâ aplicativă şi proiectarea. Prezen -
tarea filmelor ştiinţifice trebuie să porneasca
de fa vocaţia universalâ a ştiinţei şi adevăru­
lui. fapt ce impune cu necesitate coroborarea
descoperirilor şi inve nţiilor d in ţara noastră
~~ ;;~,:,Suld:tirn!if;~ade":?~~~~. ~/,!~J:i~"':,~-~
fi necesară ş i realizarea unor filme care vi-
zează · unele cercetări experimentale ce au la
bază ipoteze fundamentale încii neconfir-
mate, dar care se află în avangarda cercetării
ştiinlifice contemporane şi marchează direcţi­
ile viitoare de dezvoltare a ştiinţei. O mare
importantă. dacă este să ne referim doar la
cercetarea din domeniul biologiei, reprezintă
şi impactul social. etic, moral al unor "desco-
periri ştiinţi fice. Am sugera chiar realizarea
unei serii de filme ştiinţifi ce dedicate împac~
tului ş.tiintei in societate, filme care să aten-
tioneze în mod responsabil şi documentst
asupra unor pericole pentru natură. pentru
vi aţă, pentru om. S ă stimulez<> participarea
generală la protejarea Terrei şi a vieţii, la pre-
venirea catastrofelor ecologice.
ln filmele Apicultura - regia Anţihel Anas-
tasia, imaginea Valentin Popescu şi Geobol•
nica, regia Doru Cheşu, imaginea Laurenţiu
MârculesctJ , ambele premiul III, se aduce în
faţa publicului larg, alături de măreţ ia şi fru·
muse\ile patriei noastre, un spor de cunoaş­
tere ştiinţifică , un mesaj de dragoste ş1 deµ
rinţa de protecţie · a acestor bogăţii natural e.
Nicolae CEAUŞESCU
cunoaştere
Pentru caliteţ i deosebite în maniera de rea-
lizare a mai multor filme s-au aoordat citeva
menţiu. ni speciale: (imaginea - Laurenţ i u
Mărculescu ; muzica: Andrei Bretz; monta1ul:
Vi~41a Voica; coloana sonoră : Florin Gioroc).
lntreaga selecţie '87, superioară celei din
anul precedent, îndeamnă la cîteva conside-
raţii. Se simte, totuşi, nevola unui răspuns
mai clar, mai angajant în pr i vinţa modului de
selecţie a subiectelor, a conturării mai clare a
..suprafeţei" de extindere a filmului ştiinţific.
Am simţit nevoia ca în viitor să se asigure
posibilitatea ierarhizării şi stabilirii priorităţi­
lor noilor pelicule în pas cu ştiinţa contempo-
rana .
Pe această direcţie ne-am permite citeva
sugestii. Desigur o primă necesitate este ip-_
1arirea legăturilor şi colaborării dintre ci-
neaşti şi oamenii de ştiinţă ln condiţiile con-
temporane şi un efort comun pe'ntru alegerea
subiectelor. Realizăm filme ştiinţifice pe teme
accesibile din punct de vedere cinemat<>11ra-
fic sau realizăm filme privind descoperirile
fundamentale ale ştiinţei contemporane, dar
foarte dificile şi costi•itoare din punct de ve-
dere cinematografic? Oricum, fără a ne pro-
pune să excludem teme noi, simple, care pre-
zintă interes, sugerăm nece!Utatea ca temele
facile să nu se substituie descoperirilor ştiin­
ţifice.
~ Marea dificultate, problema care rămine
· deschisă ,
este găsirea mijloacelor şi modali-
tăţilor perfecţionate proprii filmului care sa
permită soluţionarea problemei de fond -
după opinia noastră - şi anume transmiterea
cunoştinţelor şi noutilţilor ştiinţifice, obţinute
Imaginea ca document ştiinţific
Filmul ştiinţific, un ajutor
- uneori de nepreţuit -
în activitatea de cercetare
prin metOde foarte tchniclzate, într-o form ă
inteligibilă, jntr-o formă in care popularizarea
să nu simplifice informaţia ştiinţifică, ci sa
realîzeze Înţelegerea corectă şi cil mai exact;j
a fenomenelor 'expuse. De p,ildă , domeniul
meu de cercetare, biologia, evoluează rapid
intr-o ştiinţă amplă , integratoare, dinamicâ,
~~~:~ta ~i~~!'nt~az~ ~~"!?î~u~ar~nJ~'~~
0 Ft>lul major pe care activitatea de populari-
cit, prin realizările actuale, dirijează meca-
nisme intime ale vietii , modelîndu-le şi fol o-
sindu-le în realizarea de tehnologii biologice
novatoare - biotehnologii - benefice pentru
rezolvarea unor probleme şi necesităţi majore
ale omenirîi ca: surse regenerabile de ener-
gie, de proteine, ocrotirea sănatăţii, păstrarea
şi protecţia cadrului natural de viaţă , a echîli·
brului ecologic. Este o pledoa~ie pentru evi-
denţierea complexităţii lumii vii; a bogăţiei de
idei pe care biologia şi impactul Sâu cu viata
economică şi socială le oferă analizei, sinte-
zei şi mani~estării artei cinematografice.
Orice progres. al biologiei, cunoscut, recon-
stituit m forme specifice filmului şi insuşit de
publicul larg, este un mare cistiţ:J în consoh-
darea concepţiei despre lumea vie, în creşte-
rea numărului apărătorilor ei. ·
Pe această linie, mai avem multe de făcut :
conjugarea eforturilor oamenilor de ştiinţă ş1
cineaştilor; o muncă asiduă de perfecţiona re
a modalităţilor de realizare a filmelor; un dia-
log permanent de la ideea filmului pîna la
realizarea lui, dialog în cadrul căruia cred. şi
nu este doar o pledoarie pro domo. că drep-
tul de „veto" să rămină al cercetătorulu i-:
Marie CALOIANU IORDĂCHEL
Director ştilnfific~ Institutul
de ştiinţe biolog;ce
https://biblioteca-digitala.ro
A vedea cu ochii
A
I n cadrul artei cinematografice, filmul do-
cumentar reprezintă o categorie aparte, 1 u
profil, legi, caracteristici specifice, chiar cu o
frumuseţe aparte. Ambiţia de a prezenta lu-
~:t:~$~1~~ f~~:teeap!n ~i8t,\~1~i~ţ1o~:t: ~
1
îmbinate însă cu simţul artistic al echipei
· care ii elaborează este răsplatita adesea cu
rezultate remarcabile Restringind ana anali-
zei, filmul ştiinţific ne apare ca unul din do-
meniile în care arta documentaristului se
poate exprima din plin, in ciuda aridităţii
(aparente, aş zice eu) a domeniului pe care ii
tratează .
Am putea defini filmul ştiinţific. cel puţin
cel realizat de Studioul „Alexandru Sehia'', ca
fiind un instrument de popularizare, cu mij-
loace specifice. a celor mai noi cuceriri din
ştiinţă şi tehnică. Aşa cum se ştie , trăim as-
tăzi , în ultimele decenii ale secolului XX. o
revoluţie ştiinţifică şi tehnică fără pr~ced~t
în istoria omenirii. Aceasta înseamna , pnv1t
din unghiul care ne interesează aici, c:â asis-
tâm la o dezvoltare explozivă a cunoştinţelor
ştii'nţifice, la o diversificare a s~cialităţilor. în
~e~~0~e1~:'!e~t~~i~J~~. c~~f~::~~n~u j ~~
zultatele cercetărilor pătrund foarte repede m
tehnică şi prin intermediul ei, în viaţa noastrâ
de zi cu zi. Cu alte cuvinte, la ·serviciu sau
acasă intîlnim (şi trebuie să utilizăm) aparate
bazate pe legi din fizică, chimie, biologie pe
care nu le-am învăţat la şcoală, pentru că pe
vremea cînd noi treceam prin şcoalâ legile
acelea nu fuseseră încă descope1 ite. Faptul
este valabil chiar şi pentru cei încă foarte ,ti-
neri, este suficient sâ ne gindim că timpul de
transpunere a! unei descoperiri în tehnologie
este adesea mai scurt decît cel necesar pen-
tru introducerea respectivei descoperiri in
manualele şcol~re!
1
zare a ştiinţei trebuie să-l joace in societatea
noast1ă cohtemporană devine, în lumina ce-
;l~n~8 i~~~~~· ~:~~n~A~r~ă"e;:n~adş~~~:;
aprofundată a meseriei lor, trebuie s3 aibă Cit
„ rări intre ană şi ştiinţă sint de cele mai multe
mai multe noţiuni , corecte şi clare, din toate
celelalte domenii cu care, prin forţa lucruri-
lor, vor intra în contact la locul de muncă şi
în viaţa de zi cu zi. Toate acestea sînt însă
bine cunoscute, iar populatizarea ştiinţificei
. acestor rinduri trebuie să vă facă o mărturi­
este o activitate care şi-a ciştigat titlurile de
nobleţe incâ de pe vremea encicloped1şt1lor.
Ce aduce aici nou filmul? -
ln primul rînd utilizarea imaginii in rnişcare .
care, în procesul transmiterii info1rnaţiei
joacă un rol de seamă. Pe de o parte, 1mag1-
nea este un purtător de informaţie într-o
formă foarte condensată . Priviţi o secvenţa
cinematografică de două secunde: pornind
de la o cirnpie înflorită, cadrul se restrînge,
ne prezintă o albină aşezată pe o floare, apoi
modul în care aceasta aduna p~enul . lntr-o
carte, descrierea activităţii de colectare a po-
lenului ar fi ocupat 1-2 pagini şi nu este de
loc evident că lucrurile ne-ar fi fost tot atit de
ci.are. Cu cit fenomenul este mai complex
sau mai aparte. cu cit cuvintele cu care ar fi
trebuit descris sint mai îndepărtate de voca-
bularul uzual, cu atÎt înlocuirea lor printr -o
tă. i
imagine elocventă este mai bine venita Pe de
altâ parte, informaţia ,.v ăz uta pe viu" fl'Sto
mult mal credibilă decit cea descri să (vorba
acea - ,.am văzut cu ochii. mei!"). Aici ar mai
fi de adăugat faptul că ceea ce putem vedea
prin intermediul aparatului de filmat depă­
şeşte, adesea. ceea ce putem vedea altfel ,
cum ar fi in cazul urmaririi unor fenomene cu
desfăşurare loarte rapidă sau, din contră,
foarte lentă, sau in cazul unor imagini luate .
din puncte inaccesibile unui grup mare de
spectatori : cîmpul operator al unei intervenţii
chirurgicale„. dar cite exemple nu se pot da.
în aceeaşi ordine de idei este demn de men-
tionat câ, în această ipostază, filmul ştiinţîfic
îşi depăşeşte statutul de instrument de popu-
lărizare. devenind un ajutor, uneori indispen-
sabil, in însăşi activitatea de cercetare ştiinţi­
fică : Imaginea devine „document ştiinţific" .
O altâ trasătura propne tilmulu1 ştiinţific,
care ii deosebeşte net de toate celelal te
forme de popularizare, o reprezintă rolul pe
care ii joacă omul de ştiinţă: „consultant şti­
inţific" sau, autor al scenariului. Dacă o carte
sau o conferinţă au ca autor pe însăşi omul
de ştiinţa (arareori dotat cu un talent literar
real şi lucrat). tn cazul filmului autorii princi-
pali rămin regizorul şi operatorul , adică oa-
meni a căror meserie este de a face artă . Am
trecut eu insurrii printr-o asemenea expe-
rienţă : solicitat să dau o minâ de ajutor la un
film din specialitatea mea, chimi~ (dificilă
pentru nespecialişti) , am asistat la falmâri. Am
văzut apOI materialul filmat în forma sa brută
şi, cinstit vorbind, am fost tare sceptic. tma-
ginile. nu-i vorbă, erau colorate, trans1ocate,
mai să nu recunosc ceea ce văzusem cu 3-4
săptămîni înainte. Din montaj. din muzicâ ~
din mixarea unor scene de animaţie cu cele
reale, din toate acestea impreuna rezulta
ceva care făcea ca lecţia de chimie să devmă
atractivă , chiar frumoasă. Mare minune!
Prezenţa regizorului (un om care nu a ab-
solvit o facultate cu profil ştiinţific) la cîrma
filmului mai are un merit, deloc neglijabil : re-
gizorul va pune în film doar ceea ce a price-
put bine el din subiectul abordat, ceea ce
face automat filmul accesibil publicului larg.
Omul de ştiinţă, pasionat de specialitatea lui,
va greşi întotdeauna consideri nd câ cei ce ii
citesc sau i1 ascultă şriu Ş: pricep mai multe
decît este cazul in realitate. Regizorul filmului
va pune pe ecran doar acele elemente ce pot
fi, cu certitudine, înţelese limpede de un nes-
pecialist. Rolul consultantului este acela de a
asigura o documenU.re ,Ja zi". de a explica
regizorului elementele de strictâ specialitate
şi de a evita prezentarea unor date sau inter-
pretări eronate, este, deci, acela de a permite
unui nespecialist să prezinte altor nespecia-
lişti, corect, limpede şi la obiect, noţiuni din
- spffcl31ilatea sa. Rezultatele· acestei colabo-
ori nespus de frumoase. '
După ce a lăudat atita filmul ştiinţific (şi
poate că încă nu am spus destul), autorul
sire: de cel puţin trei, patru, ani foarte rar am
văzut 19 cinematograf, un film ştiinţific . De
ce? Nu am dat peste ele. La cinema, aceste
filme se distribuie în completare. perfect nor-
mal ca principiu. Dar unde? A lături de care
filme?. La ce cinematografe?
în incheiere. putem încă o dată aprecia ca
filmul ştiinţific ne creează cele mai bune con-
d1\ii,efortul de a !le menţine in pas cu dezvol-
tarea impetuoasa a cunoaştem umane.
dr. Uvlu Mihai BĂLOIU
Academia de Sfiinţo Economice

„Activitatea
politico-educativă
trebuie să dezvolte
puternic sentimentul
de demnitate,
mîndria
de a fi cetătean
al Rom "niei socialiste,
de a fi
participant activ
la realizarea .
celei mai drepte
şi mărete societăfi,
de a sluji,
în orie~ împrejurări
tara, poporul,
independenta
şi suveranitatea
patriei noastre!''
Nicolae CEAUŞESCU
n om pe tru istorie
P ăstrâm i n memoria afecti vă evenimenteJe
importante, evenimentele majore care ne-au
marcat profund destinul Pastram în memori a
peliculei evenimentele de seam ă, evenimen-
tele care au trasat o linie fermă . o linie puter-
nica în existenta atit de încercatâ a istoriei şi
a neamu!ui românesc. Cu atit mai mult pă s·
tram in suflet şi gînd figu ra demoa a bârbat1;-
lui care. odata cu istoricul Congres al IX- lc n -
ayea sâ devinâ cîrmaciul anilor noş tr i limpe:1
'Şa luminoşi .
Date. cifre, imagini, detalii elocvente, am ~ '
Ziie, nopţi şi ceasuri împletite, toate, sub lu-
mina acelui inâlţâtor cuvint : munca. Muncă ş1
dăruire , abnegaţie , avint revoluţiona r. Ş. dra-
goste ş1 omenie. O ţară îş i pri...,şte retrospec-
tiv chipul in oglinda clară a vremii se disting
contururi ferme. măreţe . falnice ctitorii. Parca
au fost aici dintotdeauna. dar ele s-au inalţat
în ultimele douâ decenii. $1 iată cum, atentă ,
rigu roasă , memoria pel iculei reface legenda
vie a muncii no.isl re. :. implinirît noastre
- 26 ian uarie ·- z1 i nscr1sa în ve rticala
devenim noastre istorice consemnînd ziuo de .
naş ter e a tovarăşulu i Nicol„ Ce.,...cu. Om .
acest moment. filmul Un om pentru illorle
(lilm documentar: regia colonel Dumitru Se-
celeanu; scenariul şi comentariul maior Vio--
rel Oomenico; montajul : Florica Mătase ; co--
Ioana sonoră : maior Florin Gioroc şi Gabriel
Purdea; redactor : Constantin Avram), urmă ­
reş te . selectind din multitudinea de imagini
care au compus şi compun o viaţă şi un des-
tin exemplar: clocotitoarea activitate revoh.1-
ţio nară a tinărului comunist, etapă în ca re
procesul de la Braşov şi detenţia la Doftana
- ,_,_____...-
sint pietre de temehe in citadela luptei m.,,o-
lutionare care avea sa continuie cu acel ei 111°.:.
1 Ma i 1939, ci nd alatun de rr.arele l uptă tor s-a
Rfl ot tov a r a şa Elena Petrescu-Cea1şescu .
FierbinteleAugust 23! Tovara ş ul Nicolae
Ceautescu s-a aflat în fruntea Uniunii T1fle-
retulu1 Comunist. iar în noul timp istoric al
revol ut1 e1 soc ial iste. tovaraşu l Nicolae
ee.,..scu se afirma permanent, ca un ac11-
v1 s1 de frunte al C'...om1tetului Central al Part;-
dului Comunist Aomăn .
An i oe luptă , ani de v1ctori1 ob,mute "-~U
p reţut unor u ri aşe eforturi An i despre care
ne vorbesc, acum, emoţionante . vibrante 1md-
gini. incepe glorioasa epopee a muncii pen
tru ţară , pe şantierele reconstructies şi co n-
strucţiei naţ i ona]e organ1Zate de Partidul Co-
munist Român. ln acei ani, eminentul militant
al partidului nostru , călit în focul luptelor de
clasa , aduce cu sine un spirit nou ~ viguros
convingeri politice de neclintit.
O solem~ clipă de o linişte măreaţă înr&
gistrează aparatul de filmat panoramind larg
Sala Palatului în acel iulie 1965. Retrăim mo-
mentul decisiv '81 destinului naţional cinci, cel
mai iubit fiu al neamului, tovarăşul tlcolH
Ce.,...cu, este investit in înalta funcţie de
secretar general al partidului. Se exprima
1 voinţa unanimă a naţiunii de a-1 şti mereu in
fruntea sa pe conducătorul luminat $i înţe­
lept, capabil să descătuşeze ener11iile crea-
toare ale celor ce muncesc, capabil "să "dina-
mjzeze întreaga operă de construcţie soci a-
listă , cel care a inaugurat cea mai glorioasa
epocă din istoria naţionalâ . Cuvintele pe care
le-a rostit răsună ferm ş i limpede: .Am Mlop-
lllt un prog„m mirei de m„ perspectivi
privind denollllr• economkxHoclali. El re-
https://biblioteca-digitala.ro
prulnti nizulnlele ,1 yolnla pertlckilul ,1 po-
porului nootru. Aceste preveclert de dezvol-
tare a patriei noastre plnă în ..,ul 2000 • ba-
zează pe puternica !orţi materială pe C1re
am realizat-o, pe c,.,.1erea nivelulul tehnic,
•IHntlflc, profesional al clMfi muncitoare, al
ţarinlmH , al lnlelectuallli!ll. Avem o c:ăliuzi
siguri: este 1oclallsmul ,m„1111c, malerialls·
mul dialectic ,1 Istoric, programul partidului
nostru. Avem un pertld care •Me ai irwlngi
greută!Hel A""m corwlngerea ci inlregul po-
por va merge lenn sub conducerea comuni.-
mor spre cete mai inalle culmi de progres şi
c1-11e·.
Ş1 d in nou, imagini i n timp probind rezulta-
tul gîndi 1h geniale ş i acţiuni i consecvent •e-
v otuţjonare a secretarului general al partidu -
lui nostru ; România socialistă dispune astaz1
de o industne puternică , cu o structură mer
demă , a cărei producţ ie a crescut de 120 ori
I a lă de anul 1945 - industna ch imica. de
p•lda în aceeaşi perioadă a crescut de peste
1200 de ori, iar industria constructoare de
maşini de peste 500 de ori; noua revoluţie
agrară prin cele peste 150 de unităţi distinse
cu înaltul titlu de Erou, demonstrind gindirea
clarvăzătoare a tovarăşului N lcol••
ee..,....:u.
Se perindă în ritm ameţitor, imagini care
descifrate atent aduc infinit mai multa infor-
maţie decft orice cuvînt rostit sau scris. Po-
porul român i1 omagiazâ cu profunda drit
goste ş i înaltă cinstire pe secretarul gene1al
al partidului. ca exponentul ~ei mai înal:e
conştiinţe patriotice.
Promotor consecvent al umanismului revo-
luţionar. tovarăşul ,....,... ee„..-cu situ-
ează în mod neabilul în centrul întregii
opere de creaţie ş i constr ucţie socialisla
o mul . afirmarea plenară ş 1 dezvoltarea multi·
la terală a personalitaţi 1 umane. Scopul su·
prem al politicu partidului. esenţ a soc1allsm\, -
lu1, o constituie omul ş l tot ceea ce se rea11-
zeaza în societatea noast r ă socialista est<
destinat bunăstării şi fericirii" acelor ce mun-
cesc. Bratele intind buchetele de flori multt-
colore. Braţele se ridică . privirile sint incar-
cate cu .zimbetul recunoştinţei fata de erou1
naţ i un11 , înflăcăratul militant al luptei pentru
pacea planetei, pentru instaurarea unor ra-
porturi noi, democ1at1ce. de echitate ş1 JUS-
teţe in relaţiile dintre state, promovarea co-
exi stenţe i paşn i ce şi instaurarea unei noi or-
dini politice şi economice 1 nternaţ idnale.
Imagini simbol imortalizi ncl chipuri fericite,
chipuri tinere sau mai virstnice, imagini com-
pletate sonor de ovalii şi urale fierbinţi pen-
1 r u conducători i iubiţ i tovarăşul
Nicolae Ceau,eacu , tovarăşa Elena
Ce..,...cu. Manifestări pornite din adincul
inimii unui întreg popor, liber şi stâpi n în va-
tra sa multimilenară
Ca un imn ale căru i ecouri se reverberează
peste veacuri, filmul Un om pentru Istorie se
încheie cu tradiţionala µrare „La mulţi ani"
adresată conducătorului partidului nostru
genialul strateg al României , tovară şu l
Nicolae Ce•f"CU, la ceas solemn. aniver-
sar. cînd poporul li sărbătoreşte eroului peste
55 de ani de eroică activitate revotuţionani ş1
ziua de naştere.
lle- PERNEŞ DANAl.ACHE

P·rivilegiul de a fi documentarist
Eexperienţa 'indeÎungată m-a învăţat
este de important să utilizezi cu promptitu-
cit
dine momentul oportun la filmare. Căci ade-
seori un fapt pe care-l aveai la indamină şi pe
care l~i lăsat să-ţi scape, s-ar putea să nu se
mai repete niciodată . Şi nu numai pentru
asta!
• La Mocear lt nga R~ghln
... se află o pădure de stejari , cu si guranţă
cea mai veche pădure din ţară . Copacii ei se-
r.ulari . cu trunchiuri ce cu greu ar putea fi
cuprinse de şase oameni, depăşesc 700 de
ani. Voiam să filmez această pădure pentru
ftl mul pe care-l aveam in pregătire şi am·sosit
acolo într-o zi de vară cu lumină orbitoare.
Cum nu mai plouase de multă vreme şi pă­
mintul era uscat, am îndrăznit să urcăm apa-
ratura cu , maşina pe panta ce ducea pe ·deal,
aproape de codru. De cum coboririlm din
maşină , n erăbdător ca de obicei, dar avi nd şi
oarecari presimţir i meteorologice sumbre, ce-
rui operatorului să-m i tragă citeva imagi-
ni-cheie. Molcomul meu coleg, Covacî Karol ,
mai ardelean decit mine, <'flU se grăbea . Stai
să vedem , să căutăm , să nu ne grăbim! Nori ·
grei se strinseseră deja deasupra noastră şi ,
după puţină vreme, i nţelegînd ce se pregă ­
teş te , colegul meu deveni docil, gata să fil-
meze tot ce i-aş fi cerut. Era insâ prea tirziu.
Filmasem strictul necesar şi nu voiam decit
să ne refugiem la timp cu maşina de pe deal,
dar n-am mai izbutit. Din cer se pornise o vi-
jelie cum rar se poate vedea la noi. O pînzâ
~:~~~a n:ă~i~t~~u7.ăf~s~:t;~a t~~~~ ~~,~~f~~:
a pă cu rgeau săpind făgaşe adinci , adincind
şi mai mult pe cele vechi. Pornit la vale, orbit
de valul de apă, şoferul oprise maşina PI'
marginea unei rîpe abrupte de lut galben.
După put i nă vreme. cind ploaia se opri am
putut măsura mai bine pericolul in care ne
aflasem: fusesem gata să ne prăvălim cu ma~
şi na de trei tone în torentul din fată . Şi în
vreme ce paznicii alergau prin tufişuri să-ş i
adune vitele râsfirate de furtună , o pereche
de bivoli ne scoase ş i pe noi din locul in cşr.e
împotmolisem.
• Peste Paring
Filmul documentar la ca re lucram pe
atunci se numea Rominla lnedlti. Era prin
1969 şi intre subiectele pe care le destinasem
acestei pelicule se afla şi unul care privea cel
mai înalt drum din ţară . Astăzi aş fi optat de-
sigur, ~ntru Transfâgărăşan, cunoscuta ma~
gistrala transalpinâ. Atunci , însă, acel parcurs
era cel mai înalt din România. Drumul urca
de ta Novaci, peste Partng, pină la 2200 de
metri şi trecind pe la cabana Aînca, cobora în
. cotituri strlnse ce se desenau pe povirnişul
alpin întocmai ca serpentinele unui cazan cu
ţuica . Mihai Oragotă , şoferul nostru, coborise
din maşină după ce traversasem drumul ane-
voios şi nu mai contenea să se minuneze de
acest peisaj. Pe atunci Novaci era doar un
sat oarecare, vestit, poate, pentru Nedeile lui
f~rre~!rua~f~~~-e ~ lu~e8;~ râc~~ ~~~:C:i
5 0
dintr-un alt motiv. Si anume, pent1 u ca oltenii
Geografii
sentim·entale
de aici ca şi cei de ta Baia de Fier. şi de pe
alte văi de munte din nordul Olteniei arătau
în toate, întocmai ca străbunii mei din pârţil e
Sibiulµi. Mulţi adoptaseră , e drept, culele ol-
teneşti în arhitectura caselor lor, dar portul
lor era leit cu cel de la Sălişte sau Poiana Si-
biului. Cinsteau ţuîca, de bună seamă , c ăci
prunele erau dulci pe dealurile de miazăzi ,
dar tăiau porcul după tot dichisul ardelenesc.
• Pe Valea Frumoasa
Noi însă aveam merindele noastre. iar su-
cul de roşii din sticle care ne ţinea loc şi de
supa şi de băutură răcoritoare. l-am îngropat
într-un petic de zăpadă ce mai stăruia pe o
Am bătut drumurile ţării cu aparatul
şi aceste imagini formează
substanţa fierbinte a inimii melc
b r ină dosnică, măcar că ne aflam în toiu l ve-
rii. De acolo aveam să-t scoatem rece, la vre-
mea pri nzului, după filmare . Coborîrăm apoi .
ta Obirşia Lotrului şi apucarăm la vale, spre
Sebeş-Alba . Peisajul pe Valea Frumoasei era
sadovenian . Nu se construiseră încă nici hi-
drocentrale de pe Lotru, nici cea de pe Valea
Sebeşului. Ţinutul se mai păstra aproape de
imaginea aceea pr i mară . pe care i-o hărăzise
natura şi noi î naintam anevoie pe drumul col-
buit, plin de povirnişuri ce cobora spre Valea
Mureşului.
• La barajul de la Vldraru
O altă secve~ţă din film privea marele pod
de la Cernavodă, pe atunci cet mai mare din
ţară . Filmarea lui implica anumite dificultăţi.
Astăzi, podul cel nou conferă cineastului un
punct de sprijin, o mai mare varietate de un-
ghiuri de vedere. Atunci ne-am urcat pe co-
lina de deasupra gării Cernhodă. Imaginea
https://biblioteca-digitala.ro
rapidului roşu traversind podul vechi peste
marele fluviu, a ieşit frumoasă . Dar cum ar
a'părea astăzi, cu ansamblul impresionant de
podurl cu canalul deschizindu-se spre pă:­
mintul dobrogean, cu ecluzele monumentale.
cu oraşul înnoit... Ar trebui sa mai facem ase-
menea filme. Mai aveam de filmat la barajul
de la Vidraru. Originalitatea acestui baraj -
cel mai inalt din ţară - îmi era cunoscută
incă din timpul construirH lui. N-am să uit ni-
ciodată ziua in care ne-am postat aparatul ·la
baza barajului, in amonte, pe fundul viitorului
lac, în locul celei mai mari adincimi a lui.
Eram cu toţii plini de emoţie. Ştiam că orice
am face nu vom mal putea vedea in viitor. ni-
ciodată, barajul, nici noi, nici altcineva, din
acel punct. Priveam pintecele uriaş de beton
dominind înălţimile şi zăream de jos, din um·
bra groasă în care ne aflam, nimbul de foc al
apusului pe coronamentul care sprijinea ce--
rul. la 160 de metri deasupra noastră . Barajul
. semăna cu un butoi uriaş care unea cerul cu
pamintul. Şi poate că această imagine mi-a
sugerat fondul sonor al filmului . Tot timpul
avea si se audă in coloana sonoră o serie de
bubuituri surde„ reverberate, parca. într-un
butoi uriaş: Construcţia aceasta în dublu arc,
sprijinită în malurile abrupte ale muntelui,
care avea si-i confere un surplus de rezis·
tenţă, era folosită pentru prima oară la noi.
Acum aveam s-o filmăm din aval. O imagine
!~~~!~~ Jn v;.~n~=~~~,u~~~!!n~:i ~nî~S:~i~
natiei creatoare!
• Lacul Bicaz
În acelaşi film se află o secvenţă cu cel mai
mare lac creat de mina omului, in ţară : lacul
Bicaz. Pentru imaginea lui dădusem tîrcoale
o zi tntreagă lacului. Urcar&m il1 cefe din
urmă in pădure, deâsupra parapetului zidit pe
marginea şoselei. Am găsit acolo un loc prin-
tre copaci din care zăream lacul, Ceahlăul,
aşezările de pe malul opus, poienele din iur.
o imagine de vis. Aşteptam cu înfrigurare la
vizionarea de lucru aceste Imagini. Dar, stu-
poare! O defecţiune tehnică de aparat com-
promisese totul. Nu se vedea nimic. Văzîn­
du-mă atit de decepţionat, operatorul şi-a
luat aparatul, s-a urcat în tren, s-a dus singur
din nou, exact in punctul ales, la ora cind lu-
mina cădea în chip optim şi după patru zile
aveam imaginile mult rivnite, gata developate.
Oa, putem spune, parafrazind pe poet, ci noi
credeam în visul nostru!
Una dintre cele mai dragi mie secvenţe din
film a fost aceea a poienelor cu narcise. Pen-
tru a o realiza, vizitasem toate poienele cu
narcise cunoscute în ţară. Filmasem la Tirgu
Jiu, la Caransebeş, la F~ăraş, dar cel mai de
seamă moment l-am trăit la filmarea de pe
muntele Negrileasa, din Apuseni. Ajunsesem,
plecind de la Abrud, pe drumuri lăturalnice,
ştiute doar de moţi, în zori de zi, la Negri- .
leasa.
Era lncă întuneric, plouase şi un văl de
abur plutea peste munţi şi poiene. ln virful
Negrilesei intrarăm într-un şopron unde ar-
dea un foc la care se încălzeau ciţiva moţi,
bărbaţi şi lemei. Am stat în şopron, aşteptind
·soarele dimineţii . Pe neaşteptate, vălul de
aburi se topi şi ca dintr-o imagine de basm
aparu in lumina piezişă a zorilor un plai ce
cobora in pantă lină plnă în marginea plldu·
riL Tot acest cimp era plin de narcise. Din
şopron a ieşit afară o femeie. O auzii, excla-
mind :
- Noa, hai, tu Savetă, afară . să vezi, că
aista-i raiu, attu' nu·i!
Sini douăzeci de ani aproape de atunci,
dar vocea ei încă îmi răsună şi acum .în
urechi.
Era, într-adevăr, o imagine copleşitoare de
prospeţime şi frumuseţe. Un asemenea mo-
ment nu sa uită niciodată. Şi mă gindesc me-
reu de atunci că nimic nu poate egala senti-
mentul de efuziune şi dragoste pentru ţara în
care te-ai născut. deci! o asemenea Imagine
~.~!~ /;ă v\~do~~~~a~te;~aJ~u~eus~\1~~11~'.::'.
Din acest punct de vedere mă consider un
privilegiat. Am bătut drumurile ţării în lung şi
în lat cu aparatul de filmare şi aceste imagini
· formează substanţa fierbinte a inimii mete.
„______________„.__ Tllu1 MESARO~
li
şi distincţiile ~cordate,
Dincolo de premiile
de succesul şi audienţa la public sau de efi-
cienţa educativi a unor filme de amatori, ul-
tima ediţie a Festivalu)ui naţional „Cintarea
României " a avut un caracter deosebit faţă
de ediţiile precedente, în primul rind prin
noutăţile pe care le-a adus. Foarte mulţi
creatori şi-au dat seama, in sfirşlt, că un co-
mentariu pozitiv doar în sine, o imagine fru-
moasă $i·atit, un anumît profesionalism do·
bindit nu conduc întotdeauna la realizarea
unor filme de marcă, a unor producţii demne
să-şi confirme valoarea în timp sau să facă
parte dintr-o presupusă arhivă sentimentală a
valorilor acestui domeniu. Saltul calităţii , evi·
dent în ultima perioadă, a fost posibil numai
in condiţiile de competiţie stimulatoare ofe-
rite an de an de desfăşurarea marelui festival,
dar şi de Jntrarea" bruscă în această mişcare
a unor creatori tineri, ambiţioşi, dornici nu
numai de afirmare, dar şi de un dialog mai
intens cu publicul, posesori ai unui bagaj de
cultură cinematografică, aflaţi în contact di-
rect cu realizările de vtrf ale cineaştilor profe-
sionişti din ţara noastră.
Apariţia lor pe ,,ecranele" concursurilor şi
succesul lor soontan este cu at~ mai merito-
riu cu cit cre8toril rel:unoscuţi de ani de zile
ai acestui domeniu au fost şi acum, in plină

Gustul pe·n tru logos in arta imaginii
O lsCLitia despre scenarii este, c red, un ar~
tificiu· publici stic, prin care atit de respeţtabila
re.vista Clnem• înc ear că sâ-ş i c onvîngli citito-
rii că o dezbatere pe "aceasta temă (au fost
atîtea!) ar putea înviora producţ i a scenaris-
t ică. iar spectatorii vor asista. după un timp
re lativ scurt, la rezultate dacă nu miracu-
loase. cel puţin evidente. Personal, consider
că o discuţie poate face mai multă sau mai
puţină lum i nă într-o chestiune obscură (ob-
scură , fi i n dcă ţine de partea nevăzută a fil-
mului) dar 1 nu şi controversată (există o cva-
siunanimitate în ceea ce priveşte valoarea
unui scenariu de film şi situaţia scenariilor, în
general) , însă nu poate produce energie
(creatoare) , aşa cum nu produce o discuţie
despre roman sau despre poezie. Dar, pentru
cei care iau parte L la ea, discuţia este
întotdeauna binevenita , intrucit satisface gus-
tul pentru IO!jOS (Caragiale a observat pofta
noas tră nesaţioasă de a discuta despre
orice) . şi, cum toţi avem aerul că ne prie&-
pern în chestiune ş i d eţinem secrete pe care
alţ ii (nu mai puţ i n pri cepuţ i !) abia aşteaptă să
le afle. să · discutam. _.
- Era să încep.. prin a spune că mi-au trecut
prin mină sute de scenarii, dar ml-am dat
seama, treaba asta nu m-ar avantaja deloc.
Dimpotri vă . 5-ar putea ca niscaiva cititori să
mă socotească un „cunoscător" în domeniu
şi să aştepte cine ştie ce revelaţii . Or, ca să
fiu drept, după lectura a sute de scenarii de
toate felurile, de la foarte bune la foarte stu-
pide, încă nu ştiu să spun cum ar trebui să
arate un scenariu de film , nu ideal (dacă o fi
fr~~~scui~~:~~~ ra).i'j~-·~,a~:rdem~~a~d~ă~ Îlll.,._•llp•-•...,•_•......_..•_
1
cam simplut şi pe care cred că-l mai cunosc
:~~ ~~v~e~~i:n~mtTe)~r~~t.sf;~~~rm~~~un~
ar trebui să arate o discuţie despre scenarii,
~~1an~~;;1i~t~1n~m~ito~~e~r~~s~~~/!e1. Şi
Bunăoară , o discuţie cu privire la scenariile
de film ar trebui să pună in circulaţie nu nu-
mai categorii etice: bine, rău , vechi, nou. mo-
ral, educativ, dar şi categorii estetice, prtr
cum : frumos , urit, poetic, efemer, etern, sem-
nificativ, autenticitate ş i, de ce nu, plictisitor.
în acest fel , calitatea unui scenariu ar li să se
deducă din echilibrul valorilor etice şi este
tice incorporate. Privir:ea unilaterală ar putea
acredita drept modele scenarii care se situ-
ează bine (ad i că just) din punct de vedere
etic (rezolvă cu· precizie algebrică ecuaţia
nou-vechi sau ecuaţia bine-rău , transmit o
morală clară , apăsată , indubitabilă ş i indiscu-
tabilă). dar se bîlbiie urii printre clişee , pon-
cife, truisme, alungind spectatorii (virtuali)
din săli l e de cinema. Discuii.a ar trebui să
prevină asupra faptului că ecuaţiile etice
odată rezolvate (deobicei prin metoda cea
mai la î ndem înă) nu mai au nici un semn de
atracţie, iar repetarea, r~produCerea, pastişa ­
rea lor duce, fără greş , 1a şablonizare , astfel
incit destule scenarii, scuturate de floricelele
stilistice mai mult sau mai puţin ori ginale,
dau la iveală î ncrengături dramatice absolut
confundabile între ele „ Ecuaţiile" ne mai
avînd necunoscute, diferenţieri le se lac prin
decor (uzină sider ur gică , şantier de construc-
ţi i, intreprindere de confecţii , cooperativă
ag ricolă) şi, eventual, prin aceea că rep rezen-
tanţ i i noului pot avea o dragoste feric i tă (sau
nefericită) , iar adversarii lor pot avea şi alte
Infuzia de
Jorm6" artistici. Acest dialog, benefic pentru
ambele categorii, a permis apariţia a nenu-
mărate filme cu calităţi certe, filme care pot
cunoaşte succesul de public in orie~ cadru.
Dincolo de .11outatea" la care ne-am referit ,
ultima ed iţie a festivalului . nu s-a dovedit o
simplă întrecere Intre filme bune şi chiar
foarte bune, dar a marcat, aşa cum menţio­
nam, preocupare constantă pentru toate ele-
mentele filmice. ln fond, ce poate fi mai fru-
mos deci\ faptul ci cineaştii amatori de as-
tăzi gindesc, mai mun dacit oricînd pini
acum, „înainte de a filma• şi acest fapt a con-
dus la preocupări scenaristice nu numai pen-
tru filmele lor (vezi cazurile fui Antipa Croi-
toru şi Nicolae Andrei din Craiova), precum
şi la elaborarea unor filme de mare respiraţie
poematici, aşa cum sini creaţiile lui _ Eugen
la ordinea zilei: scenariul
necazuri decît a~la de a apăra cu tot dina-
dinsul şi împotriva oricăror evidenţe vechiul
(de exemplu, un fiu care scapă de pe orbita
f a rn ilială, dacă nu cumva acest fiu însuşi es te
adversarul tatălui în conflictul producţionat )
Oricum , un scenariu nu poate purta
această pirghie dialectică abstractă , la infi nit.
ş i nu o poate folosi şi ca semnifi caţie. Scena-
riul se cuvin& să spună mai mult (şi mai pro-
fund) decit simplul fapt că există nou şi
vechi. că intre ele se desfăşoară un conflîct
ireductibil şi că . mai devreme sau mai tirziu,
mai direct sau mai pe ocolite, mai simJ>'u sau
mai complicat, noul trebuie să înlăture VP.-
chiul. Aşa cum nu este suficient să se spună
că există dragoste şi că oamenii se iubesc;
că există muncă şi că oamenii _muncesc, că
fiecare aspiră spr11 fericire şi alte banalităţi. O
discuţie serioasă pe această temă ar sublinia
că abia de aici încolo poate intra în funcţiune
o semnificaţie sau alta, un grup sau altul de
imagini, adică se poate vorbi sau nu, de a rtă .
in general, mă apropii mai mult de un film
care mă surprinde, mă uimeşte, decit de unul
care i mi confi rm ă ceea ce ştiam , ceea ce an1
vazut în jurul meu sau în alte filme, totul
într-un limbaj nedistilat.
Aşadar , o discuţ i e asupra scenariului ar
trebui să atragă atenţia că filmul nu este un
ad1uvant al fluxului tehnologic, al programe.i
fa~la~j· ~t~~~~il~~~~~il~~~l~ti~~dr.!u~:~::
timp, analiza scenariilor nu se poate face ma-
surind, dozi nd ş i comparind elementele con-
stitutive: atîta dialog, atita descriere, atilea
-...,.-•. ••.. •llllllll•llll•illtl•l!ll-!llllJ!llllll'lll!lllll•l!ll•lllll!ll!llll
u rvv. -~ ,,.._
-Cinutl cu Drlo ~
('Proba . de micro/011.
c• Gh1a Patriciii
~I Mircea "Dllneliue)-
tinereţe·
Kovacs din Figăraş, Mihai Vasile din Ploieşti ,
Onuţ Danciu şi Mircea Radu din Timişoara ,
Nic. Dan Spanache din Piteşti sau ale tineri-
lor aflaţi sub „bagheta" lui Gheorghe Săbău
din Arad.
Infuzia de tinereţe şi de ambiţii datorati
manifestirilor înscrise sub egida Festivalului
naţional . Cintarea României" trebuie, insi,
sprijinită şi stimulată in continuare. Şi in pri-
mul rîrid trebuie repusă in prim planul activi-
tăţii cinecluburilor preocuparea pentru cul-
tura cinematografică , pentru că , aşa cum a-a
viizut, .virlurile" creaţiei filmice de amatori au
fost oferite de realizatori cu t>ooate cunoşti­
inţe in acest domeniu.
De aceea, un prim argument in favoarea
unor viitoare calităţi şi certitudini ar li vlzio-
n•rea celor mai bune filme •.produse" de edl-
https://biblioteca-digitala.ro
personaje pozitive, atitea personaje negative,
atitea interioare, atitea exterioare etc. Fiind
vorba de lucrări unitare, criteriul etic şi crite-
riul estetic nu pot fi înlocuite cu un criteri u
aritmetic şi , oricit de ispititoare ar fi aplicaţii
matematicii în artă , mi"6 teamă că operaţiile
acestea nu fac decît să contribuie la o reduc-
ţie schematizată a obiectului, care şi aşa
tinde spte simplificare şi şablon .
Să rezulte de aici că opusul simplificării ar
~~~r:f.i~:;~~l. î~~t~~enfu~d~~ s~~*!c,~;ir~~~~
plexitatea (vieţii sau artei) cu complicaţia. Ni
se mai int implă să rătăcim prin labirintul unui
.scenariu de film şi să exclamăm la un mo-
ment dat, epuizaţi sau copleşiţi ; cit de com-
plex e! Dacă un personaj, ca să ajung ă din
punctul (dramatic) x in punctul (dramatic) y
(iată~â sedus de formula matematică : deci
nu-i atit de uşor să~ rezişti!), îşi Iace nenu-
mărate procese de conştiinţă (reale sau artifi-
ciale) ori ridică nenumărate obstacole (reale,
dar cel mai ades artificiale) sintem tentaţi să
punem asta pe seama „complexităţii " (psiho-
logice, morale, sociale) şi nu pe seama inca-
pacltăti i autorului de a da simplitate şi flu -
entă unui gest omenesc, unei evoluţii drama-
tice. De asemenea. ne lăsăm prea uşor con-
v i nşi de vizunea subiectivă a unor personaje
care lasă impresia că „văd" sau „simt" com-
plex lucrurile, ori pur şi simplu declară ,:;tare
de complexitate" ş i pădem , simplu, fără com-
plexe, în cursa întinsă . Dacă un personaj se
exprimă altfel decit in clişee, ne grăbim să-i
aco rdăm credit de autenticitate, de originali-
tate, de complexitate, înainte de .a constata
ţia a VI-a a festivalului, proiecţie dublată, de
această dată, de discuţii serioase intre mem-
brii cinecluburilor. 'Schimbul de experi enţă
pe care ii preconizăm şi care va căpăta" forme
concrete nu trebuie să-l închidă pe cineama-
tor in propria sa lume. Daci gala filmelor
realizate de studenţii IATC la concursul de la
Gura Humorului a avut succes, de ce nu s-ar
repeta . şi in altă parte? De ce să nu fie Invi-
tate şi cefe mai bune filme ale amatorilor la
IATC sau ta studioul ~nematografic ,,Alexan-
dru Sahia" şi nu numai? Pentru că, dincolo
de perfectibilitatea unor filme, de talentul ne-
contestat al unor creatori amatori, o pro-
blem·ă rămine deschisă : circulaţia filmelor
produse de cinecluburi, proiectarea lor in
faţa profesioniştilor şi în special a publfcului.
o ·problemi pe care doar gala filmelor cu
temlltici pentru l i n - de la Costineşti a în-
cercat să o rezolve pînă acum şi a cărei solu-
ţionare este cerută de valoarea artistică şi de
conţinut a multor filme realizate la noi in uni-
mii ani.
Florin YELICU
dacă modul său de a se exprima, să~ zicem
original , are acoperire în substanţă . (E adevă­
rat că felul de a vorbi dă o măsură a felulu i
de a fi : dar o măsură , nu lnlr•"!l• măsură . )
Există o prejudecată a complexitaţii (tot re-
petindu-1. îmi dau seama cit de schematic Şi
de demonetizat a devenit termenul), căci nu
întotdeauna complexitatea e un semn de va-
loare. Sint nenumărate cazurile î n care litera-
tura dramatică şi filmul au pus în circulaţ i e
personaje lineare, mai ales in comedie (mă
gi ndesc la comedia antică , la Moliere, la co-
media cinematografică muta), personaje care
îş i păstrează nealterată validitatea artistică în
ciuda scurgerii timpului. Prefer unui personaj
„complexificat" (este atit de puternică voga
derivărilor lingvistice, incit nu m-am putut
abţi ne de a aa şi eu v i aţă unui cuvin! mort!),
prefer, unui personaj cu o complexitate căz­
nită, un personaj simplu, linear, limpede ş i
pur în cOntururile sate. La urma urmei, com-
plexul complexităţ i i ne vine de la dogmatism ,
care a despărţit atît de cale!joric apele, incit
a determinat o reacţie la fel de categorică : o
să ritură peste cal provoacă o altă săritu ră
peste cal, dar în sens invers. (Chestiune de
restabilire provizorie a echilibrului.)
Ce s-ar mai putea adăoga cu privire la sce-
narii ? De exemplu, ceva despre pericolul vor-
bă ri ei. În (cam) multe scenarii de film se pro-
duce o dez l ănţuire . un dezmăţ de vorbe, care
susţin mesajul, vorbe care spun altceva decit
acţiunea sau decît mesajul. vorbe care dezvă­
luie, vorbe care învăluie „ - Dar vorbări a nu se
manifesta doar i n dialog. Fandacsia cuprinde
ş1 arta regi z ora l ă . Se practic ă in anumite
rilme o vorbarie a imagini i, o vorb ărie a geS-
turilor. o vorbărie , chiar, a tăcer il or . O îma·
gine care a spus ceea ce avea de spus e relu-
ată , repetată , pentru ca nu care cumva spec-
tatorul să tacă , doamne fereşte , cel mai mic
efort de gindire, de descifrare, gestul e subli-
niat, apăsat , amplificat, ca să nu ne scape
semnificaţ i a lui, chiar dacă semnif i caţi a este
mai m ică . mai săracă decit gestul însuşi , t ă­
cerile si ni şi ele aglomerate de texte - supli-
mentare, complementare, denoţative, conota-
tive .. „ se spune că tăcerile vorbesc uneori
.mai mult decît cuvintele. De aici, probabil , fu-
ria asta de a face tăcer il e nu să vorbească, cî
să pălăvrăgească , să sporovă i ască ... Aşa se
face că , incercînd să povestim cite un film,
. Re vin in minte numai te><te vorbite. ch iar
d a că nu toate au fost rostite ca atare, nicide-
cum imagini, stăr i, idei.·
Recitind cele scrise, descopăr trei lucruri
n eplăcute : 1) am vorbit şi despre scenarii,
d eşi i"mi propusesem să vorbesc numai des-
pre discutarea lor; 2) nu am spus nimic nou
(exact ca unele scenarii la care m-am referit).
ci am repetat lucruri observate, şti ute de
toată lumea; 3) am , dezavuat vorbăria , fă ră
să-mi dau seama că eu însumi.. •
Oumllnl SOLOMON

