DECOLONIZAREA

AFRICII
 Cuprins
● Ce inseamna termenul de Decolonizare?
● Cum a aparut Decolonizare?
● Puterile coloniale sec. XIX-lea
● Al Doilea Razboi Mondial si destramarea coloniilor
● Decolonizarea
● Africa
● Africa de Sud
● Importanta Romaniei in decolizarea Africii
● Concluzie
● Bibliografie
 Ce inseamna termenul de
DECOLONIZARE?

Acţiunea de a decoloniza şi rezultatul ei, este proces social-economic,

specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial şi
obţinerea independenţei de către fostele colonii, consecinţă a luptei de eliberare
naţională.
 Cum a aparut
DECOLONIZAREA?

Decolonizarea Africii a urmat după cel de-Al Doilea Război

Mondial, când oamenii din colonii au început să ceară
independența, iar puterile coloniale și-au retras administrația din
Africa.
 Puterile coloniale sec. XIX-lea
La sfarsitu sec. XIX-lea lumea era impartita intre puteriile coloniale
: -Anglia
-Franta
-Spania
-Portugalia
-Germania
-Olanda
-Italia
 Al DOILEA RAZBOI MONDIA SI
DESTRAMAREA COLONIILOR

Razboiul a dus la destabilirea

puterilor europene si a permis crearea
unui nou curent national African, ce a
condus apoi la decolonizarea
continentului African.
 In urma conferintei de la Bandunc (1995) s-a inceput procesul de
decolonizare.
In anul 1965 (supranumitul anul AFRICII), 12 state au devenit
independente: - Congo
- Camerun
- Nigeria
- Niger
- Mali
- Madagascar etc.
 Decolonizarea
In 1914, imperiile europene din Asia si Africa erau puternice, iar
administratorii imperiali erau siguri ca fac o treaba buna aducand civilizatia in
randul popoarelor pe care le stapaneau. Imperiul Britanict controlul exercitat
de , ,tara mama"' inlocuit cu autoguvernarea proprie-o implicare mai mare sau
mai mica in diriiarea propriilor afaceri - in comunitati in care colonistii albi se
aflau in majoritate. Dintre acestea, Canada, Africa de Sud, Australia si Noua
Zeelanda devenisera deia cunoscute sub numele de dominioane, ceea ce
insemna ca acestea sunt parteneri independenti in cadrul imperiului.
 AFRICA
○ Stapanirea colonial parea sa dureze mult mai mult in Africa, unde
economia era in general mai putin dezvoltata, iar conflictele dintre
triburi adesea divizau populatia. Multe colonii nu aveau nici o origine
geografica sau etnica coerenta, de vreme ce granitele lor niste simple
linii drepte trasate de negociatori in numele puterilor europene rivale pe
timpul ,,LUPTEI” pentru Africa din anii1880. Nationalismul avea o
influenta puternica doar in randurile grupurilor de relative restranse de
intelectuali negrii si angajati civili’

