Europa și spațiile de civilizație extraeuropene

Acordul Skyes-Pikot- înțelegere franco-britanică (semnată în mai 1916), privind dezmembrarea

Imperiului Otoman, care consfințea instaurarea dominației Franței și Marii Britanii în Orientul Apropiat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_Sykes%E2%80%93Picot
Albastru închis-zona de ocupație franceză.
Roz închis-zona de ocupație britanică.
Verde-zona de ocupație rusă.
Albastru deschis-zona "A" - protectorat francez.
Roz deschis-zona "B" - protectorat britanic.
Mov-zone internaționale.
Africa meridională-macroregiune a Africii, compusă din Angola, Botswana, Comoras, Lesotho,
Madagascar, Malawi, Mauricio, Mozambic, Namibia, Reunión, Santa (Mos) Helena, Seychelles,
Swaziland, Zambia, Zimbabwe.
Africa occidentală- macroregiune a Africii compusă din Benin, Burkina Faso, Cabo Verde, Coasta de
fildeș, Gambi, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Liberia, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegal,
Sierra Leona, Togo.
Africa ecuatorială franceză- federație (între anii 1910-1958), a coloniilor franceze Congo, Gabon,
Oubangi-Chari (azi Republica Centrafricană) și Ciad, cu capitala în Brazaville, în Africa Centrală. Avea o
suprafață de 2.500. 000 km².
Africa Occidentală spaniolă- ansamblu de teritorii supuse autorității și ocupației Spaniei pe coasta
atlantică a Africii shariene și teritoriul Ifni, până în anul 1958.
Africa Orientală Britanică- denumire dată în anul 1945 coloniilor corespunzând azi statelor Kenya,
Uganda și mandatelor britanice asupra Tanganika și Zanzibar (azi Tanzania).
Africa Orientală Germană (germn. Deutsch-Ostafrika)- colonie germană în Africa de Est, între
lacurile Victoria și Tanganika (Tanganika,Rwanda, Urundi), cu o suprafață de 994.996 km². Colonia a
existat din anul 1891, până la înfrângerea Imperiulului German în Primul Război Mondial (1914-1918).
Ulterior, teritoriul a fost împărțit între Regatul Unit al Mareii Britanii și Belgia, apoi reorganizat ca

1
Mandat al Ligii Națiunilor Unite. A fost condusă de guvernatorii 1885-1888: Karl Peters (comisar Reich),
1888-1891: Hermann Wiessmann (comisar Reich), 1891-1893: Julius von Soden, 1893-1895: Friedrich
von Schele, 1895-1896: Hermann Wiessmann, 1896-1901: Eduard von Liebert, 1901-1906: Gustav
Adolph von Goetzen, 1906-1912: Albrecht von Rechenberg, 1912-1918: Heinrich Schnee 1.
Africa Orientală italiană- denumire dată între anii 1935-1941 coloniilor Eritreea, Somalia, iar din anul
1936 Etiopiei.
Anticolonialism2:
 totalitatea eforturilor contra politicilor coloniale, concretizate în:
 critica măsurilor individuale
 rezistența armată împotriva puterilor coloniale;
 rezistența teoretică și activă la stăpânirea colonială cu scopul de a răsturna controlul imperial și de
a stabili noi state naționale independente în Americi, Africa, Asia;
 concept, practică, modalitate de luptă contra stăpânirii imperialiste (occidentale colonizatoare), în
statele colonizate (specific primei jumătăți de secol XX, aici apărând ca fenomen istoric) și
mișcare filosofică și analitică critică (predecesor al teoriei teoriei postcoloniale).
Anticolonialismul occidental s-a bazat pe obiecții variate și în evoluție, origine→preocupări și interese
morale, religioase, umanitare, economice și politice.
Tipuri de rezistență indigenă timp de 500 de ani:
 Politicile, statele și imperiile indigene preexistente au folosit violența pentru a-și apăra:
 poporul
 pământul
 autonomia
 puterea contra expansiunii occidentale.
 Răscoalele populare nativiste au fost adesea reacții violente la interferența sau impunerea
coloniștilor, instituțiilor și obiceiurilor occidentale, care au venit adesea sub forma creștinismului
militant sau misionar.
 Sclavii africani și creolii s-au revoltat împotriva, în primul rând, a plantației și a clasei magistrale.
 În toate coloniile, revoltele și mișcările de protest au apărut pentru a evidenția nedreptățile
coloniale și adesea abuzuri și impuneri specifice, pentru a provoca concesii, reforme,
îmbunătățiri. Aceste răscoale și mișcări de protest ameliorative au provocat regimurile coloniale,
dar nu au încercat să le distrugă sau să le învingă.
 Constructorii de stat (adesea naționaliști sau mișcări naționaliste), au organizat violențe contra
regimurilor coloniale pentru a le învinge și a crea noi state, guvernate de lideri din populația
indigenă (localnică, băștinașă) majoritară.

1
Германская Восточная Африка/Africa Est-germană,
https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%93%D0%B5%D1%80%D0%BC%D0%B0%D0%BD%D1%81%D0%BA
%D0%B0%D1%8F_%D0%92%D0%BE%D1%81%D1%82%D0%BE%D1%87%D0%BD%D0%B0%D1%8F_
%D0%90%D1%84%D1%80%D0%B8%D0%BA%D0%B0 (pe 09/10/2020).
2
A se vedea pe larg Enciclopedia anticolonialismului, https://www.encyclopedia.com/history/encyclopedias-
almanacs-transcripts-and-maps/anticolonialism (pe 17/10/2020)

2
Apartheid-(ul)3-regim politic din Africa de Sud (1948-1991), caracterizat prin teroare, discriminare
rasială față de populația culoare, lipsită de cele mai elementare drepturi; înlăturat prin reformele
democratice ale lui Frederik de Klerk, Nelson Mandela.
Bantu- totalitatea celor 400 etnii a populației negroide din Africa Centralăvși Sudică; azi sunt peste 200
000 000.
Buri4-urmașii coloniștilor olandezi, germani, francezi, stabiliți în zona Coloniei Capului Bunei Speranțe,
secolele XVII-XVIII. S-au retras în interiorul actualei Africi de Sud, fondând Republicile Orange și
Transvaal. Dorind să pătrundă la importante resurse de aur și diamante, englezii au declanșat războiul cu
burii (1899-1902; războiul burilor), ei câștigându-l, Republicile devenind colonii engleze.
Colonialism-politica unui stat care exploatează resursele economice și populația unui stat (țări), aflate
sub autoritatea sa.
Colonie-teritoriu sau țară slab dezvoltată, lipsită de independență politică și economică, guvernată de o
alta.
Comerț cu sclavi- tip de comerț internațional transatlantic (secolele XVI-XIX), constând în vinderea de
către stăpânii unor robi africani (Africa centrală și apuseană), în America de Nord și Sud, practicat de
către portughezi, englezi, spanioli, francezi, olandezi.
Commonwealth of Nations sau Comunitatea britanică de națiuni-nume dat ansamblului (organizație
suprastatală) de națiuni unite (colonii britanice; apărut în 1926), printr-o supunere comună față de coroana
britanică, sau prin recunoașterea suveranului Marii Britanii ca șef al Commonwealth-ului, când s-a
adoptat statutul dominioanelor engleze; definit prin tratatul de la Westminster (1931), se bazează pe
respectarea comună a unor valori a drepturilor omului și păsrarea păcii. Sunt declarate „societăți
autonome în cadrul Imperiului Britanic (Noua Zeelanda, Australia, Africa de Sud, Canada, Newfounland,
Eire), egale după statut și nesubordonate una față de alta în niciun aspect al treburilor interne și externe,
deși unite prin devotamentul comun față de Coroană”-regina Marii Britanii unicul șef al acestora.
Denumire apărută în 1947, desemnând o asociație care cuprinde, alături de Marea Britanie, de 52 state
independente, membre ale ONU, dintre care 27 republici cu statut obișnuit (India, Kenya, Nigeria), 7
regate (Malaysia, Lesotho, Tonga) și țări în care suveranul Marii Britanii e reprezentat de un guvernator
general, dar care practic sunt conduse de guverne și parlamente proprii (Australia, Canada, Jamaica, Noua
Zeelandă). Scopul asociației este de a continua legăturile cu fosta metropolã și de a conserva limba și
tradițiile britanice în lume.
Condominiu-regim politic conform căruia un anumit teritoriu e supus autorității politice a doua sau mai
multe state.
Criză ecologică – poluarea ridicată şi degradarea mediului înconjurător ca urmare a superindustrializării,
experienţelor nucleare.