·serialul - basm modern cu .va urma" -
şi-a cucerit şi la noi o maxi mă popularitate.
Şi nu numai episoadele te ve
servite cu por-
tia. la domiciliu, ci şi superspectacole autoh-
tone. supercolor, superpanoramic, de genul
extravagantelor peripe~i ale Agalhei şi ale lui
Mărgelatu, sparg lncasările, iarnă-vară , non
stop. Dar iată că uneori le poale concura şi
contrariul lor, nespectaculos, ne-fastuos, ne-
:;'~:~~~~~~I =-i:::.:~o::
continuată de aceiaşi cu ~li şi bătind re-
cordul recent cu Elltemporml 18 .....,,._
Secretul succesului in serie? Pentru că tre-
buie să existe unul pe care-l deţin harnicii şi
inventivii autori al tustrelelor extemporale la
materia numită .cinema" (care nu se preda in
şcoală, dar se savurează intens, după ore).
Un secret ă la Polichinelle: francheţe. Since-
ritate. Prospeţime. Rachetă in trei trepte, nu
mai contează in ce ordine montate, dar
traiectoria lor e sigură. La capătul ei se afli
valul de simpatie, Interes, recunoaşterea
spectatorului in atmosfera şi povestea eroilor
aflaţi in preajma ,,bac"-ului. Şi nu numai a
lor. Pentru că, vorba cintecului, nu e om să
nu fi scris o poezie, ori să nu fi dat vreun
,,exte" la o materie de şcoală ori de viată. Ce
~~ ":u:~nig~· ,T~~!uf;r~~:~!?:"J~~ed:::'a~
frecvente ale existenţei : familie, dragoste,
~::,ci~~i ~~P;:~~':n ~:~u~.::r~ei..c;mse,:n,,;
dori să fie prof-ul nostru"? Ca Socrate ori ca
Isoscel? lngăduitor ori intransigent? Cum ne
e mai de folos pentru viată? Şi cum ii folo-
seşte şi lui, pedagogului să fie la el acasă , cu
proprii copii aflaţi la virsta-problemă, cind nu
chiar tot ce zboară se cheamă dragoste, dar
orice dragoste îşi are zborul ei, mai dulce
planat ori mai cu zigzag-uri, ca acela al fetei
lui Socrate. Dar, la urma urmei, ce virată nu
are problemele el sentimentale? Cite iubiri,
atltea probleme (reciproca nu-i valabilă, te-ar
pune la punct Isoscel). E una din sugestiile
lansate delicat de noii Jiceeni", dintre care
unii, absolvenţi trecutl. demult, de partea
cealaltă, la catedră, dar ca mai contează pr0=_
mo~a cind sufletul lncepe a zburda, chiar şi
inlr-o cancelarie îngheţată de privirile .severei
prof& de mate, sau într-o bibliotecă stivuită
cu clasici antici, cu clasici moderni, unde ai
vrea să te convingi că ,Jocul şi iubirea mea e
inţelepciunea • şi totuşi ...
Scenaroul &Mmpodlulul_, nu mai e, aşa­
dar, construit pe o singuri înfruntare p6rin-
ţi-cop11 , ca in prima o.ci........
ori intre
elevi şi profi, ca in a doua, ci pe mai multe,
discret sugerate, ciocniri şcolar-familiale ,
unele cu reverberalij mai proaspete, altele
mai îndepărtate in biografia personajelor. Nu
mat existi un cresc.-.do dramatic, d• for-
mula actuală lărgeşte oarecum interesul in
~~~~i:,a~ :i:J':a~li.v': rl~d~r\Hâ~ vl:= •-oJ:.!ii~
ste pozează fotogenic, după ce apele vielii,
1 avem! (şi avem!). Mai nerabdâtori ni se par li-
scurt timp învolburate, se limpezesc. Dar,
spre cinstea filmului, nu se precizează un
~~rl :~,;;:'t;;:i:,~~. 7~~1~vft.r'!if:.~I~~
ritate şi prospeţime de cjlre debutanţii MAdă­
lina Pop şi Dan Zamfirescu) nu-i prea sigură
de perspectivele ei sentimentale; nici cea dis-
~[:a~~X";~t~ ~~~f'~~~:.f=~~r~u~:t I~~
Cararnitru şi Diana Lupescu) nu-şi precizează
~lr;d :;'e ~.w!'.;'! /:::~C:„~~~~t.r;::~ta~:
11
Tamara Buciuceanu-Botez) care-i ciştigă se-
verei profesoare, dacă nu simpatia, cel puţ i n
inlelegerea colegilor şi a elevilor, nu devine
subit ·mai Indulgentă cu Joazele", ba din
contră ... Aici Tmi apare un semn de intrebare:
Oare nota de exagerată autoritate pe care i-o
i mprimă scenariul, după momentul mărturis i­
rii , nu apare cam nefirească pentru psiholo-
gica personajului? Să fie oare doar reacţia de
,,apărare" a celui care, într-un moment de
slăbiciune s-a confesat public şi apoi, de
teamă si nu-şi piardă autoritatea, revine mal
abitir la intransigenta ini~ală? Oricum, ,,sur-
priza lsocel" - dezvăluind o ·sentimentalitate
mascată , bine temperată - chiar daci de
scurtă durată, creează filmului un moment de
real suspense psihologic. Dar diminuat, din
picate, prin introducerea celui de-al doilea
lied interminabil. Chestiune de dozaj ragiz<>'-
ral.
Prin reluarea unor personaje care-şi clşti ·
g-ă un loc in Inima spectatorilor (Socrate,
lsocel, directoarea. cel dol - acum logod-
nici, ·lndrigotllilil din Dec*lljle de ...,.._,
Teodora - Mareş şi Adrian PAduraru), ca şi ci-
tiv• din lic-.ii bine contur•P în seria ante-
rioară (Mihai Constantin, Ştefan Bănică jr.,
Oana Slrbu, C8tmen Enea), filmul lşl asigură
o continuitate afectivi, simpatetică - chiar
cinci apariţiile lor nu mar funcţionează cu
acelaşi elan. Prin aducerea unor personaje
noi, evolulnd în acelaşi registru liric (ca ado-
lescentul Cosmin Solron, atil de expresiv ln
. fragilitatea virstei sale, - un copil-actor pe
C4<e l-am văzut creacînd pe peliculă) sau ca
1----------------t
tinerele profesoare interpr-e cu graţie de
Diana Lupeacu şi M•ian• Cercel - şi bi-
neînţeles a proapilului cuplu, principal,
toarte convingător in evoluli• Midălinei Pop
şi a lui Dan Zamfirescu) EJllemporlluL„ îş i
asigură şi facmecul noutăţii . Chipuri agrea-
bile, dezinvolte in raia aparatului - aparat
mînuft cu vioiciune. pe alocuri cu o dulce in-
spiraţie de către operatorul Alexandru Groza.
Lirici, generoasă, romantică, adevărat perso-
naj al filmului lansind melodii ce vor deveni
şragăre, ni s-a părut partitura semnată de ta-
lentetul Florin Bogardo.
Decorul lui Ion Nedelcu ,,stilizează" excesiv
unele interioare. ln schimb, costumele Lidiei
Luludis suple, moderne, izbutesc să dea un
anume stil personajelor, punind in valoare
stilul interpretării : simplu, firesc, elegant. O
notă bună pentru orice film.
Alice MANOIU
~~S:.~c'o: ~i~~=~~~e;:~~
1 care Iace ca personajele sale să fie, deopo-
qroza. MonUful: Elena Pantazlcă MuzJc.: flOfm Bo-
gardo. Decoruri: IOn Nedelw. CO.tume: Lidia Lulu-
d1s. Cu: Ion Caramllru, Tamara Buc h.Jceanu-Botez,
Oana Lupescu, MMiălina PoA Dan Zamfirescu,
Adrian Păduraru, Teodora Mareş, CarttHtn Enea. Flo-
rm Chinac. Oana Slrbu, Ştefan Blin;ca jr., Mihai
Constanti n. Cristina Deleanu, Mariana Cercel, Jana
Gorea. Fiim N.atul ln studlourMe Centrului de Pro-
duc:llO Cinema--""• „1ucu,..v·
cronica disrr-1buţie1
Alchimista
P rofesoera lsosc~ -
severă şi intransigentă , care
adici o persoană
cade - uneori
- şi in păcatul obluzită~i . devenind, cum
https://biblioteca-digitala.ro
glumesc copiii, de-a dreptul „echilaterala" o
poreclă transformată în renume, căci in1er-
prela, cu debordanta-i vitalitate, desliinteazâ
graniţa ficţiunii şi , printr-un veritabil salt de
maestru, e - simultan - antipatică ş i s impa·
tica. Performanţa menţinînd-o în fruntea 10-
pµlui de popularitate, deşi concurează cu ati-
lia şi atilia adolescenli. Tot adolescenţii fiind
cei care - în sală - aplaudă primii - reac-
lie promptă la fiecare apariţie a actriţei . Pen-
tru ca ea are darul preţios de a-şi conecta
personajele la voltajul înalt al firescului, al
t.morului bonom. Oe fiecare eroină - a de-
monstrat-o de atitea ori - actrila sa ata-
„azi, insullindu-i viată dramatică, dar - în
acelaşi timp - se şi d .....eză, privindu-şi
rolul critic, in oglinda (auto) ironiei, surprin-
zind mici cusururi, mici hibe. Acest joc al in-
terferentelor reprezintă secretul unei alchimii
trivă , ridicole şi iubite. . tenţiile autorilor filmului un adevărat poten-
Nu alta a fost ,,soarta" profesoarei de mate-
matică din serialul .)iceenilor" care, in cel de
al treilea episod - iată - ajunJI" să-şi dezvă­
luie şi faţa ascunsă: pentru ca a ratat o ca-
rieri artistică , s-a refugiat într-o altă Profesie
pe care şi-a impus să o practice cu maximă
rigoare, în suflet rămînînd însă credincioasă
pasiunii muzicale. Un reflex de umanitate pe
fi ~r!:.riJk~~-1m:u!t~~l~~~:Cr:~ ~
9 Pullnl spectatori elevi se lasă impresionaţ i
breze. O sensibilitate îndelung zăgăzuită iz-
buteşte - ln film ca şi ln viată - să clă­
dească o punte afectivă între generaţia
break-ulul şi cea a liedului. Acutele severităţii
devin. dintr-odată, melodice (larmoalante
chiar) nostalgii. Hazul şi necazul, stupiditatea
şi înduioşarea . zimbelul şi privirea aspră sini
drămuite într-un savant dozaj ce alterneaza.
cu o năucitoare repeziciune. stările contra-
dictorii ale jovialităţii şi susceptibilităJii , ale
mindriei ultragiate şi regretului tardiv. lnchis-
tati în propria-i neimpfinire, dar ambiţionind
să nu se abată de la severele, poate desue-
tele sale convingeri, profesoara e permanent
angajată în soliloc·ul autorităţii absolute, fâră
drept de apel, astfel ci .,dialogul" cu ceilalli
ia forme neobişnuite . Urmărindµ-! pe mai ti-
nărul profesor zis Socrate, invidioasă pentrn
dragostea de car~ se bucură din partea ~­
!ari.lor, dar şi a colegelor de catedră, Isoscel
se ambalează într-o avalanşă de reproşuri , în
cit n determină pe interlocutor să-i azvîrle
adevărul in faţă , firii menajamente, declan-
şind şi un ,,proces· de conştiinţă , şi un verita-
bil imbroglio! el vrea să demisioneze, ea îşi
calcă pe inimă şi pledează pentru el. ln ceea
ce priveşte foştii invătâcei , ei o privesc cu
.matură " înţelegere . Iar actualii elevi. parcă
tocmai pentru ci ii ştiu de frică, simt nevoia
sa o ironizeze pe ascuns. Savuros este mo-
mentul în care unul dintre ei ii parodiază fiii
tocmai formidabilele truvaiuri - fîlfiirea ge-
nelor şi rotirea ochilor de Betty Boop, capul
inclinat şăgalnic şi glasul tremolat de emoţie
- gesturi şi atitudini care fac. de ani şi ani,
• fArmecul jocului marei comediene - o extra-
ordina'râ ingenuă fără virstă - care este Ta-
mara Buciuceanu.
Tamara Buciuceanu care, cu acest perso
naj al ,.profei de mate", ciştigă un nou. sporii ,
public. Publicul generaţiilor ce vin şi care au
bucuria să cunoască tradiţia şcolii interpreta-
tive româneşti pe care actriţa ştie să o păs­
toeze înnobilind-o, îmbogăţind-o necontenit
cu fo,1a vulcanică , i nepuizabilă a talentului
sau.
D aca „ Socrate", inleleptul Socrate, diri-
gui, proful de filosofie (nu celălalt Socrate,
care a trăit pe vremea marelui Phidias. sau
invers) ar fi trîntit un extemporal cu tema:
cum vreţi, dra9i elevi, să arate profesoara
voastră de romană? răspunsul ar fi venit una·
nim (cu unanimitate mai mare dinspre băiet i .
desigur): Să fie ca Diana Lupescu. adoca . ti-
nără, frumoasă , sensibilă , spiri t uală!
Numai că acest scenariu ne aşt eapta -
probabil - în episodul patru sau ceva mai
tirzior, după ce teribila Isoscel, sau profa de
fizică , sau tovarăşa directoare, sau alti titulart
de catedrâ, chimie sau desen. educaţie fizică
sau botanică, vor da buzna din te miri ce colţ
al cancelariei pe porţile larg deschise ale ini-
mii noastre, palpilind juvenil. Răbdare să
ceenii lunind cu asalt Smîrdanul caselor de
bilete ale cinernatogralelţir.
Pină în acea zi ferice, să ne mulţumim în
această serie a treia, a ,,altcuiva", cu portretul
schiţat de către scenaristul George Şovu sta-
giarei picate la tanc pentru a pune umărul la
mersul înainte al intrigii Extemporalului ...
Deci! Pe tabla de şah , unde regele alb are
ceva încurcături cu propria-i fiică--tură , cu ne-
~;n~u~;~~~r~ul:~:. }~~~:a9"ama~~~r ~'::
vator. Şi , ca în orice gambit, mobilitatea ei e
cheia succesului. prezenţă enigmatic-ferm&-
catoare la carul de deschidere al noului an
şc olar . pr estaţie ferm-zimbitoare (stagiară ,
deh!) în cancelarie, intăr i nd discret flancul
pedagogiei ,,socratice„ i n lupta neostoita cu
obtuzitatea pedagogi că (de modă veche) a
..tnungh1ului„ isoscelian Poza nostalgic visă­
toare m timpul orei de limba şi literatura ro-
mâ nă . Poză nostalgic visătoare gata să pro-
voace catastrofa anulăr i ii timpului şi spaţiului
(!) ... din mintea şi i~ima colegului de lifoso-
fie. Nelipsi tă la repetiţiile pentru pregătirea
balului bobocilor nelips i tă la şedinţele de ce-
naclu literar s.I. (a se citi science-fiction). Pe-
ricol intim, nedeclarat sau neconfirmat , pen-
tru ascetismul socratic, zînă bună , arbitra
elegantei, lina psiholoagă , stagiara este in in-
ţial plus.
Dacă n;ir exista secven1a discuţiei tandru
înţelegătoare dintre profesoara dirigintă şi
Anca, fiica dirigentului profesor (simple coin-
cidente!) am putea crede că talentului una-
nim aplaudat al Dianei Lupescu I s-<1 incr&-
dinţat unul dintre cele mai simple roluri din
cariera sa: să joace „farmecul personal" .
de autopreze~tarea tinerei şi neindoieln_ic
studioasei profe prin maldărul de cărţi de li-
teratură pe care ii poartă emblematic. Şi mai
puţ i ni aşteaptă o reacţie cit de mică vizavi de
actul masacrării unei poezii Iubite, de către o
elevă netalentată in timpul repetiţiilor pentru
serbare. Dar toti o aşteaptă pe Ea. Frumoasa
dirigă pentru care Joii băieţii dintr-a Xl;i
şi-au pierdut capul" (e<presia aparţine scefl&-
ristului) .
Şt noi o aşteptăm pe înzestrata actriţă
într-un rol pe măsura calităţilor ei interpreta-
_11ve.
Midillna STlNESCU

premieră
Pentru cei mici , pentru pici s-au scris
se .scriu poveşti cu a fost odată ca nicioda tă
şi
un impărat , cam inbufnat şi o impărăte asă
bună şi frumoasă , care avea prinţese şapte şi,
pe bună dreptate. la împărăţie erau aşteptaţi
peţitori o mie!
Dar cine se gîndeşte. cine socoteşte , afla
că nu le-ar strica o poveste nici celor mai
măricei , fetişcane şi flăcăi , aflaţi in prag de
bacalaureat, care preferă a2 + b2 in ritm de
rock'n roii!
Se spune că un lucru frumos este o bUcu-
rîe ~şnică şi regizoarea Elisabeta Bostan , în
tandem cu scenarista Vasilica Istrate, ştie să
atingă în fiecare film al ei, cu exactitate,
struna frumosului emoţionant . După ce ani la
rind a perseverat cu o risipire generoasă pe
tărimul zinelor bune, regizoarea închide, fi-
~e:~8îc~ă~0Ae t~~.!"a~~~~:. ~~~~~;~ii~~~
tl\ndrilor adolescenţi.
Ei. copiii teribili aî secolului. fanii muzicii
folk, rock, pop şi beat, romantici-visători con-
simt să ia parte la jocul de-a „Tunelul timpu-
lui". Şi tot ei aleargă cAutînd în prezent şi
chiar (paradoxal) în trecut cheia de aur a vii-
torului.
Scenariul întretaie, într-un melanj vesel,
coordonate temporale şi sociale, umbrind ce--
rul senin, de un roz trandafiriu, cu o unică
ameninţare : bac-ul. Proiecte. vise, minicase-
~~6;eb;g.~rte se amină deocamdată pină
Au rămas deschise larg porţile poveştii şi.
in jurul ei, seconstruieşte o întreagă lume cu
ambiţiile. marile ei bucurii, . micile • ei ran--
chiune, formidabila exuberantă caracterist i că
tinereţii. O lume guvernată de tandrul senti-
ment al iubirii împărtăşite.
Hazul ţişneşte de pretutindeni: din spuma
replicilor ,,sănătos m-ai găsit„ sănatos mă
laşi" , după cum clamează, prefăcut ferm , în-
coronatul cap, cel care impârăţeşte nu de un
secol, ci de numai 99 de ani un ,,palat moşte-
~~~~î~~··m~rrm~~t ~n~~~!~~~~::t~~~:~
răpirea plănuită de inorog, bâtaia din cir-
ciumâ - o savuroasă parodie a clasicului
,,saloon", din nu mai · puţin clasicul western,
gen situat pe loc fruntaş în topul preferinţelor
adolescentine, din nevinovatele farse plănuite
,Ja iuţeală" de prinţesa Zimbet de Soare: sub-
tilizarea ..calului" . adică a maşinii zburătoare ,
vehicul aflat în proprietatea formaţiei Zimbet
de Soare, maşină arhidotată tehnic, deplasin-
du-se pe pămint şi in aer cu toată viteza unor
bine struniţi cai-putere. furtul hainelor .Ja
scăldat " cind ea, zglobia fecioară . ~ lasă în-
~~~~!'tT; în propria piete pe impruden- n•„ii.-,:'t:~Jll~i,,,:
Şi , acum. distribuţia : profesionalismul exi-
gent al Elisabetei Bostan este bine cunoscut.
Regizoarea are fără îndoială marele merit în
alcătuirea unor distrit>Oţ;i fără cusur. Nu ş1-a
dezminţit talentul nici de data aceasta.
Bianca Brad, liceana - prinţesă este plină de
dulceaţă şi farmec; personajul ei demi femme
- demi enfant, cucereşte sala prin aplomb şi
deza!m.antă candoare, trecind cu uşurinţă de
la bata1a cu perne. condimentată din plin cu
un ris zglobiu, la accentele dramatice, încă r­
cate cu suspine şi lacrimi amare. cînd pri-
meşte osînda de a fi închisă în turnul de pe-
deapsă pentru culpa lingvistică : ea ii vrea pe
alesul inimii ei şi nu pe alesul inimii mamei
sau al tatălui . Zimbetul ei de soare atrage •
simpatia, polarizează atenţia; aprinde un mic
lucJ;.':~~~I î':,!e?;~~~ă~\~~.lu!;.,nit să-i ceară
mina, chitarist, elev într-a XII-a, are alură de
veritabil june prim, orgolios şi prea conştient
de farmecu-i juvenil. Tudor Petruţ , deja ./ri-
dat", îşi preia cu dezinvoltură rolul , incunu~
nind chipul prinţulu i cu acel ,.nu ştiu ce" care
asigură succesul necondiţionat.
Rivalul lui I~ mina Dulcineei trebuia (şi a
fost) să fie o fiinţă a tenebrelor. Attorul Petre
Nicolae se detaşează . cu molicîuni de felină ,
de pielea-i zgrunţuroasă de inorog nefericit şi
domină ecranul. avansind cu umor gestul şa­
l!lon, ~ntepeneală de robot , ~ţri steţi singura-
1l1ce. Dincolo de pînzele de pa1anjen, ceţur i şa
• a~· ~ stât~e. pr~ntre flamu ri zdren1 uite se
mişca dezrnvolt inorogul, aşteptind izbăvire·a
care nu mai vine. Un rol inedit pentru actorul
pe care ii ştim capabil de o concentrare ma
ximâ a gesturilor puţine, de multă tensiu ne
i nterioară care-i opreşte ţipătul in apele
adinci ale ochilor iremediabil trişt i. Un Petr e
Nicolae machiavehc şi copda.1 us in acSaş
timp, â ~v1înd fărâ conrlitif jocul de-a basmul
Urmeaza o defilare a mu1ţimii vesele oe
1><inţ...., frşneţe şi foene nostime. costumate
pastelat în roz, bleu, mov, vernil, turcoaz, şi
dădiicite permanent de o doică straşnică .
Nici nu se putea altfel, cind în rol se insta-
lează cu icneli, cu gîfiieti, viclenii, dulcegării ,
ironii Ileana Stana Ionescu. Ea le cintă odras-
lelor inpărăteşti un cintec de leagăn care
„vine de se leagă " cu dorinţa lor de măr1 11ş
mai mult deci! perfect şi pentru că ,.de-o
cinta cucul o dată/ tu rămii nemăritată " 5"<-
venţa naşte o adevărată pălălaie. o mare h~r ­
milaie care scoală în pjcioare tot palatul, in -
clusiv pe împăratul . . sorul de sport! •
Cu iscusinţă de acrobat, Mircea Diaconu
îşi conduce personajul sub privirile înveselite
ale spectatorului, fie „înainte" răsucind z ă­
bala calului spre înapoi, fie pe tărimul intan-
gibil al lui ,,nu permit, nu admit" , cind cu un
ochi acceptă şi cu celălalt neagă break-dan -
ce--ul incins in curtea castelului de întreaga
suflare a curtenilor. El face cu- soaţa credin-
cioasă (în rol cu multe accente irO.n ice, Car-
men Gafin) un cuplu comic, bine sudat, sce-
nariul baletind elastic printre reproşuri care-i
angajează pe protagonişti într-o permanentă
şi amicelă hîrjOană spirituală. Inventivitatea,
pofta de joc. sugestia implicit parodică a per-
sonajelor interpretate de aceşti doi mari ac-
tori au confirmat încă o dată ideea că „în
artă, lucrul cel mai dificil este să realizezi fe-
cilul". ·
Zlmbel ele -ra, o comedie muzicală fil-
mată de Ion Marinescu. operator dăruit de
natură cu bucuria luminii pe care o flltreaza .
o supune. o irizează , o comedie muzicală
pusă pe note de exuberantul compozitor Ma-
rius Ţeicu . Muzica vine din toate piir~le, clo-
coteşte, ritmul dezlănţuit al bateriei, sunetul
vioi al pianului, rîsul gHgîitor al trompetei, ră­
guşeala contrabasului îmbibă secvenţele cu
apă vie. O comedie muzicală condimentată şi
cu versurile semnate de Euqen Rotaru.
Aşa cum iubirea cheamă iubire. dăruirea
chei.mă dăruire şi să nu vă mire ci întreg tra-
.valiul depus de autorii decorurilor: Dumitru
Georgescu, ai costumelor: arh. Andreea Has-
naş , ai cotoanei sonore: ing. Andrei Papp şi
ai montajului: Cristina Ionescu a contribuit
din plin la succesul unui film semnat de regi-
zoarea care crede mai mult dacit oricine în
Cuvintele lui Constantîn Brâncuşi: „cind nu
mai sintem copii. am murit de muh „_
fi..,. PERNEŞ DANALACHE
Produclle • CaM1 de tlllM Cinel. sc.artul: Vas11Q
tstrate . ...... : B.ubela Bostan . .....,_.: Ion Mari·.
nescu Decorurt: Dumitru Georgescu. ~:
af'h. AndrMa Hasnaş. llYl:lca: Marius TeN:u. ColoMa
eonori: ing. Andrei Plpp. llloftlllul:: Cristin• k>nescu.
Cu: Carmen Gafin, Mircea Diaconu. 8i1ne1 Brad.
Tudor Petruţ , Petre NicolM. UNna Stan• Ionescu.
~:'~~~i::Cu~..?Jn~::O~~~!"H~~~: ~
rin Georgescu, Adrian Ciobanu. Adrian Vilcu, Anca
Sigartiu, Magda Marinescu, k>ana Marinescu, Sori na
savu. Simona Mihaitescu, Medeea Marinacu. FUm
-·atlci" . . . . . . . .
-ln-rtlo~doProduc11eC:....-
..._......,..,... _
https://biblioteca-digitala.ro
ZÎmbet
pentru zimbet
t---------------1
.Dacă artistică modernă
opera este ,,opera
aperta", cum o numea Umberto Eco. cu des-
c hidere continuă spre fantezia re-creatoare a
publicului, de ce nu s-ar justifica şi o cronică
a privitorului-auditoriului - cititorului la
acele spectacole sau cărţi care propun des-
chis o colaborare, o participare activă (pe
lingă cea pasiv~moţională) la solicitar~a
imaginii, semnului. notaţiei - conotaţiei? De-
sigur, Zlmbel de "°""' nu-i_.Numel& trandafi-
rului„ şi nici ., Măiastra " care să propună şa­
rade complicate, de dezlegat în trepte, la ni-
velul unu-doi-trei al receptării . Dar ceea ce
m-a frapat în reacţia unei săli arhipline de ti-
neri -...:. şi nu numai - la prezentarea in avans
de la cinema „ Studio" (cu inv itaţi, rude şi
prieteni de toate virstele) a noului film sem-
nat de Elisabeta Bostan - era o stare de
emoţie activ creatoare„ nu doar pasiv recep-
tivă . Ca la un spectacol de teatru unde
freamă~ul . sălii , participarea simpatetică , sti-
muleaza Jocul actorilor. diferenţiindu-i seară
de seară în funcţie de o5cilaţiile ,,diagramei
afective" în dialogul scenă-sală, aş spune că
noul film al Elisabei Bostan şi al Vasilicăi Is-
trate creştea vâzind cu ochii (şi auzind exce-
lentele melodii ale lui .Marius Ţeicu - Eugen
Rotaru) la frecare gest comic al perechii
crăieşti, Carmen Galin şi Mircea Diaconu, cu
st~lucitele ei - anacronice? - prejudecăţi
faţa de amorul extravagant al odraslei, la bo-
nomia exuberantă a doicii - Ileana Stana k>-
nescu - la hazul spontan al ghinionistului
sol de Zmeu în interpretarea lui George Mi-
Miţă sau_ la me4ancolia nefericitului inor •>9
îndrăgostit, subtil parodiat de Petre Nicolae
Cuplul tinăr Bianca Brad - Tudor Pell ut.
~ luncţie de gag. O bogăţie de elemente, deci.
-1
I
cu farmec. desigur. (în ultima vreme tinerii au
avut şanse man ş 1 pe ecran şi in sală trilogia
Uceenilor - şi nu numai ea - a făcut să ţiş­
nească ,,noul val" cu putere) dar împreună cu
ei, alături de ei, susţinindu-le elanul incepu-
tului, actori cu experienţă , intr-<l formă de
zrle mari. cu o poftă juvenilă de joc şi joaca.
Şi aceasta sporeşte vizibil reuşita . publicul
înţelege, publicul admiră , publicul aplaudă ra
scenâ deschisă generoasa colaborare înt re
generaţii .
. „un admirabil spirit de echipă specific fil-
melor dirijate de Elisabeta Bostan" punea
punctul pe i. inspirata prezentatoare a avan-
premierei, totocţată scenarista ZlmbetuluL
vasili<:a Istrate. lntr-adevăr, asta era_ Bucuria
şi profesionalitatea cu care s-a lucrat pe. pla-
tou s-au prelungit şi în salâ _ Zimbet pentru
zlmbet, bucurie pentru bucurie.
Alice M~NOIU
cronica muz1c11
Sintez
Du_Pă un izbutit muolcaf pentr~-
opereta (Examene, eumene}, după un altul
teatrul de
- de şi mai mare succes - pentru teatrul de
copii (Mary Popplna) şi după un al treilea -
excelent - pentru cinematograf (R~­
guf), mai e de mirare că Marius Teicu a reu ~ lt
acu~ - _cu .Zlmbet de acmre - o partihn ă
capttvanta pnn amploare şi consistenta. pr in
coerenţă şi diversitate, prin frumuseţe ş i ex-
presivitate? De mirare îm i pare mai degraba
intimplarea ce face ca de astă dată compozi-
torul să se afle în faţa unui scenariu (mai
bine zrs: 11 brei!) unde se regăsesc şi tinerii
•!laţi la virsta examenelor, şi copiii gata ori-
crnd să evadeze în lumea imaginarului (mu-
zica uşoară fiind aici, evident. o Mary Pop-
pins ce zboară purtată nu de eterna ei um-
b_reluţă, _ci d~. ~ „Ol ittie-chittie bang-bang" )
ş 1 Jamaşagul 1oculu1 real-fantastic, pigmen-
tat cu hazul aparte al anacronismelor cu
pe care chiar daci Marius Teicu le-a mai
exersat attcindva nu-i va fi fost lesne si le to-
peasca laolaltă , într-un discurs pe cit de va-
:=:1~r:;' T~~e:~ c~~\ă·ş~~a:e"l~d r:i~~l:t, ~~
alit de rare şi de scurte momentele firi mu-
zică, incit din acest punct de vedere filmol
aproape că rivalizează cu Um-81• din
Cherbourg el comp.) De la charleston la
break, muzica de dans (pe care. atunci cinO e
cazul, coregrafia lui Victor Viase o pune abil
în valoare) impritnă demersului cinematogra-
fic un ritm trepiilant. potenţat de neaştepta­
tele contraste de atmosferă : in registrul sum-
bru--misterios al zmeilor sau în acela dramatic
al damnatului inorog, (de remarcat, aici,
acordul de esenţă cu superbele decoruri ale
lui Dumitru Georgescu), in aria lirică a truba-
durului sal.! în _aceea patetică a prinţesei în
~~~?~ ~v~~~~u~~~"et~~i~~~~: ~'x:~a~f~~
mat apoi, ingenios, în cavalcadă burlească şi
_conducînd la scena bătăii din han (nelipsita
din producţiile de acest tip. dar particula11-
zată aici tocmai prin dimensiunea ei muzi-
cal-coregrafică) . ln toate aceste zone de ex-
presie, muzica lui Marius Teicu este admira-
bil slujită de inteligenţa, sensibilitatea ş i
~mor~I versurJlor lui Eugen Rotaru_ (Nu in-
trmplator, pe hngă nenumăratele distincţii ob-
!inute la mai t()8te competiţiile de gen - şi
rnarnte, şr dupa aceea -. cuplul Ţeicu-Ro­
taru a cucerit Marele Premiu la Mamaia in
1983). Dupâ cum a fost slujită şi de interP,.e-
ta~ea (i~intâtoare) a actorilor Carmen Galin,
Mircea_ Diaconu. Ileana Stana Ionescu şi (de
veritabil talent şi pr0fesiona1ism) a cintâreţî­
lor ce-i dublează pe Bianca Brad Tudor Pe-
tru şi Petre N~colae. Perfecţi în' play-back.
aceştia din urma creează impresia că ar cinta
ei înşişi . Cu atit mai mult, însă , li s-ar fi cuve-
nit :--- cred eu - un loc mai vizibil pe genoric
vocil or- reaJe ~ Loredana Groza, Adrian Dam1-
nescu. Gabriel Dorobanţu ...
Cft po iveşte regia Elisabetei Bostan. ea
constit uie fără îndoială un model de expl oa-
tare şi valorificare a partiturii muzicale: ima-
ginea şi sunetul par a li fost zămislite aici de-
odată şi laolaltă. astfel incit întreg filmul are
organicitatea şi spontaneitatea lucrului năs­
cut, iar nu făcut. (Pînă şi secvenţele de mon-
"!j paralel, dinspre final , care, aparent, ar fă­
rtm1ţa discursul sonor. in realitate ii dezvălu ie
vîrtuala mobilitate de structură) . Iar scenariu:
Vasilicăi Istrate - dincolo de lllte incontesta
bÎle merite. considerabile şi din punct de ve-
dere pur muzical - este, în semnificaţia h.JJ
ultimă (ce mă tem că va fi rămas ascuns.A
multor spectatori. ba poate chiar şi unor co-
n:t8!."'~tori ai filn:'':llui). o -pledoarie pentru mu-
zica, m competiţia pe care aceasta o susţine
cu sportul, pentru su1><emaţie în sufletul tine-
rei generaţii. Căci - amănunt se.mnificativ -
inorogul vrăjmaş nu este altul dectt ... profe-
· lumlnlţlr YARTOLOMEI