○ Totusi, aceste doua grupuri au devenit treptat active in anii 1950 iar
atitudinile autoritatilor si a populatiilor africane inceput sa se schimbe.
 In Kenya, britanicii au distrus societatea secreta alui Mau Mau, care a desfasurat o
campanie terorista impotriva colonistilor albi care acupau pamanturile cele mai fertile,
insa acest conflict nu era tipic. In 1957, a determinat Marea Briatanie sa recunoasca
independent Coastei de Azur, devenita cunoscuta sub numele de Ghana. Orice iluzie
a Marii Britanii de a fi o putere mondiala a fost spulberata de criza Canalului de Suez din
1956, cand Marea Britanie si Franta s-au folosit de un razboi israeliano-egiptean pentru a
reocupa Canalul de Suez, fiind apoi fortate sa se retraga uimitor sub presiunea SUA.
Cuvintele ,,imperialism” si ,,colonialism” au ajuns sa desemneze abuzul unui sistem de
dominatie invechit.
De asemenea, devenea clar ca decolonizarea nu afecta interesele economice ale
Marii Britanii in Africa. Prin urmare, discursul din 1960 al primului ministru britanic
Harold Macmillan in care acestea vorbea despre vantul schimbarii care batea prin Africa,
a anuntat intentia Marii Britanii de a se retrage de pe continental African. Acest vant al
schimbarii era present si in Jamaica, precum si in multe alte insule colonial din Caraibe.
 Africa de Sud
Ca si in Algeria, existenta unor minoritati largi in Africa de Sud a complicat decolonizarea
acesteia. In Rhodesia de Sud independenta a fost declarata de albii aflati la conducere, in
pofida guvernului britanic. In ciuda asprelor embargouri comerciale internationale, Rhodesia a
supravietuit pana cand economia sa zdruncinata a generat noi negocieri si transformarea
Rhodesiei ,,albe’’ in multirasiala Zimbabwe. Africa de Sud nu a fost o colonie, dar societatea
dominata de albi era o mostenire coloniala.

De asemenea, ea avea propria sa colonie: aflat in trecut sub dominatie germana, sud-
vestul Africii a fost incredintat fost incredintat Africii de Sud de catre Liga Natiunilor. Acesta a
devenit independent abia in 1990 sub numele de Nambiacand au avut loc schimbari majore in
Africa de Sud. majore in Afric
 După 1945, mişcarea de
decolonizare a devenit trendul principal
în relaţiile internaţionale, dominaţia
imperiilor coloniale fiind virulent
contestată. Dar decolonializarea a
însemnat începutul unor perioade de
violenţă şi chiar război civil între
diferite grupări politice care propuneau
modele concurente de dezvoltare
a noilor state, dar s-au dovedit
incapabile de dialog. În puţine cazuri
situaţia s-a rezolvat nonviolent, aşa
cum a fost în India.
Importanta Romaniei in
decoloniazarea Africii
Relaţii ale României cu spaţiile foste coloniale au fost şi înainte de cel de-al doilea război
mondial şi unele chiar foarte intense. Ele s-au intensificat după cel de-al doilea război
mondial şi mai ales în contextul încercării României de a intra în lume ca ţară independentă,
cu propria ei politică, în căutarea de alianţe, de interese comune. Unul din punctele
acordurilor realizate cu aceste colonii şi apoi ţări africane a fost menţionarea libertăţii
fiecăreia, dreptului fiecăreia de a-şi alege calea dezvoltării potrivit propriei decizii. Problema
sistemului intern, a respectării lui, a fost întotdeauna menţionată în documentele noastre de
politică externă.”
 
