Hortensia Papadat Bengescu

(despre opera sa in general)

Hortensia Papadat-Bengescu deschide, larg, la noi, drumul literaturii de

analiza.Romanele ei nu exceleaza in creatia de tipuri, ci in sondajul psihologic
adanc.Desigur ca - asa cum arata Ibraileanu - nu exista romancier autentic care sa
poata renunta cu totul la creatie, chiar daca intreprinde cea mai amanuntita explorare
a sufletului omenesc.Din cartile Hortensiei Papadat-Bengescu se detaseaza nu putine
personaje cu existenta autonoma, Elena Draganescu, Coca Aimee, fiica ei, Ada Razu,
printul Maxentiu, profesorul Rim, buna Lina, Lica Trubadurul, doctorul Walter, Nory
feminista, Sia, Anetta Pascu.Dar mai important decat ele sant starile sufletesti,
procesele morale, sentimentele umane, nevrozele, a caror monografie autoarea o
face.Astfel, Concertul  din muzica de Bach analizeaza cateva forme ale amorului,
intimidat de conventii la Elena Draganescu, calculat, cinic, nerusinat la Ada Razu,
animalic si morbid la profesorul Rim.

Powered By

Intr-un cuvant, mediu descris de Hortensia Papadat-Bengescu se poate caracteriza din

punct de vedere sociologic ca apartinand "unei burghezi de formatie recenta, fara
traditii, fara morala, fara gust".

Aceasta e lumea parvenitilor imbogatitilor de dupa razboi, observa foarte bine Mihai
Ralea (Perspective, 1928). Lica Trubadurul a fost plutonier-major in armata. Ada Razu
e fata de fainar. Milionarul Draganescu se trage dintr-o familie de carciumari.Distinsa
Elena, sotia lui, e fiica Lenorei, la randul ei descendenta unui "accizar" din Mizil.
"Sufletul acestor oameni - scrie Mihai Ralea - e inca primitiv si grosier sub reflexe de
aur si purpur.Din civilizatie, ei n-au decat confortul".Sunt "senzuali, brutali, fara
reticente, fara puduare si fara estetica".

Hortensia Papadat-Bengescu prctica, totodata, o literatura feminina.Aceasta, constata

Eugen Lovinescu, e excelenta romantica si subiectiva, zbatandu-se intre "explozie
lirica", "exuberanta senzoriala" si "sensiblerie discreta".Hortensia Papadat-Bengescu
aduce si aici ceva original.Ea uneste lirismul inerent sufletului feminin cu spiritul
analitic, ajungand la o fuziune interesanta de tip stendhalian, in care autoobservatia
lucida nu atinge, ci dimpotriva, amplifica viata emotionala.
Lirismul Hortensiei Papadat-Bengescu - scrie Eugen Lovinescu nu ramana numai in
faza simplei exolari, nu enumai extaz sau imprecatie, nu exprima numai revlota sau
adoratie, nu e o forta elemantara si incopnstienta.El vine dintr-o sensibilitate
viberanta si dintr-o bogatie de impresii ce se succed grabit; orcat ar fi de grabnica
succesiunea, in crupa senzatiei sta infipt singur de sine spiritul analitic, care a conduc,
o amplifica ii inregistreaza minutios traectoria si, dupa mistuirea finala, iiperpetueaza
amintirea.Asocierea celor doua forte contradictorii, oemotiunea si analiza dau, sasdar
literaturii scriitoarei un caracter patetic, de lupta, si foc din fiecare pagina o bucata de
lava, in care sa solidificat dupa multa truda forma unui sentiment.Caracterizarea
criticului e adevarata.Dar cum el singur aobservat, aceasta fuziune s-a produs de-a
lungul unei evolutii a scriitoarei de la notatia lirica la epica obiectiva de la Ape adanci
la Radacini.Hortensia Papdat-Bengescu cunoscuta mai intai la Viatia romaneasca, prin
1914.Pana la aceasta publicase doar niste cronici mondene in ziarul cinservator La
politique, redactate in limba franceza.

Ibraileanu, caruia autoarea ii fusese recomandata de Constata Marina-Moscu, s-

a aratat foarte entuziast. "Cand ai ispravit de citit volumul d-nei Hortensia Papdat-
Bengescu (Ape adanci) - scria el -, din suma impresiilor care-ti raman, doua se
degajeaza: mai intai originalitatea operei si caracterul ei eminamente feminin".Criticul
remarca: "repertoriul infinit de senzatii fine, variate si nuantate, greu de prins fara o
mare putere si deprindere de introspectie si greu de redat fara o singura si nesecata
inventie verbala.D-na Hortensia Papdat-Bengescu nu are senzatii simple de la lucruri,
are serii, are manunchiuri de senzatii"(Note si impresii).Ibraileanu se arata sensibil si
la o anumita indrazneala a unei literaturi feminine, dispusa a proclama "apetitul de
viata pontentata, bucuria de a trai intens si inalt, drepturile imprescriptibile ale naturii
individuale si protestarea impotriva prejudecatilor care se opun acestei conceptii, ca si
impotriva fortelor si fatalitatilor sociale care impiedica realizarea acestei
conceptii".Dupa ce scriitoarea si-a incetat colaborarea la Viata romanesca, imtrand in
cercul "Sburatorul", entuziasmul criticului s-a mai racit.Toate cartile pe care le-a
publicat ulterior Hortensia Papadat-Bengescu au inceput sa fie socotite la Iasi erori
artistice, abateri ale unui talent de la reala lui vocatie.