Un poet al concretului
...
I m1 t!xplic, adeseori , apetenţa cineaştilor
n oştri pentru un gen sau altul, o anume incli-
naţie organica catre analiză , meditaţie sau ,
d i mpotr i vă, acţiune alertă , repet , ini explic ti-
pul de manifestare cinematografica din per-
spectiva unei prezumtive geografii de obîrş ii ,
de locuri natale. Fiindcă , cred eu , alături de
cultur ă şi instrucţie de specialitate, filmele re-
flectă •piritul ideilor născute din senzaţii şi
esenţa ritmurilor naturii.
Bunăoară , constănţeanul Nicu Stan : în-
treaga sa activitate operatoricească este pu-
ternic marcată de acea ,.probitate marina-
reascii" ce înglobează voinţă dirză , demnitate
profes i onală , francheţe în raporturile de
echipă . Absolvent al primei serii de operatori
din IATC (1954) , apare pe genericele a peste
35 filme de lung-metraj impunindu-se ca unul
dintre cei mai redutabili directori de fotogra-
fie ai Buftei. Prin forţa împrejurărilor colabo-
rează cu mulţi regizori , dar, la o privire mai
atentă , filmele sale de rezistenţă Rilco81a,
Dimineţile unul bila! cuminte, Puterea fi
adevărul , Actorul fi silbatlcll, Cllpa etc.,
aparţin unei echipe de regizori formată din
Mircea Mureşan , Andrei Blaier, Manole Mar:.
cus , Gheorghe Vitan idis, care încap intr-o
barcă . Colegii săi regizori it soHcită acolo
unde este cel mai greu, la filmele unde se
cere efort de matelot, dar şi sensibilitate de
domnişoară , iar Nicu Stan răspunde , de lie-
care dată , fără fasoane , fiindcă , puternic mar-
cat de ,,mare", are un simţ dezvolta! al acţiu­
nii şi al direcţiei şi , călăuzit de steaua polară
a unui ideat artistic, vibrează ca o harpă eo-
liană la toate nuanţele unui peisaj „ transfor-
mînd în ritmuri plastice tăcerea unui orizont.
Treptat lş i ciştig ă reputaţia de cel mai ,,sigur"
operator, iar numele său , un nume de trei si
labe, sinonim cu eficienţă de glonte şi ener·
gie de laser.
Debutează în 1956 cu un scurt metraj Ş• .
vreme de un sfert de secol, imaginea filmelor
sale este categorisită „clasică" , iar modalita-
tea ei artisti c ă , rezultatul unor convenţii una-
nim acceptate, işi are un model „ verificat prin
vedere". Dincolo de aspeclul pur formal , arta
v i zuală a lui Nicu Stan este străbătută de o
impresionantă tensiune vitală . Există in ./&-
prezentările" sale o putere temperamentalâ
ca şi în biologie strins legata de individ,
transfigurarea unui elan datorat unui şoc
pornit din lumea ob i ect i vă a mării. Cum altfel
aş putea tălmăci forja liniilor de fugă din am-
plele compoziţii ale Rilc:o81el, cadrele largi
de cer ameninţcitor şi pămint de lavă împie-
trită intre care tălăzuiesc mase omeneşti ,
cîrxJ pe virfuri de val încărcate de vi olenţă
(atacul conacului). cind în abisuri de neant în
care sâ l ăşluiesc sufletele morţilor (confrunta~
rea cu armata) . Nu tncerc să idealizez, există
în acest film destule rezolvări facile derivate
din canoanele timpului, dar primordial şi înăl­
ţ ător în măi estria operatorului (nu uitaţi , fil-
mul venea după Pădurea spinzunţllor) este
sentimentul de compasiune, care se naşte
din combustibilul sensibilităţii sale, o senza-
ţ i e plămădită dirr mierea sufletului, şi n tre-
buie că ldura inimii lui Nicu Stan ca să-i dea
duh sau să lumineze depărtările unei lumi noi
unde plutesc speranţe necunoscute. Opera-
tor.ul nostru filmează cu patimă , cu ştiinţa
p r oporţ i ilor de frescă ; el aruncă năvodul
transparenţ el or în. oceanul opacităţilor telu-
rice şi, tot el , . ridică în fluiditatea mişcărilor
p e aceş t I• ac l Ori•
• ţ I• Vă ZU..l
nu ( prea ) l·a
- prin virtuţile rolului şi {ori) a~antajele inter-
P8 ecran...
----------------- •
Cos1ac11e Babll:
msnţă al Teatrului
artist de
~din Braşov
înaltă pP.rlo r-
(166 km dis ~
tanţă de capitală) . ln martie 1988 are 50 do
ani. A deţinut roluri multo şi importante.
într-o carieră bogată . A fost un voios Tobby
în •.A douăsprezecea noaple" de Shakespeare
şi un misterios Goldberg în .Serata" de Ha-
rold Pinter, o sal/uroasă Chiriţă in travesti ş i
un melancolic Chirică în „Omul cu mirţoaga",
Anton Pann în frumoasa piesă a lui Blaga şi
un pastor onctuos ln „Vrăjitorul din Salem",
un nostim Cetătean turmentat şi un frumos
rege scit agrest în „Muntele" de O.A. Po-
pescu. A creat personaje de prim plan, proe-
minente scenic, în piese de Mihail Sebastian,
Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Paul Eve-
rac, Ecaterina Oproiu, Tudor Popescu, Os-
valdo Dragon, Ostrovski, Ibsen, Marlowe şi
ciţl alţii incă. Claviatură genologică vastă, ca-
pacitate ·de a desena fizionomii distincte in
toate stilurile şi modalilăllle teatrale, cu prac-
ticarea unui joc modern, esenţializat, eficace,
recunoscut ca atare de întreaga critică spe-
de aparat flăcări de vibraţii ale ţăranului răz­
vrătit. O imagine de o forjă covirşitoare ca un
element al naturii.
Experienţa cinemascopică din Riscoala
avea să fie dusă mai departe într-un alt film ,
Columna, handicapat din start de succesul
fără precedent al Dacilor. Stăpinind la per-
fecţie tehnica de lucru, Nicu Stan se eviden-
ţ i ază , cu această ocazie, prin arta de a de-
cupa cadrul in „cimpuri'' succesive, inţele­
gind, prin aceasta, iscusinţa de a descurca
masa policromă de opacitate, a stabili per-
spectiva structurilor geometrice fără a fringe
unitatea construcţiei; din învălmăşeala de oa-
. meni şi animaJe, cor.strucţii romane şi ele-
1
mente de recuzită etc., imaginea aceasta se
ordonează în registre distincte de interes vi-
zual printre care a!unecâ aerul, dind transpa-~
· renţă , adincime şi atmosfe ră intregului film .
Măiestria operatorului ·este şi o problemă de ,
aerisire. Epoca respiră dintr-o ordine a ca-
drului, învadatorii şi invadaţii se ,_a.rmoni-
zează " compoziţional , ca
într-un tablou de
David, peste care pluteşteo aură romantică
de cromatism struni!. ideea implacabila a
4
cializată. D,eţinător a '!umero~~ p~emii te•
trale, ciştigător, pa merrt, de drstmcţil la. toate
concu1surile naţionale la care a parttcipat.
Foarte popular, afişul în care figurează . exer-
citind o atracţie specială eupra pubhcului.
Posedă un instinct sigu_r a1 ro1u1u1 s1 mira
într-o remarcabilă comuntca!'e cu parteneru
Ba chiar, în momente în care simte că şi-ar
depăşi confraţii atragind atenţia asupra sa -
~ft':i~':,.-;;e~i~~~r.:::c~1~~~~~~ ~ ~ue~~~;
~~;:1~~r~,:~u~pe~r~~~1 ~u:,.::.:u• A. Ghel-
https://biblioteca-digitala.ro
„împăcării " impusă de un destin istoric.
Este momentUI consacrării. Cei de o seamă
i1 privesc admirativ şi ceva mai protocolar, iar
pentru studenţii ce mişunau prin studiou, tă ~
cindu·şi practica prin echiP.f:!le de filmare, re-
laţia . magistru - discipol ' se stabileşte
,.maestre". Tradiţia începe să-şi spună cuvin-
tUI, iar generaţiile mai tinere de operatori
care se vor afirma după anii '70 datorează lui
Nicu Stan rt!Spectul faţă de pionierat. Cu vi·
goarea şi inventivitatea spiritului tinăr . ei
\ •or dezlănţui spre alte formule estetice, se
· vor avînta orbeşte către ,JY1are", decupind
curcubee marine de senzaţii impresioniste,
cu miros de alge şi aer sărat, dar drumul lor
către soare şi arpegii majore de culoare trece
peste ,.podul de la Cernavodă" construit cu
trudă, migali şi curaj de predecesorul lor.
Socotesc ci în materie de Imagine. Nicu Stan
este un Saligny al studioului, un constructor
ispitit mai putin de mondenitatea epalMtă a
reprezentărilor cit de durabilitatea lor. Ră­
mine insensibil la jocul de artificii al unei pe-
rioade febrile cind exagerările de tot felul lac
deliciul galeriei zgomotoase şi filmează tihnit
punindu-şi camera în slujba ideii.
Optează , aşadar, pentru Puterea fi aclevt-
rut, Clipa. subordonindu~se necondiţionat
mei, ceea ce cerea o transfigurare frenetică,
obţinută din reprezentări dense. dramatice.
Fulguraliile luminoase ce irump din ..tene-
brele puterii" sporesc atmosfera de· încor-
dare, creind o viziune coşmarească cu umbre
groase. abundente, bituminoase. brăzdate de
striaţii luminoase, uneori pină la incandes-
cenţă, ce dau naştere la efecte de contrast
puternic, efecte apropiate de cele obtinute în
.•.
~·
Ar putea deţine orice rol bărbătesc, de
orice virstă adultă (arată a avea mult mai pu-
ţin decit o jumătate de secol), în prezentare
directă sau în compoziţie, in dramă sau in
comedie, în filme istorice sau de actualitate.
L-au preţuit regizorii Ion Şahighian, Marietta
Saclova, George Rafael, Eugen Mercus, Mir-
cea Marin. Ion Maximilian, profesorii
Ies Cazaban, Marin Moraru. Toţi cei care
săi
montează spectacole cu trupa braşoveană ii
solicită in distribuţie.
Dar pentru că n-a părăsit niciodată Braşo­
vul; şi n-a prea fost chemat la televiziune; şi a
avut sfiiciunea moldovenească de a nu-şi
jocul de alb-negru al gravurilor. Portretele
respiră naturaleţe şi prospeţime, o linie credi-
bilă , iar coloritul bogat, în nuanţe tranşante ,
factura delicată a detaliilor semnificative, no-
bl8ţea luminii învăluitoare dau acestor peli-
cule prestanţa virtuozită~i. atestind prezenta
la Nicu Stan a unei strune lirice de mare sin·
ceritate.
Filmele au succes, autorul imaginii dobin-
deşte ,.putere" asupra obştei, ,,adevărul " artei
sale autentice se impune, intr-un cul/int, Nicu
Stan a prins „clipa „ şi, de acum incolo, ,.omul
cu ochiul de un milion de dolari" capătă sta-
tut de cap neîncoronat al operatorilor din
prin Buftea, cu blazonul garnisit de cele mai
multe premii navonale.
Şi, totuşi, o umbră de insatisfacţie pluteşte
în sufletul „batrînului lup de mare". Filmase
energic şi durabil„ laboratorul ii complementa
se pentru imaginea sa robustă, apreciată ,Ja ex-
port" şi de televiziune, dar nemulţumirea. ne-
declarată fireşte. pleca de acolo că nu încer-
case să-şi schimbe stilul, să cinte pe altă
coardă, cea a generaţiei tinere. Se alătură lui
Alexa Visarion şi realizează lnalnte de licwe,
o imaqlne criptică cu umbre translucide şi
străluciri misterioare, cu griuri bogat valorate
şi luminoase care împrumută fotografiei re-
flexe calme, surdinizate, de argint nepolizat
sau de sidef. O imagine bizantină. dacă mi
pot exprima · aşa. niţeluş enigmatică, cu sen-
suri ce nu se lasă uşor captate, care avea să-i
aducă cea mal concludentă recunoaştere
peste hotare, trofeul pentru cea mai bună fo-
tografie .Mejor Fotografia" la Festivalul San
Sebastian (Spania) 1979, după ştiin)a mea,
te- singurul premiu internaţional de imagine din
cinematografia noastră.
ln filmele Mir„„ din tren (1980) sau
Punp cu Nbelul• (1981), revine la uneltele
sale obişnuite, cu o forjă a sincerităţii speci-
fică talentului său, fără emfază , fără retorică
şi. în acelaşi !imp, cu o deplină stăpinire a le-
gilor compoziţiei şi o îndrăzneaţă manevră de
a se mişca liber, pentru a pune accente, a da
expresivitate, a articula şi a dinamiza mişcă­
rile. Şi filmele ce vor urma, Dregostea fi ,..
volu"8 • (1913), Ac•i (1985), semnate de
operatorul Nicu Stan, vor trâda mereu şi me-
reu, prelung ca un cintec de sirenă, aceeaşi
predilecţie pentru spa)ii largi, folosirea •ce10-
raşi nuanţe de albastru, verde, galben şi roşu ,
cu un adaos de auriu menit să incătzească
toate tonurile. dind mai multă strălucire intre-
~~l~~~y~n~nc~ţ,~~:!! :!~tffră~-.;.e~:~p:;':;
mării, tonic şi generos, în opozilie flagrantă
cu mulţi confraţi de generaţie vizind vagul
sufletesc al celor prinşi în ,Jocul" cinemato-
grafic, lipsa de vitalitate. insuficienla preocu-
părilor.
Din 1981 se lansează în regia.de film reali-
w.'!.. ~,:"tic::""......~...: ~1:8J:
fle (1985), C.le liberi (1987). Critica ii este.
în general, favorabilă recunoscind in autor un
talent viguros, trădind sensibilitate şi, floare
rară , sinceritatea discursului. Se bucuri de o
primire caldă şi peste hotare. de-ar fi să po-
menesc doar marele premiu al Festivalului de
la Cartagena (1982) pentru filmul său de de-
but regizoral. '
Aceeaşi pasiune pentru ,,depărtări': aC<l88şi
chemare irezistibilă către o călătorie a spiri-
tului, demonstrind, dacă mal era nevoie, că
drumul parcurs de inspiraţie rătăceşte fără
ştirea noastră în noaptea adincă a ceea <:e nu
flim că ştim. Principiul filmelor sale este miş­
carea. puterea lor, ritmul, forja de convin-
gere; iar Nicu Stan, incorigibilul constăn1ean,
reproduce pe ecran spiritul Ideilor născute
din senzaţii, legătura !Or organici cu marea.
.Dintre sutele de catarge" ale cinematogra-
fiei, este printre puţinii pe care nu-l vor
..sparge vinturile! val~::!:'~tln PIVNICERU
oferi serviciile; şi teatrul său n·a prea frec-
ventat, cu tumoe. capital•. contactele sale cu
cinematografia au fost plnă acum atit de rare
că nu merită numiritoarea. L·a observat mi
. so pare. o dată, cu ceva mai multă luare-a-
minte, Dan Piţa.
Poate că în a doua jumătate a secolului pe
Ju· care-l are de trăit...
Gebrlela Cuc, actriţă a Teatrului din Arad
(45 minute distanţă de Capitală cu avionul
Rombac). ln ianuarie 1988 a implinit 32 de
ani. A absolvit Institutul de teatru din Tg. Mu-
reş , la clasa profesorului Constantin Co-
drescu.
Pe scena teatrului din Reşiţa a susţinut ci-
lwva roluri mai mult sau mai puţin insemnate,
?n piese ele însele mai mult sau mai puţin im-
portante, sub veghea unor regizori mai mult
sau mai puţin relevanţi. Totuşi a fost remar·
c ată: pentru harurile-i fizice naturale şi pen-
tru francheţea interpretării, pentru adecl/area.
cu naturaleţe şi spontaneitate, la penonaj. A
stirnit interes prin felul cum a conceput-:<> pe
Voichiţa din •.Balconul", puternica dramă a
lui O.A. Popescu, seu prin laconismul inter-
pretării în Francine din „Ospăţul generalilor"
de Boris Vian.
A constitutt o revelaţie în „Pescăruşul" de
Cehov (Nina. Zarecinaia), memorabil specta-
col gindlt de marele regizor Aureliu Manea.
una din personalităţile captivante ale r9l1iei
' romăneşti contemporane (actualmente ficind
parte din personalul artistic; al teatrului de
păpuşi din Cluj-Napoca). Cu acel prilej, ac-
triţa s-a distins prin parcurgerea unei game
 D•..........
„.„ cinci, ln urmi cu ...,.,..,. nce ent, lao
--.--~„
lentului _ . , . . 81 Cristinei DelNnu, Ce -
ttne• 8161ur1 de Ion C8remKru un Ncll8t
t r - - I• colele , _ • unul speclllcu-
„_
1„ aubll, cin - - - lrilt mereu cu
lmpralao ci - ' A 8Clllţj, men1ti rolurilor
de o - 18cturi, · - ..... din ,.......
......... ~lpetrescllllll. Cinci nM poftit ln
cablllll de lao Tntrul NefloMI, prtmut aiu gest
• -
............ d8CI - ...., -Iru """" „„
ai ..,,indi lumlnh de i. rnesut• de
~ .....,...., "Intre 09Hnzl p11lalele". O
des-
C.!::rna~nbll~c1es'.,n':'=
pre-buful ,.Actulul .........., ,.Altll, · -
de o trumusete nell....lt-., volnicii, d•
li-. .,,....„
mlidlo8ai, cu m•lorl .n...te. Are ocflll
......., ln .,._.,....
prolundil .....__.. cinci
c-1 Uu un - de
atirultor,
firi ai vortleMci. FI-. fnd o .,,.._ cu
pr1v1„„ .,. ci ...,. ci vortNo nu 19peti decft
ce .u ...... lnlR oclllL" .„ŞI ocflll spun Infinit
- mult datlr• blogr8fl8 ....llci • Crlslnet
DelHnu care dollr ln -
„.
ci', _ conf..Wnllor ........
de .........
Ml .... lmpllnlt
cu nu multe, d• Mft111111C811w Izbind. C8rora
:.!':=."fn ~ C:.::: =~
sl-atllfl •bsolule e gf9U de 19proclls,
. . . - - fiind trlslellle, neroetK91• ~.
voi 1 . - . ai IWdlu mic• jlol....,... •cestei
~ de mult deciaorllll ci vi ln11Wb811 m•
f9U unde H termini lerltortul penorl8julul ,1
- " - ai llCţlonen Interpretul•..
- ... Mă tem de fiecare început. Pentru ca ,
indiferent de partiturii, dorinţa mea este sa
fiu cit mai aproape de adevăr. de interpreta-
rea cea mai adevarată . Ştiu cind fac un lucru
bine, aşa cum sînt conştientă şi cind greşesc .
Sini lucidă şi-mi dau seama că , logic vorbind,
merit o anume apreciere De aceea cintăresc
orice afirmaţie, fie ea depreciativa sau apre-
ciativa. Poate n~r trebui să mirtUfisesc ca
de-a lungul primilor ani de meserie, am spe-
rat ca, la un moment dat, am să fiu ... "ci-
neva''. Şi m-am zbătut să ies din anonimat
Mai ales că nu pot sta niciodată fără sa fac
ceva, fără să acţionez . Orice impas se cere
depăşit. Poate că , astfel, îmi complic exis-
tenţa. Poate că doresc mao mult deci! merit...
· Dar, asta sini! Sigur, e absurdă pretenţia ca
de dimineaţă pină seara să repeţi şi sâ şi joci
în fiecare zi... Trebuie să ştii să-li dozezi bu-
curiile, să le aştepţi şi sâ te primeşti cum tr&-
buie... Există totdeauna un infim punct de
sprijin. Dar eu nu sint mulţumită de mine.
Pentru liniştea mea personală nu e suficient
ceea ce fac acum. prea puţinul pe care-l rea-
lizez. De aceea revin mereu şi mereu la p~
zie: recitalul de versuri reprezintă una din
modalităţile mele fundamentale de a exista în
meserie. Cînd mi-e mai urit, îmi răsfoiesc
caietele... La tv am făcut vreo şase recitaluri ,
ceea ce este foarte mult. La Studioul 99 al
Naţionalului am prezentat in anul trecut un
spectacol de aproape o oră intttulat "Pe pirîu
de roua" Şi astfel am mai existat o dată ...
Mi„m mai fâcut o bucurie... Mereu ma gin-
desc că timpul trece prea r_.ie şi nu reu-
şim să realizăm tot ce dorim ...
Din nou sini tenlllt6 ai o ......, 8Celor
...._... pline de - - · conllnuu.
-lnlr--
_..... clntr-o ............ h118gl-
~~~ '::6.n!r.:~iw:_:.:=.:
rutul fi de testul Mllrguerltel o.ns.
- Oe la premiera noastra au trecut opt ani
ş 1 n-a fost an în care să nu mi se pome-
nească de ea. Pe post s-a dat de trei on
Poate ca a fost marea mea şansă . De fapt, el.I
am descoperit textul în traducerea lui Paul B
M$rian. l-am luat şi 1 l-am dus lui Octavian
~-·----------••lliilll•„•-------------„·-------------rJ pe~r~m~~l=~e~~~~tf°~~~b:i.f~~'!!:~~ ~::i;
largi de tonalitătf. rafinament, atitudine, fineţe
psihologică , concepţie polifonică a rolului ,
puterea de a-l asimila inteşral , fluent , fără
distorsiuni şi fără imondicii in momentele ce
s·ar fi pretat.
A mai jucat la Braşov , o vreme, Împunin-
du-se în rolul Ea din ..Nu sint Turnul Eiltel„.
La Arad are succes în mai tot ce susţine sc&-
nlc. „Calandria" de Bibienna i-a oferit o
şansă; .Scene din viata unul bădăran" de Du-
mitru Solomon. alta. "Noaptea încurcăturilor"
de Oliver Goldsmith i-a pus în evidentă. din
nou, posibililătile comice.
Sava. Apoi am început sâ lucram, Pino Cara-
mitru şi cu mine, impreună cu regizoarea
~~~~:~:~"ce ~~c~~~i1:;, r~~~~ud!;';
0 lia lui Gheorghe Cozorici în filmul Un petic
mă obişnuisem cu gîndul că trebuie sâ rabd ,
sa aştept şi sa sper ... Pe vremea studentieo
mele. în Institut nu era permis să faci mei
teatru nici film. llarion Ciobanu ca sa poati
face Setu a trebuit să abandoneze cursurile.
Ş. bine a lacul pentru că , înto-adevăr, numele
siu avea sâ se lege definitiv de cinema. Mai
Putin destinele celorlalţi colegi ai mei: Cam&-
lja Zorlescu. Nicolae Dinocă , Alexandru Arşi­
nel, Mihlll Gingulescu, Vasile Vasohu Con-
stantin Popa. excepţie fiicind Constant"' Oi-
plan şo ton Fiscuteanu. · lor. Apoo Manole Marcus m-a chemat pentru
-Dwpe~.~.
cum v„ _.,.,...,
- Din intimplare aş zice. Prima . ieşire" pe
ecran am avut-o cu filmul tui Haralambie Bo-
roş DMtlne ram•tice. Dar marile emoţii ale
platoului aveam să le cunosc abia la filmul tui
Manole Marcus ... Un telefon m-a anunţat că.
a doua zi sînt invitata să dau probe. La scurt
timp, am avut confirmarea. mi s-au făcut
poze, s-a pus lumina pe obrazul meu„. Pur-
tam pe atunci părul mai scurt şi într~ nuantă
sămie. Manole Marcus mi-a spus simplu şi
categoric: ..itl scfiimbi -culoarea şi nu te
tunzi". Oe la început mi-a vorbit ca unui pne:'
ten, ca unui vechi prieten. Şi ce mult con-
tează! Eram !imoralii de un gînd: dacă e pri-
mul şi ultimul meu rol principal? Nu fiicusem
pină alunel mare lucru. lnainte de fiecare ca-
dru aveam emoţii teribile, dar ce stare de bu-
curie trăiam în acelaşi timp! Împrejurarea era
pe d&.-a-ntregul specială : pe de-o parte pen-
tru ca 1mpl1ca o confruntare cu proza densă
a unui scriitor ca Augustin Buzura, pe de alta
parte pentru ci aveam pertene:i cu expe-
rienţă. reputaţi actori ca Victor Rebengiuc,
Mircea Albulescu, Silviu Slănculescu . Colego
care trebuie să spun că mi-au acordat de-
phnâ încredere şi o desavirşita prietenie.
,.,:;;;, î~ ';:.:"'~ =r!:.""""8"'8 de a
- Ce n-am facut o viata ... E adevarat, du .
pa Orgolll, prima solicitare am refuzat-o, şi la
sfatul lui Manole Marcus Dar pe urma am
acceptat invitaţia lui Gheorghe Naghi de a 11
o mămică în Actlunea Zuzuc•.. într-o zi ma
trezesc cu un telefon rte la Valentm Ducaru,
A figurat, pînă acum, în do u ă filme: Via de
laonu- şi Piciu„• nebună. Nu şt i u dacă re-
gizorii în cauză au regretat distribuirea. Din
cronicile de film nu reiese prea mare lucru -
in ceea ce o priveşte. dar pentru citi nu prea
reiese cme ştie ce din multe cronici teatrale ş1
ci nematografice?
S-o mai aşteptăm . Oeocamdata, o fotogra-
f i ază, din fată şi din profil, persoane diligente
de la Serviciul Actori al centrului de produc-
ţie cinematogra1ică . . stea şi să umble pe scenă cu forţă şi cu dis-
Problema e însă cine se urtă la fotografiile
remarcabilului Serviciu - în afară de cei care
te f8C ...
Ion Mln„: După ce l-au văzut dind viaţă
u o fervoare şi cu o profunzime neobişnuite
rolului lui Safieri in .Amadeus" de Peter
Shatfer (turneul Teatrului din Oradea în Ca-
pitală) mulţi bucureşteni de specialitate şi
unii laici s·au întrebat, inminunindu-se -
cum zicea Eugen Lovinescu - unde a fost
pînă acum acest actor?
Unde să fie? Pe scena. Din anul 1954. de
cind a Isprăvit studiile de artă dramatică sub
privegherea profesorului Marcel Anghelescu.
A •vut o perioadă bucureşteană, cind s-a în-
tilnit cu regizorii Horea Popescu, Dinu Cer-
• nescu, Sorana Coroamă şi cu autorii Cara-
giale, Goldoni, Arthur Miller, Aurel Baranga,
ta Studioul actorului de film şi ta fostul teatru
„Delavrancea''. Au mai trecut vreo doi ani pe
ta Beie Mare, ca ai se întlnească oarecum
cu Shakespeare şi Mihail Sebastian, Şi pe
urmă , s-a stabilit pe viată la Oradea.
E greu să intocmeŞ1i o listă cu IOI ce a ju-
cat (şi joac:l) aici. Vom spune d08r că i-a
https://biblioteca-digitala.ro
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _,
Opefatorul. care-mi cere o fotografie expHcin-
du-mi că trebuie să o reprezinte aGtfel pe so-
de cer al lui Francisc Munteanu. Dupa două
zile, mă sunâ regizorul şi-mi spune să vin la
Buftea câ am ceva de filmat : „Draga mea. îţi
fac o scenă : vii , speli rufe, aşterni masa. te
uiţi la câas şi pleci pentru că ai tren şi nu mai
poţi să-ti aştepţi sotul". Francisc Munteanu
m-a distribuit şi în filmul său următor. Zbor
pertculos, în rolul unei doctoriţe, şi mi-a plă­
cut să lucrez pe linişte şi in tihnă . Aşa ca
m-am bucurat ca nu m-a uitat mei cind a
scris serialul tv Eroii nu .u wtmă , unde eram
muncitoare şi mama fetiţei de pe Strada flori-
o directoare de două vorbe în comedia lui
c.n - · Am mai fost şo o contabilă ln fil-
mul de debut al lui Dan Marcoci Scopul ,1
m~loecele. unde aplanam nişte conflicte. Mi
s-a pro·pus să hu nevasta protagonistului
într-un film frumos gindit şi realizat de Titus
Popovici şi Mircea Mureşan. HolWL Deşi n-a
fost deci! o apariţie extrem de scurtă , a meri-
tat pentru că am avut satisfacţia de a fi fost ,
preţ de douâ cadre, alaturi de Ovidiu luhu
Moldovan care i-a conferît eroului o aură de
profundă spiritualitate. . După care· Nicolae
Corjos, pe care-l admir pentru tenacitatea sa
(timp de douăzeci de ani a făcut secunda-
riat!) mi-a spus: .Am nev0te de tiner' Ar li un
motto bun pentru discuţia noastră Oe un ac-
tor . ca şi de un om. e bine sa fie nevoie! Cu
Declaonlle de dnogosle a irceput seria urmata
de Uceenll şi Extempont te dlrlgentle... N-am
avut momente de „incrîncenare" cu nimeni.
Poate doar o întimplare mai ciudată cu Iulian ,
Mihu. Dupa ce luasem probele, aflind subiec-
tul, am fost plăcut surprinsa de faptul că se
încerca împletirea vieţii particulare cu cea a
unei mari uzini, o dramă de sănătate cu o
probt.emă de conştiinţâ . Mi se parea că per-
sona1ul meu , Irma Stmian, trebuia să fie nu-
Cfeul în care să se reflecte cei din jur, dar
ct:1re sâ-i şi reprezinte pe ceilalţ i...
- Der, fllmutut ..Anotimpul 1ub1rn" fi
11-• IOC"'81 --că dimensiune• lnterlorl-
ta!if .._bllii ai rellacte
li- ,1 ,1 să relr8cte at.irl
at.irt Intime, cteopotrtvi. Cu ••-
ceptlao unei slngu1e aec:venp, cle-ao dreptul
entologlcă, cu • Intrării eroinei lntr-un .-r-
18ment pualu ln c-1Wa persOMjului c .....
conceput cu aceeaşi dăru i re şi cu acelaşi har
pe Michelangelo al lui Kiritescu şi pe Chiriac
al lui Caragiale pe motierescul Georges Dan-
don şi pe cehovianul Dron, apoi făptu ri gîn-
dite de autorii români contemporani - de la
Teodor Mazilu la Marin Sorescu, de la Dan
Tărch i lă la Mircea Bradu, dind certificat de
naştere unor personaje inedite. botezind dra·
maturgi, lansind piese.
E un talent matur, un bărbat care ş tie s ă
tincţie . stăpinind tainele meseriei, angajînd
impetuos eroul in acţiune , rostînd cu limpe-
zime, pozînd cu inteligenţă, făcînd totul, tot-
deauna, cu cea mai mare seriozitate.
A obţinut premii naţionale de interpretare.
Este considerat un actor de bază al trupei
orădene . S-a bucurat de preţuire în turneele
întreprinse de acest teatru peste hotare - şi
au fost vreo cîteva. E preferat de regizori
pentru rolurile capitale al„ pieselor din toate
repertoriile.
L-am văzut . recent, interpretind scînteietor,
aplaudat fiind necontenit, ta scena deschisă,
rolul Directorului de teatru din ultima pre-
mieră a instituţiei , .Zece hohote de ris" de
Tudor Popescu.
M-am striduit si-mi amintesc de apariţiile
sate pe ecran .
Nu· mi amînteac, ori poate memoria mea ci ~
nefilă nu-i îndeajuns de mobilată. Parcă in
Clt8del• sf8rlm8tă, de mult ... ori, pentru ci-
teva secunde, in Concun-ul lui Dan Pita ...
Dar nu-i în.că timpul pierdut. N-au fost des-
coperiţi de film. ceva mai tirziu deci! meritau,
şi Dorei Vişan, Nicolae Albanl, Paul Lavric,
~emus Mirgineanu, Şerban Ionescu?
Y. . .tln SILVESTRU
defl • iec:omMdi ca medic, ltgul'NZi 1....,.1
apectrul -itL
- Chiar la turnarea acelei secvenţe vroiam
sn tnâ refer : era o căldura groaznica in ziua
aceea. Finalul n filmasem deja. Grija mea
pnncipală părea să fie doar sâ arăt mai prost
deci! în 5"Cvenţele anterior datate pentru că
boala incurabila se agrava simţitor . Din pa-
cate, treptat, s-au estompat tentele de alb-ne·
gru care nu erau decit fireşti reflexe ale bolu
sufletului... Dar sil revin. Sandu Groza, care.
încă de la debut, mă incurajase exclamînd
„Ce prim plan are!", trebuia sa tragă un
travhng lung, foarte lung. Se pusese lumina,
se fixaseră zonele de penumbră , se stabili-
sera limitele cadrului. Dar, dintr..adată, Mihu
începe să mă certe că am greşit. Epuizată,
după doua ore de filmare. eu iZbucnesc in
plîns ca un c_opil. Ies pe co~odor şo mă retrag
într-un colt sa mă potolesc. lnţeleg cu toţii ca
trebuie să mă lase in pace să~i treacâ. Fu-
mez o ţigara , beau un pahar cu apă, revin şi
numai ~I aud pe regizor: ..Am facut special.
ca sa intri in stare!" ...
..PmN alribituti neconlenK de .., nuld" -
:-.r.o.:::
„.
==~"'!.~
bualor, pe
~lfl&,~~!ji~.,:Ul;::11•~
!:
miri .._..,,,.. g-rllor dom ... cr1a.,.
u.-t • obr8j~ pe ochit 81-
apergetl" 11118gine• Cristinei Dei...u? "9nlru
ci Hisli un • ...,. Ip de erolni care Yi c•
NClerlzeui „rlţllle ... -tip
· de emploi în
- Vă refer~i la un anume
care filmul incearcă să mă specializeze. Sau,
poate. să mă perfecţioneze... Pentru că eu
am impresia că, dacă teatrul iii poate oieri o
mai mare diversitate de partituri. în schimb,
la film , e obligatoriu să râmii fi~ unui
anume gen de roluri . Mai ales de la un mo-
ment dat, de la o virstă ... La laşi, unde, de
rapt, am înţeles ce înseamnă meseria de ac-
tor, unde am început să invat cite ceva des-
pre disciplina necesară unei bune conduite
profes!onale, la laşi unde mi-a râmas sufletul ,
am jucat mult mai muftii comedie deci! după
aceea: Iar la Teatrul .ton Vasilescu", timp de
unsprezece ani am jucat in "Siciliana". perso-
najul Muko, logodnica superficoalâ, şi pastrez
o scrisoare a lui Baranga în care-mi spunea
că sint cea mai bună interpreta a excentricei
eroine a anilor '70.
Me.-1• - -..lte lncă un decllc: nu o
vid ln - apect8col care • 8jllm te ...,.,..,.
c-
o mie de ...,.....,11111~ ci lnlr-o lllti •celenti
mon. . . IY cu pi8U pl1wulelti8ni • lui Clmll
Petrncu .18ti femele pe o lubnc" ln
c-. Juca dublul rol 81 ourorllor llellao •I Ana,
Un8 8Clrlli lrhrol.i, ceelaolli meclclnlaUi se-
rioMi, enlltill con-orii ce - fuzionlo
lntr-o olmbollca almblod ca A n -L ..
- Cred ca fiecare virsta iş1 iire farmecul ei
Dacă la început ~i poţi permite sa te ,,zben-
gui·· in orice rol , cu timpul începi sa te f1xez1
şi mie chiar imi convine acest lucru. Pentru
câ nu ştiu dacâ nu e vorba de o acumulare în
ordinea datelor mele personale. fmce şi psi-
hice. Oe exemplu. directoarea aceasta pe
care o joc pentru a treia oara - cred că-i o
reuşitâ in măsura in care, cu zimbetul, căl­
dura şi vorba bună . am putut sa conturez un
!'"od omenesc de a fi, de a exista în chip
ideal, exemplar. şi totuşi cit de firesc, în frun-
tea unei instituţiî de învăţămînt , dizolvînd
1 magin~a !l~idă a severitătii care este îndeob-
ş te atnbu1ta. nu doar pe ecran, ci şi în viaţâ,
ooet asemenea femei... Sinceră sa fiu, simt ca
am putere de două ori mai multă decit o folo-
sesc. Aş minţi dacă aş spune că n-am nişte
m ulţlMT'tiri ş: , din ctnd în cind, clipe de satis-
facţie . Dar cind încerc socoteala realizărilDr. ..
Ştiindu-m_i locul, dar dorind mereu sa cişt i g
un pas m plus, nu precupeţesc · nimic ca
sa~i_ respect meseria, credinţa în profesie„.
- !n voc811e, in laolent.
gîndu! Atunci, bineînţeles , cînd nu se lu-
creaza pe fuga . atunci c.ind po\1 sa 1oci din
pun Noi ne ferim in film sa Jucam la fel de
intens ca în teatru şi nu cred că e bine.
Obiectivul aparatului de filmat e gata sa-ţ1 in-
registre.ze fidel trai rea. O privire. un gest, o
tacere sint potentate pe ecran ş1 de aceea
trebuie sa aibă sens, se:ns art1st1c, sa urmeze
legile fluenţei cinematografice Ca şi în tea-
tru. ş1 pe platou, trebuie, de fiecare. data. să o
1P.i de la capă.I. Pentru ca mai intii parca uiţi
totul ş i. abia pe parcurs, iţi aduci aminte ceea
ce ştii Oe altfel. eu am înţeles mai tîrz1u ca e
nevoie in permanenţa şi de o capacitate de
regenerare psihica. lncetul cu încetul am in-
vâtat sa-mi repar tristeţile, sa nu renunţ , sa
nu cedez. N-am ştiut de la bun început ca
omul trebuie sa fie stapîn pe viata luo. pe ca-
riera lui. Pentru ca aşa cum ştie sa ş i -o faca ,
aşa o va a-.1ea ... Acum. de .cînd cu „liceenii",
am un public foarte proaspat. Pe unde mer-
gem cu filmul, tinerii mă roagă să te recit. Şi
lucrul acesta mi se pare extraordinar. Oaca
eu am vreun merit, mă bucur, dacă ei însa au
dorinţa de a auzi poezie, e ş i mai bine. Cred
în poezie, în capacitatea ei de a modela sen-
sibilitatea, de a deschide şi forma gustul pen-
tru lectură, pentru cultură . De altfel, p1ln ros-
t •~ ea îngrijită, expresivă , slujim limba româna .
Iar filmul , ca şi teatrul, fiind spectacol , decî
act artistic. are obligaţia de a cultiva respec-
tul pentru limba noastră , românească .
Oriunde mă duc, la şezători in tară sau la
Muzeul literaturii, sint mîndră ca reprezint
Teatrul Naţional... lar „orgoliile" mele... mă
fac să sper la mai mult...
Comorbl„ „„IDUide
lrlM COROIU
 lncă o dovadă a ceea ce poate
nilor din grupul baletului co~temporan (le- jak, Bach ... iar derulată , o muzica ciudată, as-
ningrad) într -o ameţitoare şi totuşi atit de ar- trală, înainte, Jnapoi, armoniile din sala de
regizorul monioasâ „Nuntă a lui Fig,a ro" ... Unu, doi şi concert devin armonii de montaj, se incearca .
se reface, se taie, se remontează, trudă pen-
trei şi ... încă o dată ... rîdicări de braţe, sărituri
inalte, incă o dată, acum. unu, doi, trei. pa- tru muzică . Fac un bilanţ, ecranul mesei de
tru ... nu ştiu cită peliculă se trage, dar număr montaj se stinge şi el, şi ma gîndesc dacă ci-
în gin<), .inu, doi, trei, patru, chiar dacă este neva m~ar întreba ce cred despre muzică aş
Spectacolul nemişcare sau doar imperceptibile,..gesturi ale
unei echipe care a trecut prin tot, dar absolut
face doar o enumerare simplă : Orfeu a îm-
blînzlt fiarele, a m;şcat din loc copacii, Amp-
. prin tot ce se poate intim pia într-o sărbătoare hion a atras peştii, David a vindecat nebunia
spectacolului a sufletului care s-a numit Enescu, care se va
numi veşnic Enescu!
lui Saul cîntînd din
muzică poate ci
harpă, adică„ .. adi<;ă fără
am fi fost definitiv condam-
Cine spunea că ,,astăzi privirea a dat fali- naţi la tăcere! ·
i. •---~-----------I ~r?~t-~·~e1!; ~1::'1~~~c~e.b~~e ~r~:~a~~~:,UJ Tereza BARTA
se va sprijini pe abstracţiuni, nu. asta nu
A~ cred, nu am voie să cred că imaginea şi mu-

*
avut, la începu!, sentimentul unui im- zica fac un tot, nimeni nu va tulbura acel
posibil impact: de o parte spectacolul fP.St1va- spectacol al privirii, nimeni nu trebuie să uite
lului, de cealaltă parte echipa de filmare O că imaginea găsirii de sine este sublima cind
tehnică aproape incomodată de o altă teh- are nevoie de uitarea de sine! Filmul trebuie
ni că - pinema-ul, firesc şi el o artă, dllr bi- sa însemne în primul rînd. în cazul festivalu-
necunoscută prin puterea ei devoratoare. De lui acesta, efortul, supranaturalul efor.I.
o parte concentrare la bagheta lui Perrison. uneori, care duce la eliberarea energiilor prin
Conta, Baci, Mandeal .. „ de cealaltă parte muzică . Chiar Enescu dădea efortului pro-
atenţia la bagheta invizibilă a regizorului. Oe
multe ori asemenea concentrări creau stări
imprevizibile - de la amabilitatea cu care
priveau interpreţii echipa de filmare, pină la
Iurie. Şi, totuşi.. . motor! Uite, s-au rupt fire Nouăzeci şi nouă
din arcuşul lui Tretiakov în apoteoticul con-
cert. Mandeal accelerează ... acum! Jean Per- la sută
rison este amabil, gestul baghetei are ceva
dintr-un menuet, chiar dacă dirijează un con- efort
cert Enescu ... atenţie la vioara întii, atenţie la
violoncele ... nu, mai aşteptăm , o reacţie, da, şi unu la sută
dirijorul japonez s-a oprit... şi acum ceartă
orchestra ... o ceartă lâudind-o, ,,sinteţi o inspiraţie
mare orchestră, o foarte mare orchestrâ",
apoi îi fac' praf, Cristian Mandeal îi bagă-fi
toate prizele, parcă nu are timp, se răsfaţă la
Primul film, înalt voltaj, Ion Voicu are 'tandreţe, privirea
lui a văzut multe, vioara nu mai este un in-
centajul de nouăzeci şi nouă la sută , iar 1n ·
spiraţiei doar unu la sută, numai că un artist
strument, care trebuie îngrijit, iubit sau răsfa­ adevărat trebuie să fie conştient de acest unu

primul· premiu ţat sau chinuit, nu. Voicu a trecut toate

aceste etape, vioara face parte din el, este le-
la sută
Zile de repetiţii, zile de spectacol, nici o zi
gată de umărul lui, este aproape o prelungire de pauză , nici o oră de relaxare ... Ateneul a

