H O R T E N S I A PA PA D AT- B E N G E S C U

"Sunt o idealistă deoarece caut

frumosul pretutindeni. Ca să
găsesc acest frumos ar trebui să
scormonesc cu amândouă
mâinile în urât. Sunt
inseparabile."
Una dintre cele mai mari prozatoare din epoca
interbelică, Hortensia Papadat-Bengescu s-a născut
la Iveşti, pe 8 decembrie 1876.
Fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe
Ştefănescu, Hortensia a studiat la Bucureşti, iar la 20 de ani s-a
măritat cu magistratul Nicolae Papadat. Din cauza numeroaselor
transferuri ale soţului, precum şi a celor patru copii pe care i-a
crescut singură, cariera sa literară a început relativ târziu,
debutul fiind consemnat în 1912, cu articole şi poezii în limba
franceză, apărute în presa culturală a vremii.
În timpul Primului Război Mondial a lucrat ca infirmieră
voluntară pentru Crucea Roşie.
Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a fost una din figurile de seama ale
literaturii romane de la inceputul secolului trecut. Prozatoare de nuvele, teatru
și romane, dramaturg și poet, reprezintă una din figurile importante în cadrul
revistei Sburatorul.
Își face debutul cu un articol în limba franceză în ziarul Le politique cu
articolul intitulat Sur le mort de Pierre Liciu în 1912.
În 1913 revista Viata Romaneasca îi publică proza poematică Viziune.
În 1915 colaborează la Viitorul româncelor cu o serie de proze autobiografice.
În anul 1919 apare primul său volum Ape Adânci și de asemenea devine
membru fondator al cenaclului Sburatorul, cu ajutorul lui Eugen Lovinescu și
al revistei. Urmatorul an se dovedește a fi unul propice pentru autoare,
deoarece ii apar volumele de proză: Sfinxul, (Lui Don Juan în Eternitate, Pe
cine a iubit Alisia? și Romanul Adrianei), dar de asemenea se joacă și piesa
Bătrânul.
Un an mai târziu apare vol. Femeia în fața oglinzei, iar în 1923 apare romanul
Balaurul (care e rezultatul experiențelor trăite în Primul Război Mondial ,ca
sora de caritate la Focșani), iar scriitoarea devine membră a Societații
Autorilor Dramaticii Române.
În 1925 apare vol. Romanța provincială, iar un an mai târziu apare primul
roman din Ciclul Hallipa: Fecioare despletite, Concert de muzica de
Bach(1927), și Drum ascuns(1932) Radăcini în 2 volume și volumul
Desenuri tragice.
În anul 1935 publică romanul Logodnicul, iar in 1936 îi este oferit Marele
Premiu al Societății Scriitorilor Români. Dintre piesele sale ar mai fi de
amintit: Povârnișul și Sora mea Ana.
În primele sale nuvele ,,H. Papadat-Bengescu a fost romantică,
cu o lirică declaratorie, exprimându-se pe sine în varii forme ale vieții-- de
la pasiunile iubirii, pana la inadaptarea socială și revolta.”(1)
În volumele sale Hortensia Papadat-Bengescu a vorbit mult
despre misterul feminin, tratat din persectiva psihologică. ,,In ciuda
trăsăturilor individuale, fară de care creația nu ar fi posibilă, literatura scrisă
de femei comportă note comune, dintre care interesul pentru aspectele
concrete ale existenței sale ..”.Operele scriitoarelor sunt mult mai speciale,
poate și datorită atenției feminine, poate și modului mult mai organizat pe
care o femeie dorește sa-l aplice ,nu doar felului în care gandește ci și
modului în care își exprimă gandurile în pagină.
Hortensia Papadat-Bengescu a recunoscut cu diverse ocazii, cel mai mult în
scrisori sau confesiuni, ca ea este o persoană care scrie ,,dintr-o dată”, o
persoană care doar rescrie ideile anterioare, pentru ca doar așa se putea face o
adevarată operă de artă, din inspirație pură.
Într- una din scrisorile adresate lui G. Ibraileanu, ea spunea: ,,Nu ma
recuz de la nici un gen. Și versul, teatrul, dialogul, monologul, acuitatea simțirii
pure sau viziunea violentă a realului mă viziteaza deopotriva.”. Feminitatea
lirică din volumele de început scade treptat devenind în romane o altă
prozatoare, “rece, până la detașare, de o ironie virilă.”(3)
Dupa cum spunea C-tin. Ciopraga la Hortensia Papadat-Bengescu, ca
formulă românescă a scriitoarei se poate vorbi de un roman de analiză,însă care
n-a fost de continuitate, ci de inovație și de aici înțelegerea mai greoaie a
publicului obișnuit cu alte norme. Îi este remarcată inteligența sclipitoare, de la
nivelul sensibilității ce a deschis perspective către mediile umane, în Ciclul
Hallipilor. De asemenea și ,,reala sa capacitate analitică, bazată pe intuiție fină,
a îndrumat-o către literatura . Autoarea însăși a recunoscut că era atrasă de
natura lăuntrică a omului, și că psihologicul uman joacă un rol important în
natura personajelor sale. I s-a recunoscut capacitatea sa de ,,analiză proustiană”.
Portretul literar[. . .] original,personalitate modernă, exprima o vocație
a detectării, care pentru romanul romănesc reprezenta o certă cucerie,
implicit un impuls. De la arpegiile în ton liric, unidimensionale, pâna la
creația obiectivă, pluridimensională, evoluția a urmat un traseu
