Africa de Sud

Denumirea oficială: Republica Africa de Sud

Capitala: Pretoria şi Cape Town
Limbi oficiale: afrikaans, engleza; limbi vorbite: cele ale populaţiilor bantu, boşi
mane, hotentote, indiene
Suprafaţa: 1.221.000 km2
Locuitori: 42,3 mil. (35 loc./km2)
Religia: creştinism peste 75%, animism, hinduism, is¬lamism
Moneda: rand
Forma de guvernământ: republică federală
Ziua naţională: 31 mai
Geografia: A. de S este aşezată în extremitatea sudică a Africii. Limi¬te: Oc. Atlantic (V
), Oc. Indian (E), Namibia (NV), Botswana şi Zimbabwe (N), Mozambic (NE). G. fizică:
Podişuri, atingând în zona de coastă 900 m. Lanţuri muntoase: Langeberg, Micul Karoo (2.4
00 m) şi Marele Karoo (4.800 m) ,în sud, munţii Drakensberg (vf. Cathin 3.657 m) în est,
spre litoralul Oc. Indian. În zona centrală, savanele bazinului Orange. Graniţa de NE
se pierde în deşertul Kalahari. În V, paralel cu Oc. Atlantic, deşertul Namibiei. Fluvi
i: Limpopo (1.600 km), Orange (1.800 km) cu afluentul său Vaal (1.200 km), totuşi reţe
aua hidrografică este săracă. Clima: tropicală în nord, temperată pe înălţimi, sub-¬mediteran
a Capului. Floră şi faună: Vegetaţie subtropicală, mediteraneeană şi de savană; păduri şi păş
Fauna foarte bogată, adaptată acestor zone. Parcuri şi rezervaţii: Kruger (N), Kalahari
(NE). Populaţia: este preponderent urbană. Cea mai mare densitate în Transvaal, în Joha
nnesburg (peste 1,5 mil.), aprox. 20 mil. în zonele de litoral (Cape Town, Durban,
Port Elizabeth). Aprox. 1/3 din forţa de muncă este ocupată în agric. (în ma¬joritate negri
), beneficiind în jurul Capului de un climat mediteranean, iar în alte zone de irigaţi
i: 1/3 din pop. activă este ocupată în industrie şi minerit. Rata natalităţii 29,5‰, mortalit
tea 7,9‰. Rata pop. urbane: 50%. Resurse şi economie: Zăcăminte bogate de: aur, argint,
diamante, titan, vanadiu, crom, fier, mangan, azbest, ura¬niu, platină. Este teritor
iul cel mai industrializat de pe întreg continentul, deţinând pe plan mondial monopolu
l unor resurse minerale. Astfel, A. de S este unul dintre principalii producători
de diamante, uraniu, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu). Industria prelucrăto
are, foarte dez¬voltată în jurul Johannesburgului şi în porturi. A. de S este ţara cea mai d
ezvoltată economic de pe continent: siderurgie, metalurgia neferoaselor, chimie, c
onstrucţii de maşini. În agric., A. de S este mare producătoare de: po¬rumb, grâu, trestie d
e zahăr, viţă de vie, bumbac, tutun, papas. Este dezvoltată creşterea animalelor: bovine,
ovine (pe păşunile de pe platouri), prelucrarea şi exportul lânii. Transporturi şi comunic
aţii: dezvoltate într-o vastă reţea rutieră, maritimă, aeriană. Aeroporturi la: Johannesburg,
Cape Town, Port Elizabeth, Durban, Bloemfontein. Oraşe: Johannesburg, Cape Town, D
urban, Port Elizabeth. Istoria: A. de S este populată din preistorie; în antichitate
îi găsim pe boşimani şi hotentoţi, iar în sec. X-XVI pătrund triburile bantu, venind din zon
Zambezi şi asimilându-i pe băştinaşi. În sec. al XV-lea, portughezul Bartolomeo Diaz atinge
Capul Bunei Speranţe, iar în sec. al XVII-lea Jan van Riebeeck înte¬meiază oraşul Kaapstad
(Cape Town), ca reprezentant al Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. Este înce
putul colo¬nizării olandeze. În sec. următor, în regiunea Capului se sta¬bilesc imigranţi eur
peni: olandezi, germani, hughenoţi fran¬cezi, cu toţii denumiţi ulterior buri. În 1806, Ma
rea Britanie ocupă Colonia Capului, iar burii, nemulţumiţi de administraţia britanică, mig
rează spre nord („Marele Trek”), înfrâng : triburile zuluse, conduse de Dingaan, întemeind s
tatul Natal (1839), pe care britanicii îl anexează în 1843, iar burii migrează spre nord
-vest, întemeind republicile Transvaal (1852) şi Orange (1854). Urmare a războiului an
glo-bur din 1899¬1902, republicile bure sunt transformate în colonie britanică; în 1910,
unind toate aceste colonii, Marea Britanie proclamă dominionul Uniunea Sud-Africa
nă. Participă alături de Marea Britanie la cele două războaie mondiale; în 1920, obţine din p
rtea Ligii Naţiunilor mandat de administrare a Africii: Germane de sud-vest (Namib
ia). În 1934, A. de S devine stat suveran în cadrul Commonwelth-ului. Între cele două :
războaie mondiale, populaţia albă minoritară instituie politica de apartheid. Adunarea G
enerală ONU cere în 1961 re¬tragerea trupelor sud-africane din Namibia. Prin referendu
m, la 31 mai 1961, este proclamată Republica Africa de Sud, care se retrage din Co
mmonwelth. Cu toată izolarea la care este supusă ţara, politica de apartheid continuă şi d
upă 1966. În 1974, Adunarea Generală ONU hotărăşte să suspende dele¬gaţia Africii de Sud de l
rările sale. Între 1985-1986, lupta populaţiei africane împotriva segregaţiei rasiale ia a
mploare, se înregistrează numeroase victime. Puterea instituie starea de urgenţă, urmează
reprimări violente, condamnate de opinia publică internaţională şi de multe state europene
occidentale prin sancţiuni economice. În 1988, Africa de Sud încheie un acord cu Ango
la şi Cuba de încetare a focului în SV Africii. În 1990, guvernul condus de Frederik de
Klerk iniţiază încetarea segregaţiei rasiale şi începe tratativele cu Congresul Naţional Afri
an, condus de Nelson Mandela, eliberat din închisoare după 20 de ani de detenţie. Se l
egalizează organizaţiile anti-apartheid, este abolită segregaţia în locurile publice, este
ridi¬cată starea de urgenţă. În 1991, sunt abolite şi ultimele legi apartheid; în 1993 este
doptată o Constituţie interimară, prima lege fundamentală pentru toţi cetăţenii ţării, în pof
ziţiei extremiştilor albi şi negri. În aprilie 1994, au loc primele alegeri multirasiale
. Participarea negrilor la putere devine efectivă odată cu instalarea Consiliului Ex
ecutiv de Tranziţie, în decembrie, acelaşi an. Sunt ridicate ultimele sancţiuni economic
e. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1984. Puterea legisla
tivă este exercitată de preşedinte şi de un parlament tricameral. Camera Adunării (pentru
albi), Camera Reprezentanţilor (pentru cei de culoare, metişi), Camera Deputaţilor (pe
ntru asiatici). Executivul este reprezentat de un cabinet numit de preşedinte. Mul¬t
ipartitism (există multe p. cu specific rasial).