-----------------11 nefirească a trupului şi a miinii, ea nici nu

mai există .. . acum' Motor! Motor, Doru Segal!
Motor, Goldgraber! Ilie Valentin are o cameră
devenit un palat al minunilor, după care ine-
vitabil se lasă cortina... o nouă ieşire la
rampă şi linişte .
instalata la ieşirea din scenă . E în culise. El Ecouri, comentarii, telexuri, note de jurnal,

bucăţi mătase,
trebuie să prindă momentele pe care nimeni cronici şi tot restul.
Fotografii ln dezordine, de c1in cel prezenţi nu le văd . Radu Zamfirescu într-o cabină de montaj, se fac racoraur"1.
înregistrează . ştie fiecare partidură . E sufi-
El Mira Acrîstei montează, pe partiturâ de mu
creioane - bineînţeles colorate, cîteva perle
deşirate, un gind ascuns, o crispare fericită
cient un semn. Două trăiri . poate la fel de in- zică, un nou Festival Enescu privit printr-un
- un film norocos - o amintire cu toţi stri· tense, chiar daci. in aparenţă, o echipâ ne- , mic ecran, muzica se derulează înainte şi îna ·
mişcată nu poate să i;:pună mare lucru baleri- poi, fiind , pe rind. Beethoven, Enescu . Dvor -
gînd într-o piaţă pietruită, între faţade de „Ci-
nematograf Marconi", .La şicul elegant", „Lo-
~~~~P~~P~~i~~j.8::~~~ ~~uf~il~i~~~~~a~ •1!1'1!'•9.1111!!!:~!'1=~~·
Domnlfoara Aurica. Şi noapte printre petro-
maxuri legate complicat, şi frică de a nu
adormi, cum s·ar zice. in post. Pentru ci
acolo, cînd totul pare că se termină, abia în-
cepe. Aurica invăluiti în aura ei de desuetu-
dine, Gică Hau-Hau şi Ionică Parâ, Carmen
Popescu şi tinărul frumos ca Ramon No-
varro... Gata, gata, gata! Adică încă un pic de
pieptănat, încă un retuş puternic şi foarte
marcat şi toţi albiţi şi revopsiţi dintr-o cutie
' cu cremă de formulă ..magică" (caeva pirami-

doane. d111 de preferinţă aspirine pisate în

unt de cacao). Fiecare se aşează în locuri, pe
locuri deja stabilite. Se poate începe? lncă
un reflector care pDpîie, al patrulea ral! de
sus, puţin de îndreptat. o pălărie gri cu pana
găsită în ultimul moment, agăţată într-o cu -
vertură, incă un pic de timp pentru o nădu ­
şeală de teamă, cind aunetul clachetei izbuc•
neşte şi, de aici, se poate începe. lncepe fil -
marea şi Jestul" (printre care şi eul) rămîne

:~!:;~:d:. ŞC~:iof4;;;~i ~1~~:bf.a~:,:.~n: te poţi mişca· datorită zecilor de dulapuri me- noaşte numărul halbelor etc„ etc. şi pînă la
stingheri şi , din cinci în cinci, de fapt mai tot talice tixite cu bandă magnetică - role de cum clămpăne o barză cind vine primăvara ,
timpul, auzi: Linişte, vă rog. se filmează! Prin- celuloid păstrate în condiţii speciale - şi te cum „bate" un motor de tractor de prin anii
tre prafuri de fumigene. în fiecare dimineaţă , surprinde mai ales tăcerea de aici, fiindcă , in '50 sau, pur şi simplu, cum adie vintul in mij-
uneori şi noaptea, cam două luni cit se fli· realitate, totul seamănă cu o imensă cutie a locul Bărăganului şi cum creşte griul...
mează, te în!Dneşti in piaţa de carton a Grivi- Pandorei din care, dacă ar ,,scăpa" vreodată , Se zice că Pitagora auzea muzica sferelor.
tei reconstituite. te surprlnzi privind 1nainte.
aşa incit privirile să nu se inti1nească în
Cel ce aude în acelaşi timp. toate sunetele înregistrate.
s-ar isca un vacarm cere ar betegi toate ure-
fiindcănumerele emit şi ele sunete, tabla in;-
mulţirii fiind o simfonie gigantică, ceea ce
obiectivul aparatului de filmat. Experienţă în chile aflate pe o rază de aproximativ zece ki- ne-ar permite sa~ comparăm pe Pitagora cu
:r'!z~~r:.~ă~~r~;;~l~~l .=i ~~~:r Î\T~~~ şi CU 0 eh ii - ~~7:,~~iid Ns~.:·~~:~~:i'e c~o~::~ce1:9s~~~~e :i: Beethoven şi pe Beethoven cu Newton şi
poate că, deja, vă între baţ i ce legătură au
peţi calmul. te cocoţl in trăsură. Ceea c e - - - - - - - - - - - - - - - - • tuturor filmelor, începind cu muzica unor toate astea cu filmul, chiar dacă stelele de ci-
poate ,,pleca din tine", se şterge, restul ră- compozitori celebri, trecînd prin toate tipurile nema sint uneori comparate cu planetele (ci-
mine într-un dae:or, acum împrejmuit şi ghim- F de ambianţă sonoră, cum ar fi zgomotul unei neva scria: „ Greta Garbo egal Constelaţia
pat. Linişte, vi rog, s-a filmall pieţe in zori de zi, ce se aude într-o gară cînd Berenice''), alteori cu ecuaţiile, numerele
onoteca din Buftea nu-i prea arătoasă la soseşte sau pleacă un tren, zgomotul de fond pare sau impare, radicalii şi logaritmii. Legă·
o... TOFAN . prima vedere, citeva încăperi in care de-abia al unei berării, la ora cinci nimeni nu mai cu- tura există, vă asigur, n·avem decît să vă

10

https://biblioteca-digitala.ro
ace spiritul de
compozitorul
Am „la film"
învăţat
cit în
trei conservatoare
Pentru emotiile, succesele şi
satisfactiile
ce mi le-a oferit cinematografia în cei 25 de
ani de muncă, timp in care am scris partitura
muzicală la 40 lung-metraje şi multe
scurt-metraje, vreau să mulţumesc întii celor
ce mi-au dai această posibilitate şi apoi
să-mi depăn nişte ginduri ln legătură cu mu-
zica de film . Ceea ce spun eu acum poate nu
este o noutate„. Ea, muzica de film, trebuie
să fie un acompaniament agreabil care să in-
sotească stări emotionale. Trebuie să fie pre-
zentă fără să deranjeze. Nu poate să Iacă mi-
nuni într-un subiect şters. fals, fără viată . Cu
toate invenţiile spectaculoase ale imaginii.
muzica nu poate ajuta cu nimic un subiect
fără subiect. Ea vine să întregească specta-
ţolui , să convingă - unde poate convinge.
ln perioada cil am fost legat de studiourile
Buftea, de masa de montaj, de sala de mixaj.
am inteles că muzica pentru film este la fel
de importantă ca şi imaginea. Să-mi fie cu
iertare, uneori, poate, chîar -mai mult. Sigur.
fără imagine nu există film. dar muzica pen-
tru film poate trăi şi dincolo de Imagine - de
cinema - , iar cînd se Tntimplă să facă , îm-
preună cu povestirea şi realizarea ei. casă
comună (ceea ce în filmele noastre nu se in-
timplă întotdeauna) este superb. Se mai aude
citeodată la Ieşirea din sala de cinematograf:
„Filmul nu mi-a plăcut , dar muzica este 1;u.
moasă". Cfui ajută acest lucru? lntotdeauna
,Jluziile" peliculei sini scuzate. Rezultatul de
după proiecţie, oricum ar li el, este, adeseori.
scuzat. Dar, niciodată, muzica unui rum nu
spunem cu ce se
adică
ocupă
un specialist in
un inginer de sunet,
electronică şi acustică,
in microfoane d~ toate tipurile şi aparate de
înregistrat supersofîsticate, un artist al sune-
t ului şi· un colecti.onar migălos , care aude tot.
aşa cum camera de luat vederi vede tot, şi
care ştie să treacă în coloana sonoră a filmu-
lui exact ceea ce trebuie să se audă , incepind _
cu vocile actorilor ş i cu muzica şi Sfirşînd,
cum am zis, cu foşnetul griului i n bătaia vin-
tului. Cind vede'i într-un film o vrabie ciri-
pind pe streaşina unei case din Maramureş ,
ceea ce auziţi nu-l chiar vrabia din Maramu-
res, ci un mic fragment din fonoteca din Buf,
tea, adică ciripitul unei vrăbii din curtea stu-
Să ştii să captezi
pînă
şi foşnetul griului
în bătaia vîntului
dioului, inregiStrat şi păstrat în arhiva de su-
nete, asta numindu-se in limbaj tehnic
pl•y-b-, ceea ce se intimplă şi în cazul ac-
torilor, fiindcă la marea majoritate a filmelor
dialogul e post-sincronizat, vocile fiind inre-.;
gistrate în condiţii speciale de laborat0<
Prim dlrecti, adică înregistrarea directă în
timpul filmărilor e şi ea folosită, dar pentru
banda ghid, adică pentru ceea ce urmează să
se înregistreze spre a fi cu adevărat auî:it.
Există şi filme în care tot ce se aude e luat în
priză directă şi cu asta se ocupă tot inginerul
de sunet, adică tot Bujor Suru, acest bănă­
ţean de pe lingă Lugoj, . fruncea" Liceului
Coriofan Brediceanu, în urmă cu ani, şi
„lruncea" unei promoţii de absolvenţi al Pl>li-
tehnicii din Bucureşti - secţia electronică -
de prin anii '60, intrat acum cu brio în cea de
a treia fază a unei tinereţi care-l avantajează,
autor nu numai a numeroase studii despre
sunet - se zice despre Bujor Suru că aude şi
cu ochii - ci şi a numeroase Qlume despre
arta filmului, actori, cascadori, cmtăreţi, com-
pozitori, instrumentişti , afoni şi voci celebre
echipă
este scuzată. Un crimpei de laitmotiv aşezat
pe imaglno unde trebuie Iace cn toate vor-
bele de după premieră Sunetul muzicii este
cel mai sublim cod internaţional . Sunetele ar-
monioase pe care le intnneşti pe ecran iţi in-
tră in suflet chiar dacă nu intelegi limba in
care se vorbeşte. Muzica face oamenii mai
buni - aşa se spune. El ii stă bine lingă dra-
goste, dar ii stă şi mai~ bine acolo unde este
nevoie de ea. ln munca mea cu filmul am
căutat să colorez imaginea cu secvenţele
mele muzicale, acolo unde am putut. M~am
apropiat, la început timid, mai pe urmă cu în-
drăzneală şi, pină la urmă, am reuşit să-mi
dau seama cum trebuie scrisă o muzică de
film, dat, mai al~ . cum trebuie să sune ea pe
imagine. Am învăţat in aceşti ani cit in trei
conservatoare. Muzica pentru film este creată
să Iacă plăcere spectatorului, să incinte! Cind
muzica de film este lirică, plină de melodie,
s-o lăsăm mai incel cu zgomotele! Cind o
temă muzicală (laitmotiv) îşi deapănă frumu-
seţea nu mai este nevoie să trinteşti o uşă, să
laşi robinetul să curgă, să auzi paşii pe asfalt.
Am intTinit asemenea situa1il şi am avut dis-
cuţii cu unii regizori care, la mixajul general.
accentuau zgomotul I?
Acest domeniu - cinematografia - dă po-
sibilitate compozitorilor de a crea, bineînţeles
după pricepere şi talent, muzică nebănuit de
frumoasâ.. . Partiturile muzicale pe care le-am
semnat la unele lllme sini poate cele mai de
preţ realizări ale mele. Am scris muzică intre
simfonic - cameral şi uşoară , după cum a
fost cazul. Am scris muzică veselă, antre-
nantă, cu ritm, uneori plină de melancolie, al-
teori cu melodie optimistă sau tristă„ . Qar am
de pe toate meridianele. A venit la Buftea in
1950, ca asistent de sunet la filmul în „1 I•
noi (regia Jean Georgescu) şi în următorii 38
de ani a făcut tot ce se poate face în aceasta
profesie, inclusiv stagiul militar, facultatea,
întemeierea unei familii şi ctştigarea unui
înalt prestigiu profesional - ca operator plin
a debutat în 1954, cu Popescu Zece ln con-
trol (regia Traian Ferlceanu) - continuînd cu
îpcâ vreo 70 filme artistice de lung metraj .
onorat cu numeroase premii, Inclusiv premii
de creatie literară , pentru aportul său la dez-
~i~ta~:rci~~;.~tom~:~~i ~~~~:1e, 1 ~~::;j
( 1972, regia Manole Marcus); Flllp cel Bun
(1974, regia Dan Pita); Tinase Scatiu (1975,
regia Dan Pita) ; Orgolil (1981 , regia Manole
Marcus): Uceenll (1986, regia Nicolae Cor-
jos). şi să-i dăm cuvi ntui, pentru a intelege
cite ceva din marea aventură a sunetelor.
https://biblioteca-digitala.ro
scris şi muzică „de serviciu", inUtili, pentru
ca aşa mi s-a cerut, la unele secvenţe unde
era dialog,' zgomot şi ambiantă sonoră -
agresivă.
Libertatea şi varietatea ce o oferă muzica
pentru film sint elemente importante pentru
compozitor. Nu o dată aceastâ muzică o as-
culţi în s~lile de concerte, simfonice, came-
rale, etc. ln acest cadru divers, am fost tonic,
Hric, dezinvolt, firesc , iar discursul muzical -
pe cit am putut - l-am gindit generos, su-
gestiv, a avut mişcare , a fost dulce şi , uneori ,
molipsitor. Am colaborat cu mai multi regi-
zori. Unii avind pretentii şi puncte de vedere
justificate asupra coloanei sonore - asupra
m.uzicii - alţii, nu. Cu unii dintre ei am îm-
părţit succesul şi am legat prietenii. Am com-
pus muzica unor filme care au luat premii în '
străinătate ş i în ţarâ, dar am scris şi muzica
unui film care a obţinut premii de la regie
pînă la costume ş i unde muzica de la care
pornise ideea filmului (fiind musical) a fost
lăsata în plata domnului, deşi, după părerea
cronicarilor, era cel mai valoros component
al filmului.
Pentru mine are o importanţă deosebita
Premiul ACIN obţinut pentru muzica filmului
Un onpete la clnă. Mă bucură că muzica
acestui film a fost răsplătită şi consider că ea
se alătură realizării lui Mihai Constantinescu
o
Bujor Suru: „Sunetul e dimensiune a rea-
lului, realitatea un i versală a sunetului e o di-
mensiune la lei ca şi celelalte unanim ad-
mise. in film, el ipseamnă chiar mai mult, nu
numai în sensul că sunetul completează ima:.
ginea, ci şi prin valenţele afective pe care le
adaugă . Tăcerea e şi ea sunet şi o folosim ca
efect sonor cu rezultate remarcabile ... Muzica
se compune nu numai din sunete muzicale,
ci şi din tăcere şi s-ar părea, ca să glumim
niţel, că nu-i mare lucru să fii compozitor
ilustru dacă ştii să umpli cu note muzicale
golurile dintr-o tăcere mai lungă . Avem în fo-
notecă mii de kilometri cu tăcere şi ţinem la
benzile astea ca şi la muzica propriu-zisă, fi-
indcă tăcerea e tot muzică . Nota cea mai su- ·
avă dintr-o simfonie, dacă o analizezi terilei-
nic, apare ca zgomot, ca de altfel şi zgomotul
care, ginctit cum trebuie, e şi el muzică .. .
Tehnica din ultimile decenii ar~ şi-o latură
sau , poate, tuturor partiturilor muz1ca!e pe
care le-am scris peliculelor regizate de acest
delicat şi ·serios prieten. Mă mai bucur şi
pentru că pe un perete din camera mea de
lucru va fi această diplomă oferită de ACIN
purtind semnătura lui Geo Saizescu. Am trăit
în mijlocul echipei dţ filmare şi , odată cu
spectacolul cinematografic, se împlinea, îşi
liicea aparitia, şi muzica lui. A fost un subiect
ce mi-a servit ideile mele sonore cum nu se
poate mai bine. Am pretuit colaboratorii
acestei echipe precum şi pe toti colaboratorii
mei din Buftea Cînd scriu aceste rinduri, sint
în curs de a mai definitiva o muzică pentru
un nou film al regizorului Mihai Constanti-
~~s~i1 sc;:~,~~·n~. de astă dată, să împărţim
Poate am avut mai mult noroc decit talent
şi, poate, am avut parte de regizori buni cu
care m-am înţeles. Am lansat impreună multe
şlagăre , multe cintece îndrăg ite de copie, de
tineret, de spectatorii fără vîrstă . Poate sint ş i
fericit că muzica mi-a fost şi îmi es-te pri~
tenă, o prietenă care m-a înţeles şi pe care
am servit-o. Ea cintă bucuriile şi tristeţea oa-
menilor. emotioneazii, dă sperante şi , uneori,
alină suferinţe.
Teml1tocle POPA
negativă, ca sâ mă exprim politicos. a invad~t
casele oamenilor cu ntşte instalaţii care te
fac să regreti că nu eşti surd. Filmele cu
multă gălăgie_mă fac să-mi amintesc cu nos-
talgie de gloria de altădată a filmului m'ut.
Paradoxal, dar filmul mut avea şi el sunetul
lui, un sunet inconfundabil şi imperceptibil
pentru microfoane, sunetul unei marî arte au-
tonome. Gindiţi-vă numai la privirile lui Char-
lot şi Malec, la muzica perfectă a acestor pri-
viri... Noi, inginerii de sunet, trăim o dramă
continuă : auzim prea mult, ne-am obişnuit să
analizăm sunetele, să le defalcăm în părţi
componente şi să facem o adevărată vivisec-
tie a lor. .fn funcţie de virstă, fiinţa umană are
nevoie de intensităti diferite ale sunetului,
a:Şa se explică apetitul tineretului pentru bo-
xele capabile să cutremure un bloc de locu-
inte cu ultima noutate rock sau folk ... La
filme, sint pentru priza directă doar dacă ea e
făcută foarte bine, altfel mă declar adeptul
post-sincronului, asta avantajindu-1 deseori
pe interpret. Cu compozitorii Adrian Enescu ,
Cornelia Tăutu, George Grigoriu, Dan Du-
mitriu - ca să nu amintesc decit ciţiva - co-
laborez perfect. ştiu să-mi aduc partea . mea
de contribuţie în mod onest, fiindcă ei înşişi
şti u -să creeze o muzică corespunzătoare fie-
carei pelicule. Sint şi mari compozitori care
nu prea ştiu să facă muzică de film ... Inginerii
de sunet din Buftea sint profesionişti de
clasă , de n-ar fi să-l amintesc decit pe Anu-
şavan Selamanian, Tiberiu Borcoman, Gheor-
ghe llarlan, Nicolae Ciolcă - aceştia din ge-
neratia mai veche - şi pe Solir Caragaţă şi
Horia Murgu, din generatia nouă . Pe ceilalti
colegi, înscrişi pe generice, ii consider la fel
de buni profesionişti, tot ceea ce auziti
într-un film trece prin aparatele şi urechile
lor, inclusiv minunatele pauze sonore t n ,care
filmul, ca artă în primul rlnd a ochiului, poate
respira liniştit..."
Bujor Suru e mare meşter în zicerea amin-
tirilor, aşa că , în continuare, ii ascult poves-
tindu-mi despre cineaştii de altădată, unii tre-
cuti de mult in lumea sunetelor perfecte din
!~:1 ~~;i~~,r~~:~:. î~~~~ec,.,ş;i~a~~~~
uneori în proiecţiile de la Cinematecă .
M8rcef PARU$
t1

li
Anotimpurile iubirii
D acă tentaţi
am l i sa comparâm fil mul de
dragoste cu literatura din care se 1nsp1ra
uneori (ori nu se inspira îndeajuns) n..ar tre-
bui să neglijăm „un amanunt" ce ne-ar ajuta
sâ~ înţelegem - poate - mai bine. atunci
cind ii învinuim de excesiv lirism. Şi anume.
că în această direcţie. istoria literaturii ro-
mâne a omologat foarte multe valori lirice, în
timp ce genul epic - baladă , epopee, roman
de dragoste - sau genul dramatic sint mai
puţin reprezentate. Pisc literar al sublimului
iubirii. la noi ex i stă poemul „ l.Llceafărul " şi
nu legendele înd răgostiţilor, povestiri-acţiune
ca „Tnstan şi lzolda'", .,Romeo şi Julieta" ,
„Manon ş i Des Grieux" . Iubim în felul nostru--
şi asta transpare cîteodată pe ecran - mai li-
ric-<:ontemplatlv şi mai puţin patetic, specta-
cular. Iubim (poate) mai resemnat-mioritic,
(Manole îşi sacrifică femeia dragă in numele
idealului estetic ş i Ana acceptă , nu se re-
voltă) , cu toate ca două eroine din marea li-
teratură , Anca di n „Năpasta " ş i Vitoria Lipan
d in „Baltagul„ sini firi pătimaşe . conflictuale,
înfruntind „barbăteşte " deştinul , opuni n-
du-i-<ie în numele dragosrei. ln spiritul aces-
tor aparte „cazuri " literare. la ambele ecrani-
zăr i pr i mează latura spectacular-<lramatica ,
ra ră , cum , spuneam, în peisajul liric cinema-
tografic. Şi lăsind uneori l n umbră analiza.
subtilităţile sentimentului.
Adaptările „în forţă"' a rt i stică după Slavici
(Mo.,.. cu noroc, Dincolo de pod, Pidunt•c
ce sau cele după Rebreanu, (Piduroe oplnzu-
retttor, Ion, Clule•ctre) au preluat, in stil na-
rativ clasic marile drame sentimentale provo-
cate de prejudecăţi istorice, sociale, naţio­
nale, subsumi nd viguroasei pictur i de epocă ,
de moravuri împinse în prim plan, povestea
de dragoste propri u -zisă . Izvorul literar ofe-
rea, desigur, condiţionarea socială puternică ,
dar au fost şi cazuri (nu neapărat cele citate)
i n care dilatarea fundalului rezulta dintr-o
prej udecată care a funcţionat o bună bucată
de vreme, făcl nd multe victime (estetice)' Ş i
anume, aceea că iubirea, ea sin11u ră . des-
prinsă de context, ar fi o temă neinsemnată ,
m i noră , i ntimistă , insufic i entă pentru a justi-
fica o mare operă .
Cu Camil Petrescu adus pe ecran , latura
de ana liză psi hologică a sentimentului (iubi-
rea..gelozie. devenită obsesie maladivi) s-ar fi
putut dezvolta cu mai mult succes dacă n-ar
fi fost oarecum forţat cadrul social, frămîntă­
rile epocii. uneori în dauna exploră rii pasiunii
devoratoare.
Ciţ iva mari scriitori contemporan i au furni-
zat cinematografului motive de aprofundare a
c rizei iubirii minată d i nafară - ori, şi mai
grav. chiar din interiorul ei - de prejudecâţ i
mai vechi ori mai noi. Eugen Barbu cu drama
soc ial-sentimentală Fac:eroe lumll (noi). O.A.
Popescu cu Fructe ele picluro (puritatea amă­
g i tă de frivolitate) , Dinu S ăraru : cu,.. ş i Paul
Everac. O lebidi 1.,... - (la ambele. d ragos-
tea sac ri ficată din l aş itate , oportunism); Mih-
nea Gheorghiu : Hyperion (iubirea ca eva -
ziune) sau Zodi• fecloarol (iubirea damnata
de tri ste moşten ir i de familie) , Nicolae Bre-
ban:(Riuticlooul 8dolnc:ent (fr ica de .,meza-
11anta" socia l- i ntelectuală) , Fănuş Neagu : ~ ­
ca - 1ub1rea totala . asumata pină la capă t, ş 1
li
al ţii . The 1.1s t but not Jeast, Marin Preda cu
elegiacul M8ro li119Ur8tlc. a<lusP" ecran mai
p utin convingător, da r mJi ales cu „lntrusui"
devenit Imposibila Iubire u:tr o ~ 'ls pua ta tal-
mac1re regizorala a lut Constantin Vaen1. De-
sigur. nu toate filmele au atins aceeaşi va-
loare art istică in preluarea filosohca a ,,senti-
mentului unu" (cum îl numeşte un minunat
poem fără cuvjnte. doar imagine tălmăcind
un univers plastic impregnat de iubire), dar
fiec8r ui titlu din cele amintite îi datorăm cî-
teva secvenţe de dragoste memorabile, intr-o
posibilă , virtuală antologie. ,,cîntarea cintari-
lor"' cinematografice. Cu preponderenţă poe-
tic~uzicale , ,.anotimpurile" iubirii la Savel
Stiopul , mai realist polemice ta Cristiana Ni-
colae (De dnlgul tju Anc8, Al pelrulu - de dor" al chelnăriţei Ani din u Clipitu! H-
l,~;;;~,;~~~ =~a['.J:~:.~~f~ ~;~
Cilrmăzan (U.C-), 1ntr-un registru tragic la
::
Cristina Nich i tuş (PădurH de f8gl) - tabloul
liric contemplativ al ,,.sentimentului unu" se
întregeşte cu noi culori , nuanţe , irîzari.
Singulara in acest peisa1 . prin tonul ener-
gic-polemic cu prej udecăţi moderne instalate
după abolirea celor „clas ice··. - or concomi-
tent cu ele - Malvi na Urş i anu aduce dragos-
tea in conflict deschis cu orgoliul (Glocondll
firi surlo). OrQOliul unei femei ce încearcă să
se convi ngă ca poate trăi doar pentru şi prin
profesie, ..sterilizîndu -şi " sentimentele.
Tot un suicid senti mental real i zează şi per-
sonajul din filmul lui Mircea Daneliuc. opera-
torul din P<ob8 de microfon ci nd si leşte viata
sa îmbrace tipare prestabilite, sau tinăr ul din
Pa ln dol al lui Dan Piţa , nehotârit în opţ i u­
nea sentimentală pina la a provoca deznodâ-
mi ntul tragic al poveştii. O st răveche prejude-
cata a „mezalianţei "' sociale o indepărteazâ
iniţ i al pe Alexandra din Seral• de unicul om
care o putea salva de pustiul unei vieţi ste-
rile, în timp ce o altă eroină creată de Mal-
vina Urşianu , Leonora din Flgu....,11, reuşeşte
să depăşească obstacolul •.barierelor"'. rami-
nind llngă omul drag.
Pe lingă i ntervenţia brutalâ a părinţilor in
hotărirea tinerilor, Un oespete 18 clni de Ion
Bucheru şi Mihai Constantinescu are meritul
de a sugera şi primejdia - poete mai se-
rioasă - ce ameninţa cuplul, dinauntru: re-
zistenta tot mai slă b ită la uzura cotidiană . la
solicitări de tot felul.
Cu o matură pu-e în pag i nă a valorilor
puternic emoţ i onale, Promlolu- Vasilicăi
Istrate ş i Elisabetei Bostan ofereau spectato-
ri lor dileme de morală a dragostei ş i de mo-
rală in general. probleme de conştii nţă senti-
mentală . Cu nerv şi talent - iatâ, acum in
genul parodiei muzicale. - sini i ronizate de
acelaşi tandem artistic, relaţiile pă ri nţ i neînţe­
legători - tineri îndrăgost iţi. in cea mai re-
centă , exuberantă declaraţie pe note. in Zlm-
bel de__... . tecă lucr urile in viata noastră . Atila muncă ,
Dar, să recunoaştem , marele film de dra-
goste (ca ş i marele roman românesc de dra-
goste) n-a apă r ut încă . Cel mai iubit dintre
pâmînteni răm î ne, în continuare, cu nostalgia
c elui mai frumos sentiment neîmplinit in viata
ecranului. Dar cum la români nostalgia, do-
rul, prevestesc iubirea, să aşteptăm noi şi mai
s ubstanţiale „declaraţii " ... care sa nu raml na
simple declaraţii. Alice MANOIU
Minutu
care declanşează
miracolul
Zvicneşte primăvara
o atit defrumoasă
acest februarie incit dacă eşti, cit de cit. un
in
om „de bun simi" nu se poete să nu te indra-
gosteşt i sau măcar să te reîndrăgosteşti , cal-
dura şi fericirea pe care o emani să gra -
beascil natura să-nllorească din nou„ . să
umbli aiurea şi si uiţ i de treburile tale zilnice,
de datorii şi de îndatoriri chiar şi de articolele
care nu se lasă scrise pe astfel de timp„. Dar
să legi iubirea de gitul unui singur anotimp e
o prejudecată - dar să Iaci filme dupt\ filme
şi toele personajele să se îndrăgostească de
cine şi cind trebuie, totul doar spre binele
producţiei , spre binele căminului cu .,gospo-
dina cea frumoasă Iace mîncarea gustoasă" .
spre binele filmului şi cuminţeniei noastre
mature ş i, evident, plinii de prejudeci~ „. e ş 1
asta <> prejudecată . Prea vrea filmul , clnd e
vorba de Iubi re, să facă ce nu au reuşit la
timpul lor, legile vreunei societa ţi - sa cu -
m 1 nţeasc a c e e de necuminţit .. , Noroc cu cler
https://biblioteca-digitala.ro
nu mă u u
sicii şi cu ecranizările! Noroc cu Rebreanu,
Camil Petrescu, Agirbiceanu , Călinescu ~ Kin-
tescu „. şi mai puţin noroc cu şirul infinit de
perechi, aşa zis „contemporane", care se
mută din film în film , schimbindu - şi doar nu-
mele şi infăţişarea , dar nu şi prostul obicei
„de a se ţine de mină pini~ poartă„. imitind
uimiri multiplicate ş i neprivindu-şi muza în
ochi nici odată! Nu ştiu cinci , cine şi de unde
a născoc it vorba asta : „ ...vreau o dragoste
ca-n filmer - pentru că daci măcar o sin-
guri data mi s-ar fi dezvăluit iubirea atît de
săracăcioasă, de puţinâ şi de neinspirata,
mi-aş fi ales mai bine sA fiu iască pe un co-
pac uscat. Deşi ne tot inspirâm „din viaţii" ,
prejudecâţile ne împing mereu spre tiparul
unor iubiri „mărţişor„ (potcoavă, inimă cu să­
geată, trifoi cu patru foi) - poţi să le porţi în
piept cu şnuruleţ şi ac de gămălie (puţin sâ
te lauzi, puţin să te-nţepi) „.
Mă gindesc cu tandreţe la iubirea Adalg1zei
pentru Matei din Ediţie •pecl81.ii: avea, cum
~~~"."~· ~!~ d'es:~~ad:.lJ'i.~o~~
1
secl::e
nlel.„ Dacă stau bine sâ mă gindesc m-am şi
spînzurat din iubire în Ion ş i am fost mincată
de lupi (din neiubire) in Femei• din Unit Ma-
ro... Poate filmul Promisiuni a încercat să
atace una din prejudecăţile cu care n~am
o bişnu i t... Probleme .,.,...,.... este un film
aproepe uitat. in care nu mal ştiu cum mă
c hema şi ce nume de personaj am iubit...
Si-11 •orbele despre mine e ultimul film şi
văd pe peliculă toţi anii încolonaţi în care
parcă înainte de toate, mai 8'es meseria
aceasta am iubit, cu prej udecăţile mele şi ale
ei!
Un fel de regret niă cuprinde pentru prea pu -
ţinul cu care ne mulţumim . Prejudecata apa-
ratului de filmat de a se m işca ş i de a nu in-
tirzia o secundă în plus pe un chip ... Team<1
şi frica de ridicol, ocolirea .,subiectelor dell
este" - iubiri eminamente .,constructive" -
ghilotine morale... aşa cum ne-ascundem în
viaţă , ascunzîndu..ne caraghios şi în fi lm , p re-
judecata cu care ne aparăm , prejudecata cu
care ne oferim.
„ .lumea se-ndrăgosteşte în fiecare minut al
anului şi minutul care declanşează miracolul COiocviu despre un subiect atit de fierbinte Ş I
nu e întotdeauna cet mai fericit ales. r;iscolitor, care de-a lungul timpurilor a prile-
Filmul poate alege. jul! naşterea atltor capodopere literare ş i c i-
Noi nu. nematograf~. n-am realizat că am comis o
1o... CRACIUNESCU .-abuinţă. ln sinea mea. cele două noţiuni
- dragoste şi prejudecată - erau două v~­
lori .,complementare" şi ati t; mi se părea ca
demonstraţ ia putea fi aidoma unui exerciţiu
algebric unde se rezolvă o ecuaţie in care
Afecţiunea cele doua necunoscute se influenţează , se
determină şi se potenţează reciproc. Ce
publicului? eroerel Nu apuc eu să aştern o fcazâ pe hirtie
câ vine în goană celălalt Eu şi ma prelu-
crează :
- Cum ~i îngădui tu, biet histrion, să te
S-o me i ăm! amesteci în lucruri care nu te privesc? Cum
de te încumeţi tu să abordezi o problemă de
creaţ i e care nu este a ta?
- Păi , dacă „ .
G duPă logi că
- Nici un dl!Câ„ . Eventual, dacâ ai avea de
jucat un rol „tematic" „. Altminteri. problema
reu de spus care se ames-
aparţine ln primul rind scenariştilor. in al doi-
lea regizorilor, apoi esteţilor , pe urmă croni-
attta necaz, atîta dragoste. Şi totuşi , întotde-
auna proporţia este aproximativ cea pe care carilor, spectatorilor şi in fine, tuturor celor
care-şi dau cu părerea despre film.
o merităm , chiar cind este i negală şi ped&pi;i-
toare. Vreau să spun c ă , în general. cine nu - Şi despre teatru I.„
- Da, aici ai dreptate„. Ei, dacă tot faci pe
are dragoste, nu merită s-o aibă . această
floare a vieţii , neputind râs8ri şi vi eţui , decit firoscoasa , cu mme, dâ..mt numaidecît cinci
lltluri care ilustrează tem8tica!
~~ţ:ta;efTin)~iet~~';!t~~ ~~erti;~t:'~n~~:r~~= - Romeo fi JuMeta, Hlr0flm8, mon emour.
colele repetabile, ca şi naşterea sau moartea Ann• K.erenl..., Splendoaro ln lllfbi, Pe eri-
Oe aceea trebu ie plătită o vama , mereu al ta plle •lnlulul ••
care uneori poate fi chiar mai mare decit me- - Nu, dragă, nu! Doar este vorba de filmul
ritul sau vina dragostei. românesc!
Cicâ viata s-ar uni cu arta ş i greu de gas1t
operă in li terat ură sau film care să nu a1ba.
această respiraţ i e fierbi nte, i ncepind de ia
,,Anna Karenina" pîna la filmele indiene. Oe
aici încolo încep d1ferenţ1erile . dar noi ne
gindim numai la operele care nu profită de
sentimentalismul nostru, pentru a ne stoarce
o lacrimă . Arta îşi sacri fică eroii în dori nţa sa
de exemplaritate. Şi vina dragostei devine în
"Romeo şi Julieta", meritul dragostei, pnn
moerte.
Şi i ată nobila noastră menire de a retrai
vieţile exemplare ale' eroilor din cărţ i plăt ind
la rlndul nostru vamă pentru dragostea spec-
tatorului. Şi nu mi-e teamă sau ruşine să mă
mi ndresc că parte bună din personajele mele
ş 1 -au meritat lacrima sau zlmbetul spectato-
rului, care, spre bucuria noastră , este tot un
~~ d~':'~ste pe care noi. actorii, ar trebui
Mlrcu DIACONU
„Dacă
d agos e u e "
Acceptlnd cu mare plăcere şi cu put1ne
„gratii" invitaţia gentilă de a participa la un