spectaculos[. . .pentru a studia cu deplinătate pe alții scriitoarea trebuia,
întâi , să se elibereze pe sine:pe rând ea a fost deci Adriana, Alisia și s-a
identificat probabil și cu senzuala Sephora, dar și cu altele.(5)
Hortensia Papadat-Bengescu spunea ca ,,Studiul femeii mi-a părut
întotdeauna mai interesant decât al bărbatului, [...] fiindcă la bărbați faci
înconjurul faptelor și faptele sunt rareori interesante, pe când femeia are o
bogată rezervă de material sufletesc în cautarea caruia poți pleca într-o
aventuroasă cercetare plină de surprize.”
De multe ori ,,eternul feminin”se confruntă cu reacții masculine, și de aici
pornește dedicarea sa pentru construcția personajelor, pentru măiestria cu
care își construiește în special personajele feminine(cu care de multe ori se
identifică, pentru a reda o imagine cât mai reală a femeii).
Hortensia Papadat-Bengescu era noutate prin tot ceea ce aducea literaturii,
chiar și prin expresivitate, prin stilul intelectual adecvat analizei și
subtilității, printr-un limbaj saturat de neologisme(opus celui rural)
prin ,,prețiozitate și rafinament artistic”(însă acestea nu au fost prea agreate
în vremea sa).
Hortensia Papadat-Bengescu era hotarată să descopere ,,resorturile intime
ale relațiilor dintre indivizi” ,astfel literatura sa devenind o interesantă
galerie de portrete, în special ,,portretul în funcție de clipă”(6).De multe
ori criticii au identificat în opera H. Papadat-Bengescu stilul analitic, cel
din punctul de vedere al analizei psihologice, o analiza minuțioasă a tot ce
înseamnă gest sau a tot ce ar putea reda adevărata trăire launtrică.
Hortensia Papadat-Bengescu a susținut de multe ori faptul că ea
scria ,,mintal”și ca abia ,,pe urmă numai transcriu ,așez, îmbrac în
cuvinte,în forme, în valuri, în broboade. H.Papadat-Bengescu a susținut
ideea de a scrie ceea ce reflectă sufletul, ceea ce sufletul decide să
transpună în real, ceea ce e foarte logic pe moment, chiar dacă mai tarziu
va imbraca o haină mai sofisticată, mai elaborată, mai epică. Ceea ce
H.Papadat-Bengescu a facut în opera sa e dupa cum marturisea ea
însăși ,,nu am facut decât să privesc viața, dar am învățat să mă uit și în
prăpăstile ei”intr-una din scrisorile sale din 1914.
În romanul ”Logodnicul” de Hortensia Papadat- Bengescu
descoperim personaje care au în minte imaginea unui viitor statut
social superior, dar care se pierd în drumul spre realizare . Sunt
victimele superiorilor, ale personajelor care se află deja în punctul la
care ele doar aspiră să ajungă.
Proza Hortensiei Papadat-Bengescu cunoaşte două etape,analizate de numeroși critici și
istorici literari. Prima dintre ele cuprinde volumele de nuvele Ape adânci
(1919), Sfinxul (1920), Femeia în faţa oglinzei (1921),
Romanţă provincială (1925), Desenuri tragice (1927),
cărora li se poate adăuga şi romanul Balaurul (1923).
Etapa se caracterizează prin influenţa lui G. Ibrăileanu şi a cercului ieşean al revistei „Viaţa
românească”. Este o proză subiectiv-lirică în care se observă preferinţa pentru
psihologie şi analiză; privirea porneşte din adâncuri
spre exterior, predomină persoana I, introspecţia ,
interesul pentru viaţa interioară, pentru morfologia
sentimentelor. În această perioadă de tatonări, E. Lovinescu observă „impresionismul liric”, iar
Pompiliu Constantinescu o percepe ca „lucida descindere în
meandrele eului feminin”. Pentru scrierile acestei
perioade, autoarea a fost atrasă de supremaţia eului şi a
modului propriu de a vedea lumea. Se adaugă conştiinţa
existenţelor eu-ceilalţi şi interesul „eului”. Scriitoarea
recunoaşte identificarea cu eroinele sale, ce se destăinuie
în Ape adânci, şi îşi asumă trăirile sufletului feminin.
A doua etapă cuprinde personaje ale ciclul
Hallipilor - Fecioarele despletite (1926), Concert din
muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini
(1938) şi Logodnicul (1935). Această etapă romanescă se
caracterizează prin influenţa lui E. Lovinescu și prin
lecturile în cenaclul ,,Sburătorul” din Bucureşti. Proza
devine epică şi obiectivă, apare efortul de convingere şi
creaţie, construirea atentă a personajelor şi a relaţiilor
dintre ele. Privirea merge de la exterior spre interiorul
zbuciumat al „trupului sufletesc”, predominând existența
unui eu impersonal, un personaj prin a cărui privire se
văd toţi ceilalţi, dramele şi secretele lor.
Cele două etape de creaţie par clar demarcate de
anii apariţiei cărţilor, însă stilul scriitoarei evoluează prin
fiecare operă, dar separarea este aproape imposibilă.
Personajele se completează, scrisul se cizelează, se
delimitează subiectivitatea și se observă modernitatea.
A rămas în istroria literarurii române drept singura
femeie care a reuşit să se impună în perioada
interbelică, într-o lume a bărbaţilor în care
reprezentantele sexului frumos au avut foarte puţin
succes. Operele sale au fost traduse în toate limbile
de circulaţie internaţională, de la germană la
engleză şi spaniolă.