3
În 1910, patru colonii (Transvaal, Orange, Colonia Capului, Natal) au fost grupate de englezi în Uniunea Africii de
Sud. Toți negrii africani din zonă au ajuns sub stăpânirea albilor, fiind privați de drepturi politice. Politica de
segregare rasială (apartheid) a fost inaugurată de naționaliștii afrikaneri în 1948. Guvernanții au impus prin lege
populației de culoare să trăiască doar în anumite zone refuzându-le libertățile și drepturile civile de bază. Congresul
Național African și comunitatea internațională au militat pentru eliminarea discriminării rasiale. Sancțiunile
economice au determinat autoritățile sud-africane să abandoneze politica de apartheid (1990–1992).
4
Pentru detalii a se vedea Războiul anglo-bur,
https://en.wikipedia.org/wiki/Military_history_of_South_Africa#Boer_Wars (pe 06/10/2020).

3
Decolonizare:
 abandonarea de către marile puteri europene (Marea Britanie, Franța și altele), a posesiunilor
coloniale, însoțită de apariția de noi state, independente (în America centrală, latină, Africa,
Asia).
 proces istoric, social, politic desfășurat între 1918-1980, constând în desființarea sistemului
colonial imperial (francez, britanic, belgian, italian, spaniol, portughez) din Asia și Africa și
obținerea independenței statelor-colonii (colonizate), consecință a luptei de eliberare națională,
fenomen care a remodificat harta politică a lumii.
Dominion:
 stat dependent de metropolă, cu parlament și guvern propriu;
 denumire dată Canadei (1867), Noii Zeelande (1907), Australiei (1910), Irlandei (1922), state
care s-au bucurat de o anumită autonomie (parlament și guvern propriu), Marea Britanie fiind
reprezentată în aceste țări printr-un guvernator general declarate ca suverane și egale în drepturi
cu Marea Britanie (după tratattul de la Westminster, 1931), dominjoanele recunoscând autoritatea
Marii Britanii (Angliei). După 1945 devin independente față de coroana britanică întreținând
legături tradiționale, manifestând solidaritate cu Marea Britanie.
Emigrație-migrație a unui individ, grup, comunități umane în afara țării de origine, cu schimbarea
domiciliului (temporar, sau definitiv).
Extrateritorialitate:
 statutul unei instituții, sau al unei persoane care nu e subordonată legislației naționale respective;
 regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, în care un teren pe care e construită o
ambasadă, sau un consulat general e supus total legilor țării căreia îi aparține (de care depinde);
 concepție politică și practică diplomatică, principiu fundamental al dreptului internațional, care
prevede un regim special aplicat în relațiile internaționale privind imunitățile și privilegiile date
de state pe baza reciprocității, unor persoane, instituții prin ideea că ele ar continua să se afle pe
teritoriul național. Așa, teritoriul (spațiu) unei ambasade, legații, oficiu diplomatic e considerat ca
aparținând statului care-l reprezintă, fiind inviolabil.
Factorie- punct de schimb unde se cumpărau produsele locale în schimbul produselor oferite de
colonizatori.
Fort:
 parte a unui sistem de fortificații construit pentru adăpost și apărare;
 lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de
întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică.
Hegemonie- (în cazul de față), poziția statelor mai puternice comparativ cu cele mai slabe economic.
Hotentoți- populație din Africa meridională .
Imperialism:
 politica unor țări care doresc să-și extindă, sau să-și mențină dominația asupra altor teritorii;
 politica unuia, sau a mai multor state de a domina alt stat (su state inferior dezvoltate), în forme
diferite (culturale, economice, militare).

4
  tendința (dorința și direcția clar stabilită) a marilor puteri europene de a-și instaura dominația
economică, financiară, politică, ideologică, culturală, asupra altor teritorii și țări;
 politică de expansiune a uni stat care tinde să obțină colonii și țări dependente, ajungd la apogeu
în 1914.
Imperiu colonial- totalitatea posesiunilor mari (engleze, franceze, spaniole) și mici (olandeze, belgiene,
italiene, germane), formate în urma marilor descoperiri geografice (secolelel XV-XVI) în America de
Nord, Centrală, Sud, Asia, Africa.
Incidentul de la Fashoda- punctul culimant al disputelor (diferendelor) dintre Franța și Marea Britanie în
1898 în Africa Răsăriteană.
Insula Libertății- numele neoficial al Cubei.
Insurecție:
 revoltă, răzvrătire, răscoală
 luptă armată organizată, îndreptată contra autorității centrale (regim dictatorial), cu scopul
înlăturării regimului politic, sau izgonirea ocupanților străini, benficiind de acordul și sprijinul
populației.
Lumea a treia- denumire generică pentru acele țări, în special foste colonii, care nu faceau parte nici din
blocul statelor industrializate occidentale, nici din cel comunist patronat de URSS; treptat, termenul a fost
asociat cu sărăcia, lipsa democrației și subdezvoltarea economică; ideologia Lumii a treia condamnă
politica Europei în colonii.
Mandat5:
 sistem de administrare, instituit de Societatea Națiunilor asupra teritoriilor deținute de statele
învinse în Primul Război Mondial, a Turciei, Germaniei.
 formă de administrație aplicată după primul război mondial, în conformitate instituită de Liga
Națiunilor și conformă deciziilor acesteia asupra coloniilor și multor teritorii din afara Europei,
majoritatea aparținând statelor învinse (Germania,Turcia) de către marile puteri învingătoare
(SUA, Franța). Puterea politică și administrativă era încredințată în aceste zone unor mari puteri,
cu scopul de a le asista, administra, pregăti pentru obținerea independenței (exemplu: între 1918-
1939, Marea Britanie și-a exercitat mandatul în Irak și Palestina).
Masacrul de la Amristar- incident violent din localitatea indiană Amristar (1919), încheiat cu
împușcarea de către britanici a 379 manifestanți indieni neânarmați.
Mercantilism:
 doctrină economică din secolul XVII, care viza (propunea) exploatarea intensivă a resurselor
naturale pentru a favoriza (promova) exporturile și a limita importurile.
 doctrină economică (în Olanda, Prusia, Toscana, Franța secolelor XVI-XVIII), stimulată de
centralizarea statală (în Spania, Franța, Anglia) și afluxul de metale prețioase din America Latină,
care considera acest aflux principala avuție a unui stat, exportul urmând a fi principala cale de
5
Marcând o importantă inovație în Dreptul internațional, teritoriile sub mandat nu erau nici colonii, nici state
independente, urmând a fi supravegheate de o Comisie Permanentă a Ligii Națiunilor, însă ea nu avea mijloacele
impunerii voinței puterii mandatare-responsabilă cu administrarea, bunăstarea, dezvoltarea populației autohtone,
până la dobândirea capacității ei de a se autoguverna. Majoritatea teritoriilor mandatare (exceptând Palestina,
Namibia) și-au dobândit independența până în 1939.În 1946, Liga Națiunilor va fi înlocuită cu ONU.

5
 sporire a ei (astfel că puterea unei națiuni stă în cantitatea de metale prețioase pe care le deține,
controlează și administrează), interesele economice ale statului puteau fi protejate, economia
urmând a fi consolidată prin stimularea comerțului extern și echilibrarea unei balanțe comerciale
active. Un rol major în acest sens revenea eclusivității rolulului metropolei asupra propriilor
colonii. Puncte slabe care au lichidat mercantilismul: sacrificarea agriculturii, crunta exploatare a
coloniilor, războaiele cauzate de protecționismul excesiv.
Misionar- persoană trimisă de o instituție religioasă pentru a răspândi un anumit gen de învățătură
religioasă (ortodoxă, catolică, reformată) și a-i converti pe băștinași la acel cult religios căruia ei îi
aparțin.
Mișcare anticolonială:
 anticolonialism;
 mișcare de tip revoluționară în America de Susd și Africa, cu scopul obținerii independenței
statale prin desființarea coloniilor și alungarea colonizatorilor ocupanți.
Mișcare de eliberare națională- acțiune de masă (cu participarea maselor populare; a apoporului), cu
caracter revendicatic (cereri esențiale și urgente a fi împlinite spre îmbunătățirea calității vieții
cetățenilor), revoltă, acțiune, sau curent care grupează un mare număr de oameni în jurul unei activități de
interes general, al unei idei, sau a unei concepții.
Mișcare mahdistă- mişcare religioasă şi politică, fondată în în 1881, în Sudan (Africa), de profetul
sudanez al-Mahdi (Mirza Ghulam Ahmad (1835–1908), șeic sufan sudanez), contra clasei conducătoare
politice, acuzată de părăsirea credinței islamice. Dispare în urma bătăliei de la Omdurman (2
septembrie ).
Mișcare de nealiniere- mișcare a țărilor eliberate de sub dominația colonială, promovând o politică de
respingere a alianțelor politice și militare; pe fondul Războiului Rece (1945-1991), ele neaderând la
alianțele militare (NATO și Tratatul de la Varșovia) și neparticipând la confilctele acestora.
Naturalizare- acordarea cetățeniei de către un stat unui străin stabilit în cadrul său.
Neocolonialism6:
 înrobirea fostelor colonii de către fostele metropole;
 supraviețuirea sau refacerea dominației coloniale în care statele și-au câștigat recent independența
 politica unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor
colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice și
informaționale;
 sistem de subordonare și exploatare de către statele capitaliste dezvoltate a tinerilor țări și
economii nedezvoltate, inclusiv a celor recent eliberați de dependența politică colonială, cu
ajutorul relațiilor și tratatelor economico-directe și militare-politice inegale în legătură cu eșecul
complet al fostului sistem colonial și prăbușirea imperiilor coloniale rezultatul apariției și
dezvoltării URSS și a țărilor din lagărul socialist.
Noul imperialism:
 neoimperialism;

6
Teoreticieni: Ragnar Nurkse (1927-2007), Paul Narcyz Rosenstein-Rodan (1902–1985), Harvey Leibenstein
(1922-1994), Jacob Viner (1892-1970).