n prim pia
--------...,..----------=---------------.. . ---------------1 ~= ~i„in~~:elMJ~i..i;:;;~i„~i:..~r:::i:
- Păi, dragoste şi prejudecată în filmele
noastre? Mai curînd mi se pare că a devemt
o prejudecată Ideea unui film de dragoste
- Eşti insuportabilă! Şi mă rog, Gloconct.o
tari surts, Meandra, Enlgmlo Otitei, Imposi-
bila lublra, O lumtni la etajul nce, nu IJ-<1u
spus nimic?
- Ba da! Mult, uneori foarte mult. datonta
SJ performantelor artistice feminine. De' spure
ş1 tu, n-ar fi grozav daca ar fi lâsat persona1u1
feminin si circule mai liber prin lumea filmu ·
Ju 1 şi sâ iasă din vitrina unde a fost cam ţin­
tuit în ctteva arhetipuri?
- Iar ai dreptate, trebuie sa recunosc „ . Ş.
<:<ed că voi , actriţele . aveti tot dreptul să lan-
sati un apel către cei răspunzători pentru de-
venirea voestrâ prolesionlă , dar mai ales!"":' -
iru ceea ce se oferă publicului nostru atit de
generos!
- Atunci : S.O.S.l
Mari..a CIERCIEL
Trei personaje:
adevărul, binele,
frumosul
U n ceas oprit. un ceas stricat, un ceas cu
limbile moarte, de două ori pe zi aratâ ora
exactă, ceea ce inseamnâ că noi stăm în
llmp, deşi el este o prejudecată a noastră .
Stranie prejudecată!
Adevarul nu are bun simţ . El se are numai
pe sine. Morala este un fapt de viaţi care
provoacă jubilaţie. A li moral înseamnă a to
fericit! Ce altceva mai moral decit o fată ti-
nărâ îndrăgostită . Cea mai simplă poveste de
dragoste din lume: un ei s-a intilnit cu ea.
s-au plăcut , s-<1u luat şi au trăit fer i ciţi pini la
adinci bătrineţi . Această poveste care sea-
mănă cu a mii, zeci de mii de cupluri, nu a
spus-o nimeni, nu a ticul nimeni film după
ea.„ Toate abaterile de ia această poveste au
fost analizate, răstălmicite în zeci de variante
cu capete de afiş : Romeo şi Julieta, Tristan şi
lsolda etc. în mai toate abaterile apar compli-
c aţii . Complocatii în general datorate preju-
decălilor stratului social în care se desfă­
şoară povestirea ...
• E•l•as don Jurnal Sania al-lri, 1986;
Jocul, ta un linar cuplu de indrăgostiti. nu
este altceva decit căutarea sufletului dincolo
de instinctul primar al plăcerii . Un joc ambi -
guu al cunoaşterii interioare ... Din tăcerî, din
respiraţie„. Poate ex i stă un moment cînd res-
1>1raţia lor bate acelaşi puls, cind toate forţele
a1ung la unison. atunci poate cei doi devin
Unul, sufletele lor se contopesc într-unul sin-
gur , şi noul suflet poate fi stea sau pasăre de
noapte„. Trezili la realitate se pot simii
3trăinl sau unili pe viată.
c·nematografic <')
!" Din Jurnal la u,ca. 1982:
Intre Uşca şi Şerban , soldatul care o
r. urtează şi o cere de nevastă, relaţie de dra-
goste va fi : la
11n măr , după
nuntă Silicăi . Şerban ii va da
ce va tă.sa să curgă dintr-un
deget trei picături de singe pe ei. Lişca li va
pastra şi cind ii va conduce pe Şerban ia
marginea salului pentru a pleca pe front, la
d espărţire ii va da mărul şi va lăsa . să curga
trei picături de singe pe el. Şerban va pleca
ş1 Lişca işi va privi degetul care sîngerează .
Fetele mari poartă , la horă , capul de cuc în
sin ca si fie dorite de flăcăi . Cu limbă de cuc
se meneşte de dragostă. Inima de cucuvaH!
pusă pe pieptul unei lemei adormite o Iace
pe aceasta să descopere toate .secretele lubo-
111. Oul de cucuvea face tenul mâtăsos , iar
singele de pui de cucuvea Iace părul cret „.
Dacă existenţa unui cuplu de îndrăgostiţi
am nota-o ca pe o fractie şi la numărâtor am
pune Adevărul, Binele, Frumosul , iar la numi-
tor Neadevărul, Urîtui, Răul, este evident ca
fracţia (existenta cuplului) ar avea valori po-
zitive atunci cfnd Neadevilrul, Raul, Uritul nu
prea există . Fracţia ar avea valoarea 1 sau o
constantă clnd valorile de la numărător şi nu-
mitor ar fi egale... Binele cu Răul , Adevărul
cu Neadevărul, şl Frumosul cu Uritul ceea ce
i'nseamnă că existenţa e o continuă f&rimiţare
a contrariilor care trebuie să păstreze un
;:ci:,:~:_ruŞipci'~'R;,l~r~~':.r,.:/,"'5~iiiite~~Î
zero. fracţia tinde la infinit. Aici contează d&-
monstraţia pinâ a ajunge la zero cu cele trei
valori: vezi Romeo şi Julieta.„ O dragoste în
eternitate. Şi mai întotdeauna cind ele sini
zero. e, din păcate , prea tîrzi~.
Şi o află posibilă poveste de dragoste. Po -
vestea are misterul ei, mister care aparţine lui
ra nuş Neagu, un mare scriitor. Tot două per-
sonaje: pe el n cheamă Niţă , pe ea Vica. Ea
are un copil din flori , el este cam fătălău. în-
tre ei, ca doi străini căsătoriţi dintr-un aranja-
ment, stă copilul. Ca o puritate. ca
o floare.
Şi el, Nită, ii îndrăgeşte. începe să~ iubească.
Ea, care din pricina copilului din flori a fost
terfelită ,
umilita, priveşte cu duioşie cum pri-
mul om se uită cu dragoste ia copilul et, şi-l
indră9eşte pe Niţă . Şi Niţă , fătălăul , devine al
ei. aiaturl de copil. Şi-n acest transfer de iu-
bire. copil-mamă , bărbat-copii-mamă , cea ca-
re-şi regăseşte sufletul e ea, Vica. Şi viata ei
curge acum normal. are copil, are bărbat, to-
tul adoarme în ea ca o bunăstare. Nu simte
nici ironia satului de cimpie, nu simte nici
bolboroseala celor care, la capătul lumii în-
9
~:: r:~:!i~~it"~ ~~~rJ>1.:·c~~r~:
cind copilul moare. O. Doamne! Şi atunci se
naruie 1otul. in continuare ... Dar continuarea
nu-şi mai are rostul. Povestea de dragoste a
fost spusă, rămîne să învingă Adevărul, Bo-
nele, Frumosul... Rămine... Depinde cum.
loMI CAllMAZAN
https://biblioteca-digitala.ro
Dragoste
şi· prejudecată
O ragosteşi prejudecată. Prima tentaţie
oricui rosteşte cete două substantive puse
a
într-o asemenea relalie. dar neraportata ta un
context anume. ar îmbrăca forma unei Intero-
gaţii : De ce? De ce ,.dragoste"? De ce .preju-
decată"? Şi . mai ales, de ce o astfel de rel•
ţie. care - e uşor de lnţeles - nu trimite la
un raport copulativ ci, poate, dimpotrlYA„.
Răminind şi noi la această prlmj tantatle.
aintem obligaţi să obsenlAm avalanşe lui ,.de
ce·. Aşadar. să luăm inlreb6rile p8 rind„.
„?r: ~ =::.
lor, simţim
;;e ~~:~.~v;a~T.::. ~~
1
cum orizontul lnţetegerii
se tul-
bură : lntrebarea e absurdil RAspunsul, daci
am Jncerca să-l găsim, ar fi sinonim cu cel ce
...r potrivi altei lntrebiri: de ce viaţă? C6ci
~„ dacă dragoste nu e, nimic nu el".„ .,Mitul
·fericirii... prin iubire" - despre care .orbea
Marin Preda - .n-e încetai şi nu va înceta să
existe pe pămintul nostru"„. şi, atlta timp cit
fiecare sunet, ajuns, într-o vreme sau alta -
în sensul de: la un moment sau altul - st
simtă cum în grădina lui cresc flori. va urca
şi„. va cobori pe treptele de purpură sau de.„
zgură ale acelui mit, intrebarea, sigur, e al>-
iliimiiillliiii•••„ ar~;u"."s~r'!' ~a~;. :;~i~;!~g~~.;!, '!:
însemna -
surdă! E ca şi cum s-ar spune: De ce vine
primăvara? (la propriu, adică anotimpul.„).
Şi. totuşi. nu auziţi cum se încordează din
prujmă-ne;cu ton mustrător desigur, alte in-
terogaţii, ori cum se subtiazi, oprindu-se ln
virf de ac. posibile suite de exclamaţii?.„
Acum li-ai gUit să te lndrigosteşti? Acum,
cind trebtlle să dai ·treapta? (A, nu, treapta
nu, ci ar fi prea devreme„. deşi„.; deci r•
luim„.) Clnd bate la uşi examenul pentru I•
cultate? (Da. ăsta da. e un motiv.„ serios.„)
Oare?t Căel ace•ti întrebare trelMJie pusă în
legituri cu alta: Poate fi oprită primăvara?
Oecl, prin sinonimie, poate fi tmpiedicat
sufletul ..si înmugurească"?.„ RAspunsul.
pentru suflet, ar putea fi şi - a: Da, dacă
ai cap„. care .să controleze" „. Nu al impie-
dlce - aşa ceva este aproape impoeibil - ci
să controleze ca florile ce-şi vor deeface co-
rola si nu sufoce contextul, si nu obtureze
lumina cu sclipirile lor„.
Oar vorbele din jur nu ne dau lncă pace:
- Şi tocmai de Asta? Ori„. de asta ţi-al gi-
sit sl te indrigosteşti?„. Sau (şopteşte alt
glas, iAgrijorat):
;;;jyc;~::: &:r!'.~~~!:=:i ,~„~~~
meazi un numir de telefon„. O cauti pe ne-
poata sa. proaspită studentă.
- Vreau si te rog ceva - spune profeeo-
rul, ln timp ce se glndeşte dacă e bine ce
face.
- in lega.tura cu Anca? întreabi fata. n•
mai aşteptind .
- Ai ghicii!
- Ma laşo sâ ghicesc mlM departe? E .orba
d&-un băiat. nu-i - ?.. . Era şi timpul - ar 11
putut continua gindul ei - clasa a XI-a. după
poezi• inimii ...
- Nu vreau si-i impun Ancăi gustul meu.„
Te-aş ruga totuşi... Am ajuns. deci la pNjlt-
dec81il... Să rememorăm replici„.
- C&-ai găsit tu aşa interesant la el?
(adică la Doru, la sportiv, prietenul Ancăi).
nJ~. t~m~,:c:'8,;.;:J~ ~)~li-
.Da' stai omule, că , la urma urmei„. •
,,Nici o ..urm•urmei" - ii răspunde Sc>-
cnte 11Pfoape enervat: mie nu-mi place b6i•
lui şi gata!"
.Şi pentru ce. mă rog? Ci doar te pretinzi
hlozol. TrelMJie argumente! Le aiT'
.Pe unele da! Pe altele„. le presimtr
.De pildă?"
.E un tip mediocrul Ori eu pentru Anca
vreau mai muttt ..
- .Mi taci să rid: nu cumva vrei să spui că
lumea asta lriieşte numai de pe urma genii-
lor?"
.Nu. dar eu pentru Anca.„ •
.Nu pricep: li-a cerut-o de nevastă? E pur
şi simplu o experienţă de viata! Pojar! O sa
tr„cil"
.Şi daci nu trece? Sau cina ştie Cllnl va
trece?"
. Mai luă-mă, domnule, că devii cata-
ghios!..:" ·
Observăm că lucrurile se complică „. Le lă­
sam şi noi. cu gindul la bietul Socrate, tatai „.
.marele" Socrate. care are argumente Şi aolu-
Jli pentru orice obstacol şi care acum. pus pe
iar. lndurerat. ajunge să se întrebe (ce un fel
de răspuns la vorbele şi mai îndurerate, ale
Ancii: . Ce ştii dumneataT'): Cbiar ce ştiu
euT'
Ştergind de lacrimi ochii frumoşi ai Ancii
(noi, nu Socrate), · s-o privim cum al-gă pe
al- unui parc spre terenul de unde Doru
joacă tenis (după ce-l spu-e acestuia: .azi
n-am chef de tenis! Salutr)„.
- Ştiam că ai să viii ii spune băiatul cu
z imbel cald pe fată. de după peretele de
si rmă .cu ochi" al terenului ...
Priviţi-o cu atenţie : nu vi se pare ci fiinţa el
a tresărit?„. Să-i ascultăm monologul.. .
..Aşa. deci I îşi spune lata: .Ştiam c-al si
voii". fapt egal cu .Sini sigur ele tine, de aufl&-
lul tău! " Bine şi ln definitiv. nu aceasta este
;::~r':~~c:r:::.J,~~ =n~u~ =-~
al fiinţei taleT'
7n ~l~1·~i~g.::~· :.·
p~~ ~r.
acel adevir, apirut ln pragul lumii cu mlinile
~: .~~: :c~~:· =~r~u:::'.=
ln al doilea rinei. ca să poati trii Hber, să nu
se sufoce, el, acel lldevir, 1n1 nevoie să se
~~ n:u~:~ .:'~~.::::ă.-~
18
:'
constitui ln orice moment, indiferent de ,,in-
temperii", un întreg, ca em~ferele de pa
„Poarta sirututui".
• Şi totuşi, se re.oftă sufletul Ancii, de
unde i d - că trelMJie să Iubeşti în funcţie de
cit te iubeşte celălalt? Ce, slntem la tlrg? lml
dai atit, i)i dau atit?! Omul, independent de
toate reahtătlle din jur - trage Anca o con-
cluzie, pe care o a-ă drept temelie spre
limpezirea fiinţei sale · - iubeşte clt poate şi
cum poate el, in ciuda oricăror pretenţii şi
eştep16ri.. .
.Şi-atunci - se iţeşte o află i-lntrebare
- ce facem. dăm buzna peste lume cu ceea
ce este al nostru. numai în numele faptului
că avem ceva al nostru, că simţim ln noi
crescind grădini de flori? Nu e picat, oare.
să rupi acele flori spre a le -za ln glastra
unei fiinţe care nu are nici o fereastră? Ori să
năzuieşti să aşezi cu grijă sămlnlă în pămînt
pustiu?"...
Oglinda de diniuntru lncepe să se tullMJre.
1
capul el (din clipa aceea
după
ca şi de mai lirziu cind Tt va spune şi-i va re-
peta ci este in stare .ai-şi rezolve singură
problemele") - să accepte să se sprijine, de
la început, pe nişte clrje.
.Nu, asta nur decide Anca. „ Daci tatil ei
n-ar li fost Socrate, mare profesor de filoso-
fie?
Hm! I se pare caraghios acest gtnd.
.Pentru asemenea trăiri şi decizii, de IMJn
simt. îşi spune fata. nu-ll trelMJie niq o filoso-
fie, în afară de aceea a adevărului de vialil
Altfel, ce s-ar li făcut biata omenira7'„.
~:~i;;u~i~~~~~? ~ ~~: ~r~~:
- nu e atll de uşor să intri.
Imaginea de lumină din gindurile fetei se
datină Inei o dată! S-a molipsit, cumva. cu
acest lei de întrebări, de la Socrate? O -
menea contaminare n-ar fi nicicum păgubt-
~r;oat'!t ~~~lc~':: ~ i~:~,ugu~
1
Iubire pentru minunea ac-ta a lumii care
sini... tinerii şi chiar mai tinerii: adolascen-
tlit..
Soluţii. „ pentru dezlegarea titlului ac•tor
.g lnduri? O mutllme! Dar. degeaba, nu se po-
tri-cl Aşa că. .. fiecere, triind ,,mitul fericirii
prin iubire", a-o ia pe cont propriu„.! Nu lnsă
lării a trage cu ochii la inţelepciune pe care
•••ta i-o oferă ta fiecare cotitură! .„ Ce să-i
faci, jud«Mă de d81Căt. care nu suporti să
nu lncheie micar cu un sfat „
6-- ŞOVU

