Hortensia Papadat-Bengescu

(1876-1955)
Prozatoare, romancieră şi nuvelistă din epoca interbelică. Romanele sale
sunt printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice româneşti.
Hortensia Bengescu s-a născut în anul 1876 în Ivești, județul Galați. A fost
fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe Bengescu.

▪ A studiat la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București.

▪ S-a maritat cu magistratul Nicolae Papadat la 20 de ani.

▪ A AVUT NUMEROSI COPII: Nen,zoe,marcela,elena.

▪ Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă .

▪ În timpul Primului Ră zboi Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind
apoi relatată în romanul Balaurul.

▪ Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a că rui metodă de creație o regă sim, mai mult sau mai
puțin, și în romanele ei.

▪Aceasta a dus o viata dominata de frustarea ca nu putea studia asa cum isi dorea,dar si de tensiunile cu
sotul ei care nu i-a sustinut aplecarea spre literaturA.

Culegeri de nuvele si schite,scurte romane:

● Ape adânci (1919)

● Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate

● Femeia în fața oglinzii (1921)

● Balaurul (1923)
● Romanță provincială (1925)