6
  tip de politică internațională promovată începând cu sfârșitul secolului XIX-începutul secolului
XX de către SUA (dorința de hegemonie în America Centrală, de Sud-întărirea pozițiilor sale,
China, Oceanul Pacific-ocuparea insulelor Hawaii, Samoa, mediator în conflictul ruso-japonez
(1904-1905), intervenție contra revoluției mexicane 1910-1917, construirea canalului Panama,
legătură între oceanele Atlantic și Pacific, importanță strategică, trimiterea de trupe în 1917
contra Germaniei) și Japonia (rivalitate și război cu China (1894-1895), Rusia (1904-1905)):
urmări-crearea de rivalități între marile puteri, accentuarea cererii pentru noi piețe de desfacere și
surse de materii prime și crearea unui mit al „misiunii civilizatoare”, decolonizarea.
Postcolonialism- mișcare intelectuală de secol XX, bazată pe o parte pe decolonizarea și suveranitatea
politică a fostelor colonii față de puterile lor coloniale (metropole), iar pe de altă parte, o conștientizare a
existenței continue a structurilor imperialiste în diferite domenii ale vieții.
Protectorat-control aplicat de către un stat mai puternic asupra altui (sau altora mai slabe), în domeniile
apărării naționale și politicii externe.
Raportul Balfour- document angajament al Marii Britanii în susținerea directă a creării unui stat național
evreiesc în Palestina, semnat în anul 1926. Prevederi:
 recunoașterea statutului de stat egal al Marii Britanii și a tuturor stăpânirilor sale
 recunoașterea de către toate țările monarhului
 voluntariat și egalitate pentru aderarea la Comunitatea Națiunilor.
Semicolonie- stat formal independent, depinzând faptic de un alt stat, mai puternic.
Sionism-mișcare națională a evreilor de pretutindeni, având ca obiectiv reânființarea statului evreiesc în
Palestina. La baza sa stau trei principii:
• Evreii sunt un popor, nu doar o comunitate religioasă; problema evreiască este o problemă națională.
• Antisemitismul și persecuțiile la care sunt supuși evreii reprezintă un pericol permanent.
• Palestina (țara lui Israel) a fost și este patria poporului evreu.
Ideea unui stat independent evreu și a emigrării în Palestina a apărut în secolul XIX. În 1897 a fost creată
Organizația Sionistă, cu misiunea de a realiza un „spațiu propriu, cu statut public și juridic asigurat”
pentru poporul evreu în Palestina. În 1909 a fost înființat orașul evreiesc Tel Aviv. Principalul obiectiv al
sionismului a fost realizat în anul 1948, prin înființarea statului Israel. Organizația Sionistă de azi asigură
colaborarea între evreii din toată lumea.
Statutul de la Westminster- act semnat în 1931, dând egalitate domeniilor de sine stătătoare a Regatului
Unit, parte a procesului de trecere de la imperialismul britanic la Commonwealth. Conform acestui act și
tratat, Marea Britanie acordă Dominionului Canada, Confederației australiene, Noii Zeelande, statului
liber irlandez, Uniunii Africii de Sud și Newfoundland, independența legislativă completă, confirmând
astfel în mod oficial raportul Balfour din 1926.
Teritoriu(l) de peste mări- foste colonii plasate sub autoritatea unui stat european:
 un teritoriu francez de peste mări-diviziune administrativă între anii 1946 și 2000, ulterior
abolită în beneficiul comunităților de peste mări;
 un teritoriu britanic de peste mări-diviziune administrativă grupând teritorii controlate de
Regatul Unit al Marii Britanii, nefăcând parte din acesta;

7
  un teritoriu olandez de peste mări , o divizie administrativă care grupează teritorii controlate de
Olanda
Uniunea Sud-Africană- numită și Uniunea: (engleză a Africii de Sud înre anii ), (olandeză ).
Zonă de influență:
 zonă semiindependentă.
 zonă care nu e stăpânită, sau ocupată direct de către o putere străină (stat ocupant), depinzând
direct de către el politic, economic, militar;
 teritoriu asupra căruia un stat străin dobândește (capătă; primește) privilegii (avantaje; beneficii)
economice.

Schița lecției
Începând cu secolele XVII-XVIII, spaniolii și portughezii ocupă America Latină (de Sud); englezii Asia
și părți din Africa, rușii lărgindu-și sfera de influență din Siberia până-n Oceanul Pacific, francezii,
olandezii, belgienii germanii Africa, fiecare întemeindu-și propriul imperiu colonial, majoritatea statelor
asiatice și africane devenind direct dependente de marile metropole ale acestor state.
Factorii (cauzele) colonialismului între secolele XVII-XVIII:
 tehnice-inventarea:
 busolei
 astrolabului
 portulanelor
 caravelelor
 uman (social):
 scăderea nivelului de trai-sărăcirea populației europene, nevoită a migra în alte spații
 spiritul de aventură
 dorința de îmbogățire sau de obținere a celebrității personale
 religios:
 misionarismul catolic
 dorința Bisericii Romano Catolice de a-i creștina pe băștinașii acelor teritorii
 economic:
 nevoia de materii prime
 găsirea unor noi rute către Asia

8
  dorința statelor europene de a găsi noi teritorii
 militar-desele războaie din Europa
Scopurile (obiectivele) colonizării:
 dobândirea de capitaluri imense
Urmările colonizării:
 dispariția civilizațiilor:
 mayașă
 aztecă
 indiană
 creștinarea băștinașilor în rit catolic
 adoptarea modelului de dezvoltare a metropolelor (ex:SUA)
Imperiile coloniale. Expansiunea colonială, secolele XVII-XVIII
În America de Nord, englezii au întemeiat 13 colonii:
 1607 Virginia (Jamestown) Capturată de indieni în 1674
 1620 - Massachusetts (Plymouth și Massachusetts Harbor Settlement)
 1626 - New Amsterdam (New York din 1664)1633 – Maryland
 1636 - Rhode Island
 1636 – Connecticut
 1638 – Delaware
 1638 - New Hampshire
 1653 - Carolina de Nord
 1663 - Carolina de Sud
 1664 - New Jersey
 1682 - Pennsylvania
 1732 – Georgia

Până în 1713, francezii au colonizat un spațiu cuprinzând 5 provincii:

 Acadia ( Noua Scoție și New Brunswick modern)
 Golful Hudson (Canada modernă)
 Newfounland („Pământul Nou”)-insulă în Nord-Estul Americii de Nord, aparținând Canadei.
 Louisiana (centrul SUA, de la Marile Lacuri până la New Orleans), împărțită în două regiuni
administrative: Louisiana de Jos și Illinois.