lz~inda
Liviu Ciulei era la al treilea film al său, pă·
trunsese cu un statut de artist în Cimpiile Eli·
see ale cinematografiei, cind a realizat , Pidu-
mitologii
Misterul feminin
...
ln ultimul trimestru al primului an de llceu,
ln clasa noastră s-a mutat o fatA despre care
profesorii spuneau ci seamănă cu Brigitte
Bardot. Noi , băieţandrii încă nebărbieriţi
prima oară, ignoram asemănarea, sau am ac-
CJ>Ptat-o formal, dupt ce fusesem furaţi paur
toujoura de timiditatea bălaie a acelei fapturi
intru totul neajutorate, rizlnd în hohotele unei
melancolii din care părea să nu poată ieşi ni-
ciodată . Sigur ci a trebuii sii-şi lungească
oricum-transparentul sarafan da elevă şi să
fie aşezată în ultima bancă, pentru ca privirile
noast~a sii fla aţintite, totuşi, spre tabii. Sigur
că, pmA atunci, cei mal mulţi dintre noi nu
..gustaseră" (multi nu gustă nici azi) vreun
film cu Bardo!. Dar asta conta mai puţin, pro-
blema de-atunci era ci fiecare se voia cole-
9ul de bancă al noii venite. Nouă venită care,
1m1 spun peste ani, nu părea nici cea mal
deşteaptă, nici cea mal frumoasă, nici cea
mai _ atrigiit~re, nici „. lnsii, ca un făcut „
dupa ea se mtorceau capetele pe coridoare
sau pe bulevard. fie ele masculine sau femi-
nine, juvenile sau cărunte, cu-acelaşi zimbel
in gînd, dintr-aceeaşi taină împărtăşită com-
stop cadru
Una lacrima sul viso ...
Peste afişul
Miss-monde-ului zimbind
atrăgător - cui? Tuturor. Nimănui! - bidi-
neaua aşterne alene alt rind de ima?tim-iluzii
~~~~~1 ~~r.i~~:~it°%a~.;:;er~
iveală mereu alte chipuri de frumoase ale zi-
lei îndrăgostite, pentru o zi, de cite un stas al
frumuseţii (al frumuseţ i i proprii, ori a „bărba­
tului ideal" fabricat de computerul mitologii-
lor în serie). Spre deosebire' de alte surori în-
tru amăgire, victime ale imaginii-tip (inspira-
toare de mari filme, dintre care cel mai re-
cent, Roza purpurie din Cairo), Darling. bo-
vanca mondena , e atrasă de un ideal (şi el
repede şablonizat) al unei iubiri absolut li-
bere, neconvenţionale , antistas, apiirînd şi
dispărînd la fel de uşor - crede ea - fără
complicaţii , aşa cum se ivise. U1 existenţia­
lism insular. influenţat cumva de nouveile-va-
gue-ul saganist francez, dar găsindu-şi şi un
oarecare sprijin în nonconformismul literatu-
rii englezilor Osborne, sau Harold Pinter
Doar că Schlesinger nu e un Godard şi nici
un Richardson (critica ii consideră out-sider
al curentului free cinema. regizor apărut la
1efluxul valului furioşilor) , iar Oarling a sa e o
anticonformistă mai moderată , de altminteri
repede eşuată într-un matrimoniu cu titlu no-
14
gindului
rea splnzuratllor.' Astfel, după ce filmase o
secvenţă de 1nceput cu un actor ce i se pă ­
ruse prea romantic, stopase totul şi o luase
de la capăt cu altul mai vînos. O îndrăzneală
pasional de toţi: el, d8, Brlglltel Capetele
care nu se întorceau. trăgeau cu coada
ochiului. Iar de cei ce nici cu coada ochiului
nu triigeau. nu-ml amintesc„.
Sini momente, sau virste, sau împrejurări,
cind vrem să-i fim intr-adeviir colegi de
bancă lui B.B. ori altora ca ea . Oe ce aceste
anodine •.memorii„ constituie, pentru mine,
singura introducere spontană posibilii la un
film departe de-a fi o capodoperă, deşi cu
mizii autobiografică, precum Vtatl partlcu-
lerl, de Louis Mafie? (Una dintre cele
două-trei reuşite cinematografice ale celebrei
•.1Wb6", unde ea, fostă balerinii, apoi model
fotografic, apoi star angoasat de fani,
se-ndrăgosteşte de-un regizor de teatru, gă­
sindu-şi sfirşltul stupid la premiera, in aer li·
ber, a unei piese de-a lui, pe care încerca s-o
urmărească dintr-o poziţie de spectatoare
anonimă , ferită de privirile exasperante ale
admiratorilor, poziţie, in fine ~rivală" , dar in-
. comodă, fatală chiar, undeva în spate, pe ţi­
gla alunecoasă a unei case - sfirşlt d'em-
blM, lacrimogen mai mult ca tragicogen, co-
mun şi altor filme onorabile ale Briglttei, ca
Aclevirul lui Clouzot sau Vlwa Maria al acelu-
i aşi Malle). Cum se Iace că aventuroasa bio-
biliar. Mariaj cu un palat sicilian şi un su-
per-iacht britanic, ca în cel mal aurit basm
hOllywoodi~n . HohOtul disperat al femeii , din
~
{Jlllle 'Cltrhtle „
_. uti-coa•etlJii
Tom Colll'te•f
Billy mincinosul de Jolm tifesiager)
https://biblioteca-digitala.ro
cadrului sau prin montaj; gînd este ambientul
ş i vestimei:itaţia de o bogăţie de nuanţe ş; o
exu_t>i:r~nţa de -Oetalii definitorii, bo9ăţ i e rar
regas1ta în alte pelicule. Gînd este lipsa ori-
cărei . cochetării cu teatralul jocului sau cu
gratuitul unei iconografii menţinută în limi-
tele unei riguroase informaţii, dar eliberat ă
pină la graniţe l e artisticului; gînd este chinul
de a respecta unitatea de timp, de anotimp
de spaţii, de lumină ; gind este străduinţa de~
nu . t.ră~a o opera literară, făcînd-o citibilă şi
~eg1t1m1nd-o la fiecare pas, la fiecare pagină .
ln fine, gind este stăruirea, cu un efort nobil
şi_ ~efic , în hotărîrea încăpăţinată de a nu
Fn~~t:!r~ u u~l~is::~rza~~i~,~~~f~ăa~~~~:tre
1
să te simţi purtat de gîndul unui creator al
unui artist. şi e cu atît mai pregnantă cu ' cit
eşti prins in chinga gindului autorului de la
prima se_cv~nţă , cea definitorie de altfel fBo-
loga asista la execuţia ce-i p refigurează
moartea şi trăieşte atunci o radicală schim-
bare de . conştiinţă) . Dar, apare întrebarea:
oare e bme, într-o artă, să simţi , atit de evi-
dent, travaliul ideatic al autorului? Putem
s usţine. cu deplină legitimitate şi o afirmaţie
~ 1 . o ne_Q'atie. Da.r a.rta ... cind e arta, se opune
af1rmaţ11lor maniheiste. Desigur, sint opere şi
şi o şansă uriaşa . Căci , i ată , va Z1Jtâ . azi. sec- opere ... Unele păşesc , impunindu-ne ,.gindul"
ven ţa aceasta de debut a filmului, ne ajuta sa lor, altele tr&nsmitindu-ni-1 insidios şi învălui ­
i nţ e l~gem că regizorul îşi găsise , astfel , nu tor.. Oricum o artă fără gind e de neconce-
numai interpretul ideal, ci, prin refilmare, îşi p_u~ a~ cum de neconceput este şi un artist
întruchipase cu fermitate. şi gindul. Într-ade- lara g1nd creator. Prestanţa filmului Pădurea
văr. „citit" astăzi , filmul acesta, ne apare ca o
splnzura!llor e o nouă dovadă a apartenenţei
izbîndă a gindului. A gindului creator, a gin- unui ftlm la ceea ce, prin gind creator, întel e--
dului unui artist. Gind este unghiulatia ex- gem să numim Artă .
trem de căutată pentru a da încadraturii por-
tanţa expresivă , necesară încărcături i de
semnale; gînd este mişcarea de aparat ex-
trem de sprinţară , deloc previzibilă ; dar me-
reu definitorie de situaţii ; gînd este juxtapu-
nerea elementelor de simbol, de caracteri- Snet STIOPUL
zare. de şoc sau de informaţie , în interiorul
grafie a actriţei (exhibată in scandalul intimi-
tăţii date-n vileagul publicitar) era mişcata
tocmai de nostalgia reversului existenţial , de
fobia pentru studio, refugiată în idolatria ani-
malieră? Oare stupefianta singurilate. a
,,amantei secolului", nu era reflexul mizantro-
piei melancolice, convertibilă, chiar ea, ln re-
velaţia sensului mal înalt al umanităţii? Şi nu
cumva, îngăduinţa sau atracţia noastră pen-
tru nurlia vulnerabilitate a mizantropiei in-
drumi com-pătimirea în sensul acestei reve-
laţii?
Dacă fotografia anunţe, prin reproducerea
epuizantă a realităţii, declinul figurativului în
artă şi-i stirnea deschiderea spre o abisală
heraldică , romanul-fotografic (prea puţin ci-
nematografic) al senzualelor B.B. sau M.M.
înseamnă, la fel, de mult exitusul actriţe­
lor-păpuşi, ultimatumul dat, de lipsa de pu-
doare, feminităţii . Ameninţată cu Ieşirea dio
~~!r;, d:~~~t~i taogr~~tu;.:" c~Yt!~~li~:
nom..t·form• (nlma-rupa, spuneau, în felul
fenomenologiei lor. Upanişadete). grăbeşte
prin cioplirea de idol, desprinderea de semnl·
ficaţla ei or191nară. Din ea. artiştii ,.moderni"
cioplesc la rmdu-le, vorba lui Francis Bacon.
fantasme, erori, Idoli al tealnllul plăsmuit din
cvasi-maladia inclinaţie omenească de a-şi
pune devenirea la adăpostul sistemelor filo-
zofice. al amăgirilor prejudecate de alţii. Sub
semnul posterului de unde Brigltte zimbeşte.
aidoma fetei din adolescenţă, cu care n-am
stat niciodată ln bancă şi-al cărei nume l-am
uitat.
Daniel DANIEL
final („ E sinceră? " întreba cineva la începutul
filmului. „Cred că e" - răspundea om ul ca-
cerit, dar
anţă subtilă
strecoară în acelaşi timp, ş i o nu-
de neîncredere faţă de sincerit a-
ruia Diana ii ciştigase o vreme încreder ea şi tea reală a person~jului. Pentru că alienarea
draţ1ostea, dar pe care ea li părăseşte cu rînd, treptată lăsase. probabil, în inima frumoasei
părasindU-şi, totodată , propria individualitate, .aventuriere mai mult un gust îndepărtat al
ca şi posi bilitatea de ieşire din pluton) ; deci
hohotul din scena despărţ i rii definitive de
dorinţei de a fi sinceră . Al nevoii de a fi ca la
început. spontană , onestă , tandră , afectu-
oasă, de a rămine ea insăşi printre atîtea ma-
Robert-refugiu , cînd el o conduce la aeroport
spre celălalt refugiu - social - e revelaţia nechine întîlnite în cale.
capitulării totale, lării condiţii, ln faţa esta-
blishment-ulul. Julie Christie, la primul ei
rol-<:heie, alături de un partener de profunzi-
mea lui Dirk l!Qgarde e bulversant de sin-
Mii întreb ce ar fi devenit Dart1n11. fără Ju lie
Christie, care abia îşi începea stralucita ca-
rieră sub semnul binemeritatului Oscar. Intre-
bare retorică . Ar fi fost alt film. Pentru că o
mare actriţă (şi asta e Juile C. - o dovedise
chiar de la scurta ei apariţie în Billy mlnclno-
aul, mezinul lui Schlesinger, au dovedit-9 ul-
terior şi Bethsaba din Depar1e de lumea dez-
linlulli sau eroina Mesagerului lui Losey)
aduce rolului o inimitabili aură interioară .
Mai ales interioară , pentru că de acolo vine
explozia de uimire şi entuziasm din ochii
proaspetei ,,happy girl", aflată la prima inlil-
nire cu magia platoului de televiziune "şi cu
distincţia intelectuală a reporterului cu o so-
· 1idă formaţie literară - vezi interviul cu bătri­
nul scriitor sub ochii căruia se înfiripă idila,
sau revolta fetei-generaţie video (video de la
vizual) împotriva cărţilor devenite pentru ea
rivale primejdioase. Şi lot dinăuntru, ca o ilu-
minate tirzie, dar nesalvatoare, vine şi acea
lacrimă de copil (de revoltă? de neputinţa?
~u~~r~~e7~~~~~f ~~fnec1~b ~~~e::~~i~~
sul viso...
Allce MĂNOtU
 personaie
posibile Cele opt, plus una, din Cilnic
Srăduinţa insti nctivă a femeii către
o
existenţă semnificativă naşte lapte imprevizi-
bile. Pe cind hoinăream, de dragul filmării , pe
o mirişte a C.A.P.-ului din C~nic, vid la ce o
dusese mintea pe o femeie lăudată de consă­
teni. Pentru cinci sute de găini ea construise
o umblătoare, un fel de coteţ mare cit o casă
aşezat pe roţi de car. Femeia chema un trac„
torlst cu tractor şi mina umblătoarea peste
tot, unde era ceva de ciugulit.
Toate găinile sin! roşii . între ele există însă
şi un cocoşel alb. lngrijitoarea l-a imblinzit şi
cocoşelul saltă adesea pe umărul ei. După
amiaza, cind e foarte cald, lasă găinile libere
f~1r~~n:~~ăzi1!. ~~~Ta ~ :1r~rii ~rzr~·~~
1
trezeşte din toropeala somnului ciupită do
cocoşelul car&-i sărise pe cap şi ciriia do
mama focului. Privi buimacă in jur şi văzu on
găinar care luase o găină la subsuoară ş •
pornise spre sat.
Pentru alarma dată la timp, cocoşelul primo
cileva mingiieri pe creştet şi un pumn da
boabe, cit să I se umple guşa El mlnca, iar
femeia-I dezmierda: „Minca-1-ar mama de al-
bul, că-i numai singurel Ja cinci sute de n&-
veste şi la toate le poartă de grijii"
Două muieri in poarta curţii. Au feţe i~gri·
jorate.
- C.o fi cu doctorul. de nu mai vine?
- Nu ştiu. li chemarăm de mult şi el - ni-
mica.
- Cum ro ·mai e ăleia mici?
- Rău .
Se linguie ca despre un copil şi nu aflăm
decil la urmă că e vorba de o purcică bol-
navă.
Amindouă femeile, ingrijito.,-e la porci. le
dăduseră de mincare şi vroiau să-i scoată la
cimp, dar nu puteau. purcica bolnavă le ţin­
tuia pe loc. De cileva zile nu minca. se văita .
Chemaseră veterinarul devreme. dimineaţa.
Pină la venirea IJi, stăteau acolo, în poarta
curţii şi-şi împărtăşeau necazul.
- Tu, Patrafiră. ce crezi să aibă?
- Nu ştiu . Să vină odată doctoru' ăla, că
parcă mă luă cu frig I
- . .
caJs:_arele era insă in bun~ stare, mingiia
• Preşedfntele 'C.A.P.-ului îşi face intrarea in
sediu cu o femeie după el. Femela ţipa clt
putea, se jura pe ochii din cap că nu-i ea de
vinil.
Preşedirllele fusese la grajduri şi văzuse
mult nutreţ împrăştiat pe jos.
- Asta-i risipă şi pentru risipă le voi sanc-
ţiona, ii spunea el, calm. femeii.
Pînă la urmă ea a recunoscut că are o
parte de vină, dar vinovata principală e altă
femeie, Nuţa, o tovarăşă de muncă. . 'nii. Una din ele. scapă gindul car&-i umbla
Atunci, preşedintele a decis ca sancţiunea,
în norme de muncă tăiate. să fie hotărltă de
Florica. femeia din faţa lui. Ea ·s-a gîndit
ol~c~~\r~ csf~~ ~~~~~ e:.";~:să-mi tai trei
norme, iar Nutei, să-i tal cinci norme deşi
merităs-o pedepseşti mai tare. dar mă glo-
desc că are o casă .Plină de copii I
• - Noroc. mii, Văsălie!
Mai toată lumea din sat are aparate de ra-
dio. Unii şi-au cumpărat şi televizoare deşi
încă nu pot prinde emisiunea. ŞI cei care au
d&-acum televizoare şi cei care au pus d&-0
parte parale ca să-şi cumpere aşteaptă cu
nerăbdare sii se termine de construii staţia
releu de pe dealul vecin.
Cine are drum p&-acolo se consideră obli-
gat să afle cind va fi gata staţia releu .
intr-o zi, cind blntuiam şi noi cu filmările
prin sat. trece din casă-n casă vestea ca
,,peste trei luni, fix, li gata".
cartea de fi Im
Poetica şi prozodia
montajului
D 8Sigur. dacă ştim citi nu înseamnă că
ş tim şi să înţelegem fenomenul artistic al lec-
turii unei pagini de literatură . Daci ştim „v•
dea" un lllm (e departe momentul de 9roeza
stirnită de intrarea trenului pe o pinză. m sala
primei proiecţii cu un film de Lumiere) nu în-
seamnă că-i vom afla şi frumuseţea (dacă o
are). ·Pentru asta trebuie să ai şi talent de ci-
titor, de spectator„ . Dar aşa cum Domnul
Jourdain făcea proză fără să ştie, aşa şi ta-
lentul de ..a sesiza" arta unul film poate si-
lăşlui în noi, netrezit, şi numai cultura şi invă­
ţjtura îl vor pune la treabă . De aceea cartea
,.Montajul de lllm" de Adina Georgescu-0-
brocea. în colaborare cu inginerul Aurel
Mâşcă soseşte taman la timp.Epoca audio-vi-
Din cîte învăţături am primit
pe unde m-am petrecut
cu filmatul vieţii oamenilor,
una singură mi se arată foarte clară:
străduinţa femeii se cheltuie
pentru o existenţă semnificathă
Femeia. care-i gazda noastră. şopoteşte în
bucătărie cu vecina. Hotărăsc să plece, în s&-
cret, chiar a ·doua zi la oraş. să cumpere tel&-
vizoare. Numără îndelung, de citeva ori, ba-
prin cap: .,Parcă poţi să ştii.„ cind or afla toţ i
că releu-i pus, s-or năpusti la magazin şi mai
ia tu, Jenico. televizor de unde nu-ii"
Pe drumul care desparte cete două sate, îşi
dau binele un tiran din Sifvaş şi muierea cea
mai slobodă la gură din CRnic:
- Să Iii sănătoasă!
- Oa' e&-ai mă , la pălărie? Ţi-ai pus leuş-
tean. ai? N-ajunge că . umplereli lumea de
za'.:_ar::,1:~ lră. m:i ,:~~rti:i ş/~ 1~~i6:,li~:
Oa'
voi gătarăţi conducta aia?
- De unde conductă, mă,ori t&-ai trăznil?I
- Conducta aia. de la grajdurile voastre
pină la oraş. Aşa am auzit, ci după ce mul-
geţi vaclle, îndată băgaţi laptele pe conductă
şi-l ţipaţi drept la piaţă.
- Da' ce. mă, laptel&-i gaz de lampă?
- Tocmai că nu e. Aşa că aveţi de grijă să
zualului e chiar la apogeul ei : ecranele au de--
venit parte integrantă a habitatului. Cartea
aceasta despre montaj nu poate suplini, desi-
gur, datul creării . unui film şi nici măcar al vi-
zionării sale, dar ea este prima carte scrisă în
limba românească despre gramatica unui
limbaj - cel al audio-vizualului pe car&-1
frecventează, ezi, toată lumea. Căei, c;e e
montajul dacă nu disciplina juxtapunerii, a
corelării imaginilor şi sunetelor selectate, a
inlinţujrii lor i n virtutea comun i cării unui
sens. a unui mesaj„. Ori, această carte este
https://biblioteca-digitala.ro
nu umble prea mult pe conductă că se taie.
M-am dus. Să trăieşti şi să scapi întreagă
după ce te-o jumuli omul tău . Şi dacă s-o
tăia laptele, să-i sch i mbaţi numele în gem de
vacă.
- Ou -te. Văsălie, du-te unde-a-nţărcat
dracu' bălaia şi vezi cum Iaci cu raţele, c-or
da năvală la leuşteanul de pe pălărie şi-li mă­
_nincă nasu'...
Citeva zile după culesul tutunului.
Femeile stau pini noptea lirzlu să-t aleagă
pe calităţi şi să lege panuşi . Se adună cite
trei, patru lntr-o pivniţa. se ajută una pe alta,
lucrează şi sporovăiesc , că •.ala" a fost văzută
cu „ăla". că feciorul cutare pleacă la armată
neînsurat deşi a lăsat-o grea pe Fănuta. că
.p să ne unim cu Silvaşul, lua-I-ar dracu' de
li:'.~'.~~- : ·~~: Z:l~1~?a~ !~t rir::. ~~~0c:":.
1 cită de două ori în broască.
negru": „dacă-i cioban, ce mal vrei?"; şi cite .
multe altele.
to!: f..':S:.';~~ci~=t~~uila":iv~'l'a s::~ril~';'~~~~
lor macină vorbe, dar mDnile lor nu stau de
pomană: „Cine bea tutun. plăteşte ii b8nii
nu-s de cotea!" . ~
!ocmai comunicarea· unor' reguli şi experienţe
ale acestei discipline şi 'prin asta se relevă
deosebita sa importanţă.
• Se simte în această carte pasiunea şi voca-
~~oc':~.n!:~!1:r~ ~:1:i~I~~ 1a6:~~~~1~;
~sa~~~ ::~i~ ~~~.!1.~n~::~g:~~: ~~~~l:
sie, pe lingă ardoarea devoţiunii şi farmecul
unui suport poetic-intelectual de clas~
aleasă . Numai reamintind bogata tematică a
c arlii ne dam seama de importanţa sa i n
popularizarea sensurilor disciplinei monta1ului.
Astfel, debutind cu o introducere pnvitoare 11
evotutia montajului, de la frustele începuturi
pină la rafinamentele expresive ale limbajului
de astizi, autorii se opresc, cu detaliată aten-
ţie, asupra a ceea ce denumesc „funcţiile"
creatoare ale montajului", definindu-l ca pe
~~c~~d-r:~=~~~a:n~ =rn•u1r'ră
filmare ca urmare a concepţiei regizorale
conţinută în, decupajul regizoral) ei se opresc
şi asupra factorului Ump. accantuind valorifi-
carea sa prin funcţiile montajului. Noţiuni ca:
dilatarea, comprimarea timpului, răsturnarea
sa. acceleraţia, lncetinirea. suspendarea. d&-
vin astfel familiare amatorului de artt cin&-
Lingă clădirea primăriei s-a amenajat, prin
munca voluntară a tineretului, un parc. Este,
de fapt, doar o grădiniţă cu trei bănci aşezate
ln jurul singurului rond de nori care există .
Seara. 1n acest ,,parc• îşi dau in!Unire per&-
chile. Unul dintre băieţi caută muzică la tran-
zistor, găseşte o melodie caldă. duios legă-
nată . ,
Fetele visează. Una dintre ele muşcă $1is·
trată dintr-o floare. E luni plină. De pe bu-
zele tetei, petalele sa desprind, una c;i!e una
O pereche, la brat. se plimbă dind ocol ron-
dului plnă la ameteal6. Se opreşte gata de
îmbrăţişare. dar, 1n clipa asta, un bătrln zăpă­
cit, paznic la primărie. care i-a pindit I'!! toţi
dintr-o fereastră întunecată, li goneşte. ln ar·
~.~'~n '~!:';,, ~~ftn:' ,:Uc:'r: ~~~~"riefr,!:
1
pe toţi la casele lor.
•
E toamnă. Va si înceapă bătaia nucilor. ln
marginea viei sînt vreo zece nuci. unii bitrlni.
cu roade puţine. alţii încă ln putere. Grupul
de oameni, lemei, bărbaţi şi copii, trece de la·
un pom la altul. Contabilul şi ' toboşarul con-
duc licitaţia Pentru nucile din pomi trebuie
plătit atila, ori atîta. Cine oferă mai mult. ciş­
tigă.
Dispută intre preşedintele C.A.P. şi un alt
ţăran cooperator. pentru nucul cel mai bogat.
Preşedintele încearcă, timid, să cedeze în
favoarea celuilalt, dar nu·I lasă nevasta. care
turuie ca o mitralieră. Ea vrea să se 'arate mal
tare dech nevasta celuilalt. .Aia". care îşi fă­
cuse planuri cu nucile. vede cum totul I' gata
să se năruie . Ca să nu piardă, puse în ba-
lantă chiar şi o lacrimi. Inima preşedintelui
nu rezistă, TI place muierea, aşa că intre
vorbe şi ochi cîştlgă ochii. Nucile vor ajunge
în sacul femeii cu lacrima. Grupul de oameni
trece la alt pom. Perechea ciştigiloare în·
cepe să bată cu voioşie nucul.
La sflrşitul licitaţiei nimeni nu ştia cum o oii
se descurce acasă pr8"(1intele C.A.P.-ulul
cu nevasta furioasă, vestită pentru că IM!• o
guri cll o şură.„
Multe · am învăţat pe unde 'm-am petrecut
cu filmatul vieţii oamenilor de tot felul. Unele
din aceste învăţături au pălii , una singurii mi
se arată scrisă pentru totdeauna, aceea ci
forţa străduinţei Instinctive a femeii se chel-
tuie pentru o existenţă semnificativă. Multă
vreme am încercat să lnvăţ din semnt!le tim-
pului: de la vini, de la ploaie, de la fulger, de
la soare, de la zile, de la nopţi, dar cele mai
multe şi mai bune, l&-am aşezat în suflet tot
de la o femeie, de la bunica mea. trecută de
o suti de ani, ea 1iind insuşi timpCll.
Stăm pe canapea. şi-i citesc bunicii mele
dintr-o revistă .
- Auzi, bunico. ce declari tipul ăsta? li
~~::.m!r~'6~":i'::~nr şl8:i~:~u~~c~~~~alil°,,;
tare, Zegen - omul c-. YlndN femel E un
intetYiu. Zice aşa: ..Mă tem teribil de dragos-
tea-pasiune. Femeile sini fiinţe reci, practice.
Cel mai bun lucru pe care n pot Iace, cel mai
frumos este de a se sacrifica pentru un băr­
bat, ca apoi să-l părăsească din te miri ce.
Nu, într-adevăr, femeile n-au inimă. Eu, care
sini căsătorit de multă vreme, mă aştept în-
totdeauna să fiu părăsit de nevastă, de pe o
zi pe alta".
Bunica oftează din adînc.
- Nu-i adevărat. dragu' mamii. femeile sini
altfel, nu cum zice japonezu'. Or li şi zălude,
da' nu-i drept să le bagi pe toate într-un sac.
O las pe bunica să aţipească şi traq uşa
camerei mele, ca să pot aprinde o ţigară .
Pulii, mă gindesc. „Pe mine, a mea. n-o · să
mă părăsească. fiindcă, 1n calculul existenţe i
sale semnificative. intru şi eu".
Legiitura dintre dragoste şi inţelepciune se
arată fără zăbavă. Aud cheia uşii mele răsu ­
- Ce Iaci, draga mea, trebuie să mă vid
cu băieţii, bem un pahar şi-am venit imediat
înapoi...
- Nu ieşi d&-acolo - zice nevastă-mea -
pini n-ai terminal scenariul despre cnnic.
Clar?
Aleundru BOIANGIU
rnatoqrafică. Toate elementele poeticii şi pro-
zodiet artei filmutui sini analizate îndea-
proape. Prin exemplele alese cu dlscernămlnt
profesional (autorii parcurglnd o literatură de
specialitate aproape exhaustivă, neocolind
nici exemplele din propria experienţă) se ex-
plicitează ..secretele" montajului. Cinefilul
descoperă, după un plan tematic bine al-
cătuit, acele. reguli profesionale fără de care
nu se poate realiza nici cel mai modest film,
iar profesionistul găseşte în citatele copioasa
de secvenţe celebre datorate unor maeştri ai
artei filmului tot atlt841 exemple de poetică şi
ro~~~~te c;e:an~~ d'!"~~:rier.~"cre: ::.
8
ferinţă,
repet, prima de acest fel la noi.
O meserie făcută fără pasiune e o tristi ra-
:~;:: ~~~: ~::!nf.;8.::i':l!' l~~,'~C: :::!:
şi a pasiunii şi a credinţei.. . E o împlinire.
Acest •.manual" slujeşte consolidării şi evolu-
ţiei limbajului audio-vizualului, al comunici<io
care, sub ochii noştri, proliferează. ciştig ind
viitorul. s..i STIOPU\.
• „Montajul de film " de Ad ina Georges-
cu-Obrocea şi ing. Aurel Mişcă, Ed. Meri-
diane.
 După
Vestea s-a răspîndit
in Studiou ca fulg&-
rul. Cei care !-au cunoscut, vor si-i revadă 'i
si-i strlngă mina; cei care-l ştiu doar de pe
ecran vor să confrunte ,.imaginea" de ieri cu
cea Jeală". de as tizi_ După douizeci de ani,
cel care schimbase pana lui Wlnetiou cu im-
punătorul coif roman ca să filmeze ln copro-
ducţia româno-franceză DllCll, Pierre Brice, e
aproape neschimbat. Poate doar mai grav.
Acelaşi chip cu trăsături frumoase, birba-
teşti, aceeaşi privire senină, care poate însă
şi să se întunece, ac.aşi alură sportivă şi
elegantă. La tlmple, ln părul şaten , ca o co-
chetărie parcă, cllava fire argintii. După pro-
tocolul neprotocolar al amintirilor depănate
dintr-o răsuflare, oaspetele este Invitat la o
plimbare prin Buftea. Mai lnt1i, într-un platou
interior. se admiri decorul construit de
Adriana Păun şi Şlelan Antonescu la filmul
realizat · de Sergiu NicolMSCu pentru televi-
ziunea francezi. Fr•"°'9 Vlllon. Fragmentele
vizionate mal apoi in sala de proieclie vor
confirma excelenta impresie de verîllicitate a
ambianţei pusă in valoare de opJrBtorul
Nicolae Girardi, de jocul echipei mixte de ac-
tori francezi şi români. costumali cu scrupu-
lul detaliului de c6tre pictoriţa Gabriela Nico-
cartea de film
I
Arta de a iubi
arta
aş
„Scriu cu imagini - putea spune des-
pre oricare spectacol al meu." cu· aceasta ex-
clamaţie, in deplini cunoştinţă a conceptului
c.merel 1Ulou, Cătălina Buzoianu îşi afirmă
(dacă mai era nevoie. cunoscută fiind pro-
pensiunea sa către vizualizare, manifestată i n
toate remarcabilele montăr i din 1arii şi de
peste hotare) virtuala aderentă la familia ci-
ne'!Şlilor. Volumul apărui recent in Editura
Meridiane, sub îngrijirea neobositului redac-
tor Viorica-Rozalia Matei, stă mărturie. Car-
tea nu este doar o Ars poetica, ci şi o Ars
aman'!l,- Arta de a iubi Arta. Trăind spaima
că a uitai să vorbească cu propriile cuvinte,
regizoarea, cindva şi actriţă , iar astăzi şi pe-
dagog, hotărăşte sa recurga la ,p s pălare a
creierului întru regăsire ". încerci nd sa reia-
16
20 de ani, din nou prin Buftea
I
Cei ce-l ~tiu
\Or să-l \adă
IMSCu. Vazita continuă pe un platou exierior.
de fapt o veritabili piatetă medievală, foarte
bine conservatA-de la o aHă coproducţie, WII-
- c.-llorul Bineînteles se face un po-
pas şi pe Calea GriYitel a anilor '30. în minu-
natul decor al lui Lucian Nicolau pentru-fil-
mul lui Eugen Barbu şi Şerban Marinescu,
=~: d!°l~~fi~~~d.r~~
1eşte pe Pierre Brice in această călitorie in
România. se arată interesat de posibilitatea
de a turna aici un film . Nu del>arle de terenul
pe care s-a reconllitult pitorescul crlmpel de
BuC1nŞli, cu dughene şi cinemalOllfaf, cu
tramvai şi statuie, a diinuit de .altfel şi vestita
cetate fortificată a dacilor.
u~ze povestea unUi itinerar profesional A zoia nu işî propune o radiografiei e în timp a
.,.. opriu1u1 itinerar ex is tenţ i al , pus sub semnul
fa scina ţiei eminesciene - a poetului, dar şi a
dramaturgului de geniu ca re-şi ,proiecta al
sau memento mora pe murii istoriei, într-o
fantasti că scenogralie a ideilor. Spiril deopo-
triva intuitiv, dar şi de IQborioasă , rafinată
orud1t1e, excelînd în construcţii baroce de
inedita factură specta cu l ară , Cătălina Bu-
https://biblioteca-digitala.ro
I
.. c.1-n filml'"
-;.i „c.1-n \Îaţă"
Dar momentul nostalgiilor avea să vină
abia odata cu surpriza pregătită de Sergiu
NicolMSCU : clteva secven1e din impresionan-
tul film Dacii, închinat cutezanţei unul popor
greu lncercat de istorie, care lnsA. totdeauna,
şi-a păstrat demnitatea Frumusetea şi măr&-
1ia plaiurilor ClllJ>8tine, imbră~şate cu gen&-
rozilalea ecranului lat de camera operatorului
Costache Ciubotaru, sini un fundal Ideal
pentru espra idilă a celor dol tineri: delicata.
dar intransigenta Meda. fiica. lui Oec:ebal, in-
terpretată cu mare gingăşie de Marie Jose
Nat, căreia Leopoldina Bilănulă i-a lmpru"
mutat poezia glasului ei, şi viteazul general
Severus, patrician de origine dacă. Pierre
Brice, vorbind cu Inflexiunile precipitate alo
actu~u1 ţeatral , a actului artistic în genere, o
mult1tuchne de „vi v i secţi i" cum îi place sa nu-
mească analizele de spectacol. Miniaturale
p~me - eseu vin să nuanţeze colorate ima-
gini care, nu in mod gratuit , pot li asimilate
literaturii cinematografice. Nptaţiile uimesc
prin filmicitate, prin precizia şi pregnanţa d&-
cupării detaliului semnificativ, prin ritmul na-
raţiuni i, încinlind. totodată. prin dantelăria.
cind d i afană. cind viguroasă . a figurilor de
stol sau a speculatiilor filozofice şi analogiilor
insolite. Polemizind cu propria-i condltie de
,,demi_ur_g al clipei". căci „arta regiei de teatru
poarta in ea gşrmenele propriei sale distru-
geri'', Câtâlina Buzoianu îşi deschide. de fapt,
drum spre cinematograf, artă fără muză , dar
care i...ar putea satisface ambiţia de a fixa
imaginîle ..sculptate în materia evanescentă a
iluziei omeneşti Oe altfel, datorită manierei
sincretice în ca r e- şi concepe reprezentaţiile
(fie ele teatru de papuşo sau concert - spec-
tacol. musical sa.u operă , tragedie sau come-
di!, din re~rtC?riul clasic şi modern sau pro-
prn d.r amattziri) poate concura, oricind, cu
pluralitatea competen1e1or ideale ale regizo-
rului de film . Iar criteriul său valoric de ma-
ximă exigenlă şi oţelită intransigentă - spec-
tacolul să fie ,p muzică a mişcării în spaliu".
- se · întîlneşte cu acea consacrată butadă
apreciind cinematograful ca pe ,JJ muzica ce
ne impresionează prin intermediul ochiului".
Pentru a-şi jalona estetica şi stilistica per-
sonala, se raportează la antropologia teatrală
lui Ion Besoiu. Timpul pare lntr-adavir si-.i
f1 ..suspendat zborul"'.
Pentru cititorii revistei „Cinema··, Pierre
Brice are amabilitatea si-şl lmpărtişeasca
impresiile şi să-şi desconsplre planurile. E f&-
ricil că se află printre prieteni vechi, cu care
doreşte din nou să colaboreze. Aici, în Stu-
diourile Buftea, au avut loc minunate meta-
morfozei. fireşti modernlzirl ale tehnicilor de
~7'.şi~;:i:1~::e~r;r:!e:.~1 :.,ce1.:i.
1
a avut plicerea să-'i cunoască şi pe care nu
i-a uitat. Despre talentul şi profesionalismul
lui Sergiu NlcolMSCu care, cu ani ln urmă,
:;~ i;;it~!o~:,.'.n~"t':':t~~u~!ă~11!rt:!i
are ocazia şi ar accepta oricind s6 lucreze
din nou sub ferma sa .,comandă" regizoralâ.
ln ultimii ani a lucrat foarte mult pentru tel&-
viziune, producind, printre altele, un· serial de
50 de episoade. Televiziunea are un serios
atu faţă de cinematograf: comoditatea spec-
tatorului care preferă si-şi aducă spectacolul
în propria locuinlă. Dar. orice s-ar spune, t&-
lavlziunil I se polrÎY81c mal mult filmele inti-
miste. O montare cinematografică de aower-
gură nu se poate realiza deci! pe marele
ecren. Pentru telavlzlune a concepui o serie
nouă Wlnellou, turnati ln Mexic, o adaptare
l i beră după Karl May, în care sini avute ln •&-
dere realităţile indienilor-piei roşii, probl&-
mele cu care se confruntă ei ln prezent. Dar
cel mai mult se bucură de faptul că a reuşit
=:
să-l aducă pe lndrăgitul său erou, cu cal cu
tot, şi pe o scenă de teatru. Un teatru in aer
:.n~':i'!..':.~i'e=l~':·:.:i1:,:i~~~=
ropa: scena are 100 m 16ţime şi 40 m adln-
cime. este foarte bine utilatA. astfel Incit se
pot monta spectacOle grandioase. Ţine foarte
mult la acest rol. Winettou reprezintă un per-
sonaj cu care simle că ae Identifică pentru că
acest erou al preriei este mesager al Idealuri-
lor de pace şi libertate, dreptate şi demnitate,
prietenie şi curaj. Valori umene care este
foarte Important - sustine oaspetele nostru
- să fie Insuflate tinerilor. Scenariul acestul
spectacol l:a conceput singur, ca şi mizan-
scena, avînd desigur şi un asistent care să
supravegheze ansamblul. Proiectul pentru a
cirul prospectare se aftă acum ln ţara noas-
tră ar urma să se intituleze Noapl• ln _ . ,
un film pentru televiziunea germani, ln regia
reputatului John Guillermln. Un film nu de
aventuri, ci psihologic. Din distribuţia Inei
· nedefinitivată, pentru că încă se mai caută In-
terpreta principală; ar · urma să facă parte
Faye Dunaway şi Murray Abrahams, cunos-
cut din - · şi NunMle trendellrulul. Ro-
lul rezervat pentru sine este cel al ambasado-
rului Frantei. Mai are multe alte planuri şi
speră să poată realiza măcar unul dintre ele
in colaborare cu studiourile noastre, cu ci-
neaştii români. poate ciliar tot. cu Sergiu Ni-
cot-cu. Pentru că doreşte să respire din
nou -ul tare al Carpaţilor.
lrtna COROIU
*
autohtona . îmbrăţişează mitol09ia şi istoria,
urcind apoi spre literatura roman easca _. o
performanta de transfocare in perspectiva
unui inalt ţel : .,contactul unui spirit uman cu
spiritul universal , într-un anume moment al
istoriei civilizaţiei şi culturii" . Pasionată de
aventura pirandefliană nu doar in sfera sce-
nei, vîseaza să realizeze un film după roma-
nul „Se turneaza" (demararea în ..aventura"
prezentei cărli amintind chiar de pretex!UI in-
vocai de Serafino Gubbio, protagonistul ro-
manului, operator de cinema al anilor 1915).
Proiectul unei libere ecranizări a „ Sărmanului
Dionis", din care puQlică o primă , impresi~
nantă . secvenţă şi un cuceritor preambul. aş­
teaptă de multă vreme să acopere ,.filele albe
pentru viitor". Pagini de cinema răsar in mij-
locul evocărilor impregnate de sensibilitate a
unor experienţe teatrale. Bineînţeles, nu lip-
sesc referinţele cinefile care-i desemneaza
indirect şi afinităţile , implicit virtualităţile:
Bergman sau Buliuel , Resnais şi fraţii Ta-
viani. ·
Şi dacă aceste pagini s-au născui din re-
volta împotriva conditiei de mediator al cu -
vintului scris - ,.oglinzi somptuoase, magice
sau deformante create de alţii " , aceste pagini
li probează Cătălinei Buzoianu nu doar talen-
tul scriitoricesc, ci şi pe acela, deloc mai pr&-
jos, de autor total, cum mulli cineaşti se pre-
tind a fi. Novele teatrale, novele cinematogra-
fice.
I. C.
 Personajele Interpretate de Gundareva
iinl__ luminoase, pline de sevă şi de freamătul
i;.;rind după debutul actriţei pe ecran, cri-
llC:a i-a atribuit o dimensiune rablaisiană, o
ri anţă rubensiani. Personajele ei provin
dn miezul vie~I. sini femei simple, cu picioa-
. _ pe pămint, de cele mai multe ori singure
,; nefericite. Considerată ca interpretă ideelă
a tipu lui femeii ruse, a izbutit în mod uimitor
să joace în .Hangiţa" de Gotdoni o mirando-
autentlc italiană, de o frumuse1e sudici
orbitoare.
Natalia Gundareva a devenit actriţă impo
propriilor ei aşteptări. Pe cind era eleva .
.O nu visa la această profesie şi se pregâtoa
si intre Ja facultatea de construcţii. Dar, cum
zoce ea. .într-o - clipită" s-a răzgindit şi s-a
prezentat la Studioul de actori .Sciukin" de
pe l ingă Taatrul Vahtangov şi a fost admisă
ca studenta.
- De ce o - - • lntoniluri?
- Greu de spus. De pildă, cind aveam 28
de ani. - spune Gundareva - m-am hotărit
să itNăţ să înot. M-am întrebat: oare voi fi in
stare? Şi am fost. Poate şi atunci cind m-am
!'lolărit să devin actriţă lucrurile s-au petrecut
la fel cu mine.
Studioul de actorie l-a terminat în 1972 şi
imediat a fost angajată la Teatrul •.Maiakov-
sl<i". Curind a început să filmeze. jucind la în-
ceput roluri episodice - femei simple şi
=~~· c:
..!n !.~~.•.:t 7!:t"I~ ~
mul lui A. Smirnov. T - interpretarea ei
a fost îndeosebi remarcată. Spiritul practic al
Ousiei - personajul întruchipat de actriţă ,
pare gata să se convertească în orice clipă in
goliciune sufletească. Aceasta goliciune su-
llet ească; existenta măruntă. dorinţa unor
..,njamente profitabile sint trisălurl pe care
Gundareva la-a dezvăluit. fără menajamente,
in personajul Anei Oobrohotova din filmul O
lemele dulce. Este povestea· falimentului unei
fem ei „cuceritoare" plină de sine, pornită sa
pună mina pe tot ce intilneşte în cale - mo-
bil ă de lux; cercei scumpi şi. evident, un băr ­
bat „cu situaţie ".
-cum wi -trutp penonajele?
- La mine acest proces este aproape lol-
deauna greu. Cind primesc un rol. de obicei
m ă cuprind milioane de îndoieli.
- Dec~ munca actorului nu a o munci
UfOWi?
Obsesia palăne1
Filmul de actualitate - oglindă a mutaţiilor
sociologice ale epocii. Asta pare că suga-
reaza din plin Rămln cu tine, doldora de ti-
puri şi tipologii (regia George Cornea. scena-
ri ul Dumitru Buznea) din care ne-au rămas in
minte scene şi irnagini frapante. Cu certă fi-
neţe ş i un fel de răceală obiectivă e construit
personajul fetei de la ţară , care trăieşte cu
t oţ i porii euforia schimbării. Fuga de un sta-
tut social, la urma u·rmei. Pentru ea viaţa la
oraş e sinonim cu „v i aţa pe roze ". Pentru ea
autoritatea banului este invincibilă . Regizor,
scenarist şi i nterpretă (excelentă, aici, Dana
Dogaru într-unul din cele mai bune roluri de
fil m ale ei) reuşesc să creeze un persona1
plauzibil şi convingător . Ea e, d eo pot r ivă , ţă­
ranca tinără şi frumoasă , si gură de ea c are
crede că poate alege bărbatul dorii (cu bani,
cu o situaţie) care-şi saltă , cu s1gu1ant a şi
Marat~nul celor patru anotimpuri
- Repeti~ile, procesul modelarii persona-
jului, da. aceasta este · muncă . Este. dacă vreţi
- scuzatl-mi comparaţia. poate cam emfatică
- ceva asemănător muncii sculptorului care.
cioplind piatra brută. elimină tot ce este de
prisos. lnUnlraa actorului cu publicul, fie pe
scenă, fle pe ecran, trebuie să fia o sărbă·
toare, trebuie să fie ceasul triumfului artei.
Pornind de la
ia°~~~~ ~:· ::::~~j::!ă.i. K~a~~ 1~0 r;'~~~~~grl~i
1 unei., vieţi , îndurerarea înstrăinării propriului
visează să cumpere dacă se poate tot
mantou, pălărie (rnai ales pălărie i) . apartJ -
ment. buletin, facultate în ultimă instanta
Tot. Rapacitatea din privire. vulgaritatea d in
expresie, tupeul, ambiţia aproape h1eraticrt
fac laolaltă un personaj care-ţi inspiră o mHa
teribilă ; mila din faţa derutei. Pentru ca pe1
sonajul Danei Dogaru e ca o plantă cam d e.
~ine printr-o anomalie, printr-o ccnditie Cc
mediu şi o ciud ătenie genetică , altceva . cev~
monstruos. O văd cu ochii minţii plecind dir.
salonul de mode, în mantou şi cu pălărie, ca-
~i:;~f~z7e~~~m~~~ti:ig~:~~:"~1!~::~~-n~~u~
drum lung şi_ complicat care are, fi reşte , ş1
poticnelile lut.
Drama tatălui, drama flului
pină la sfi rşi t , nici un zimbe:
De la 1nct-put
Expresie de concentrare, tensiune {dar cite
https://biblioteca-digitala.ro
Deşi, ca să fiu sinceră. ln adincul sufletului
meu eu tremur tot timpul spectacolului. De
pildă, clnd ştiu că mă aşteaptă spectacolul cu
..Ladv Macbelh din districtul Mtensc". cu trei
zile fnainte începe să-mi piară buna dispozi-
lfe. Devin absolut Insuportabili.' Şi cind la al
treilea gong trebuie să Ies din cabină şi să
cobor în scenă. Inima o ia razna. Cu fiecare
„Rămin cu tine" ...
......- - - - - - - - - - - - - -
riuante !}, situaţie limită, uluitoa rea .capa citate
tJe-a pro blematiza printr-o simplă privire. El,
ta tăl plecat să -şi recupereze fiul din bratele
;JP, caracatiţă ale em i g rării . El , fostul pîfot de
c ursă lungâ, cu singe rece, pornit să-şi caute
unicul Jiu in speluncile unei societăţ i nei ertă ­
toare. fi va găsi dopat cu himere, visind bani,
bani, bani şi acel iluzoriu „totul de la capă t.
altundeva", hăituit de rechinii , in slujba ca-
rora îşi vitriola tineF"etea, slugărind la marea
tarabă a morţii albe -:__stupefiantele. El, tatai
Ul ochii căruia s-a adunat parcă îndu rerarea
rn ută a unei lumi care vede ş i nu ştie ce sa
facă. Cu sufletul strins intr-o gheară rece, cu
un nod amar în git l-am urmărit pe incompa-
rabilul Lino Venlura pe pelicula acestui Inci-
dent la frontieră (regia Claude Pinoteau) în
care ochiul aparatului lui Jean Boffety i-a
pindit hămesit fiecare tresărire , fiecare rid.
Iar în final . scena de neuitat, dură , haluci-
nantă : pe o gran i ţă , un tată şi un fiu bătln­
duwSe cu disperare. Fiul : nware încredere în
societatea care i-a spulberat iluziile, visează
alt început, cerşeşte încă un bilet la lotena
a.ceasta care pare că e viaţa . Tatăl : el mai
crede in forţa adevărulu i, în autoritatea însti-
tuli!lor, în calea posibilă de a fi cetăţean , om
social, de a găsi un acord fin , salvator. Final
~ iatul se întoarce in clipa în c e ta·
1al doboril de glonţ , la pămînt. i-
mentul sau, pur şi simplu, der la
apogeu şi tînărul Duprey nu mai găseşte
punctul cardinal numit rostul de-a fi pe
această lume?
Un film , un rol făcut parcă anume pentru
lJno Ventura, actorul în stare să adune într-o
s ingură privire angoasa unei lumi, tristeţea
!..
reprezentaţie ·mi se duce o bucali de viaţă.
Am citit că atunci clnd Şaliapin cinta „Boris
Godunov„ avea pulsul 200. Eu ~u sini Şali":
pin şi nimeni nu-mi la pulsul; d~ un~rl. m1
se pare că sini ln pragul leşi!'ul~1- La sfirşitul
spectacolului am senzaţia ca din mme nu a
mai rămas dacit învelişul. Judecaţi şi dum-
neavo.!'stră ce fel de sărbătoare e asta".
- şi „. „ lntlmpli de n-•dali cinci
wi aft_all pe IC8lli uu pe platoul de tllmare?
- De fiecare dată, dar pe scenă e mal
cumplit.
- ·- a •ta expllci de ca n
putetl wizuli
mal frec:Yent ln fllma clacll ln ,,......a .ta•
trale?
- Este şi rezultatul împrejurărilor. a faptu-
lui ca la teatru nu se scot atitaa premiere.
Amintindu-mi rolurile interpretate de Gun-
dareva. personajul tragic al Katerinei lzmai,
-ni.
Iova. Lana caa plină de dramatism din - •
tonul de bucătăreasa dirză din filmul
~u ~~~.!~J:,:J~ !1n'::.~1r : :
;~i f~~i::~~-c~~~~ă~~~:i ~~r::,:!' ~~~~
de roluri i se potrivesc mal bine: de comedie,
de tragedie sau de compoziţie.
Fără îndoială, personajele ei sini firi păti­
maşe, incapabile să traiască la temperaturi
;oase. Ele nu se sfiesc să pună stavilă ni.ci
bucurlei. nici amiriciunli.
Oare nu cumva gama aceasta largă a senti-
mentelor este secretul succesului ·actrilei, attt
ln dramă. în comedie, cit şi ln grotesc.
Elena AZERNtKOVA
Traducere d• ...,... MARINESCU
copil, eşecul unei concepţii do viata, i mplicit
scepticismul. Filmul se termina pe o t e rţ a
majoră , .tonică într-un anume fel - tatăl e
Joar rănit la braţ , blonda şi nefericita lui priEr
tenă , Karen e o femele care ştie să aştepte .
iubita tinărului Duprey, maltratată ş i hăituită
de traficanţi , are şan~e de vi aţă , finalul inv i tă
la sperantă. Poliţia pune mina pe firul trafi -
cantilor, viaţa e totuşi posibilă , mai e lcc pen-
tru un strop de iubire.
Drumui spre Inima feme11 1ub1te
i ntr-o comedie lirică sentimentati ca Burl•
cui ckitorff - o ipostază fermecatoare a fe-
mi nităţii. Noua femeie a bătrinului secol 20.
Cea care Ci'ede (emanciparea a făcut minuni.
nu?) că-şi poate permite demnitatea (orgo-
liul?) de a nu cerşi iubire, înţelegere , apro-
piere, tandreţe, consecvenţă din partea lui, a
băr batului fluşturatic . chiar dacă el este tatăl
unui băieţel de toată frumusetea, grăsun ş i
hazos. Uite că şi demnitatea feminină e Un
lucru posibil in asemenea condîţii ... speciale
şi tinăra cu pricina (în film delicata şi fru-
moasa Larisa Udovnicenko) va ş1 găsi un
bărbat tenace care ştie să se caţere pină la
înima ei, chiar pînâ. la capriciile ei, pînâ ş i la
apartamentul ei, escaladind ca un sportman
ce se află , blocul, la şase dimineata. Soţul
(fante, dar ridicul şi ridiculizat în film) apare
(evident) prea lirziu. Drumul spre inima fe-
meii iubite trece şi prin suflelelul puştiulu i
grăsun . Comedia curge, curge, din ris în su-
ris, din haz în hohote, filmul lui Vladimir Ro-
govoi împrăştie în jur valuri de tandreţe (şi de
mici ironii sociale!) incit. la sfirşitul mai- mult
decit happy, îţi vine să te-ntrebi: există oare
ceva pe lumea asta mai frumos ca iubirea?

Einstein? Care Einstein?
Einstein la o recepţie in cetatea filmu-
lui. Nu, nu este o poveste cinemalogra-
ftcă, ci una adeYărelA , relatată in ..carne-
tul de amintiri" de un personaj al lumii fil-
mului ieşii din r.omun, spaniolul Jose
Luis de Vilallong:i - actor de film , autor
a numeroase romane. personaj monden
şi cuceritor ca un Don Juan. El şi-a pu-
blicat recent memoriile sub un titlu care ii
parafrazează pe Hemingway: .Viaţa mea
e o sărbătoare" (pentru Hemingway .Pa-
risul era o aârbitoare" ). Prin anii 50--60,
Vilallonga se afla la Hollywood unde lu-
- chemai pentru un rol aecunder, ală­
turi de Audrey Hepbum şi Mel Ferrer.
Aici i-a cunoecut pe Clark Gable, pe
Gary Cooper, pe Mllrilyn Monroe şi pe
mulli af11i Inei, printre care... şi pe Ein-
stein.
. Ieri a -real la Los Angeles, Albert
Einstein, venit pentru o serie de confe-
rinţe la universitatea locală - releleazi
spaniolul. Cum a pus piciorul în Los An·
geles şi-a exprimai dorin1a să viziteze
manie studiouri din Hollywood şi să se
in ti l nească cu actorii de cinema. o specie
.:.,pwlCa e1. care oe mu lta vieme 1-a stnni t
<.w u natea. dar cu care nu avusese oca-
l M o:iod 1a contact
~l ocho ul nostru {adică Paramount n .o.J
" fo<.iot cet dintii care să: dea curs ace h\i
dnrmţe in mai puţin de 24 de ore s-a Of-
'Jdnt:.lt un cocteil - soupe_ Au fost invi~
tJtP 1i1·eo suta de personalîtâţi ale lumi i
hnlly~ood1 ene Pe la şase dupa-am1aza.
cohor te d e celebntat1 îl aşteptau . cu cupa
de şa mpanie în mina. pe vestitul savant
La ora 1nchcata el ş1..a facut a p.111~ 1:1 i nso-
, .t de ma.1 marii stud1\11.11 d<H intrf> care
J.:tck WarneJ imbracat ..c'l 1;1 gangste1· S1
Q,uryl Zanuck., atîrnat d e vhfu! un,..i tit}iiri
de foi pe care n-avusese t1 m~u i ~- u
;ipnnda. Domnul Emstem era atit de mo-
totolit. incit la prima aruncătură de ochi
a1 f1 zis ca este vreo ruda saraca a lui
Gr oucho Marx. Cîteva dintre invitate abia
s1-au stapi ntt risul Domni atit de eleg.mt1
cu m era Fred Astaire au ramas mult t•rnp
cu gura cascata Emstesn purta un JM U -
talon de Uanel boţit ca o zdre a.tţ ;,
R haina neagra lustruita la coate ş1 cu
pete pe revere, un pulover de lina yn
Avea pantofi mai mari mult decit p~c1oa­
rele lui ş i nelustruiţ i de .l uni de zile. ln JU-
rul g itulu1, o c ravată inodata anapoda, de
un verde ţipa.tor in care era înfipt un ac
cu o piatră de shclâ ordinara . Dintr- un
buzunar al hainei ii ieşea o jumătate de
bereta
- Asta e tipul care a făcut să tremure
planeta? - mi-a şoptit Jason Robards.
care tinea de braţ o blondă frumoasa' cu
o expresie idioată . · bînzile la sumele imprumutate de la diferite
Cîteva din cele mai frumoase lemei de
pe glob s-au stri ns in Jurul domnului Ein-
stein ca sa dea mina cu el. Bitrinul sa-
vant. încolţ it d in toate părţile, părea o
bufniţă speriată de farurile unui automo-
bil. Numai ca bufniţa asta arbora un zim·
bel de copi l extaziai. Se uita după toate
femede iar privirea cea mai lungă a pu~
pe Kalherine Hepburn Se uita ş• dupa
Gary Cooper or Kirk Douglas. cu aerul
unui savant uluit de cine ştie ce eroare a
natuni Trecea de la un grup la altul si se
întreţinea foarte politicos cind cu unul.
cind cu altul. Vadea o curiozitate nesfir-
şita . Punea î ntrebari mai ales femeilor , in-
cepind întotdeauna cu • Teii me my dear'"
(adica. spune-mi draga mea) care echi -
vala aproape cu o deciara11e de dragoste
Marcel Dalio purtind un smoking negru
impecabil - t ocmai filmase cu citeva
ceasuri mai inainte · o scena in care avea
de interpretat rolul unui manre d'h6tel
francez - s-a apropiat de mine cu paha-
rul de şampanie în mina.
- l-ai fost prezentat ? - m-a interebat
- Nu inca.
Tare m1-er place sa stau df-. Y<Wba
cu el
18
- Şi ce le împiedica? Pare un om
amabil.
Marcel s-a leganat de pe un picior pe
altul, şovaieJrnc .
Cum aratam foarte mirat. Marcel s-a
grăbit sa-mi explice:
- Nimic nu p ricepi. Omul ii.sta are fru-
museţea intel i genţei . Pe lingă el, un
Tyrone -Power e neantul!
Oe cîteva clipe ii pierdusem din vedere
pe domnul Ein_stem. Oeodatâ dau 1ara ş 1 .
cu ochii de el. li văd aşezat pe un fotoliu .
cu o farfurie plina de somon lume pe g e-
nunchi Părea abs~ut fascinat de conver-
saţia cu vecinul sau de fotoliu $i vecinul
cu pnClrtd 11 u era altul decit f •~•rtJn•JO La-
mas C md 1-am vazut, am av ui u n şoc.
Vezi s1 t u ce vad eu ? l-am 1ntre-
bat pe Daleo.
La fel de uluit ca ş i mine. Marcet a tre-
buit sa recunoascil :
- Oa. li vad pe Albert Emstein slind
de vorbă cu Fernando Lamas.
- Zi mai degrabă că-l vezi pe Albert
Einsteln ascultindu-1 pe Fernando Lamas
cum vorbeşte .
Fernando era un băiat frumos şi simpa-
tic. avea toţi dinţii lui în gura ş i un P.ăr
· frumos , negru, dat vîrtos cu bnanUna. In-
tre noi fie vorba, ca actor era mai de-
grabă mediocru. dar ştia să poarte bine o
uniforma şi sa călarească acceptabil. Pe
scurt, cu greu te·ar f1 dus mintea ca Fer·
nando putea să stea de vorbă cu Al beri
Einstein.
Jason Robards, cu o sticla de vin în
m i nă , a venit lingă noi.
- Ce va distreazi atita? ne-a întrebat
el curios.
- Uită-te într-acolo.
Jason şi-a îndreptat privirea spre foto-
liu, stupefiat.
- Doamne, dumnezeule, Fernando La-
mas de vorbă cu Al bert Elnstein! Mickey
Aooney , care tocmai trecea pe acolo, a
surprins privirea uluită a lui Aobards, şi
s-a ridicat pe virful picioarelor că să vadâ
şi el despre ce e vorba.
- Spanac! Fernando cu Einstein!
Citeva clipe mai tirziu. Oebbie Rey-
nolds a rămas şi ea traznita, dind cu ochii
de scenă . in cîteva secunde, grupul nos-
tru s-a lărgit ca în fata unui miracol. Cind
Fernando Lamas s-a despărţit de Ein-
stein. eram vreo doisprezece care urmă­
ream incre{nefliti scena. Delio i-a făcut
un semn cu mina argentinianului să se
apropie. Nepăsitor , La mas a venit spre
noi
Şi cam ce-i povesteai lu l•u Em-
ste 111 '".I 1-a i ntrebat Dalio
https://biblioteca-digitala.ro
Argentinianul a ridicat puţin din sprio-
ce nt?lt~ lu ifrumos arcuite:
- Emstesn? Care Emstein?
- Profesorul Einstein, batrinul domn
cu care stăteai de vorba adineauri inven-
tatorul bombei atomice.
Ui zimbel luminos a i nflorit pe chipul
argentinianului:
- Ah ! ii cheamă Einstein?
Simţeam că Jason Aobards iş i iese din
fire , aşa că am intervenit de grabă :
Bine, Fernando, dar lu n-ai citii ce
scrie pe invitaţie?
- Care inv itaţie. ca n-am fost invitat.
M-a carat după el Dean Martin.
- Ascultâ Fernando. a staruil Dalio, şi
cam ctH spuneai tu lui Einstein?
Cercul curioşilor se strîngea tot mai
mult în jurul lui Lamas, care a început
fileze momentul, luîndu-şi mai intii un pa-
har cu Martini.
- Păi , uite cum stâ chestia! Am vorbit
de toate şi de ni'!'iC. E un bălrin absolut
cu capul în nori. lmi zicea ca e mare no-
roc pe capul meu că sint actor, că stau
mei;eu printre femei frumoase, ca pot să
ie sarut Bietul batrinel. ce candid poate
fii t-;im Pxplicat ca nu trebuie sa te iei n i·
ci"Jrjala d upa aparenţe ş i ca meda lia are
şi alt3 fatctd. l-am mai spus ca în meseu.1
noastra lucrurile nu stau r:uciodata aŞd
cum le-ai dori, şi câ pe lumea asta totul e
relativ. Şi bătrinul părea absolut uluit
Dalio n u-şi mai gasea locul, iar lui Ro-
bards pur şi simplu i s-a taiat răsuflarea.
- Asculta . mii Fernando, 1-ai spus tu
lui Einstein că totul e relativ? 1--ai spus tu
că totul e Jelativ?
- Bineînţeles că i-am spus, iar el ,
foa• IP amabil. mi-a marturisit că are chiar
o teor 1e pe chestia asta.
„Lunea nea
„ Lunea neagră", acea fatalăzi pentru Wall
Street. cl nd bursa acliunllor de la New York a
cunoscut cea mai mare prâbuşire din în -
treaga sa istorie, indicele Dow Jones, care
sintetizează valoarea pri ncipalelor acţiuni,
scăzind cu . 500 de puncte, nu a ocolit nici
marile studiour şi nici casele independente
de filme ale HollywOOd-ului. care au resimţit
din plin efectele sale devastatoare. La sfirşitul
sa nefastei zile - 19 octombrie 1987 - acţiunile
companiei Wsner înreg istrau o scădere de
42 la sută , MCA-Uniwrsal - 39 la sută , Dis·
ney - 37 la sută , Matro Goldwyn Mayer/Uni-
ted Altlsll - 33 la sută , Paramount 30 la
suta
Cel mal greu lovite : compan1lle
independente
Jocul crud ş i absurd al bursei. u1 legile
sale implacabile, s-a dovedit cel mai fuinator
pentru investîtorii care cumparasera acţi unUc
respective la un curs mai ridicat ş1 care. lie
de nevoîe, fie cuprinş i de panică tnu cumva
valoarea să scadă şi mai mult), le-au vîndut
la cursul catastrofal de scăzut atins; ei au su-
ferit pierderi financiare, considerate, in unele
cazuri , ireparabile. Studiourile propriu· zise
s-au resimţit , însă , mai puţin : surplusurile bă ­
neşti , ce decurgeau din cursurile mai ridicate
consemnate la un moment dat inaintea cra-
hului, nefiind decit polenllale, pierderile reale
nu au fost chiar atit de mari. Speci aliştii le-au
apreciat. una peste alta. la ceva sub 1O la
sută , ceea ce este, totuşi , mult: în condiţiile
â!i~J:~~~~~ ~~:ie!i~~1~:1:':~':.3~~aiC.:;c;;:
1
in cazul marilor studiouri (aşa-numitele ,.ma-
1ors" ), datorită structurilor financiare solide
de care dispun, ca şi , ,producţiei " aflate pe
piaţă sau în stoc. ceea ce a şi făcut ca. intre
t imp, cursul acţiunilor să se mai redreseze.
Un rol amortizor l·a jucat sporirea, in prima
parte a anului trecut. a pretului biletelor de
:::;;i1;~a~•s~f~;u~ 1 duengru~f;c~f~~ =:;
intrare, la care se adaugă , ca un factor deloc
Hllhl Cop li (Potl!l•tul din e...erty Hllls li) şi
Rew (Cerne wla), ambele cu actorul de cu-
loare Eddie Murphy, cel mai en vogue la ora
actuală, Th,.. Men and a Beby (Trei birb~t
tl un prunc), reeditare a celebrei comedii
franceze nola Hommes et Uri couffion, sau
Fetal A-tlon (Alnlc:ţla 1...li_), o psiho-
dramă cu conolJlţii erotice. Făra prăbuşirea
din octombrie, 1987, privit numai prin prisma
performanţelor de box office. ar li fost chiar
un an foarte bun pentru marile studiouri.
!n schimb, seismul bursier a lăsat sechele
de-a dreptul traumatizante pentru compan 111e
independente, care nu-şi pot finanţa sing1„e
filmele, recurgînd, in acest scop, I.a investiţ ii
de pe piaţa financiară . Cel mai greu lovite au
fost firmele ce se izbeau de dificultăţi pecu-
niare incă inaintea crahului, ca. de pildă , De
l.Jlurentlls şi Cannon. Scăderea catastrofală
(de la 15 la 3 dolari) a acţiunilor primei din
aceste două firme, 1-a determinat pe celebrul
producător italo-american (cine nu-şi aduce
aminte de Oru amar?) să_,,i dea demisia; •
mai mult, pentru că numele De Laurentiis fu-
sese asociat, in ultimii ani, unor eşecuri ustu-
rătoare (Klng Kong. ca sa ne oprim la un sin-
gur exemplu), noua conducere a firmei a de-
cis, pur şi simplu, să renunte la el, alegind un
allpl mai puţin ,.ghinionist", Sic transit...
lnregistrind, la rindul lor, o scădere de 40
la sută , acţiunile firmei Cannon, aflată , de alt-
fel, de mai multă vreme, in pierdere de viteză ,
după o ascensiune ful~~natoare , au devenit
tot mai lipsite de atracţie în ochii investitori-
lor, tot aşa după cum ultimele producţii ale
firmei (SUnender, C.pttulare, cu Sally Field
şi Michael Caine, de pildă) s-au dovedit de-
zastruoase din punct de vedere al î ncasărilor .
Şi aşa se face că de unde, la un moment dat,
studiorile patronate de Menahem Golan şi
Yoram Globus păreau a ameninţa serios pr~
ponderen1a atotputernicelor ,,majors'', astăzi
cei doi veri cineaş ti pentru a putea achita do-
instituţii bancare sint in situaţia de a-şi vinde
bunurile imobiliare (în Italia, magnatul TV
Berlusconi a achiziţionat j u mă ta t e d in re-
ţeaua de cinematografe apa rţ inind casei Can·
non).
Pentru a se redresa . C.nnon. ca ş1 alte
h rme independente. are neaparat nevoiu d e o
r-'OV1tura„ la box office Or , asemenea ,.lovi-
turi" se lasă aşteptate . De alllel - ce poate h
mai semnificativ? - deşi cea mai mare parte
a producţiei de· filme (65 la sută) a .uzinei de
vise„ este real izată de independenţi , lor le re-
vine doar 15 &a sutâ din incasări , în timp ce
marilor studiouri. a câror cotâ-parte repre-
zintă doar 35 la suţă. 1 le revine 85 lrl sul~! d in
totalul încasărilor! ln confruntare cu reahta-
. lile, mitul liberei concurenţe "" spulber a ca
un balon de săpun , legile pr o!1tufu1. ~vi n­
du-şi , ca şi operaliile de bursă , logica lor ine-
xorabila.
,Wali Streel"' sau noul act de curai
al unui tinar cineast
lot irn pl:m~a d !acut ca la foarte sc ur~
-.reme dupa c iclonul de ia bursa new-york.eza
sa a1ba loc premiera noului film . intnulat
 ră" dincolo de
chiar W.U Street, al lui Oliver Stone. marele
inv1ngâtor al ediţiei de anul trecut a Oscar-
urilor. Oacă Platoon (Plutonul) demonta,
piesă cu piesă, mecanismul războiului de
agresiune dus de o mare putere împotriva
unei mici puteri, de data aceasta, dovedind
acelaşi curaj civic remarcabil, Stone demon-
tează, cu aceeaşi minuţiozitate, ll"ij!Canismul
jocului bursier, infăţişindu-1 într-o lumină n~
cruţătoare, ca un univers al lipsei de scru-
pule, corupţiei, şantajului şi cupidităţii . Un ti-
năr agent._de bursă (Charlie Sheen, fiul acto-
rului Martin Sheen. protagonist, alături de
Marlon Brando. al Apocallp.ulu~ - ) . m
felul lui onest şi bine intenţionat . năzui eş te
să-şi depăşească condiţia socială, să parvu'la
cit mai sus in ierarhia „visului american" El
ajunge în anturajul unui redutabil om de afa-
ceri, corupt pînă ln măduva oaselor (Michael
Douglas, şi el fiu de actor, respectiv al lui
Kirk Douglas), care n îndeamnă · sa obţina ,
prin tatăl său (Martin Sheen!) informaţii în l&-
gitură cu activitatea sindicală într-o mare
companie de aviaţie, unde acesta din urmă
lucra. Se va supune tinărul agent de .bursâ ,
făcind o tranzacţie cu propria conştiinţă şi
urcînd, astfel, o treapta spre „visul" său, sau
se va împotrivi şi va ti distrus? Sfirşîtul îl infa-
ţişează in aparamentul luxos de la ultimul
etaj al unui zgîrie-nori newyorkez. înconjurat
de o opulenţa ostentativă, asemănătoare cu
cea întilnitâ la mentorul său . Dincolo de
masca satisfăcută de om ,,ajuns", prin renun-
ţarea la orice urmă de decenţă şi onestitate,
stăruie însă o întrebare sfredelitoare: „Oare
cine sint eu?"
„Extraordinar, emoţionant... Oliver Stane a
întrecut chiar şi ceea ce a realizat cu PI„
toon„, comenta postul de televiziune NBC, în
timp ce, prin contrast, cotidianul lumii de
afaceri .w.u Sl1'ffl Jou1'1181" se arăta extrem
de rezervat, dacă nu iritat. Probabil nu făra
motiv. de vreme ce Stane s-a inspirat
dintr-un fapt real, dintr-un scandal care a
zguduit din temelii lumea financiară ameri-
cană: omul de afaceri Ivan Eloesky, care era
.pus să vegheze asupra „. moralităţii Wali Str&-
et-ului, s-a dovedit. pur şi simplu, un escroc,
ce nu se dădea în lături sâ folosească , în
scopuri frauduloase. informaţîi confidenţiale
deţinute în virtutea înaltei sale pozitii .. Fără a
î n di 1·ect
din Hollywood
„Globul de aur" '88
1------------------t
P rima dintre manifestarite cinematogra-
fice importante ale anului, aici în S.U A..
„Globul de aur" a cunoscut în 1988 a .&s-a sa
porţile
se lăsa impresionat nici de laude, nici de cri-
tici, cineastul intenţionează sa mearga
înai nte, pe aceeaşi linie a civismului, lucrind
in prezent la un scenariu pe marginea altui
fapt real : asasinarea de către o grupare neo-
nazistă a prezentatorului TV. Alan Berg, care
îndrăznise sâ ii dezvăluie activitatea.
De reamintit câ fitmogrăfia tinarului regizm
cuprinde şi pelicula s.lvador, care denunţa
amestecul în treburile acestei mici „republici
a bananetor"' a puternicului veciri din nord,
completind, astfel. laolaltă cu celelalte două
realizate pinâ acum. o adevărată trilogie a
angajamentului politic, de la care adevarata
arta nu poate abdica. Exemplul lui Slane
este, de altfel. departe de a fi singular, mulţi
... acea zi fatală pentru \\all Street
cînd bursa acţiunilor
a cunoscut cea mai mare prăbu~ire
cineaşti neezitind să păşeasca în arena pu-
blică pentru a-şi exprima opţiunil e. Martin
Sheen nu a pregetat . să apară in faţa Congr&-
sului american pentru a cere incetarea spriji-
nului ao,ordat de S.U.A. elementelor „contras"
~1df!~;rj~::.S.;.,~~r!l:1~i1 ~~ ~~~ă~~ a':f~
1 0
turi de cintăreata Cher. printre organizatorii
unei campanii de ajutoare a săracilor din
Washington, care au avut greu de suferit:
anul trecut, de pe urma rigorilor iernii; Chris·
~of~~i:t~·~~u!C:,~~ :"C~\~a~~l~ş~
nume, s-a deplasat la Santiago de Chile, pen-
tru a-şi manifesta solidaritatea cu un grup de
actori chilieni cu vederi democratice; chiar şi
retrasul Woody Allen, căruia îi repugnă atît
de mult publicitatea, a trimis o scrtsoare unui
mare cotidian american prin care protestcaza.
impotriva reprimării populaţiei palestiniene
ediţie. Cifra impresionantă şi care ar fi i~­
d r eptăţit manifestari festive pe masura ln
mod paradoxal, a 4f>.a ediţie a fost însa cea
mai sobră de pînă acum. Ar fi fost justrfrcata
o anume Jubilaţie, pentru ca în '87 s-au pro-
dus mai multe fîlme, cinematografului in ge-
neral i-a mers mal bine şi sînt speranţe ca in
1988 să-i mearga încă mai bine. Dar „Globul
de aur" nu s-a molipsit de la starea generală .
El a fost, să zicem, reţ i nut. De fapt, a fost
morocănos . cu toată strădania , graţia şi far-
mecul celor doi maeştri de ceremoni i Oyane
Cannon şi Patrick Duffy. Singurul moment
mai luminos l-a constituit decernarea premiu-
lui . Cecil B. de Miile" (l>'!fllru contribuţia
adusă la arta cinematografică) lui Clint
Eastwood. Distincţia a fost remisă de
regizorul şi actorul englez (care s-a obişnuit
să stea mai mult pe malurile Pacificului deci!
::.eplŢ~';'i,~ R~h::V':.":i:;:a~d p~~i a"'t:.
senţa comicului atlt de aşteptat şi laureat cu
„Globul". Robin William (aflat la filmilln, la
New Yo1 k). Sa1a s-a mai încălZit Plllrn la apa-
rrtra lw Mrei<ey Rooney şi apoi din nou la
aceea a lur Sammy Davrs ir„ ambii însă rc inat•
https://biblioteca-digitala.ro
lumii de cel ul oi
din teritoriile arabe ocupate de Israel. Cu alte
cuvinte, Stone se inscrie, prin poziţiile adop-
tate în cele trei filme turnate pină acum,
intr-un curent mult mai larg.
O lrreasca reacţie de autoapărare
lfltrebarea care se pune este dacă el va
raroi. pentru a doua oară, cu al să u Watt
i
Strfft, spre meterezele Oscarulu1. Deocam-·
data, unul din cei doi protagonişti a1 filmului,
Michael Douglas, a obţinut „Globul de aur"
pentru cel mai bun actor .de dramă al anului,
prestigioasă distincţie decernată de Asociaţia
corespondenţilor străini acreditaţi la Hol-
lywood. Se ştie că premiile anuale ale asocia-
ţiei se acordâ separat pentru două categorii
•de filme: dramă şi comedie (existînd, în plus.
o categorie distinctă şi pentru peliculele TV) .
Or, premiul pentru cel mai bun actor de co-
medie a revenit lui Robrn Williams, răsplătin­
du-i creaţia din Good Mornlng, Ylel!IMI
(Buni dtmlne.... YlelllMI). Tot un film de
război , aşadar, ca şi Pllitoon, numai că de
data aceas·ta în cheie comică, Williams fiind
un disc jockey care încearc ă să-ş1 invese-
leasca. în momentele de acalmie. compatrio-
tH trim1ş.1 să lupte pentr u o cauza absurda .
AbsurOităţile istoriei constituie ş1 tema fii-
sa remită Globurile. in rest , gazetaru ameri -
cani şi straini ş i -au gasit o d1stracţ 1e în a face
pariuri pe seama premiilor ce erau a ş tept.a lt"'
ŞI care ar fi cele mai importante dintre ele,
pentru câ n-am sa dau toata lista? Premiul
pentru cel mai bun muzical sau comedie TV.
f1lmulur The Golclen Glrts; Premiul pentru cel
mai bun rol secundar feminin într-un film ar-
tistic. Oliviei Oukakis, iar pentru cel mai bun
rol secundar masculin lu· SPan Connery. lin
tncoruptlbltL) Premiul per1l1u c..i mar bun
scenariu lui Bernardo Beril h.:cci Ş• Mark Pe-'
ptoe (Ulllmul .....,.I). Premiul penlru cel
mai bun film străin O •i81i de cline (Suedra).
Premiul pentru cel mai bun regizor : Bernardo
Bertolucci; Premiul pentru cea mal bună ac-
triţă de dramă : Sally Kirkland (în AnlW) iar
celui mai bun actor de drama , lui Michael
Douglas (în W• Slne4). Cel mar bun film ar-
tistic din lume în 1987 a lost socotit Ulllmul
tmpiret de Bernardo Bertolucci
Te~ t ~I totograt11
de la ..., MICO
mului lui Bernardo Bertolucci, The I.Ml Em-
peror (Ultimul tmpirat), care a obţinut nu
mar puţin de patru „Globuri de aur". 5'>
spune că, de obicei, acestea sint anticamer .1
Oscaruri!or. Oricum, Ultimul tmpir•t. poves-
tea fascinantă şi adevărată .a ultimului „t1u
ceresc" al Chinei, Pu Vi, care, urcat pe tron
la vîrsta de trei ani, sfîrşeşte, împăcat cu sine,
dupi mai bine de jumatate de secol. ca sim-
plu grădinar în ţara unde, intre timp, s-au pe-
trecut prefaceri extraordinare. este unanim
considerat, incă de pe acum, ca una din ma-
11le izbinzi ale cinematografiei mondiale.
Este, desigur. un paradox ca filmul unui ci-
neast european. Bertolucci să fie prezentat
sub egidă americană , pentru simplul motiv că
o bună parte din investiţiile financiare apre-
ciabile pe care le presupune o peliculă de
asemenea anvergură provrne din S.U.A Ne-
greşit , un motiv în plus de ingrijorare pentru
cinematografia vest-europeana , sufocată de
concurenţa de peste ocean. De aici ş1 iniţia­
tiva adoptata de două inalle instanţe politice,
Comisia Pieţei comune ş1 Consiliul European
de a proclama anul 1988 ca ,.An al cinemato-
grafiei şi televiziunii europene" (AECTV ' 68) ,
manifestare de amploare, în cadrul căreia vor
f1 orgaoizate festîvaluri , colocvii şi mese ro--
tunde, vor fi decernate, pentru prima oară.
premii celui mai bun film , cetui mai bun regi-
zor şi celui mai bun actor vest-european, va
t1 creată o Academie Europeană a Cinemato--
• grafiei şi Televiziunii, va fi inaugurat marele
Muzeu al cineamtografiei, de la Londra. unic
prin proparţii şi diversitate, iar o zi anume
(16 iunie) va fi sărbătorită ca „ Zi a cinemato-
grafului (vest) european ".
în fond. o reacţie firească de autoapăra re,
racilele denunţate într-un film ca Wati Street
răzbăt i r\d , din păcate , într-o forrmă sau alta,
şi în universul celei de-a şaptea arte. Ai carei
slujitori, aşa cum arată exemplul lui Stone ş 1
al colegilor să i americani şi europeni, se ri-
dică cu mult curaJ împotriva intruziunii bunu -
lui plac deopotrivă în viaţa de zi cu zi; ca şi
in viaţa lumii de celuloid.
Romulus CAPLESCU
 nomico-sociale in condiţiile înghiţirii micii în-
dustrii de către coloş11 industriali multinaţio­
nali (Famllla Papyroa de Tassos Psarras) ,
ceea ce vedem, pe ecran. nu este, cîtuşi de
puţin , Grecia vestigiîlor arheologice, a mituri-
Refuzul pitorescului facil lor Olimpului, a insulelor înşorite, a talazuri-
lor albastre şi a sirtaki-ului.. ln acest sens, op-
ţiunea este atit de categorică incit chiar şi
atunci cînd trama necesită un peisaj de va-
canţă, ca în D1119oale 1Ublti, se preferă „.
Portugalia. Sau cinci decorul obligatoriu sini
aşează acest nume printre marii operatori ei străzile Atenei, se preferă filmările de noapte
O altă trăsătură comună ar fi că toţi aceşti
regizori mizeazâ foarte mult pe interpretarea
actorilor. ale căror evoluţii le conduc cu sigu-
ranţă şi cu subtilitate. Manos Katrakis, cu
chipul împietrit într-o mască de tragedie an-
tică (bătrinul din Cilitorte la Cythera); Betty
Livanou, alternativ imagine emoţionanţă şi
emoţionată a bucuriei iubirii împlinite ş i a
disperării despă'1irii iminente (Eleni din Dra-
goste 1ublli - premiul de Interpretare Salo-
nic 1984) ; Themis Bazaka, impresionantă me--

O a~ ar fi să alcătulm iuţealâ
la un plani-
glob cinema togra fi c, m ai mult ca sigur că am
cinematografului mondial contemporan.
Trăsătura unificatoare a celorlalte patru
filme este refuzul programat al oricărui pito-
cind capitala Greciei îşi pierde identitatea d~
venind o metropolă ca oricare alta sub pulsa-
ţiile formelor luminoase şi în vuietul de mo-
tamorfozare a inconştienţei juvenile în răs­
punderea apăsătoare a unei bătrîneţi prema-
ture (cealaltă Eleni din Anii de pieiri); Vassi-
lis Kolovos şi Vana Fitsori, cuplul plin de cu-
asimila cinematografiile aşa-zis mici cu regi- resc mai mult sau mai puţin facil. Fie că este toare dezlănţuite pe marile bulevarde. loare şi savoare care .trăieşte drama neadap-
zorul lor cel mai proeminent. Suedia = Ber- vorba despre un Iove story cu şi pentru oa- Acest detaliu - dacă îl putem numi aşa -
gman , India : Ray, Spania : Bunuel, Polonia
: Wajda ş . a . m . d . Este firesc - memoria s&-
meni maturi (Dragoste 1ublli de Yorgos Ts&- mi se pare semnificativ pentru ceea ce îş i ~~~:Ut rofuri~~ţ~I~~~ vri~n;:,n~aie"e~~","J:
beropoulos); despre un film politic privind ptopun aceşti regizori ln ma1oritate tineri mine, cu siguranţă , în memoria celor care au
~~~:t ~eat..'.:t~il:î~~~i ~~u;~!; ~lei::•~.; viaţa şi condiţia comuniştilor ilegalişti in p&--
rioada 1954-74 (Anii ele platri ae Pantelis
(Tsilifonis şi Tseberopoulos sint debutanţi in
lungmetrajul de ficţiune) .
văzut
elen.
filmele acestei Săptămini a filmului
u.n loc gol, ci întotdeauna pe fundamentul Voulgaris); despre radiografierea stării de Deviza lor pare a fi realism-simpHtate.-emo-
unei prcducţii medii bine consolidate prin spirit a unei generaţii (Or„ul nu doarme nl- ţie , combinaţie ce dă, uneori, naştere unor
filme realizate, dacă nu cu har, cel puţin cu cfodatli de Andreas Tsilifonis) sau despre secvenţe remarcabile cum ar fi cea a căsăto­
un indubitabil profesionalism. studiul unor atitudini şi mentalităţi tradiţ io­ riei in 1nchisoare din ~nll de platri (imaginea
O demonstraţ i e, în acest sens, ne--au fă ­ nale surprinse pe fundalul prefacerilor eco- - acelaşi Arvanitis). Cristina COACIOYESCU
cut-o, de curi nd, peliculele programate în ca-
drul Săptămînii filmului elen.
Pentru multi dintre noi cinematograful elen
era, mai demult, Cacoyannis, adică Electra,
adică Zorba grecut,adică tphlgenla, ş i, mai de
curind, Angelopoulos, al cărui renume. do-
binclit in anii '70 prin Comedlanlll, Vlnălorll ~i
Alexandru cel mare, constituia o carte de vi-
zită demnă de încredere chiar şi în ochii
spectatorului care nu avusese încă prilejul să
vadă nici unul dintre filmele sale.
Dar iată că selecţia celor cinci filme despre
care vorbim acum deschide un orizont mult
mai larg asuprlf acestei cinematografii.
ln primul rind ne face, în sfirşit. cuno~tii ntă
cu Theo Angelopoulos printr-unul dintre ulti-
mele sale filme - Cilitorle la Cythe111 - un
discurs despre dezrâdăcina,e. despre ali<>"
nare, despre imposibilitatea regăsir i i de sine
nici prin alţii , nici prin locuri şi peisaje cărora
le-am aparţinut cindva. Păt'indu-i·se prea pu-
ţin , regizorul înglobează acest discurs într-un
altul pe tema creaţiei cinemate>Qrafice apelind
la formula filmului în film . Ca ş1 cum nici asta
n-ar fi de ajuns, el pune întreaga peliculă sub
>emnul lui Fellini pe care ii citează atît de
abundent Incit Cilitorte la Cythera pare a fi
un 8 1/2 in versiune Angelopoulos (ca şi la
Fellini, eroul -regizor trece, pe neaşteptate, de
la realitate la ficţiune şi invers; din punct de
vedere sentimental este prins in capcana
unui triunghi, iubita sa fiind interpreta filmu-
lui din film ; dintre personaje nu lipseşte nici
eroul~opil, nici iluzionistul; prin atitudine,
mers · şi îmbrăcăminte mama seamănă cu Ca-
bil)a-Gelsomiha~ulietta etc.). '
ln toată această combinatie cu sensuri,
uneori greu descifrabile, exista , cel puţin, un
element de o certă ş i statornică valoare: ima-
ginea lui Giorgios Arvanitis, ale cărei subtil'·
tăti compoziţionale şi rafinamente coloristice