În cazul conflictelor civile, soluţia aleasă de diplomaţia română a fost echidistanţa, de
neimplicare deschisă de partea unei grupări sau a alteia. Mircea Nicolaescu. ”La Cairo erau
foarte puţine ambasade la care veneau reprezentanţi de la toate mişcările de eliberare din
Africa. Toate mişcările de eliberare, indiferent de culoarea politică, din ţările africane îşi
aveau reşedinţa la Cairo, în anii 1961-64. Dar numai la România şi la încă 2-3 ţări veneau şi
mişcările de eliberare de dreapta şi cele de stânga. Sovieticii aveau grupul lor de clienţi care
susţineau sus şi tare regimul socialist, direct sovietic
 Chinezii aveau de asemenea clientela lor, ca să nu mai vorbesc de americani, mai puţin de
francezi şi de englezi care erau compromişi. România, în ţările în care confruntările pe bază
ideologică au fărămiţat mişcarea de eliberare cum ar fi Congo, Angola, Mozambic, Kenya,
Zimbabwe şi aşa mai departe, a fost singura care a ţinut legătura şi cu unii şi cu alţii.
Am avut întotdeuna canalul dialog deschis, dar le-am spus că era treaba lor să se înţeleagă.”
Calea unei politici africane independente pe care o alesese România nu era agreată de
sovietici. Dar echidistanţa propusă de România nu a fost una realistă, ca dovadă ecoul ei foarte
redus, aşa cum reiese din cele afirmate de Mircea Nicolaescu. ”La proclamarea independenţei
Angolei, sovieticii organizaseră o reuniune a tuturor ambasadorilor ţărilor socialiste pentru a
merge în comun să prezinte omagiile lor noului preşedinte ales. Numai că reprezentantul
României, ambasadorul Gheorghe Stoian, nu a acceptat să meargă cu ceilalţi şi a mers singur
înaintea tututror şi a prezentat salutul şi sprijinul pentru independenţa Angolei. Pe tot parcursul
frământărilor de acolo, atâta vreme cât noi am fost solicitaţi am ţinut legătura şi cu o mişcare şi
cu alta şi le-am sfătuit în permanenţă în legătură cu nevoia de a se înţelege între ele. Sovieticii au
mizat pe una din mişcări, americanii pe alta, chinezii au fost alături de americani şi asta a fost
cauza unui război. Nu a fost aşa în Tanzania, unde maturitatea forţelor interne a fost în stare să
se distanţeze egal şi de unii şi de alţii.”
 Mircea Nicolaescu s-a referit şi la particularităţile Africii ale căror neglijări au
dus la eşecuri, aşa cum a fost cazul Algeriei. ”În ceea ce priveşte viziunea asupra
procesului de decolonizare, se rupe uneori artificial evoluţia din Africa aşa-zis
Arabă de Africa aşa-zis Neagră. Nu se poate spune că Africa este numai Neagră
sau numai Arabă aproape în niciuna din zonele ei. Iar în ceea ce priveşte aşa-zisa
zonă Sahariană acolo este o zonă de influenţe reciproce. Este greu de făcut o
asemenea separare şi din punct de vedere istoric. Unul din ultimele state africane
care şi-au proclamat independenţa a fost Algeria. Puţine au fost zonele coloniale
din lume care au fost incluse chiar în teritoriul naţional al ţării-metropolă, aşa cum
a fost Algeria, care a fost desfiinţată ca entitate şi ruptă în trei departamente ale
Franţei. Unul dintre exemplele de eşec răsunător al mişcării comuniste a fost
Algeria pentru că ea nu a reuşit să înţeleagă că acolo este vorba de independenţa
naţională a unui popor şi nu de o independenţă a trei departamente din Franţa.”
 
Implicarea României în decolonizarea Africii a însemnat însă şi alegerea unei
direcţii fără perspective în a face diplomaţie. În anii ’80, izolat de lumea politică
occidentală şi ţinut de la distanţă de ţările socialiste, regimul Ceauşescu a mizat
mult pe cartea africană.
 Concluzie
In concluzie impactul colonialismului - din punct de vedere politic, economic,
lingvistic si cultural - a fost si este imens. Fostele imperii europene au disparut, insa cateva
zone restranse pastreaza inca legatura cu o ,,tara mama’’ indepartata. Si acestea sunt inca
adesea disputate.
Revendicarile asupra insulelor Falkland, zona a Americii de Sud din punct de
vedere geografic, dar locuita de oameni cu descendenta britanica, au dus la izbucnirea unui
razboi teribil intre Marea Britanie si Argentina in 1982. Iar soarta unei alte colonii britanice,
Hong Kong -;revendicata de guvernul chinez in 1997 -;a generat de asemenea controverse
intense, demonstrand ca istoria dureroasa a decolonizarii nu s-a terminat definitiv.
 Bibliografie
● https://
www.preferatele.com/docs/istorie/7/decolonizarea19.php
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Decolonizarea_Africii
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Decolonizarea_Africii
● https://ro.thpanorama.com/blog/historia/descolonizacin-de-
frica-antecedentes-causas-y-consecuencias.html
PROIECT REALIZAT
Nume: DAVID MALINA-DELIA
Clasa: a-11-aB