Spaniolii au colonizat între (1535-1821), o parte din spațiul central american (trecând din anul 1763 sub control
britanic), teritoriul de la vest de râul Mississippi:
 Louisiana
 Florida (numită Sfântul Austin→ întemeiată în 1565)
 o parte din Mississippi

9
  Georgia
 Florida
 Guatemala
 Belize
 Nicaragua
 El Salvador
 Costa Rica
 Cuba-întemeind o vicer-regalitate (1763-1801), noul spațiu fiind numit Noua Spanie.
Olandezii, au colonizat spațiul denumit Nieuw-Nederland (Noua Olandă, sau Noua Belgie, între anii
1616-1674), cuprinzând un teritoriu, cu zonele:
 Newport Bay-în est, până la râul Delaware-în Vest
 râul Sfântul Lawrence (Laurențiu)-în Nord
 zone urbane (azi aparținând SUA):
 Delaware
 Pennsylvania
 New York
 New Jersey
 Massachusetts
 Vermont
 New Hampshire
 Connecticut
 Rhode Island.
 Principalele zone de așezare:
 Insulele:
 Manhattan
 Long Island
 de-a lungul râurilor:
 Hudson
 Delaware
 Connecticut.
Sediul administrativ era New Amsterdam, apoi New York.
Portughezii, creează primul imperiu colonial din istorie și ultimul prăbușit (1415-1999); cauza
întemeierii→cucerirea Peninsulei Iberice de către arabii mauri.
Perioada declinului (1580-1640).
a. America
– primele colonii au fost în America Centrală și de Sud (portughezi și spanioli). Dezvoltarea acestora a
fost foarte slabă, deoarece populația autohtonă a fost exploatată din greu. După ieșirea de sub dominația
europenilor, aceste state au intrat sub influența S.U.A.
– au dispărut vechile civilizații, precum mayașii, incașii și aztecii, care și-au pierdut identitatea prin
adoptarea noului stil de viață al europenilor, dar și prin adoptarea religiei creștine

10
– America de Nord a fost cucerită de englezi și francezi. Acest spațiu a fost puternic colonizat de Franța și
Anglia. După obținerea independenței de către S.U.A., în noul stat format și-au făcut apariția și imigranți
din Europa de Est
– S.U.A., prin politicile adoptate în secolul al XIX-lea au ajuns cea mai mare putere economică a lumii,
iar după Primul Război Mondial și cea mai mare putere militară
b. Asia
– civilizațiile asiatice, mult mai conservatoare decât cele americane, au fost reticente la influențele
europenilor
– vechile civilizații au rezistat până în epoca modernă, în special secolul al XIX-lea, când tinerii asiatici
au început să vină la studii în Europa
– Japonia a ajuns cea mai mare putere economică și militară din Asia la sfârșitul veacului al XIX-lea. În
prezent, Japonia este una dintre cele mai dezvoltate țări din lume
– China, deși independentă, a fost un teritoriu de dispută între marile puteri. Ea a cunoscut progresul în
secolul XX, după cel de-al doilea război mondial
– India, colonie britanică, și-a obținut independența în secolul XX
c. Africa
– țările africane au fost exploatate cel mai mult de către europeni
– cei mai mulți europeni s-au așezat în nordul Africii, în țări precum Maroc, Algeria sau Tunisia
– statele africane sunt cele mai slab dezvoltate din lume
– cel mai dezvoltat stat este Africa de Sud
d. Australia
– a fost o colonie britanică
– a fost puternic colonizată în veacurile XIX-XX
În secolul XVII imperiul colonial:
 olandez:
 apare prin cucerirea de posesiuni coloniale portugheze
 America de Nord- New Netherland:
 New York
 New Jersey
 Delaware
 Connecticut
 părți din:
 Pennsylvania
 Rhode Island
 al doilea război olandezo-spaniol (1665-1667), marchează sfârșitul prezenței
olandeze în America de Nord, prin pacea de la Breda (31/07/1667), New
Netherland→cedată Angliei, în schimbul coloniei Suriname.

11
  britanic:
 cel mai:
 puternic
 întins, în secolul XIX
 organizat în:
 colonii:

 dominioane
 deținea 13 colonii, în America de Nord
 teritorii candiene
 insule în Arhipelagul Antile:
 Barbados
 Bermude
 Jamaica
 între 1744-1748 ocupă teritorii franceze de-a lungul fluviului Sfântul Laurențiu
 francez, stăpânea:
 Canada (numită Noua Franță)
 Regiunea Louisiana (pe fluviul Missisippi)
 Insula Bourbon (în Oceanul Atlantic)
Prin tratatul de la Paris (10/02/1763), Franța:
 ceda Marii Britanii:
 Canada
 valea fluviului Ohio
 spațiul stâng al fluviului Mississippi
 renunța la orice pretenție politică în India.
În schimb, englezii păstrau:
 Antilele franceze
 teritoriile din Senegal (în Africa)
Pentru a-i despăgubi pe spanioli (care pierduseră Florida în favoarea englezilor), francezii le-au cedat
Louisiana, recuperată de Marea Britanie prin Tratatul de la Versailles (1783), acesta:
 recunoaștea independența celor 13 colonii
 înapoia:
Spaniei Florida
Franței:
 Senegalul (în Africa)
 Tobago (în Antile).
 portughez, cuprindea:
 Principalele colonii ale Imperiului Portughez:
 Brazilia
 Mozambic
 Angola
 Guineea Bissau

12
  Capul Verde
 spaniol, sau Regatul Noii Spanii (1535-1822):
 consacrat prin tratatul de la Tordesillas (1494)
 început între (1402-1521)
 prosper economic datorită comerțului colonial
 cuprindea pe glob:
 viceregate:
Noua Granadă (1718-1821)
Noua Spanie (1535-1821)
Viceregatul Peru (mai 1544-1824)
Rio de la Plata (1776-mai 1810)
 Căpitănate:
Guatemala (1523-15/09/1821)
Santo Domingo (5/08/1498-1794)
Florida (1513-10/07/1821)
Căpitănia generală și comandamentele provinciilor interioare (1776-
1821)
Chile (1535-1810)
Venezuela (1522-22/09/1830)
Yucatan (1527-2/11/1821)
Cuba (înainte de 1898)
Puerto Rico (până în 1898)
 colonii în:
 America
 Melilla-1497
 Mers el-Kebir-1505
 vecinul Oran-1509
 Africa
 Insulele Canare (1495)
 Sahara spaniolă (azi Sahara Occidentală: 1884-1975)
 Rio de Oro (1884-1946)
 Segiet-et-Hamra (1904-14/11/1975)
 Maroc-protectorat spaniol (1912-1956)
 spaniolă de nord-serie de teritorii spaniole neconstituite,
cuprinzând orașele autonome Ceuta (1415), Manilla (1668)
 Sudul Marocului spaniol (sector Tarfaya; 29/07/1916-2/04/1958)
 Ifny (1476-1524; 1859-4/01/1969)
 Guineea (1778-1968)
 Rio Muni (1778-1959)
 Asia
 Filipine (1521-1898)
 Oceania:
 Indiile de Est, spaniole (1565-1821)
 Guam (1668-21/06/1898)

13
Imperiile coloniale (secolele XIX-XX). Evoluția expansiunii coloniale
Motivațiile (pretextele; justificările) europenilor în acțiunile de colonizare:
 superioritatea europeană vizavi de cea extraeuropeană
 „misiunea civilizatoare a omului alb”→origini în teoriile rasiale de secol XIX
 necesitatea luptei contra barbariei și anarhiei
Coloniile:
exportau:
 tutun
 blănuri
 aur
 argint
importau:
 sclavi (din Africa centrală și de Vest)
 materii prime
 forță de muncă gratuită
Coloniile au fost administrate direct (numirea de guverantori-locțiitori ai șefului de stat-metropolă), sau
prin intermediul autorităților locale.
Unele colonii au beneficiat de masive investiții din partea metropolelor.
La începutul secolului XIX, exista o populație de:
 1,7 miliarde pe glob
 460 000 000 în Europa
După anul 1800, Europa:
 percepută ca centrul lumii
 considerându-se unica civilizație superioară a lumii, superioritate manifestată prin:
 forța militară-80% din flota comercială a lumii
 deținând 91% din capitalul investit pe glob
 cea mai dezvoltată industrie la acea vreme
 deținea monopolul comercial asupra unor întinse piețe de desfacere
 nivelul:
 de trai
 cultural
 dominând spații de civilizație pe alte continente prin colonii
 beneficia de numeroase avantaje:
 acces la:
 imense resurse de materii prime
 importante piețe de desfacere a mărfurilor
 forță de muncă ieftină
Secolul XIX a fost numit secolul:

14
  „imperialismului ”-deoarece au dispărut vechile imperii coloniale (portughez), menținându-se cel:
 britanic
 francez
 olandez
 belgian
 „naționalităților”-întrucât apar statele naționale noi:
 Germania-război
 Italia-revoluție și război
 România-diplomație
Prezența europeană în lume în secolul XIX, marcată de:
 colonizare
 imigrație
 influență:
 economică
 financiară
 controlul rutelor maritime
 superioritate tehnică și militară
Cauzele condiționării politicii coloniale mondiale:
 economice
 coloniile:
 piețe de desfacere pentru metropole
 importante surse de materii prime

 politice:
 rivalitatea dintre Marile Puteri europene
 Marea Britanie
 Prusia
 Franța
 Austria
 Rusia
 Imperiul otoman
 dorința acestora de a deține supremația independent în:
 Europa
 pe celelalte continente→necesitatea ocupării de noi:
spații
puncte strategice
Între anii 1810-1830, Spania pierde cea mai mare parte a imperiului ei în urma proclamării independenței
coloniilor din America Latină (de Sud), pe când în China și India, prezența europeană era vehment
contestată.
În secolele XIX-începutul XX, Europa era superioară față de celelalte continente (Asia, Africa) pe plan
economic, comercial, prin coloniile deținute, alături de ea intrând SUA și Japonia, în calitate de noi puteri
mondiale economice și militare.