E curioscă, deşi cinematograful a mani-

festat , din capul locului, gust pentru fantas-
Intre -realitate 'i ficţiune
tre d'Mtel perfect, priceput să întreţină buna
dispoziţie.Obiectivul coboară şi ne dezvăluie
data fotografiei. E a anului cinci s-a ~trecut
prima dramă singeroasă din hotel. O atare in-
tic, prin Melies, există foarte puţine filme de
acest fel , cu adevărat bune. Cele mai multe
rămîn doar thriller-uri, adică producătoare de
1---------------T"""--------------- terpretare ar explica altfel viziunile terifiante
premonitorii ale copilulu i. El, ca şi negrul cu
care comunîcă telepatic, are acces la o su·
groază , ci nci ar trebui să stîrnească senzaţia
lucrului neliniştitor. pe care Freud ii numeşte
,,das Unheimliche". Fantasticul veritabil res-
poate împrumuta un aer straniu lumii încon- Apoi, dintr-un perete „ţişneşte" un lichid roşu ~!a~~~~!:~~~~r~~~~t~~cfr:e~i~!Jr :i1it~,::~
jurătoare.
Are nevoie, deci, de o stăpînire d<>" care inundă imaginea ciudatelor făpturi răsă­ putui. Spaţiul straniu al hotelului pustiu ar
pinge ş i atrage totodată, înfioară şi fa..cci- rite nu se ştie de unde. Stăbătlncl pe tricicletă deţine o asemenea proprietate.
~.!'~~1!9~ ;'uo~b'1tfo1t;'i s/i~!1~n1;~~!~i~:
1
nează . Poate că cinematograful izbuteşte, nu-
mai rareori , să- l facă a prinde, realmente, fi-
coridoarele pustii, intr-o zi, băiatul d~operă lată şi o a treia explicaţie posibilă :ne miş­
s-au înmulţit în vremea din urmă printr-o ce-- o cameră cu uşa întredeschisă, iar înăuntru căm într-un labirint privilegiind confuzia rea-
inţă , din c au~ prea marei uşurinţe cu care
rinţă crescută, care are explica~ile ei sociolo- zăreşte sau i se pare doar că zăreşte, jocul lului cu iluzoriul şi permiţincl halucinaţiilor in-
gice. Trăim intr-o epocă de naucitoare des- imaginaţiei a intrat în acţiune , o bătrină hi- sinuarea în universul existenţei zilnice. Parcul
coperiri ştiinţifice, asistăm mereu la alte stră­ doasă . · din faţa hotelului are o construcţie dsdatică
pungeri spectaculoase ale necunoscutului. Curfncl, şi tatăl începe •.să aibă viziuni ". I se înadins plănuită astfel . Dar şi interiorul clădi­
Toate acestea relevă brusc minţii noastre ui- arată şi lui bătrîna, dar, mal ales, autorul rii , după ce toata lumea a plecat, cu nesfirşi­
mite relaţii nebănuite intre lucruri foarte în- groaznicului act din trecut, fostul maître tele ~le coridoare goale, şiruri de uşi inchise
depărtate . Realitatea însăşi ne apare ca fan- d'hOtel , un personaj insolent, care-l în- şi săli imense care nu ştii unde duc, capătă o
tastică . Pină şi mecanismele psihice, domtr deamnă să-t urmeze exemplul. Ceea ce suc- structură identică , chemată să neliniştească

spi~tf::.n~ :~n t~r~cl~~~~f1ăr~~:S~r~'f~tă~

niu privilegiat al eternului omenesc, se vă ­
desc pline de surprize, după cite proprietati
absolut noi am aflat, in anii din urmă, că po-
Sedă.
Un film fantastic extraordinar a reuşit să
realizeze Kubr1ck cu Jack Nicholson in rolul
principal. Se cheamă Shlnln9 (Strălucitor) şi
l-am văzut a doua oară mai intrigat ca prima
dată.
Un mare hotel turistic din creierul munţilor
trebuie să fie păzit de cineva, cit rămlne d&-
zafectat în timpul Iernii. Persoana care ac-
ceptă slujba (Nicholson) e scriitor şi Intel<>"
gem că ou o duce prea uşor. Are astfel posi-
bilitatea să asigure întreţinerea familiei sale,
compuse din soţie şi un băiat mic, pină cinci
profltincl de linişte şi izolare, îşi va termina
1omanul contractat şi nepredat după num&-
roase amlnări. Cu mulţi ani ln urmă - e
avertizat - hotelul fusese teatrul unei intim-
Plări fioroase. Cel lăsat să locuiască acolo in
sezonul mort suferise o criză de nervi şi sub
efectul ei îşi exterminase familia. Pină la acea
intlmplare, ca maître d'Mtel al intreprinderii . · Putem risca, prin urmare, altă explicaţie, de
fusese un salariat model şi inspira cea mai
mare lncredere.
Vechea poveste oribilă trimite semne în
prezent. Băiatul scriitorului are darul clarvi-
ziunii şi primeşte avertismente lugubre chiar
din clipa cinci calcă pra11ut hotelului. li apar
.in faţă" două fiinţe şi ivirea lor e însoţită de
zgomotul a nenumărate sonerii asurzitoare.
cesorul stăruitorului vizitator fantomatic por-
neşte să şi !~că, atunci cinci se enervează pe
soţia lui care descoperise că de săptămini i1>-
tregi, el nu scrie nimic, ci bate la maşină nu-
mai un singur cuvînf repetat fără încetare.
Dar, ca în naraţiunile fantastice bune, in-
timplările păstrează destulă distanţă de pla-
nul supranatural , aşa că pot căpăta, cu pu-
Vnă ingăduinţâ . o explicaţie realistă. Scriito-
rul e un dipsoman , predispus la o nevroză
gravă, de aceea el nu mai publicastt nimic de
multă vreme. „ Vedeniile" sini proiecţiile pro-
priului subconştient şi sfirşeşte într-o substi-
tuţ i e psihotică . Viziunile băiatului sini tot ale
tatăl J.,11 iaf copilul le percepe tocmai prin fa-
cultâţile sale telepatice. Spunincl aceasta, ne
mulţumim să dăm o denumire pseudoştiinţi­
fică unor fapte care ne tulbură prin natura tor
misterioasă şi ne înfricoşează. Iarăşi , ca in
naraţiunile fantastice bune, explicaţia realistă
nu lămureşte, pină la capăt, lucrurile. Ele
. continuă să intrige raţiunea, păstrind intracti
o doză masivă de mister.
~r~n~I ra;t'!~fi~;~~r ~~~~::· ~~ •;;;;~1~
are efectiv loc. La sfirşltul filmului. o fotogra-
fie pe peretele hotelului, redeschis şi nemai-
purtîncl nici o urmă a evenimentelor sumbre
care l-au populat - în realitate sau doar ln
ima111naţle? - surprinde figura scriitorului
oficiind jovial printre oaspeţi . El paffl un mai-
8
vorba să dea senzaţia înstrăinării anxioase. Şi
o potenţează exemplar, făoind-o să fie resim-
ţită de nişte inşi fără apărare . O femeie şi un
copil, amincloi prizonieri, izotati, cu totul, de
restul lumii. Timpul rău blocase drumurile,
nebunul distrusese instalaţia de comunicare
prin radio, negrul s:are captase mesajul tel&-
patlc al băiatului , vine să-l salveze, dar e ucis
chiar in clipa cinci pătrunde in hotel. Anxieta-
tea îmbracă o formă cu atit mai tulburătoare
cu cit insoţeşta raporturi de afecţiune puter-
nice. Copilul nu lncetează să-şi iubească ta-
tăl; soţia, bărbatul deşi. acesta le inspiră, de
la un moment dat, ambilor o cumplită oroare.
Kubrick construieşte cu o mare dexteritate
atmosfera fantastică şi a fost mai mult decîl
insP,irat, acordinclu-i lui Jack Nicholson rolul
scriitorului, cel cuprins progresiv de o de-
menţă larvară. Nimeni nu are privirea lui
opacă şi nu se pricepe mai bine ca el să-1
dea scinteierea unei viclenii feroce. Fantasti-
cul ne-a deschis o perspec1ivă tulburătoare
către misterele minţii omeneşti, mai ales
atunci cinci ea, (e cazul eroului) navigheau
intre realitate şi ficţiune, obsesii inconştiente
şi plăsmuiri scriitoriceşti. Un film care strălu­
ceşte realmente, aidoma unei pietre preţioase
de culoarea onixului.
Ow.S. CROHMALNtCEANU

https://biblioteca-digitala.ro
 Mari actori
Seriozitatea luminii
Dintre cele cite~a seriozităţi
indiscutabile „
ale cinemaului - şi pentru încă mulţi - ac-
ste "citeva" constituie o exagerare privitoare
.- o artă socotită cea mai neserioasă şi mai
perisabilă - poate că prima este lumina. Se-
niozitatea luminii. Obsesie a operatorilor, ea
emult ar fi trebuit să se transmită şi „mare-
„ public", să se transfigureze .dintr-o pro-
t»emă de tehnică - inaccesibilă fireşte ama-
IDfiicului cinefil - într-una de esenţă, de
a>oţi nut , superioară subiectului. intrigii, ,)ite-
rwturii„ din orice film. Mai mult: nimic din ce
• i nti mplă într-un film - ca story, ca epică ,
.ca tensiune intre caractere, dacă tot nu pu-
tem scăpa de aceste notiuni romaneşti la ci-
'1em a - nu are valoare deci\ în funcţie de lu-
ma, maî mult sau mai puţin secretă, pe care
o ira diază sau în care se cufundă, se topeşte
Sli se înfioară, ca omul într-un ocean, intr-o
rază de soare sau de lună . Deşi nu e actriţa
- vorba vorbei - visurilor mele, totuşi nu
':JOt să nu recunosc că atunci cind mă gîn-
2SC la seriozitatea luminozităţii în întunerî-
aJI cinefil, îmi apare, printre primele citate,
ontrarea lui Ingrid Bergman în barul 1u-i Rick
- n C.ublanca. Dacă aş afirma că totul, in
aceas tă melodramă exemplară, ca forţă a
sentimentalismului. de „un romantism devas-
sator"' (Berttand Tavernier) ţine de luminozî-
caiea actriţei - aş enerva cumva. l-aş mini-•
...aliza pe Bogart. aş diminua oare mesajµI?
Sincer vorbind, cred că abia astfel - depla-
sind accentul spre această realitate pur cine- .
A fost odată ...
Am revăzut, într-o sală arhîplină Cu cir-
~~i::J•~;,w~~~j~ ~~ad~~~A·rg~ ~r~~
cător şi încă tinăr şi regretatul Rock Hudson
presiona pnn ţi nuta sa masculină ; un wes -
lefn clasic despre doi prieteni buni - unul
::ievine şe nf , altul se dedă la hoţie şi de aici
conflict pasionant cum scrie la carte
M-am întrebat care este secretul că, după am
SI ani, westernul continuă să suscita interesul
:>ublicu lui?! Să fie doar aventura? Nu cred.
pentru că filme pline de aventuri nemaivăzute
at mai apărut în tot felul de formule ş1
scheme: îşi au şi ele, fireşte, spectatorii lor
Sa fie doar celebritatea actorilor? Nici asta
1lll cred, pentru că de celebrităU marele
eaan nu duce lipsă .
Westernul, chiar dacă astăzi este un gen
.......ai rar practicat de ~arîle case producătoa re
conti nuă să--şi aibă suporterii săi mai tineri
sau mai virstnici. Unia simplă a confl ictulu i.
dar nu simplistă , propune întotdeauna în
western confruntarea dintre bîne şi rău pre-
cum în basmele cu a fost odată ca nicio-
dată ... _ Confruntările sînt clar concepute, cei
bur» sînt c4 adevărat foarte buni, iar cei răi
puteau fi şi ei buriî, dacă viata nu i-ar fr su·
pus la Î ncercări dificile în care slăbiciunil e
omen eşti au avut ciştig de cauză . Arta scena·
oştil or fil melor western se află in sugerarea
cu acu rateţe psihologică a biografiei perso-
n ajelo r prin amănunte semnificative şi emo-
t:Ktnante_ succesul şi în zilele noastre al aces-
tor pelicute se datorează , cred, in prunul ri nd
scenariilor scrise precum bunele piese de
teatru. de t r adiţie realistă .
Cînd westernul a început a fi realizat pe
scenarii „sofisticate" sau la nimereală , conce-
pute doar !n ideea aventurii de dragul aven -
turii sau ci nd au apărut westernurile italie-
neşti, genului respectiv i s-au anulat o serie
de cal i tâţi şi a început perioada sa de deca
dere . Păcatl Revizionînd Cu cărţile pe fali .
am regretat că acest minunat gen a ieşit , azi
de pe platouri. A fost odată ca niciodată wes
ternul şi amintirea sa nu poate să dispară ...
lleMa LUCACIU
matografică, imposibil a fi surprinsă, în con-
c1eteţea ei , intr-un roman unde acţionează
alte legi ale „eclairage" -ulUi atotputernic în
orice artă - pun în valoare drama lui Ri ck,
melopeea pianistului Sam, „Marseilleza "
aceea care urmăreşte copiii mari ce sintern .
Subiectul filmului -- nu cel literar. la înde-
mîna Qricăruî suflet, ci acel cinematografic,
pentru sufletul dotat şi cu un ochi - e.ste
vraja· sub care doi bărbaţi, din două lumi di-
ferite, prinşi în atrocea e)(perienţă a unui răz­
boi, cad „răpuşi" de energia solarâ a lumino-
zităţii feminine. Restul e scenariu . e replică , e
dialog - mai nimic in comparaţie cu acest
farmec fără de vorbă , ţîşnit dintr-o rochie şi o
pălări e albă , dintr-un surîs, dintr--0 teamă,
dintr-o prestanţă şi presiune a razei de soare
numite omeneşte - şi suprem cinematogra-
fic! - de Rick : ,.E o plăcere să te pot privi!"
Idem în Vă place Brahms? unde „ războiul " se
desfăşoară între două vîrste ale bărbatului
supus aceleiaşi vrăj i luminiscente create
printr-o simplă înclinare a capului, a privirii.
venită de departe, încă de la Intermezzo, cînd
actri ţa se lansase lînga Leslie Howard, învin-
gîndu-i acea vulnerabilitate v i rilă prea rece.
elaborată . Ingrid ·aergman se simte cel mai
bine în filmele unde împraştiind liniştit şi su-
veran lumina ei - lipsită de perversitate -
l a să „lumea" fie şi a „doar" doi bărbaţi, sa se
î111părtâşească din ea, ferindu-se să-i ducă, În
general, pe culmile disperării . „Politica" aces-
tei lumini impune subjugatului. politeţea du -
reroasă a renunţ5ni, nu mai mult, nimic vi -
Dincolo de albastru
1959,
joacă
osală de teatru pe Broadway, se
„Dulcea pasare a tinereţii" . Pe scena .
cele două personaje principale, în dialog.
Tensiunea dramatică - la- maximum. Un mo-,
ment de tăcere încordată . Brusc, vocea so-
noră a unei spectatoare: „Zii şi tu dacă n-are
cei mai albaştri ochi posibili?!" Actorul astfel
,)lata!" era Paul Newman.
Indubitabil , faimoşii săi ochi albaştri sint
principalul atu al farmecu lui cu care Newman
a fost hărăzit , dar - pentru a accede la ran-
gul de vedetă - mai este nevoie şi de altele.
zic socîologii, aceste ,,altele" fiind talentul şi
capacitatea -de reprezentare a spiritului mo-
mentului respectiv. Altfel , calităţile fizice nu
contează . Iar pentru a deveni un star. sint ne-
cesare, pe lingă cele de mai sus, o capacitate
de evolulie in timp precum şi o înscriere a
personajelor interpretate în planul valorilor
culturale acreditate. ln cazul Jui Paul New-
man, aceste afirmaţii teoretice se verifică
punct cu punct ş i î n asemenea măsură , incit
eşti pentru o clipă tentat să crezi că el insu:?i
le-a inspirat.
Ceea ce impresionează in galeria de perso-
naje create de Newman. de-a lungul a 34 d e
ani de carieră cinematografică , este opţ iu nea,
mai bine zis, seriozitatea opţiuni i. Indiferent
de gen , filmele sale au fost intotdeauina rev e~
latoare pentru timpul respectiv, iar eroii sai
- figuri autentice ale acelui moment. Un în-
treg inventar al problemelor ce au preocupat
America postbelică s-ar putea de altfel alcâ-
tui numai văzind filmele cu Paul Newrnan , in-
cepind cu cel ce i ~a adus primul succes răsu­
nător : Cineva acolo sus mă lu~te (1956) .
Acolo el era Rocky Graziano. tinărul rebel
. ajuns la box din urâ faţă de societate şi deve-
nit un mare bo)(eur rebel. Chance Wayne din
Dulcea pasăre a tlnerelll se agăla cu dispe-
rare de un vis la care nu voia să renuntft cu
toată ostilitatea violentă de care era urmărit .
Ostilitate de care se loveşte şi eroul . d!n
lunga vari liet'blnte, pus pe căpătuiala . ln
schimb, în Pisica pe acopetlful fierbinte, sol-
datul întors infirm dintr-un război mur:da1 ,
este dezgustat şi a abandonat orice speranţ a
În general, personajele lui Newman sint În-
singurate şi vulnerabile, tînjind după o comu-
nicare devenită imposibilă . „ Treaba e că nu
ş tiţi să comunicaţi" spune Luke Mină-Rec e
inainte de a muri.
E interesant de observat că trecerea de la
perioada „rebelilor perdanţi " (cum denumesc
istoricii de cinema anii 1954- 1968 în filmo-
grafia sa) la perioada „demitizării şi acţiun i i"
(din 1959 încoace) se Iace pe nesimţite . Pe
de o parte, chiar reacţionînd ş i nemailăsin­
du-se bătute de viaţă , personajele de acum
păstrează pesimismul lucid al perdanţilor ,ce
virtual au rămas . Pe de altă parte, demitiza.-
rea începuse încă de la Stlngaclul ( 1958),
unde faimosul Billy The Kid redevenea un
om al dimensiuni fireşti. Acum, Bulfalo Bill
este redus la statutul de circar organizînd nu-
mere de cai dresaţi cu falşi indieni . Alte două
figuri legendare ale ve$tulu: - Butch cassidy
şi Sundance Kid - îş i i ronizează condiţia
https://biblioteca-digitala.ro
cios, desfrînat în această Penetrantă a straiu
ciriî ei , nici prea multa enigmă, o c c ttă
oroare de maculare, puţintel humor. Ot 11
toate cit trebuie - pentru a menţine o co n
sistenţâ care ocoleşte tot ce e st1an iu. mor
bid, păcătos , indecent. Ingrid Bergman invitn
Iii virtuţile ş i pudorile pasiunii. Hitchcock
ce-i drept, a ales-o după expresia !ui orgo
lioasă - pentru ..a susţine cel mai lung săru t
din istoria cinemaului '', acela din Notorius.
c ind îmbrăţişata de Gary Grant, st răbate un
fastuos apartament de nu mai ştiu cite ca-
mere. Totuşi , personai o prefer în Gaalight
(Lumina de gaz - din nou „light" !) al lui Cu-'
kor („Oscarul" în 1944, văzut şi la noi) unde,
alaturi de un la fel de uimitor Charles Boyer.
infrînge schema de mai sus, avînd de supor-
tat un atentat care ţintea tocmai la Întuneca-
rea ei, la stin9erea acestei luminozităţi in n~
bunie. E dupa gustul meu, filmul ei cel mai
bun - fiindcă e pusă în conflict calitatea ei
supremă . Cu tfei ani înainte, acelaşi Cukor -
acest „maestru al voaletei '; care înţelege a
poate ca nimeni altul ce înseamnă soarele.
ceaţa şi chiar de-a dreptul, ceafa unei actriţ e
- dăduse Femele cu două feţe, întruchipata
de Garbo. La :IO de ani după Lumina de gaz
. - My falr Lady„ Ingrid Bergman n-a fost ni·
ciodată „femeia cu două feţe" , şi, nici vorba ,
disponibilă pentru o Elise Doolittle. Slava
pentru o dată, acelui Go(l)d(win) a1 Hollywo-
odului - n-a fost nevoie! Dar va fi nevoie de
lrigrid Bergman de cite ori, în clar-obscurul
sălii de cinema , ne V0!11 simţi năPădili - căci
cit~ doruri nu ne !'ăvâ:lesc în acel a~urg arti
f!c1al - de melodia aceea hirîită a IUi Bogart .
f1xind-o dureros, după ce Sam ii mai chinu ie
o dată , C•J ••As Time Goes Bye" - „e o pi ă
cere să te pot privi!" Uneori - sint momen
tele cele mai privilegiate, garantate de concJ.
zia lor - nu trebuie spus sau smuls mai rod i
despre o artistă .
Radu COSAŞU
turi, lilrii'e de violenţ ă ş1 sex. Am preferat să
merg să joc la Actor's Studio sau pur ş i sim-
plu să stau". Reluzînd banii cîştigaţi uşor, de-
ceplionat de banalitatea scenarîilor ce î se
propuneau, Newman a preferat să..şi exprime
crezUI său moral şi artistic trecind, din cind
în cind, indărătul camerei de luat vederi. Evi-
s imţindu-şi desuetudinea la margine de se-
col , cind cinemat ograful pătrunsese pîna şi
intr-un mic orăşel bolivian. Plin de urno:-.
dent, tot ce a semnat el pînă azi ca regizor :
Rachel, Rachel (1968) , Uneori, o Idee nobilă
( 1970j, Efectul razelor gamma asupra crilte-
Paul Newman glumeş te chiar şi despre el în- lor (1972} reprezintă aceeaşî viziune despre
s u şi (alt mit), manevrînd cu dederitate foto- societatea americană , aceeaşi lume din fil-
iiul pe rotile in care este imobilizat - ln mele în care a jucat. Concepţ i a fui Newman
g hips _ d esigur (el, participantul frecvent la despre interpetare se recunoaşte , de aseme-
p restigioase curse auto pentru profes i oni ş ti} nea, în jocul actorilor.
- în Comedia mută 77. Capacitatea de ac- Dar cum s-ar putea defini jocul său? Cate-
ţ i une , lupta pentru ~upravieţui re fizică ş i mo- goric:, drept unul sobru, tensiunea interioară
raiă sint excelent ilustrate de personaje ca răzbeşte prin explozii separate de pauze me-
Judecilorul Roy Be1111 - purificatoru! apoca- tidatîve. „ Economia de mijloace" este o ex-
liptic sau de construct orul-salvator al celor presie prea ... săracă pentru a defini nuanţele
pri nş i în Infernul din zglrie-nori. şi . sem i -nuanţele obţinute -d intr-o zbatere a
pleoap~i . un surîs mâi mult ghicit pe sub cu-
rie?a~~~ ş~;~o~:j~~rnern::r~~~t~"~:rep~~j
tele feţe i, dintr-un umăr ce se lasă , ori din fe-
Newman rş i ese cu pregnanţă . Ca ş i faptul că lul în care mina apucă ţigara . Faimoasa pri-
actorul nici odată nu s-a repetat. Perfecţion i s­ vire albastră nu „joacă" decit atunci cind este
mul ce ii caracterizează l-a împins să stea o neapărat nevoie.
vreme pe lingă Rocky Graziano, c a sa invete Datele fizice excelente la care se adaug ă o
să se mişte ca el; apoi s-a antrenat cu rarâ notâ de distincţie , talentul său înnăscut
boxeuri profesionişti. Pentru Stlngaciul s-a şi inteligenţa cu care-şi CJ:lege şi stud i ază per-
d eplasat în Texas să studieze obi ceiurile to- sonajele, tehnica sa impecabilă şi obsesia
~ al e . . Pentru ~lt~giul a „luat lecţi i " după o perfecţion i stă i-au permis lui Paul Newman
1nreg1strare facuta cu un tina r mexican ce să joace în filme de toate genurile (incl usi v
abia învăţase englezeşte . comedi i, precum savuroasa cacialmaua) . A
Newman nu a ,fost un co pil-minune Debu- întrupat americani tipici. pentru un moment
t.ul să u în c: nematoi gra f a. avut loc tirzi u, istoric sau altul. dar i-a conceput cu mintea
aproape de vîrsta de 30 de ani, după o activi- artistulu i vremii sale. A ş tiut şi a reuşit (după
tate intensa de teatru amator înc epută inca cum spunea atit de bine un critic francez) să
din şcoală . Pasiunea sa pentru scenă l-a con- fie un om-punte peste donă vremuri cinema-
dus, firesc. la ,,Actor's Studio" . Munca neo- toi grafice: sfirşitol erei cînd starul era rege, şi
bos i tă şi talentul i-au adus mari suc cese în ep_oca de azi - cînd filmul este rege.
teatrul profesionist. Iar de cind a porn it J){' l n 1986, una din noile glorii americane în
drumul cinematog rafului, actorul a căut at materie, anume Martin Scorsese, a realizat
mereu roluri care să ii pun ă noi probleme de Culoarea banilor, un film cu - şi gîndit
interpretare, d e tehnică . Pe m ă su ră ce reu şita an ume pentru - Paul Newman . Orice cu vint
sa devenP..a o constantă , Newman ~i-a permi s în plus ar fi inutil.
să aleagă „Mi s-au oferit roluri în filme de
care imi dădeam seama câ vor fi mari SJJC-
cese- financiare - filme istorice sau de aven- ,..,ra PURAN
 Free Cinem Adevărul e viaţă,

Cu O...,. (1985), regizorul lşi -revendică
dreptul la autonomie, dar ecoul Free-Gnema
persistă. ln acel moment, filmul a fost consi-
derat o replică britanică la lelllnianul Ul
dolce - (1959). Cred, însa, că · a fost mal . pentru BBC, un serial al cărui titlu este cit se
~rabă ca un act secund, parcurs din un-
ghiul unei experienţe feminine, pe un alt
,.drum spre !nalta societate", - cum apă­
_ruse în filmul realizat de Jack Clayton, cu un
an înainte de filmul italian amintit. Şi aici.
,.drăgălaşa" lui Schlesinger va afla, asemeni
eroinei lui Tony Richardson, „gustul mierii„.
Ideea eşecului !şi precizează din ce în ce
mai bine conturul în opera lui Schlesinger,
pină cind se va profila ca o adevărată co-
loană de susţinere a tuturor filmelor sale care
vor urma. Aşa cum se vede· din alegerea im•
diat următoare a regizorului: romanul victo-
rian .Departe de lumea dezlănţuită" al auto-
rului destinelor tragice, Thomas Hardy.
(Schlesinper a folosit cu predilaclie - fără
excepVe on prima perioadă - o bază literară
cu virtuţi confirmate. ca premiza viziunilor
sale cinematografice). Ecranizarea amintită
(din nou cu Julie Christie, dupi 811J llllncl-
noeul şi Darllng) este şi ultimul film inainte
ca Schlesinger să Iacă marele salt peste
ocean.
Ajuns în Catatea filmului, el încearcă să o
cucecească printr-o provocare. CowboJ-ul de
le miezul nop!ll (1989) sfida codul onoarei
statornicit prin atftea şi atitea westernuri.
Ideea eşecului, preluată acum la scara Am•
ricii. a jenai profund Hollywood-ul. ln ciuda
Oscarului pentru cel mai bun film, scenariu.
regie. critica americană se revoltă şi n nu-
meşte •.un maestru lipsit de inimă, al Specta-
c olu lui". Publicul, obişnuit cu idilice
mai poţi cobori ştacheta şi asta cere un efort
imens". lncercind să-şi dea un timp de gin-
dire. regizorul se reîntoarce spre televiziune,
ca la un liman salvator. ln 1983. realizeazâ.
poate de edificator pentru starea sa: Un en-
C :f ::=1n~::,r:•.!:ial~1ireiungeşte
Revăzlndu-i filmele, constaţi că ceea ce a
dat pregnanţă operei sale este, în primul rind,
un deosebit simi al dialogului şi ştiinţa, ar1a
de a lucra cu actorii (de altfel, el in'suşi debu-
tase ca actor de teatru). Este motivul pentru
care s-a înconjurat, întotdeauna, de mari şi
foarte mari talente. El a descoperit şi consa-
crat pe Julie Christie (Oscarul de interpretare
pentru D..tlng) şi, de fiecare dată, a asigurat,
în filmografia actorilor cu care a lucrat, o
partilură memorabili. Ei au fost: Marthe Kel-
ler. Karen Black, Vanessa Redgrave, Lau-
rence Olivier, Dirk Bogarde, Laurence Har-
vay, Tl>m Courtenay. Alan Bates, P818f Finch,
T8fence Starnp, Donald Suth8fland. Se poate
presupune ci, in permanentul dialog cu iro-
nia şi autoironia, regizorul şi-a găsit
interlocutorii ideali.
Adlne DARIAN
„Fiule,
trebuie să faci
c viaţă"
virtuţile artistice ale actorilor. Prin filmele
sale, Tony Riehardson îmbogăţeşte galena
actorilor de film britanici cu citeva prezente
remarcabile : Rita Tushingham, Mary Ure, Al-
bert Finniy, iar PrMfle lnapol cu m- ii
, conferă lui Richard Burton consacrarea d•
plină. Părind a li plămktit din aceeaşi sub-
stan\ă - biologică şi spirituală - . ca şi per-
~n!I~~~':; :!c~:'aj='::,i~~şiJ~":'~eni~
se aftă în plan îndepărtai, fie că - in prim
plan - urcă o sc•ă şi I se v - doar spatele:
dar cită emoţie, cit adevăr lăuntric transmite
spinarea aceea.Jimmy Porter - eroul lui R.B.
· - în această secvenţă pare şi el obosit! Dar
nu este obosit - cit mai curind neputincios.
ln faţa morţii unei fiinţe dragi el este învins.
,.. recunoaşte ca atare şi cere ajutor soţiei
sale: •.Am nevoie de tine... " Alison - răsad
fragil şi delicat smuls dintr-un tradiţional
parc englezesc - face lot ce-l stă în putinţă
ca să se adapteze la mediul oierit de soţul ei:
o locuinţă sordidă la o mansardă de la perife-
.rie, o existenţă canuşie, o viaţă dusă într-o
atmosferă imblcsită şi lipsit6 de orizont într-o
lume agresivă în care afirmaţia: .Nu-s obiş­
nuit să mi se facă dreptate" sună ca o con-
damnare a unei realităţi sociale strimbe şi