După război, a fost interzisă de regimul comunist,

iar celelalte proiecte literare ale sale au rămas
nefinalizate. Rămasă fără mijloace de subzistenţă,
a murit uitată de colegi şi de critici, pe 5 martie
1955, la vârsta de 79 de ani.
 BIBLIOGRAFIE

1. Despre optica feminina, pg

7 din C. Ciopraga.
_Hortensia Papadat-
Bengescu Bucuresti 1973
2. Ciopraga, Constantin.
_Hortensia Papadat-
Bengescu,Bucuresti
Ed.Cartea Romaneasca
https://www.viata-libera.ro/diaspora/36281-
viata-libera-galati-galateni-care-au-uimit-
lumea-hortensia-papadat-bengescu
https://www.google.com/search?
q=hortensia+papat+bengescu&tbm=isch&ved=
2ahUKEwi1gZ7R95P2AhXD0OAKHYYSAG
gQ2-
cCegQIABAA&oq=hortensia+papat+bengescu
&gs_lcp=CgNpbWcQDFCyCFjfEmDpT2gAc
AB4AIABYogBxQaSAQIxMZgBAKABAaoB
C2d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=img&ei=
qCoVYrWNFsOhgweGpYDABg&bih=913&bi
w=1280&rlz=1C1OKWM_enRO994RO994.

Studentă:ION ALEXANDRA DIANA