15
 Această superioritate (economică, politică, culturală) europeană era măcinată de contradicții:
 rivalitățile pentru supremație europeană și mondială dintre state
 revendicările naționalităților supuse (dominate)-în imperiile (otoman, rus, habsburgic, german)
 contradicțiile sociale și politice din interiorul statelor
Lupta dintre marile puteri pentru spațiu, resurse, prestigiu, v-a produce declanșarea celor două războaie
mondiale (1914-1918 și 1939-1945).
La începutul secolului XX:
 SUA va devansa statele occidentale, devenind lider mondial pe plan economic și militar
 doar Etiopia și Liberia (în Africa) erau libere
Cele mai mari imperii coloniale:
 Anglia, situație datorată:
 accelerării expansiunii în minele de diamant din Africa de Sud
 ocupării canalului de Suez
 proclamarea reginei Victoria ca împărăteasă a Indiei
 disputarea de teritorii (cu alte imperii coloniale europene) și câștigarea lor
 acordarea statutului de dominion coloniilor cu populație albă:
 Canada
 Australia
 Noua Zeelandă
 Africa de Sud
 Rusia
 Franța
 Germania.
Superioritatea europeană în lume s-a manifestat la începutul secolului XX în forma dominației teritoriale,
ajungându-se la împărțirea planetei în mari zone de interes:
 economic
 geostrategic
 politic
Între 1890-1910, Africa devine aproape europeană
Statele Suprafața Regiunile controlate de marile puteri europene coloniale cu subdiviziunile lor exprimate în suprafețe (km² ), cu statele aparținătoare pe ani, adică forma de organizare administrativă
(imperiile metropole imperi Populația (în Africa de Est Africa de Africa Africa Alte Africa Africa Teritorii Protectorat Africa franceză
europene) i ului număr de Vest australă Insulară- teritorii Occidentală ecuatorială sub insulară
colonizato coloni locuitori) franceză franceză mandat
are al (AOF) (AEF) (tutelă)
Marea 314 000 28 850
Britanie km² 000 - - - - - - - - - -
(1814- km²
1875)
Germania 541 000 2.395. - - - - - - - - -
km² 000
(sau
2913
000)
km²
Franța 536 000 Coasta de Aur Kenya, Basutoland Mauritiu, Camerun Coasta de Ciad, Togo, Teritoriul Comore, suprafață--
km² (Ghana)- suprafață- (Lesotho), suprafață- (britanic), Fildeş, suprafață- suprafață- Afar şi Issa 2.171 km²; populație
suprafață 582.647 suprafața- 2.045 km²; suprafața- suprafață 1.284.00 km²; 56.000 (Djibouti), (1958-183.000
238.537 km² ; km²; 30.355 km², populație: 89.720 322.463 populație km²; suprafața- locuitori; Capitala-
populație populație(19 populația 1925- km². km²; (1925- populație 21.783 km² Moroni.
(1925- 25- (1925- 385.000; Capitala- populație: 1.300.000 ; (1925- 23.000
2.000.000 2.602.000 499.000 1950- Lagos. 1925- 1950-2.460.000 742.000; 81.000
locuitori; 1950- locuitori; locuitori, 465.000 1.725.000; locuitori). 1950- (1960)

16
 4.275.000); 1950- 1950- locuitori. 1950- Capitala-Fort 1.440.000 Djibouti
capitala-Accra. 6.018.000 588.000, Capitala- 2.170.000 Lamy. locuitori).
locuitori). locuitori) Port Louis. locuitori: Capitala-
CapitalaMo Capitala- capitala Lomé.
mbassa, Maseru. Abidjan
apoi
Nairobi.
Gambia- Somalila, Bechuanala Togo Dahomey Gabon, Camerun Madagascar (ocupat
11.295 km²; suprafață- nd Seychelles, britanic, (Benin), suprafață- , din 1894), 587.041.
populație 76.000 km², (Botswana), suprafață suprafață- suprafața- 267.667 km²; suprafață- 3.759.00 4.260.000
(1925- 210.500 populație suprafață- 277 26.800 89.720 112.622 populație 475.442 Tananarive
locuitori; 1950- (1925- 600.372 km². km², km², (1925-389.000; km²;
263.000 344.000 km². Populație capitala- populația: 1950-430.000 populația
locuitori) . locuitori) Poplulație (1925- Lagos. 1925- locuitori). (1925-
Capitala- Capitala- (1925- 32.150 1.095.000; Capitala- 2.770.000
Bathurst. Hargeissa. 153.000 locuitori). 1950- Libreville. ; 1950-
locuitori; Capitala- 1.570.000 3.558.000
1950- Victoria. locuitori. locuitori).
420.000 Capitala- Capitala-
locuitori). Porto-Novo. Yaoundé.
Capitala-
Mafeking
Nigeria- Tanganyika Nyassaland Zanzibar. Guineea, Moyen
suprafață- , suprafață- (Malawi). Suprafață- suprafața- Congo
923.769 km²; 942.626 Suprafață- 2.461 km². 245.857 (Congo)
populație: km², 118.484. Populație km²; 342.000 km²;
(1925- populație(19 Locuitori (1925- populațiaa: populație
18.070.000 25- ( 1925 129.150 1925- (1925-695.000;
locuitori; 1950- 4.320.000 1.208.000; locuitori). 2.096.000; 1950-650.000
34.330.000 locuitori; 1950- 1950- locuitori).
locuitori). 1950- 2.500.000 2.570.000 Capitala-
Capitala-Lagos. 8.310.000 locuitori). locuitori. Brazzaville
locuitori). Capitala- Capitala
Capitala- Blantyre. Conakry.
Dar es
Salaam.
Sierra Leone- Uganda, Rhodesia de OubanguiCha
suprafață- suprafață- Nord Mauritania, ri
71.740 km²; 236.036 (Zambia), suprafață- (Republica
populație, km², suprafața- 1.030.700 Centrafrică),
1925- populație 752.614 km²; suprafață-
1.540.000; (1925- km²; populație 622.984 km²;
1950- 3.160.000 populația: (1925- populația
2.004.000 locuitori; 1925- 289.200; (1925-
locuitori. 1950- 996.000; - 1950- 1.066.000;
Capitala- 5.199.000 1950- 800.000 1950-
Freetown. locuitori) 2.440.000 locuitori). 1.072.200
Capitala- locuitori. Capitala locuitori).
Entebbe. Capitala- Dakar Capitala-
Livingstone (Senegal). Bangui.
(apoi
Lusaka).

Niger,
suprafața-
1.267.000
km²;
populația
(1925-
1.218.000;
1950-
2.550.000
locuitori).
Capitala-
Niamey
(din anul
1926).
Rhodesia de Senegal,
Sud suprafață-
(Zimbabwe) 196.192
. Suprafața- km²;
390.245 populația
km². - (1925-
Populația 1.358.000;
(1925- 1950-
1.244.000;19 2.840.000
50- locuitori).
3.170.00). Capitala-
Capitala- Dakar.
Salisbury.