Ironia
şi
auto-ironia
John Schlesiniier. tinirul fwrios de la inc.-
putui deceniului şapte, a împlinit 62 de anii
Este adevărat ca Schlesinger fusese ultimul
'ienit la şcoal .t Free Cinemd De la primul !Jiu
~~"'~u ~m~~=: ~=~.d~ar;;::;;
1 cea americană . e acutizată. acum. de condiţi­
ş. , in final , ocrotitor aJ dragostei , -
8111f _ ,
ca şi
urmitorul, (t963) -
najele sale se integrau Free C1nema-u lu1. oa-
perso-
recum obosite. Ele i ~ 1 pierduseră suflul •.fu-
rios" odată cu idealurile. Visele lui Billy cel
mincinos nu mai exprimau doar dezacordul
protestatar fată de organizarea socială care
elimina. din start, pe cei lipsiţi de mijloace, ci
ilustrau chiar propria sa neputinţă. Aparte-
nenţa lui Schlesinger la Free-<:inema se susţi­
nea, însă. prin mediul social investigat.
aceiaşi eroi condamnaţi la anonimat. prin de-
corul aceloraşi locuinţe şi cartiere muncito-
reşti, aceloraşi circiumi şi ringuri de dans pe-
riferi ce. prin aceleaşi convenţii stilistice.
chiar. Dar răzvrâlirea de altădată se spulbe-
rase.
happy-enduri - noul val abia se pregătea sa
împrospăteze ecranul - ii aplică acelaşi tra-
tament. Schlesinger se vede decretat un ex-
celent profesionist, dar fără cotă la box of-
tice. Mai rău hu se putea! Cineastul îşi găsise
insă propriul drum. . nonconfOrmist. să alegi sfidarea ostentativi
SoOdar cu destinul erOiJor săi , regizorul
britanic · îşi asumi ideea eşecului şi nu se
sfieşte să se marginalizeze. Duminici aln119-
roMă (1971) - anormalitatea ca formulă de ,
viată. ca sfidare a convenţiilor impuse; n..
lăcuatel (1976) - excentricitatea împinsă
pină la atrocitate din Hollywood-ul-uzi-
nă-de-vise al anilor '3Q Dacă el fusese numit
un J911izor fără inimă", filmul său demonstra
că ' realitatea vieţii hollywoodiene este cea
firă inimă. El n11. făcea decft. să o reflecte. ln
sfirşlt, Omul m•aton (1976), nu era mai pu-
ţin perdant.
Cu Y.nkell (recent revăzut) , Schlesinger se
reîntoarce să filmeze acasă, investit cu cu-
noaşterea şi experienţa Americii. Opoziţia
dintre cete două mentalităţi, cea britanică şi
ile rizboiului. . Unul dintre lucrurffe care
ip mi-au lipsit teribil in America a fost simţul
ironiei. Ironia este un cuvint inexistent pentru
americani. Ei nu pot inCelege cum poţi ride
de tine însuti „ , declarase regizorul. Prin y..,.
kel~ Schlesinger îşi revendica, încă odată,
aparteneta la umorul britanic. Este. poate, şi
explicaţia de ce filmul a avut succes de pu-
blic în Anglia şi Europa. dar nu şi în Statele
Unite.
Aflat în plină maturitate artistică, cu un
nume recunoscut pe toate meridianele filmu-
lui, Schlesing8f intră în criză. O criză de or-
ganizare a viitoarelor sale producţii (nu gă­
seşte cine să-l finanţeze. pregăteşte trei ani
un film, apoi ii abandonează). dar. nu mai
puţin , o criză de crealie: . De indatâ ce te bu-
cud de o oarecare faimă sau notorietate. nu
să priveşti să trimbiţezi
înapoi cu minie,
ne1ncetat imposibilitatea dl~ului într-o so-
cietate anchilozată. împotmolită în prejude-
căţi , să yrei totul sau nimic, să Iii un vajnic
şi brutalitatea drept arme de luptă împotriva
unui trecut arogant, plin de sine, automulţu­
mit şi, tocmai de aceea. indiferent la manifes-
tările Noului (atita timp cit valurile acestuia
nu periclitează temelia Edificiului - altmin-
teri încă solidă şi rezistentă - ci doar ate-
nansele). sini numai cfteva Imperative conţi­
nute de un prezumptiv .Catehism al tinerilor
furioşi" din Anglia deceniului 6. secolul 20,
e.n.I Esenţa concepţiei lor, ideile lor nova-
toare sint incarnate cu prisosinti - uneori în
mod excesiv - in personajele complexe şi
contradictorii, ciudata şi atrăgătoare aparţi­
nind literaturii momentului respectiv, litera-
tură ce n-a pregetat să înavuţească Free Ci-
nema-ul - deja îndreptăţit să se m indrească
cu documentarele de actualitate care-i justifi-
cau, din plin, titulatura - cu importante
~~-mşf~u:..::.~~:~iz~:p~ :i
John Osborne, Ouatul -I - după drama
scriitoarei Shelagh Delanay, Slmbili - - .
duminici ........ şi ~· alerpto-
rulul de CUl9i lungă după proza lui Alan Sllli-
toe ş . a.
Operă-program a ,.tinerilor furioşi " englezi,
~ lnapol cu minia este primul film ar-
tistic semnat de Tony Richardson - evident
şi el tinăr · ·Şi furios. Exponent al curentului
Free-Cinema regizorul, la cei 31 de ani pe
car&-i număra la vremea realizării peliculei -
dovedeşte o deosebită seriozitate în încerca-_
rea sa de a se apropia de realită\ile aspre $i
triste ale vieţii celor mulţi şi umili, o deplină
::·~~~a~~::t~;r~~ ~;j~::'~~c:,::rrn

I I li
- -- - -- -- -
\
riti
l r
J se aud
Cînd
bătăile inimii
co ptibilul''
de la etajul 19

N u este pentru prima oară cind filmele

sovietice dedicate cuplului - in formare. în
destrămare. în rătăcire - înalţă cazul către o
problematică generală, te fac părtaş la revăr­
sarea unei afecţiuni. la miracolul emoţiilor, al
bătăilor de inimă .
Tinerii din această naraţiune cinematogra-
fică nu mai sînt chiar aşa de tineri, dar nici la
virsta cind încep să dea audienţă amintirilor,
cind neimplinirile, desăvirşind singurătatea.
echivalează cu o inlringere acceptată. Un joc
amar de-a v-aţi ascunselea cu Ea şi El se p•
trace şi aici. Deşi , n bănui~ti, jocul te acapa-
rează, te duce unde vrea. lntr-o stare de con-
tinua abatere pare să fie Ea. E divorţată. e li-
ber prolesionisti, e fotoreporter fără talent,
· cu mărunte colaborări la televiziune, la r•
viste. Toţi o simpatizează, cu excepţia veci-
nului de apartament. nimeni nu o respectă.
Dezinvoltura, nepăsarea. umorul gri lnchis pe
care le afişează pot înşela un ins superficial.
Dar El, de pildă, captează privirea .,detaşatei"
ca pe un strigăt de ajutor care ii provoacă
sufleteşte o mişcare de înduioşată protecţie.
de neprevăzută tandreţe. El e cam demodat.
cam stingaci, concediul şi-l petrece în satul
natal. cu m•ma, reparînd acoperişul, minuind
Joagărul cu dibăcie, priceput la toate. serios
în toate, dezarmant de principial, de s~ncer,
de îndrăgostit. Treptat bărbatul acesta c1şt1ga
teren, pune stăpinire pe situaţie, trece în prim
planul atenţiei. Pe lingă el, seducătorul orez1s-
~:Ct ~aunT~ug;;ş~~~~: ~:e:8ti !:'~~:
1
Şi totuşi! - fiindcă mereu e loc pentru astfel
de exclamaţii - în loc să desăvi~ască ceea
ce pregătise intimplarea. în loc să urmeze su-
gestia dipei. oamenii aceştia care se cunosc
doar în intervalul unor zile, dar atil de mult
incft să nu se mai poată despărţi, încurcă şi
gindurile şi faptele. E rostul şi meritul filmului
~~~ăs~~:':~irl':t~~~~~~riu\n1~1!1!. ~t; :~
gure, să risipească sentimentul descumpănim
printr-o destăinuire neaşteptată, simplă, vi-
brantă, să confere intlmplării, prin laconismul
desfăşurării ei, modernitate. Potrivită cu par-
titurile e şi bravura actoriceasci. V8fa Glago-
leva şi Victor Proskurln sini la egalitate pe o
linie interpretativă sigură. concentrată, suplă,
expresivă. Nereuşind să învingi o teamă, o
conjunctură, o prejudecată - par să ne
spună ei dincolo de cuvinte - eşti obligat să
te învingi pe tine. lzblndi a vieţii atlt de
. promptă în a risipi sau în a da uitării.
Julieta ŢINTEA
Atrage titlul rezonind cu faimosul seroa;
1eve. atrage etajul (cine ştie ce peripeţii co-
mice ori, dimpotrivă, se pot petrece la o atare
altitudine!) atrage, în fine. anunţul : o comeche
d studiourilor iugoslave - acele$Şi care au
fu rnizat săptămînile trecute pe bulevardul fif...
mului o comedie tipică de bulevard. Drept
care, iată-mă, „coruptă " aşteptind isprava
„ Incoruptibilului" abil ambalatâ şi , iata-ma .
flu1erînd (în sinea mea) admirativ: „cum stiu.
dom'le, unii să-şi facă reclamă încă din titlur
Admiraţie mai temperată atunci cind uneie
comentarii "8ntuziast-juvenile din sala plt-
nâ-0ehi de imberbi subliniau părţile mai uş1>­
refe ale incărcăturii - uneori supraincârcâtu-
rii - comice.
Intrare directă, fără bunâ-<limineata. la mt-
cut dejun cam încordat al unei familii mo-
derne cu o fiică prea independentă , un menn
amator de. filme sexy, o mamii resemnat-in-
găduitoare (deşi încă tinără, agreabilă) cu un
tată blajin~onservator : „Nu-i cam mult il fie--
care seară la discotecă? Şi ziua domnişoa ra
doarme. Altceva ce mai face toată ziua?"
..Acumulează şi ea energii pentru via\ă" - o
scuză mama, obosită, trimiţînd o săgeatâ în
direcţia conjugală bine cunoscutâ. Dialog
amuzant, nu întotdeauna la acelaşi etaj. dar

https://biblioteca-digitala.ro
v iaţa e adevăr
apăsâtoare. impotriva acestei realităti sufo-
cante şi întepenite - în care' .nu flămînzesc
a!i care tr_ebuie ~i nu mor ~i care trebuie.,.".
dat care 1năbuşa dorinţa tinerilor de a raz-
bate la lumină şi le frinează elanurile, se raz-
vrăteşte .ursul" ciudat care este Jimmy Por-
ter. Num.ai ci. izbucnlrîle lui anarhice şi revol-
tele, reduse adesea la gesturi violente sau
durităţi verbale, nu au altă semnificatie decit
refuzul şi !.espingerea realităţii fără căutarea
unet soluţ11.
Cu toate că ştie ce înseamnă minia şi n&-
putinta lui Jimmy şi interpretează agresivita-
tea lui enervantă ca pe un lei de „adere din
fa\a realităţii a cărei duritate nu o poate su-
porta, deşi simte că sarcasmul cu care o cra-
vaşează este uneori diluat in umezirea invo-
luntară a ochilor şi ii înţelege ostilitatea au-
toimpusă imbrăcată în haina unui umor acid
însă nu lipsit de o undă de duioşie care tran-
spare fără voia lui, Alison - dintr-o tinără în-
drăgostită de un bărbat „inspăimîntâtor şi
ciudat de atrăgător" (pentru că la prima lor
inlilnire .totul părea că arde in jurul lui, iar
oe/Iii ii erau plini de soare") în răstimp de nu-
mai doi ani de lupte cu ideea lui Jimmy,potri-
vrt căreia ea ar fi stigmatizată de trecut şi nu
se mai poate elibera de el, - deYine o femeie
.. . si un ascensor
· buclucaş
n;ci coborind mult de mezanin. Un lift (la
propriu) sus-jos - care se defectează Cind
\t-e lumea mai dragă, devine la un moment
speriată de viaţă, descumpănită şi torturată
de gindul că nu mai vrea să iubească şi că
l')U mai ştie cum e cind eşti tinăr. Alison în in-
terpretarea actrltei Mary Ure deYine - în po-
fida unei aparenţe linearităti - un personaj
compl11x; toate stările ei - de la iubire, la
spaima de iubire, de la speranţă, la disperare,
de la dezgust, la oroare şi încă multe altele,
sini sugerate cu fineţe şi delicateţe in jocul
nunaţat al actriţei.
Jimmy Porter nu este nici el lipsit de acosl
mArg3ritar! Ş i c hiar dacă are motive ser!o CJse
să privească înapoi cu minie, unda nu dooc o--
peră decit un trecut încărcat de frustări şi ne-
mulţumiri, poate că regăsirea bobiţei ferme-
cate îl va face mai puternic şi in stare să pri-
vească nu doar înapoi - cu sau fără minie -
ci şi spre viitor. Acesta este şi mesajul tran-
smis prin intermediul băfrinei prietene, pe
patul de moarte: ,.fiule, trebuie sil faci ceva
1n viată.. . pj!ntru asta ai fost creat... Nu te da
bătut!... Nu . te lăsa învins!" ...
Marian• CERCEL
Un personaj
shakespearean
viaţii.
Scena teatrului derulind scene de
La teatru ca la teatru. Scena vieţii imp.regnin-
du-se de convenţiile scenei teatrale. ln viaCă
ca în viaţă. Mai cu z~mbete şi bună c;iispoziţie,
mai cu toleranţă ş1 aplauze, într-un cuvint
succes, mai cu chiote şi ironii, "Uite, mă, la
ăsta... " şi ridicolul se îngemănează cu eşecul.
Căderea. Unui spectacol. Unui actor. Cine
poate inţetege ~ul unui actor, ratarea unui
rol sau al unui spectacol, poate va deveni
mai înţelegător şi nu va mai huidui sau entu-
ziasma de plăeere de „capra vecinului„ cu
una cu două. Există o nefericire a neizbinzii
din teatru . Formule ca ,,piesa a căzut " sau
..spectacolul a fost ratat!" nu sint o bucurie
pentru nimeni: arta infrintă, devenită esteti-
ceşte n11-artă, nu văd de ce ar smulge satis-
facţii de bucurie cuîva A continua şi persista
în eşecul artistic devine o dramă. Cu atit mai
dureroasă cu cit nu este doar a unui om. ci a
t:..ituror, artişti sau spectatori . intre penibil şi
ridicol , intre greutăti financiare şi sentimen-
tale, intre perspectiva incertă a zilei de miine
şi comprornisul de ultimă oră salvator. artis-
tul devine, cu sau fără voia lui, un cabotin.
Pentru spectatorul romăn CllboUnul (The En-
tert.lner, care s·ar put~a traduce şi prin ani~
matorul) nu este doar un actor ambulant sau
unul mediocru care urmăreşte obţinert1a dii
BfeytB tBatraf9 cu mijloace facUs de prost
gust. cum notifică Dictionarul explicativ al
linlbti române. ci unui din marile filme ale
Free-Clnema-ulul. Un film din 1960. în "regia
aceluiaşi Tony Aichardson {ce cu numai un
an in urmă ecranizase Prlv„ta lnllPOI cu mi-
nie, cu neuitatul Richard Burton) avindu-f ca
protagonist, de această dată, pe tot atît de
ametilorul (ca prestigiu) actor Laurence Oli-
vier. Cînd spunem Calboreanu închidem
ochii şi-l vedem (şi-l auzim) în neuitatul rol
.din Apuo de S<Mre. Cind pronunţăm numele
lui Laurence Olivier totul devine tutelat de
Shakespeare. Cu toate acestea marele inter-
pret shakespearean a acceptat să joace
într-un film al „furioşilor britanici". Singurul
de altfel. Dar a fost de ajuns ca să marcheze
dat personaj dramatic, loc·· de comedie ce
face-desface idila ,,extra" desfăşurată la ~eta­
jul superior · şi terminată cu întoarcerea s oţ u - •
lui risipitor (deşi rămas inocent. în ciuda in-
tenţiilor don juaneşti) in sinul familiei fericite.
Tentativa de evada1e se pedepseşte şi ea?
Pentru cei la prima incercare (ratată) poate ...
Cei mai experimentaţi, ca amicul Casanova
ce-l tot îmboldeşte pe incoruptibilul timid să
calce şi el strîmb măcar odată, scapă de ci-
teva ori (în final) cu brio. Cu o excepţie ce
face hazul finalului, de aceea nu ~i-l de co n-
spir. Urmărim - deci - o comedie uşoa ra .
https://biblioteca-digitala.ro
un moment de virf în filmografia mişcării.
Laurence Olivier în rolul nu mai puţin cunos-
cutului Archie Rica, ce exprimă, simbolic
cumva, apusul unei luml. Debusolate. infrinte
în aspiraţiile sale de mucava sau cum să nu-
mim idealul artistic lrint al lui Archie? A trăit
o viată pe scenă. N-a fost nici o dală o mare
vedetă - ca tatăl său, Billy Rice -- dar s-a
descurcat. De bine, de rilu . Mai inuit de rău .
Şi atunci? A munci şi a trăi.
Interesant cum to play înseamnă şi a te
juca. dar şi a ;ntsrpreta. Archie mai mult s-a
jucat deci! a jucat. Pentru ce? La ce bun? Şi
cum? Archie nu mai e capabil să ţină pasul
cu viata. Nici ca artist, nici ca om. Sfîrşitul e
doar amina!. Sini ultimele zvicniri. Aparţine
deja unui trecut in care a strălucit tatăl lui şi
nu el. Billy Rice, gloria muslc-hall-ului de al-
tădată. Archie s-a strecurat şi pe scenă şi în
vi aţă. Şi a venit, au venit, clipele adevărului.
Firă menajamente, fări incertitudini, făni
speranţă.. Arch ie Rice. ~f:& şi alţi eroi al
4
-
Free-cinema-ului, Billy m i!"K;inosul, de exem-
plu, tot un măscărici in fek.11 lui. - m;nte şi
se minte încercind să mai păcălească pe ci~
neva. Inutil. EvenimenttJle se inlăntuie , preci-
pită, colacul salvator nu vine de nicâieri pen-
tru Archie Rica. Richardson cuplează desti-
nul furiosului tinăr trompetist din Priveşte...
{care nu e capabil să se realizeze ca
jazz-man, trăind din mici expediente) cu cel
al actorului profesionist de music-hall la slir-
şit de carieră minat de propria-i nepuUntă .
Există o neîndoielnică legătură între cei dol:
să fie Archle Rico destinul ratat al furiosului
(încă) Jimmy Porter? Să dea Osborn&-dra-
maturgul, după ale cărui piese s-au realizat
ambele pelicule, răspunsul pentru infringerea
lui Jimmy? Lindsay Anijerson mărturisea că
împarte oamenii in două categorii: cei care
se acomodează lumii in care trăiBsc şi cei
foS:. A~g~ies~i~:S:~J:p[C:•::s:::c:~=~~f·~
9
cial pînă la autoanihilare. El nici nu mai
există: funcţionează doar pirghiile marii maşi­
nării care-l împing înainte. Nu e el însuşi aşa
de felul lui, poate a încercat şi el altceva (nu
ştim chiar totul despre el) şi n-a reuşit şi
cu vervă scrisă şi regizată de acelaşi autor -
Vladimir Tadei. cu o dislributie in genere
bine condt1să , în afara protagonistului care
încarcă mereu, cu sting~ i e, in ciuda ..gabari-
tului" său (nedepăşit) . ln planul doi, dar cu
nonşalanţă a comiCtJlui ce le vine, desigur
dintr-o mai îndelungată şi lructuoat\ă prac-
tică , Milena Dravic, S. Sokolovic pe post de
prieteni - echipa de soCi ne--rnodet , respectiv
et, coruptibilul aflat ş i i ntr -un loc de m u ncă
prcpice i n i ţ i ati ve l or de va cantă : ia un oficiul
de turism. Drept care deplasări inopinate.
1 u s t ifî cări bine ticluite, teorii (mascuhne) bine
Copeml
O cldluUnlj, Biancs Brad
~ dol . veteninl" •I mme1or cu,
•I
despre tl pentru tine<!:
TucJw Petruţ Bogdar. S!anN wci
Foto: Victor, STROE
pliat la ce a mers, la ce a prins, s-a adaptai :a
mediu. Nu este o v!ctimă, ci un impostor.
Nici măcar singurul. La ce bun adevărul pen-
tru Archie Rice cînd el nu e capabil să-şi mo-
difice existenca lui prizonieră: patima pentru
teatru şi spectacolul de music-hall s-a ascuns
într-<> automultumire ucigătoare. li va distru-
ge. De ce m-as sinchisi, de ce mi-sr păsa,
care sste rostul disperării, clamează el în de---
şert incercind să afişeze masca unui Cinism
ce nu-l prinde. Cine să-l asculte? Soţia bol-
navă ş i terorizată de lipsa de bani, bâtrinul
~~d=:.·1:~1 ~~m~;ii r~~~ ~r~c'rsaîd~c::~: ~~
casă. totul scirţiie şi se clatină in preajma lui
Archie Rice. lntr-un lei. oriei! ar părea de ha-
zardată o astfel de afirmaţie, Rice este un
personaj shakespearean, cu totul deosebit de
celelalte din binecunoscutele filme ale lui Ri-
chardson, Anderson , Karel Reisz şi John
Schelesinger. Richardson avea nevoie de
Laurence Olivier pentru acest rol. Un Richard
Burton, Tom Courtenay sau un Albert Flnney
.ar li fost tineri (şi prea „furioşi ") ca să poată
acoperi tristeţea, angoasa, deziluzia, dispera-
rea. dar mai ales resemnarea-optimistă, un
optimism minat, desigur, de paradă, al lui Ar-
chie Rice.•Sini o fiinţă omenească şi am 9in-
durlle mele şi am secretele mele, şi am viaţa
mea Asia el nu o ştie şi nu o va şti niciodată,
pentru că el e un prost şi eu nu. Pentru că eu
îi pot descifra pe cei de teapa lui pe cind el
~~i ~~::.:rai~et~~u~af:ec:ăm!i'1~ ~: ~=
spuiiem nouă înşine. „ lata crezul artistului ră­
nit în orgoliul lui de invins-invingitor. Sau vi-
CIWfUSB, cum ar spune un erou caragealian.
De fapt ce mai vrem şi noi de la bietul Ar-
chie?
Am vrea să-l convingem că i-am acordat
întelegerea şi putină încredere. La urma ur-
melor de ce să nu credem şi noi că ar putea
reuşi? Aşa cum a ajuns. Un cabotin. C.botl-
nul, un film al anului 1960 de Tony Aichar-
dson, din care oricine are ceva de invăCat sau
de tras o morală. La alegere.
s-a lladrot HORASANGIAN
cunoscute, după care escapada întreţine to-
~ usul familial. Celălalt. pirpiriul , na-sportivul ,
:c~~~t1~~,~~n~ 6a;; a1~j'l~VoxJX I c~~;1 ,:/a~~
seaza ca Ginger Rogers şi ci nta ca Barbra
S1re;sand" , cum o p - ~zintă, incîntat~reprezef'l­
tan tul Oiscotonutui, işi pierde capul ş i cit
p--aci să nu se mai întoarcă din „deplasare:" .
Noroc cu intuiţia soţiei care... Oar cum are şi
comedia surprizele ei, vă las să le savurat1
singuri. Dacă gustaţi atari surprize.
•Allce MANOIU
Cll'iEMA,
Piaia Scinteii N 1, B11cure4ti 41017
E::emplarul 8 lei -
.. Cititorii din strălnatate se pot atx.ma prin
„Romp,..m.tew.• - sectorul export-im-
port presă P.O. Box 12·201., telex 10376
preslil Bui;ureştl - Calea Griv~ei nr.
64-66„.
PrezfJritarea artistică şi prozent1trea grafică
Ioana Statle
Tiparul executai la
Combinat.iii poligrafic
•Casa Sclnteii» -- Bucur~şti

- Iacob
I igara era pe sfirşite, şi
corfa to t nu por-
ne Atunci, în clipa cind trâgea ultimul fum ,
se produse nenorocirea. ca şi cum s-ar fi
aprins de la o scinteie. totul fu distrus, intr--o
singură clipă . (... ) Cînd oare un om îşi putuse
face atita rău cu un gînd? Atit ii trecuse prin
minte: Miine e Craciunull (Funicularul n-are
sa mai plece. S-a oprii pentru două zile.) Dar
aceste doua ginduri, care erau cuprinse în
cel dintii, incit nici nu ştie dacă ~ a mai avut
timp sâ le gindeascâ. trecură prin el ca un
fulger, aducind catastrofa (... ) Şi toată intim-
piarea, incepind cu betia din toamnă, i se
piru o cursă groaznici, în care căzuse . „
...Cuceritoare tentaţie pentru un fifm-rem&-
morare. bine ferecat intre momentul percepe-
rii unui destin Potrivnic şi împlinirea lui, cu-
prinde in ea această ..pagină„ din „Moartea
lui Iacob Onisia" ş i nu cunosc multi regizori
in stare să-i reziste. Mircea Danetiuc a rezi s-
tat. pentru că el nu şi-a dorit o ecranizare a
nuvelei. ci un film după scrierile lui Geo
Bogza. cel de pe timpul cind el tocmai ate--
sese reportajul pe care ii socotea ,,un mijloc
vast şi generos de a nu te mai ocupa pină la
paroxism de tine însuţi , ci de viaţa dinafara
ta·•. ln acea viată dinafara. Bogza s-a cufun-
dat cu pati mă . intr-adevir pina la uitarea de
sine. şi s-a întors mereu la suprafaţă cu ima-
gini care, adunate in timp. au dat un material
\IOCumentar de o forţa evocatoare fără egal.
ln scrierile lui aspre. revoltate. slirtecâtoare
s-a cufundat. la rindul lui, Daneliuc dornic
sa le aduca la o anii suprata1a. cinematogra-
fica de data asta. Gestul nu miră . Oorinta nici
atit. Mi se pare normal ca Kmt reg izor. co-
nectat cu toate fibrele la reteaua de înaltă
tensoun„ a vietii ş i nu altul, să suporte tor ta
de atract•e a scrierilOf lui Bogza. Mi se pare
normal ca din toate lumHe reportajelor bog
~ r~~~ ~~~ual~~~Ţ·~~~~bs";!~~~~) ="~~:
1
f!lmul sau. şi acolo, cu un gest ce poate paro.t
ueverenţios. dar nu este. sa transplanteze
~':5'i;'au~e:::;~e~~~;e~~ 1~,:~= ~~~~~~
!i
într-u n univers de sărăcie lucie, pentru ca
1ap1u1 divers. moartea unui miner într-o
noapte de Crăc iun. si primească pricini ma•
adinci decil aceea a unei pedepse oarecare
şi, prin ele, putere de generalizare. Nu intim-
plator, filmul în cepe cu moartea lui Mihai Co-
vaci. minerul care s-a aruncat in aer pentru
că a fost prins furind aurul acela pe care ei
~!!tp~I p~~e;u =~::~ ~·I !~~~~:~a~at~:~
structura şi puterea ei de şoe - · plasată în
deschiderea filmului. ca 0 premon iţie sum -
bră, acea întîmplare devine emblematica.
S!Jmnul , deschiş sub care se va desfăşura
viaţa lui Iacob. lneepută cu un cap plecat, cef
al lui Covaci. şi topita in hăul negru, mon·
struos al gurii de m ină . secvenţa se leaga
spontan. în final. de moartea lui Iacob in ce-
lalall hau. alb, stralucilor. al zăpezii. fn acel
hau, trupul omului se cufundă, se topeşte.
dispare cu totul, nelăsind vederii decit urma
roşie a singetuo. un semn, din care striga
spre noi. neauzita. replica rostită gîliil. repe-
zil, de Trilan : „Ori furi , ori nu furi, toi una-i!".
Ca o condamnare dinaintea căreia
nu te poţi
ferbaneliuc şi·a construit filmul. intr.-adevăr,
în interiorul scrieritor bogziene. Metodic,
apr~ape tipicar. el pune in îmagin i cinemato-
grafice de o agresivitate rar intiln ită . lumea
Munt1lor Apuseni şi senzaţiile ei : omul cu IF
gatura de lemne cărată înapoi acasi. peste
dealuri, de la lirg, pentru că : ..nu se plălie ",
pe Mihai Covaci, holongării , tremurul car&-i
cuprindea pe mineri atunci cind întitneau fi-
lonul de aur, controlul umilitor la care erau
suptfşi. munca înnebunitoare. la fel de înne-
bunitoare ca prezenţa aurului acolo. la doi
paşi de ei, lingă sticla cu zeamă de castraveţi
şi bucata de mămăligă . Secvente întregi sini
decupate şi filmate aproape reportericeşte
într-un gest de abandon, s-ar- zice. in voia
puterii de şoc a imaginii ltterare. fruste. dure.
aparent, sigur că doar aparent , neinfluenţata
de ochiul regizoral sau operatoricesc. Cadrul
e strirr)l. nu doar in minâ, in galeriile înguste.
acolo unde oamenii devin torsuri transpuate
ş. chipuri desfigurate de efort, dar ş i afara, in
strada nor oioasa, pe care se î nşi ra casele co-
loniei. in coasta muntelui care ascunde in -
tr an secrete, în locuinţa lui Iacob sau in c ir-
ciumâ. Cadrul acela strimt apasi, sufoci , su-
gerează o moarte lenta prin lipsă de aer. prin
lipsă de orizont. Lumina e rece, ostilă . vine-
ţie, atunci cînd nu muşcă duşmănos în feţele
oamenilor, o lumini mohorit8, rar incălziti de
aburul unui surîs. surisul Veturiet in faţa f&-
restrei lui Iacob. surlsul lui Iacob în lata ac&-
lui abur de surîs, aşchii de momente în care
lumina pare si se milostiveasci de oameni
numai ca să fie mai greu de suportat absenta
ei. Pas cu pas, lumina se face mai pulină,
într-un fel de stingere treptată, ca o cădere
de tensiune, pas cu pas, spatiul se slrînge în
jurul lui Iacob, pini la i nghesuirea în corfa
int- ttă in văzduh. Şi numai dupi ce astfel,
suspendat intre cer şi pi.mint. ghemuit ca un
lat in pintecut mamei, omul şi-a- cunoscut li-
mita izotarii şi a spaimei şi îndrăzneşte sa î se
Cecilia Bîrbora ŞI Dinu Apetrei:
două pre:zenţe de luat în seamii ~ de ţinut minte,
1nterpreţ1 ş1 roluri
Acea sfi"dare
· melor celor dragi, pare şi o invocatie tragică,
a imp· osibilului
11----------------1
M i·•m propus să recitesc ,,Moartea tui
Iacob Onisia" după ce voi fi văzut filmul, deci
să las prima întffnire cu IKOb sâ se petreacă
sub ochii amintirii. in notele pe care le iau,
deobicei, în timpul proiec(iitor, mi·am trecut
..privirea lui Dorei Y1f8n ţintuit in corfa fun i·
cularului ", o privire câreia n·am ştiut atunci,
pe loc, cum să-i spun. Reluînd, apoi. pagina
lui Bogza. citesc: ..Era prizonierul neantului,
al frigului şi al mortii. Suferi îngrozitor. eu
ochii îngheţaţi de spaimă , privi - (subli-
nierea îmi aparţi ne) lumea. ca pe o mare duş-
manei. plinii de viclenie" . Aceasta era cheia:
=~ ~ ~~;::et'!.a~~~~.~·d?n ~~ :,U'ţ;.~:
cunoaşte
ursita. Pentru un interpret. incerc•
rea aparţine acelor sfidări ale imposibilului,
lu ărik>r de la capăt, dintr·un aJtfel de capăt ;
poate, cind Camus integra actoria mitului si -
https://biblioteca-digitala.ro
impotri veasc a. lumina goneşte umbrele de pe
dealurile din jur, spaţiul se deschide, nesfir-
şit, sub picioarele lui şi el nimic nu mai Poate
face cu atita prisos de lumină şi de spa1iu.
decil să le străpungă cu trupul o dală pentru
totdeauna.
Ficţiunea pe care regizorul · scenarist o
aduce in fi lmul său , uneori brutal, fără false
probleme de fidelitate in fata sursei de inspi-
r aţ i e, nu este nici ea strâini de suflul bog·
zian. Danefiuc a creat relaţii noi posibile -
fosta nevastă a lui Mihai Covaci este aici ne--
vasta lui Iacob -. personaje noi, şi ele cu
ex i stent ă posibilă în universul minelor de aur
- Tril an. Veturia, soacra lui Iacob care ghi-
ceşte (..pe o strach i nă de mălai " ?), Ilie Roşu ,
fostul m iner rămas fâri un picior, inginerii,
' jandarmii, vecinul necăjit care işi bate n•
vasta in fiece seară. copiii etc. El constru-
i eşte. firesc. o lume în jurul lui Onisia, o lume
cu v i aţa ei de care viata lui este legată prin
toate fibrele. O v iaţi năucă, cutremurată de
spaime, bănuiel i, griji, lipsuri, stăfi de revoltă,
care duc. incet:ul cu încetul. la o stare unici,
de isterie împinsă pini la exasperare. Iacob
al lui Bogza ispllşea o vină micii, dar reală .
Iacob al lui Daneliuc este absolut nevinovat.
• Pedeapsa este cu atil mai nedreaptă . Ispăşi ­
rea ei cu atil mai şbsurdă . La lei de absurdă
ca spaima care-l cuprinde ca o moarte. Iacob
incepe prin a se teme de controlul de la su-
pralată in ziua in care Trifan l-a făcui com-
plice la furtul lui, apoi de Trilan - dacă-l
spune?, apoi de şchiopul cu faima rea, de
stricător de case, apoi de limbutia soacrei,
apoi de sine însuşi in lata ..avansurilor" Vetu-
riei, apoi de Veturia - dacii e pusă sa-1 spio-
neze? (ce relatie alunecoasă . vinOYat-nevino-
vata creeaz ă Oaneliuc intre fătuca ce bintute
G•f1c gindul lui cupnnoea şî o astfel de nu·
unţa ln mod sigur, acel Iacob era un om ..nu
cu ghinion. ci cu fatum". aşa cum şi l·a dorit
~a~~u~a ~~:r:s ~ ~~r:~• ~~ :~~a~~~u~:
scape eroic, cil un condamnat care, încolţit
de moarte. se agaţă de ultima sperantă. •.M•
ria. Mihai. Aspasia, Veturia... •. înşirarea nu-
un rest de rugăciune, dar şi o firavă legătură
cu cei de acasă. Cu pleoapele grele, protago-
nistul murmură, înaintea marii despărţiri,
amintirea cetor pe care - doamnei - cum îi
e;i~ . ~~~o~,;;~.~~;~db~!:~~~~: ~~
senin, cind bănuitor, pus pe harţă, cind dedal
plăcerii jocului cu ispita. Iacob dorea si fie
lisat in plata lui de truditor intr-o lume cu ale
cârei mizerii. durităţi şi violente se obişnuise.
Cu cit înaintăm insi, potrivindu-ne paşii cu
cei ai filmului, şi miniile. şi spaimele. chiar şa
bucuria sigatnicejor întilniri cu fata „ca un
înger„ se ' tocesc, ca şi cum o amenin(are n&-
cunoscuta ar da tircoale, ca şi cum un riu de
departe ar drămui altfel şi dreptul la urii. şi
dreptul la seniniilate. Oe citeva ori ochii lui
Iacob cauta spre înalt, acolo unde aluneca.
precum o PJISăre uriaşă. premonitoria corla
blest11mată. lnlr-un rol de maximă solicitare.
~:::i ;i~~f:i ~~:~~~~0~:,aiVir:n~! ~~~
deamni sa ne tot şoptim. intre o trâire şi alta.
chi ar vorbele eroului său : ,,iar ii bine„ !
Magda MIHAILESCU
coclaurile ca să scape de bătăile tatalui şi I•
cob. ce puternică in fragilitatea ei este
aceasta imposibila inlilnire intre doi pedepsit!
ao _vietii). Spaima aproape organică că este
banuit ii împinge pe Iacob sa „vinda" locul.de
mirare in minii al holongărilor, devenind
de-abia astfel suspect (..lrebuie si fi tacul tu
ceva. dacă l&-ai dat intrarea" ). Spaima il tran-
sformă din terorizat in terorist, un terorist
mărunt . năpustit asupra femeii , asupra so•
erei, asupra copiilor, asupra ciinelui. Spaima
il transformă din posibil anchetat în ancheta-
tor jalnic, al copilului, al Veturiei, al nevestei.
Spaima acţioneazi asupra lui ca o boal ă
grea. incurabilă . O dezagregare. Regizorul
face să evolueze. secventă cu secvenţă, pro-
cesul firesc de degradare al lui Iacob. paralel
cu evo l uţia stării lui de exasperare care de--
vine, in cele din urmă, starea filmulu i. Certu·
rile lui Iacob, cu nevasta cel mai adesea, dar
şi cu Ilie Roşu, crizele de isterie înteţite pe
măsură ce teroarea creşte în suflatul omului
slirşesc prin a da filmului o stare de trepida-
ţie permanentă , un tremur interior asemănă­
tor aceluia dezlăntuil în mină atunci cind se
puşcă, asemănător aceluia pe care Mihai Co·
vaci I Mtde inainte de a se arunca în aer.
Tremurul acela trece ecranul şi se instaleazâ
in sufletul privitorului. Ochiul este rinit de
imaginile posomorite. sărace în lumină, lip-
site de orizont; auzul este rinit de strigitete
lui Iacob, de plinsetele copiilor şi ale neves-
tei. de zgomotul exploziilor, de vacarmul hai·
tuirii holongărilor in mini. de scrişnetul funi-
·cularului pe lingă care Iacob trece in fiecare
zi (funicular care devine o prezenta aproape
omenească in viaţa lui; nu mai este ceva, ci
dn•• car&-1 însoţeşte, ~ urmăreşte, ii ad&-
meneşte, ii împinge, de fapt, spre slirşitul
lui). Pîna şi liniştea ce se aşterne peste vale
atunci cind corfa încremeneşte în văzduh
pare asurzitoare. Această dubli înghesu i ală ,
din spa~ul vizual şi din spatiul sonor, duce la
senzatia pe care Bogza obişnuia s-o comu -
nice laconic printr-un: ..îmi crapă capul ". Este
o senzaţie pe care regizorul o urmăreşte cu
toi d inadinsul şi nu ştiu daci atil din fideli-
tate absolută faţă de sursi, c~ dintr-o nevoie
!'&apărata , urgenta a filmului său de ea
lntr-adevăr. aceasta este senzatia pe care fil-
mul ltebuta să o transmită, pentru ca să~şi
atingă scopul: acela de a instala privitorul.
lara drept de apel, în pielea personajului. Ca
să lnteleagă pe deplin ce a însemnat să fie
cineva Iacob Onisia. Nu era un lucru lesne
de obtinut. l-a trebuit pentru asta lui Dan&-
liuc - înafară de talentul lăfă de care nimic
nu e - o viziune scenaristicâ foarte clară , o
selectie la singe a datelor, un decupaj ferm. o
masură de seismograf 1 dezechilibrărilor
voite. un ..derapaj controlat " al starilor. rela~­
llor şi conflictelor intre personaje; i-a trebu it
un operator ca Florin Mihailescu. capabil să
faci vazut ceea ce se simte doar. un operator
de sunet ca Horia Murgu, un compozitor ca
Anatol Vieru, în stare sa faci muzica sune1 51
zqomot ş1 v1bra1te a aer ului, 1-a tr ebuit o pir-
1 0 11 ţa de costume ca Svetlana M1hmlcscu 1 vn
scenograf ca Magdalena Ma-Aşescu. capabil
s a-i urmireasca viziunea asupra cachului
scen~rafic şi o monteuzi ca Maria Neagu.
capabdă să-i urmăreasci ritmul interior, la
fotograma. l-a trebuit, deci, o echipă capabila
şi dispusă să intre cu ef in aceeaş i stare pe
care Bqgza o numea de •.exasperare crea-
toare". ln această echi pă actorii nu sini defel
pe ultimul loc, nici pentru oaneliuc, nici pen-
tru film . Pe genericul de la început nu se afli
decft putine nlime. După cel al scenaristu-
lui-regizor şi al lui Gllo Bogza, se afli Dorei
Vişan . ln mod sigur. nu este un gest de cur-
toazie făcut de un regizor interpretului princi-
pal, ci mai degrabă o recunoaştere a ponderii
pe care actorul o are în reuştta filmului . t•
coli se sprijină cu toată încrederea pe talen-
tul, parcă niciodati probat cu atla forţă, al
acestui actor despre care spunem de fiecare
data Că a fost "'8Ste orice 1şteptări ". Alături ,
Ion Fiscuteanu (Trilan), pe care de la Fructe
de pidure nu laam mai văzut intr·O formă atit
de prielnică dezlănţuirii lui temperamentale,
Cecilia Birbora care, cu Veturia ei, ambigua
de la înfă~şare pînă la manifestări, cu JOCUi
infinit nuantat intre candoare şi parşivenie.
cu surprinzătoarea forţă a prezenţei in cadru
ciştigă un binemeritai drept la titlul de actrita
in toată puterea cuvintului, Maria Seleş (As-
pasia), actrită cu registru larg şi deschidere
bună către personaje ce reclamă atit de difi-
cilul ,Joc firesc·, Dinu Apetrei , prezentă de
luat in seamă şi de ţinut minte in rolul lui Ilie
Roşu şi , in fine, Florin Zamfirescu (Mihai Co-
vaci) impresionant in scurta apariţie din sec·
venţa de început.
Aici ar trebui să pun punct cronicii. O lac
cu părere de riu. I~ este un film despre
care se poate scrie mult mai mult decit in·
cape in cadrul unei cronici de întimpinare.
Este un film ce reclamă o analiză amănunţită
din toate unghiurile - $i are multe. Este un
fllm complex, indrizneţ ca propunere de ci-
nema. şocant cu buni ştiinţă, un film care nu
doreşte sii placa, ci să forţeze inerţiMe de re-
cep(ie. lecob impune privitorului mai curind
respect şi admiratie, decil emotie inţeleg a­
toare. Cred că impune exact ceea ce merita
cu prisosinţă Ewa SÎRBU
Producţie a ~ • flMe Qncl. SCeMftul: M 1tCH
Oanel1uc. inspirat din scrierii• lui Geo Bogza Regie:
Mircea Daneliuc. DeconMle: M~alen• Mlraşescu.
CollunWe: Svet/an1 Mih„lescu. Mualce: An1tol V•
ru. COIG8n• aonorl: Horn Murgu. llD .....: ,,,_„
N.,,fl"· ....,,......, Şrelan llih ili/NaJ. ~: Flo-
r1n Mihji/ucu. Cu: Dorei Vişan. C.Cili• BWbora. Ion
F1scuteanu. M•il SMş. LMI 81b1. Dinu Apfll.,.,.
-···
Florin Zwnlirescu, Ion sao;u. Alm rMlll• M ..._
diourl• CMlrulul ele Prottuctl• CIMMatoer•ki