Sudan
(Mali),
suprafață-
1.240.000
km²;
populație
( 1925-
2.635.000;
1950-
3.445.000

17
 locuitori).
Capitala
Bamako
Swaziland, Volta
suprafață- Superioară
17.363 km², - (Burkina
populație Faso),
(1925- suprafață-
113.000 274.200
1950- km²;
195.000 populație
locuitori). (1925-
Mbabane 2.240.000;
1950-
3.128.000).
Capitala
Ouagadougo
u.
Italia 2.119. 6.172.000
000 km²
km²
Spania-cel 320.49
mai mic 0 km²
imperiu
Portugalia 2.370. 6.172.000
-primul 626 km²
imperiu km²
creat,
dispărut
ultimul
Belgia
Olanda
Rusia 5 389 000 17 388
km² 000
km²

Statul Populația Mediterana Africa Africa de Est și Sud Asia, Pacific

colonizator de Vest și
(metropola)- Centrală
imperiile
coloniale
europene
Anglia Malta 1800 Sierra Mauritius 1810 Ceylon 1802
400 000 000 Cipru 1878 Leone Natal 1843 Singapore
locuitori. Sudan 1898 1808 Somalia 1884 1819
Gambia Kenya 1887 Aden 1839
1843 Rhodezia 1869 Noua
Nigeria Zzanzibar 1898 Zeelandă
1881- 1840
1886 Hong Kong
Coasta de 1842
Aur 1873- Fiji 1874
1898 Borneo de
Nord 1881
Malaezia
1895
Birmania
1896
Franța Algeria 1830-1848 Coasta de Somalia 1862 Tahiti 1845
45 000 000 Tunisia 1881-1883 Fildeș Comore 1886 Noua
locuitori. 1842- Madagascar 1896 Calcedonie
1893 1863
Gabon Cochinchina
1849- 1859-1867
1890 Cambodgia
Sahara 1866
1881-
1901

18
 Dahomey
1892
Guineea
1896
Germania 12,3 milioane Togo1884 Africa Orientală Carolina
locuitori. Camerun Germană (Deutsch- 1884
1884 Ostafrika)-Burundi, Samoa 1899
Rwanda,Tanganyika
(aziTanzania)-
suprafață 994.996
km², aproape de trei
ori mai mare decât
suprafață Germaniei
actuale.
Africa Germană de
Sud-Vest (en)
(Deutsch-
Südwestafrika)-azi
Namibia și o parte
din Botswana, cu o
suprafață de 835.100
km².
Africa Occidentală
Germană(en)
(Deutsch-
Westafrika)-azi
Camerun, Ghana,
Togo-suprafață totală
de 879,510 km² .
Italia Eritreea 1889
Somalia 1853
Rusia Sahalin 1853
Vladivostock
1860
Turkestan
1865-1885

19
 Înțelegeri și conflicte regionale. Modernizare în Asia și control în Africa
Anul Evenimentul propriu-zis
evenimentulu
i
1819 Englezii fondează orașul Singapore în Strâmtoarea Malacca.
1839 Sultanul otoman Abdul Medjid inițiază programul de modernizare numit Tanzimat.
1842 Se încheie primul război dintre China și Marea Britanie.
Englezii primesc insula Hong Kong.
1850-1864 Răscoala populară în Taiping, China.
Europenii ajută dinsatia chineză să-și mențină puterea, primind în schimb avantaje comerciale.
1865-1870 Creștinii sunt persecutați în Coreea.
Reformă a instituțiilor tradiționale.
1868 Rama al V-lea, devine regele Thailandei. După o călătorie în Occident, începe modernizarea Thailandei.
1876 Regina Victoria a Marii Britanii e proclamată împărăteasă a Indiei.
1882 Instaurarea protectoratului britanic în Egipt.
1884 Sunt ocupate Congo (de către francezi) și Tanganika (de către britanici).
1885 Elitele intelectuale politice din India înființează Congresul Național Indian, solicitând promovarea
localnicilor în administrație.
1885-1886 Conferința internațională de la Berlin. Participă14 puteri coloniale. Sunt abordate problemele coloniale
africane.
1888 Convenția internațională pentru neutralitatea Canalului de Suez.
1890 Acord anglo-german pentru împărțirea zonelor de influență în Africa de Est și de Sud-Vest.
Kenya devine colonie engleză.
1895 Războiul chinezo-japonez pentru controlul Peninsulei Coreea.
1896-1898 Războiul anglo-sudanez.
1898 Războiul dintre SUA și Spania.
Incidentul de la Fashoda.
1899-1901 Intervenția marilor puteri în China.
1899-1902 Războiul englezo-bur, câștigat de primii.
1900 Răscoala boxerilor, din China, contra coloniștilor europeni; e înfrântă, China împărțită în sfere de influență.
1902 Răscoală antiportugheză în Angola.
1904-1905 Războiul ruso-japonez.
1906 Conferința internațională de la Algesiras. Scop-reglementarea neânțelegerilor franco-germane în Maroc.
1906-1911 Crizele marocane.
1911-1912 Războiul italo-turc.
Italia ocupă Libia, Cirenaica.
1911 Chinezii răstoarnă dinastia din Manciuria. Sun Yat Sen devine primul președinte al Republicii.

Lupta dintre marile puteri pentru spațiu, resurse, prestigiu, supremație mondială, va produce declanșarea
celor două războaie mondiale:
 1914-1918
 1939-1945
Marile imperii coloniale în secolul XX
La începutul secolului XX, Europa pierde întâietatea (hegemonia) pe glob.

20
Dominația metropolelor în colonii continuă în baza dreptului forței.
Cauze:
 existența războaielor mondiale
 creșterea importanței supremației pe mapamond a:
 SUA
 Japoniei
 Chinei
 declinului economic european
 amenințarea:
 comunismului
 Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
 decolonizarea→în urma transferului de valori europene pe alte continente
Caracteristicile imperialismului european (1880-1890):
 dominația oligarhiei financiare transnaționale (monopoluri și corporații), ca antiteză a structurii
capitaliste private clasice;
 existența unui sistem economic mondial unificat (sistemul economic mondial), în care țările
industrializate exploatează colonii și alte țări dependente;
 exportul capitalurilor→importanță majoră
 războaie imperialiste pentru piețe și materii prime, pentru redistribuirea pieței prin mijloace
„pașnice”, cât și prin intermediul războaielor→trăsătură (caracteristică; specific) a
imperialismului;
 identificarea de noi piețe de desfacere a mărfurilor;
 mondializarea relațiilor internaționale
Prin acordul Skyes-Picot (dintre Franța și Anglia) și aplicarea (instituirea) sistemului mandatelor a
determinat:
 instaurarea dominației Marii Britanii asupra Transiordaniei (1919-1946), Irakului (1919-1932)
 preluarea controlului Franței (1919-1946), asupra asupra:
 Sirie
 Libanului
Colonii și zone de influență europeană în perioada interbelică (1919-1939)
După 1918:
 Europa își pierde:
 puterea colonială
 locul dominant în lume, S.U.A deținând supremația mondială;
 coloniile obțin independenta prin:
 diplomație (negocieri-cale pașnică)
 război (Maroc; Algeria);
 prin proclamarea independenței și recunoașterea acesteia de către statele
europene (Irak; Egipt);
 prin participarea la al doilea război mondial.

21
  sub sistemul mandatelor instituit sub autoritatea Ligii Națiunilor (10/01/1920-18/04/1946),
coloniile intră sub o nouă formă de dependență, apariția Rusiei sovieitice (URSS-Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste), fiind un factor pozitiv în drumul spre decolonizare
 în anul 1919, Italia propune Marii Britanii un acord privind zonele de infleunță în Etiopia
 datorită mișcărilor de revoltă, Franța și Anglia acceptă între 1919-1926, să acorde o serie de
concesii (facilități; înlesniri) politice:
 Marocului
 Tunisiei
 Algeriei
 În Arabia, lupta pentru influență a Marii Britanii s-a manifestat prin imixtiunea în:
 lupte pentru putere
 livrări de arme
 consiliere și direcționări de sume mari de bani către diverse tabere
 în anul 1922, Marea Britanie renunță la protectoratul său asupra Egiptului (aici deținând principla
influență), controlând:
 comunicațiile;
 apărarea
 statutul străinilor
 în 1926, prin Declarația Blafour, Marea Britanie recunoștea egalitatea metropolei cu
dominioanele sale;
 India cuprinsă de ample acțiuni protestatare contra dominației britanice, conduse de Mahtamta
Gandi, culminând cu masacrul de la Armistar, ea dobândind o autonomie limitată;
 în 1931, prin Statutul de la Westminster, s-au oficializat relațiile de egalitate dintre Marea
Britanie și dominioanele sale;
 între 1935-1936, Italia ocupă Etiopia.

Decolonizarea (1945-1960). Lumea a treia.

Cauzele decolonizării:
 decăderea economică și financiară a Europei după 1945 (Franța, Marea Britanie)
 susținerea de către colonii a efortului de război a metropolelor Franța, Marea Britanie
 formarea (constituirea) unei burghezii naționaliste locale, conducătoare a a mișcării de eliberare
națională colonială
 creșterea nivelului de cultură
 apariția sentimentelor naționale
 stările de nemulțumire și rebeliunie a celor ocupați
 afirmarea principiilor democrației și autodeterminării, au stimulat lupta pentru independență a
popoarelor din colonii
 dorința de independență a statelor colonii
 apariția mișcărilor de eliberare națională (India-condusă de Mahatma Ghandi, Jawahalal Nehru,
Indira Ghandi)
 susținerea de către SUA a independenței coloniilor
 presiunea opiniei publice internaționale
 apariția ONU și lupta pentru înlăturarea colonialismului
Efectele colonialismului în Asia, Africa:

22
  pozitive:
 modernizarea tehnologiilor și mentalităților;
 pătrunderea industriei și a căilor ferate
 formarea unei aristocrații și a unei intelectualități locale
 unele teritorii au primit și drepturi-statutul de dominion
 negative:
 menținerea acestor colonii la stadiul de sursă de materii prime-încetinirea ritmului dezvoltării
economice;
 colonialismul determină numeroase conflicte între imperiile coloniale;
 formarea unor mișcări de rezistență în vederea obținerii independenței în aceste colonii.
Până în 1945, Europa dominase politic, economic şi cultural o mare parte a lumii (eurocentrismul=Europa
centrul lumii);
după al doilea război mondial situaţia s-a schimbat radical:
 Europa, sleită de război şi disensiuni, şi-a pierde poziţia dominantă în lume;
 s-a dezvoltat o puternică mişcare anti-colonialistă, susţinută de cele două noi superputeri
mondiale (S.U.A. şi U.R.S.S.) şi de către O.N.U.;
 multe dintre popoarele supuse din colonii au început să lupte pentru libertate, apar tot mai multe
state independente pe hartă; Aceasta a dus la destrămarea marilor imperii coloniale (procesul de
decolonizare).
În timpul celui de al doilea război mondial (1939-1945), raporturile dintre colonii și puterile imperialiste
s-au modificat. Multe colonii au:
 participat la război direct cu trupe (India, Nigeria) cu fonduri și materii prime;
 fost teatru de război sau baze militare;
 suferit ocupația străină.
Ele se așteptau să fie recompensate cu acordarea independenței. Nerealizarea acestei aspirații legitime a
dus la apariția mișcărilor de eliberare, în fruntea cărora s-au aflat intelectualii.
În condițiile Războiului rece, cele două superputeri, fiecare din alte rațiuni, au susținut aceste mișcări.
SUA pentru că-și aminteau de propriul lor război de independența și urmăreau să-și consolideze
dominația mondială; URSS pentru că dorea să-și lărgească sfera de influență, sperând să impună regimuri
comuniste în tinerele state și să determine slăbirea blocului occidental din care făceau parte puterile
imperialiste.
”lumea a II- a” - ţările foste comuniste şi cele în curs de dezvoltare şi “lumea a III- a” - fostele colonii în
mare parte, ţări foarte sărace şi instabile politic din Africa, Asia sau America latină.
În anii 50 și 60 ai secolului XX, Africa a fost principala scenă a luptei pentru înlăturarea colonialismului.
Cele mai importante momente în obținerea independenței coloniilor au fost conferința de la Bandung din
anul 1955, unde participă 29 de state africane care-și proclamă dreptul de a-și decide singure
soarta→aplicarea principiului autodeterminării.
Organizată de statele eliberate de sub ocupația colonială:
 adoptă politica de nealiniere (păstrarea neutralității în raport cu statele din blocurile de state
comunist și capitalist)

23
  proclamă nașterea Lumii a treia, a statelor sărace, ca un bloc politic de state distinct
 condamnă colonialismul
 promovează colaborarea economică dintre statele Lumii a treia
În anul 1960, O.N.U adoptă "Rezoluția" prin care se recunoaște dreptul popoarelor de a-și decide soarta
astfel că anul 1960 devine anul Afrincii, 18 state proclamându-și independența.
În anul 1963 se constituie O.U.A (Organizatia Unității Africane).
Coloniile și-au obținut independenta prin:
 tratative (India, Birmania);
 în urma unor războaie de eliberare (Indochina (1945-1954), Algeria (1954-1962), Angola,
Mozambic (1964-1975);
 pașnic.
Cronologia independenței fostelor colonii

Țara (statul) Anul Independența față de Continent

independențe
i
Până în anul 1800
Statele Unite (SUA) 1776 Regatul Unit al Marii Britanii America de Nord
1800-1899
Haiti 1804 Franța America Centrală
Mexic 1810 Spania America de Sud
Columbia 1810 Spania America de Sud
Paraguay 1811 Spania America de Sud
Venezuela 1811 Spania America de Sud
Argentina 1811 Spania America de Sud
Chile 1811 Spania America de Sud
Ecuador 1821 Spania America de Sud
Peru 1821 Spania America de Sud
Costa Rica 1821 Spania America de Sud
Guatemala 1821 Spania America de Sud
Hnduras 1821 Spania America de Sud
Nicaragua 1821 Spania America de Sud
Brazilia 1822 Portugalia America de Sud
Bolivia 1825 Spania America de sud
Uruguay 1825 Brazilia America de Sud
El Slavador 1838 Confederația Central Americană America de Sud
Liberia 1847 Statele Unite America de Nord
Cuba 1898 Spania America Centrală
(nominal)
1900-1990
Cuba 1902 Statele Unite America Centrală
(de fapt)
Panama 1903 Columbia America Centrală
Egipt 1922, 1936- Regatul Unit al Marii Britanii Africa
independent
Filipine 1946 SUA Asia

24
 India 15/08/1947 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Indonezia 1949 Olanda Asia
Libia 1951 Italia Africa
Sudan 1956 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Maroc 1956 Franța Africa
Tunisia 1956 Franța Africa
Ghana 1957 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Guineea 1958 Franța Africa
Madagascar 1960 Franța Africa
Republica Democrată 1960 Franța Africa
Congo
Republica Congo 1960 Franța Africa
Gabon 1960 Franța Africa
Camerun 1960 Franța, Marea Britanie Africa
Nigeria 1960 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Togo 1960 Franța Africa
Benin 1960 Franța Africa
Burkina Faso 1960 Franța Africa
Coasta de Fildeș 1960 Franța Africa
Senegal 1960 Franța Africa
Somalia 1960 Italia, Regatul Unit al Marii Africa
Britanii
Kuweit 1961 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Sierra Leone 1961 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Africa de Sud 1961 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Tanganika 1961 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Algeria 1962 Franța Africa
Samoa 1962 Noua Zeelandă Oceania
Uganda 1962 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Rwanda 1962 Belgia Africa
Burundi 1962 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Trinidad și Tobago 1962 Regatul Unit al Marii Britanii America de Sud
Kenya 1963 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Malaezia 1963 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Zanzibar 1963 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Zambia 1964 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Malawi 1964 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Gambia 1965 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Maldiwe 1965 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Singapore 1965 Malaezia Asia
Botswana 1966 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Lesotho 1966 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Guyana 1966 Regatul Unit al Marii Britanii America de Sud
Swaziland (Eswatini) 1968 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Guineea Ecuatorială 1968 Spania Africa
Mauritius 1968 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Nauru 1968 Australia Oceania
Fiji 1970 Regatul Unit al Marii Britanii Oceania
Bahrain 1971 Regatul Unit al Marii Britanii Asia

25
 Qatar 1971 Qatar Asia
Emiratele Arabe Unite 1971 Regatul Unit al Marii Britanii Asia
Bahamas 1973 Regatul Unit al Marii Britanii America Centrală
Guineea-Bissau 1974 Portugalia Africa
Angola 1975 Portugalia Africa
Mozambic 1975 Portugalia Africa
Capul Verde 1975 Portugalia Africa
Comore 1975 Franța Africa
Noua Guinee 1976 Australia Asia
Sao Tome și Principe 1975 Portugalia Africa
Suriname 1975 Olanda America de Sud
Seychelles 1975 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Djibouti 1977 Franța Africa
Sahara de Vest 1976 Spania Africa
Djibouti 1977 Franța Africa
Zimbabwe 1980 Regatul Unit al Marii Britanii Africa
Belize 1981 Regatul Unit al Marii Britanii America Centrală
Canada 1982 Regatul Unit al Marii Britanii America de Nord
Australia 1986 Regatul Unit al Marii Britanii Oceania
Insulele Marshall 1986 SUA Oceania
Noua Zeelandă 1986 Regatul Unit al Marii Britanii Oceania
Namibia 1990 Africa de Sud Africa
Micronezia 1991 SUA America de Nord
Palau 1994 SUA America de Nord

Consecinţele (urmările) decolonizării:

 dispariţia marilor imperii coloniale:
 englez
 francez
 portughez;
 apariţia pe hartă a multor state noi, independente;
 divizarea statelor lumii după nivelul de dezvoltare social-economic:

Grupe de state Subgrupe de state

State cu nivel înalt de dezvoltate  Cele mai înalt dezvoltate „Grupul celor 7”
economică
 Mici state dezvoltate din Europa
 Înalt dezvoltate din afara Europei

Cu nivel mediu de dezvoltare economică
State în curs de dezvoltare din Asia și
Africa
 Recent industrializate
*Statele post-socialiste din Europa
 Noi industrializate
 Exportatoare de petrol
 Cu nivel mai avansat de dezvoltare
 Cele mai slab dezvoltate din lume

26
Problemele Lumii a treia:
 conflicte:
 interetnice-dificultăți în trasarea frontierelor
 sociale:
 sărăcia
 conflicte (războaie) civile
 religioase-dificultăți în impunerea autorității spirituale
 politice-impunerea regimurilor autoritare de tip totalitar
 dependența economică față de metropole, caracterizate de:
 înapoiere
 subdezvoltare economică
 dezvoltarea inegală a ramurilor economice
 industrie fragilă
 agricultură ineficientă
legăturile dintre fostele colonii (din Asia, Pacific) cu fostele dominioane (Franța, Marea Britanie),
continuă azi, pe plan politic, economic, cultural.
Franța și-a păstrat insule alcătuind teritorii sau Departamente de peste mări:
 Martinica→insulele Antile
 Reunion→Oceanul Indian
 Polinezia frnceză→Oceanul Pacific
Anglia a menținut legăturile cu fostele sale dominioane și coloniile eliberate în cadrul Commonwealt

27
 Fișa 1
A. Folosind schița lecției, tabelele, manualul, internetul, explicațiile profesorului, răspundeți întrebărilor:
1. Numiți cauzele colonialismului european în spațiile extraeuropene.
2. Cum s-a realizat expansiunea colonială?
3. Explicați colonia ca rezultat al prelungirii activității economice a metropolei.
4. Cum a reușit Anglia să aibă cel mai întins imperiu colonial, deși a intrat mai târziu în competiția
colonială
5. Realizați un tabel sinoptic în care să precizați asemănări și deosebiri între expansiunea rusă spre
Est și cea americană spre Vest.
6. Analizați implicațiile factorilor de ordin economic asupra echilibrelor mondiale reflectate de
expansiunea colonială.
7. Localizați pe harta Africii zonele cu revolte anticoloniale.
8. Explicați prezența indigenilor în armatele coloniale.
9. Ce rol au avut companiile comerciale în colonii.
10. Cum a evoluat statutul populaților coloniale între secolele XVII-XVIII.
11. Aduceți argumente pro și contra colonialismului.
12. Precizați factorii care au afectat situația Europei la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului
XX.
13. Precizați situația Asiei, Africi, Americii Latine în secolul XIX.
14. Identificați statul european cu cele mai multe posesiuni coloniale în Africa în secolul XIX.
15. Ce stat european are cele mai multe imperii coloniale în secolul XIX?
16. Precizați situația Chinei în secolul XIX.
17. Punctează pe hartă punctele în care e combătută dominația colonială în secolul XIX.
18. Occidentul a cucerit lumea prin superioritatea ideilor sale, sau prin superioritatea armelor sale?
19. Precizați continentul cel mai disputat de puterile occidentale.
20. Redactați două eseuri cu titlurile:
 sunt european și am o misiune civilizatoare în lume
 sunt african și posesorul unei culturi străvechi și originale

B. „China se considera o mare putere și civilizație. Ea a crezut în superioritatea sa asupra restului

universului, în primordialitatea civilizației sale, în afara căreia nu a existat, după părerea sa, decât
barbarie. La început de secol XX, chinezii credeau că barbarii Occidentului trebuiau eliminați, dar,

28
 pentru a ajunge aici, trebuia făcută mai întâi ucenicia în știința și tehnicile Occidentului. Această
ucenicie foarte lentă a aprținut câtorva tineri intelectuali atașați burgheziei de afaceri, având legături
cu occidentalii și circulând în străinătate; și mai mult încă, studenților numeroși și săraci care
frecventau școlile și universitățile moderne create de guvernul chinez. Atunci s-au format o serie de
societăți secrete, unele deschis republicane, altele încă monarhiste, toate dorind redresarea Chinei și
reforma radicale”(Fernand Braudel, Istoria civilizațiilor).
1. Cum au văzut (perceput; înțeles) asiaticii (chinezii) civilizația de tip european?
2. Care să fie motivul pentru care civilizațiile trebuie respectate existente între națiuni și civilizații?
C. „Pretinsa răscoală, pentru a reda limbajul adoptat de presa engleză, este în realitate o revoluție nu
națională, dar ațâțată totuși, în întreaga Indie de regii detronați, sau de principii musulmani
deposedați. Dar să o atribui numai acestor neplăceri, sau numai nemulțumirilor șipailor ar fi o
greșeală. În aceste condiții, insurecția din 1857 ar fi fost înnăbușită, ca și aceea care o precedase;
cauzele adevărate sunt mult mai numeroase și au un caracter mai înalt. Să le enumerăm pe cele
principale: politica de anexare urmărită cu înverșunare de reprezentanții onorabilei Companii a Indiei;
tratamentul nedrept cu privire la femeile și moștenitorii regilor și principilor deposedați; tendința
guvernului de a-și însuși averile rajahilor și nababilor milionari”(A. Martin, Puterea militară a
englezilor în India).
1. Identificați cauzele mișcării șipailor.
D. „interesele materiale au jucat în mod incontestabil, un rol eminent. Revoluțiile industriale din secolul
XIX au stimulat nevoile Europei de metale rare și materii prime: cupru și alte minereuri neferoase,
bumbac....În aceeași situație se găseau și capitalurile care produceau beneficii mai ridicate peste mări
decât pe vechiul continent.....În toate țările de colonizatori, oamenii politici și grupurile de presiune
imperialiste au găsit un sprijin în puternicul curent d eopinie care a precedat marele val de
naționalism de la sfârșitul secolului XIX. Pentru cei mai mulți europeni, în fapt, cucerirea colonială
era un mijloc de a afirma forța și geniul poporului”(Serge Bernstein, Pierre Milza, Istoria Europei
contemporane. Secolul al XIX-lea).
„Expansiunea europeană în toaăt lumea e unul dintre elementele majore ale istoriei umane....Aspectul
cel mai greu sesizabil pentru moment, dar probabil cel mai important pe termen lung a fost dominația
culturală care a însoțit dominația politică sau economică”(Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria
Europei).
„În expansiunea colonială, mobilul politic propriu-zis pare mai puternic decât motivațiile economice.
Ambiția măreției și gloriei ce anima guvernele a cântărit mai mult decât influența, mai mult sau mai
puțin camuflată a societăților anonime”(Raymond Aron, Imperialism and Colonialism, 1959).
„Astfel, forțele industriale și financiare ale imperialismului, prin intermediul partidelor, al presei, al
Bisericii, al școlii, șlefuiesc opinia publică și politica prin false idealizări ale instinctelor primitive de
expansiune, de dominare și apropiere, instincte care au supraviețuit de-a lungul timpului până în
epoca industrială, în esență pacifistă. Exacerbarea acestor instincte e indispensabilă procesului de
agresare și expansionistă imperialiste, ca și exploatării raselor inferioare” (Marc Nouschi, Mic atlas istoric
al secolului XX, Ed. Polirom, 2002).
Analizând documentele, răspundeți cerințelor (întrebărilor)
1. Identificați cauzele relansării în secolul XIX a:
1.1 colonialismului european
1.2 imperialismului european
2. Identificați factorii stimulatori ai colonialismului)
3. Cine e vechiul continent?

29
 4. Evidențiați principalele contradicții apărute după 1850 între puterile coloniale tradiționale și
noile puteri coloniale.
5. Ce tipuri de relații se pot stabili între expansiunea colonială europeană la sfârșit de secol XIX,
început de secol XX, în declanșarea primului război mondial?
E. „Între cele două guverne a fost o scurtă bătălie a dorințelor, cu britanicii insistând asupra retragerii
imediate și necondiționate a francezilor din Fashoda. Francezii au trebuit să accepte aceste condiții,
care echivalau cu o umilință publică.... Fashoda a fost reamintită multă vreme în Franța ca un
exemplu al brutalității și nedreptății britanice” (Incidentul de la Fashoda).
1. Identificați cauzele acestui incident.
2. Precizați o urmare a acestui conflict.
F.

G. Studiind cu atenție documentele de mai jos, răspundeți întrebărilor:

“1.egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente suveranităţii;

2.nerecurgerea la ameninţarea cu forţa sau la folosirea violenţei;

3.inviolabilitatea frontierelor;

6.neintervenţia în afacerile interne;

7.respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

8.egalitatea drepturilor popoarelor şi dreptul acestora de a dispune de ele însele”.

(Actul final al CONFERINŢEI PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA - C.S.C.E., Helsinki, 1975).

1. Pe baza acestor principii stabiliţi care a fost rolul C.S.C.E în lume!

2. Care dintre principiile C.S.C.E. au folosit procesului de decolonizare? Argumentaţi!

30