Adeavarul a ca lucrurile cele mai bune autoarea le-a dat dupa Ape adnci.Ca
reprezentanta a "lumii bune", cum spune si Ibraileanu (era fiica de militaru superiori
si sotul ei ocupa functii inalte in magistratura), Hortensia Papdat-Bengescu s-a tinut
oarecum la distanta de viata scriitoresca, desi familia mai numara un literat, pe
generalul Bengescu-Dabija, autorul piesei in versuri Pygmalion.A pastrat, totusi, un fel
de fidelitate cercului "Sburatorul" de la sedintele caruia n-a lipsit niciodata si caruia cu
o perfecta curtoazie sociala i-a inchinat, rand pe rand cartile.Aici a fost inconjurata de
o admiratie fara margini, exagerata intr-un sens, fiind considerata nu numai
creatoarea romanului arasenesc roman, dar si singura noastra scriitoare de talie
europeana.

Hortensia Papadat-Bengescu, in ciuda opticii mediului ei familial, a manifestat

intotdeauna simpatie pentru miscarile de emancipare feminina si a privit cu ionteres
progresele democratiei.Dupa 23 August 1944 s-a numarat printre scriitorii care, in
revista Contemporanul, au salutat inoirile sociale.

Concert din muzica de Bach continua ciclul in alt plan.Faptele relatate se petrec de
asta data, cand in casa Elenei, fiica Lenorei, casatorita cu Draganescu, fabricant
bogat, descendent de carciumari, cand in casa Linei Rim.Ambele casnicii s-au facut
din ratiune, si nu din sentiment.Elena l-a luat de sot pe Draganescu cu un fel de
fervoare a sacrificiului.Ea socoteste ca s-a jertfit, coborand la un om care nu-I
corespunde, spre a pedepsi miselia surorii sale, Mika-Le, si nehotararea printului
Maxentiu, cel cu care urma a se logodi.Doctorita Lina, urata, bondoaca, dar harnica,
buna, de o senceritate directa, naiva, s-a casatorit cu profesorul Rim, impingandu-l,
prin protectie, la o catedra universitara.Omul acesta e un personaj demoniac.Lubric,
cu apetituri de gorila nesatula, el pare un fel de fantoma albicioasa.Rim isi urmareste
cu planurile.Vrea sa vada trecuta pe numele sau casa, cumparata de Lina, are
proiecte secrete de viitor si o urmareste cu o pofta bolnavicioasa pe Sia, fata de
pripas, crescuta in casa doctoritei.Alintii profesorului Rim sant cei doi gemeni Halippa,
tipuri de detracati, cu inteligente complimentare, cu gesturi automate, deprinsi sa-l
secundeze ca niste ucenici grotesti pe maestrul lor, care i-a luat asistenti.

In scena intra si Lica Trubadurul, fost plutonier-major, crai de mahala, vechi iubit al
Linei.Din dragostea lor a iesit Sia, exemplar uman obtuz, idiotizat, un fel de piatra
miscata de inertie.Ea il iubeste si-l uraste totodata animalic si definitiv pe taica-sau,
Lica.Acesta e omul unei lumi care se stinge.El e floarea Bucurestilor mahalagesti,
craiul care poseda o arta instinctiva in a se face placut de femei.Lica e crud, egoist,
dar de o cruzime frusta, necalculata.Capabil de generozitati cateodata, nu cauta
neaparat societatea aleasa si dispretuieste cicoanele din lumea buna.Pentru Lica face
o pasiune printesa Ada Razu, careia Trubadurul ii prinsese de zabala caii speriati, gata
sa rastoarne trasura, si izbutise sa-i supuna cu un gest de automedon curajos, in
stare sa starneasca admiratia "fainaresei".Ea e alt produs al aceluiasi mediu.Fiica a
unui fabricant bogat, Ada l-a luat de sot pe prapaditul print Maxentiu doar vulgara,
calculata si cu instincte primare, i-a prescris nefericitului proprietar al Plaeselor o
pensie zgarcita si-l lasa acum cu cinism sa se sfarseasca bolnav, in umilinta si
extaz.Dwscoperidu-l pe Lica, il aduce in casa, il face profesorul ei de calarie si mai
tarziu deputat.

Intriga propriu-zisa a romanului e pregatirea si executarea unui concert, in saloanele

Elenei.O conjungare de interese meschine si de proiecte ariviste are loc in jurul
muzicii grave a lui Bach.Concertul e un pretext monden.Ada vrea sa-l introduca pe
Lica in lumea buna spre a-l lua de sot, de aceea combina intalnirea Elenei cu
Marcian.Preocuparile muzicale ale statuarei doamne Draganescu afarsesc printr-un
adulter.Profesorul Rim o vaneaza pe Sia si casa Linei, gemenii Halippa, testamentul
familiei.Dupa aminari, concertul are loc.El continua in biserica unde e adus pentru
slujba mortuara trupul umflat si vinat al Siei, vistima poftelor care se urmaresc in
jurul ei unule pe altele, ca haitele salbatice de lupi.

La moartea Lenorei si a lui Draganescu asistam in al trilea roman, Drumul

ascuns.Fosta stapana s-a casatorit cu doctoru Walter, care i-a vindecat boala de
nervi.De la baroneasa Efraim, sotia bancherului, el a mostenit palatul
Borodin.Casatoria lui cu Lenora e o incercare de a masca un trcut rusinos.Pasivitatea
cu care asista la manevrele Cocai-Aimee, dornica sa devina ea d-na Walter in locul
mamei sale, izvoraste dintr-un sentiment de culpabilitate.Lenora e canceroasa.Acest
fapt va lichida insasi ratiunea vietii ei, pentru ca o va impiedica sa mai fie
femeie.Lenora prefera moartea, ascunzandu-si boala.In acelasi timp , si casatoria
Draganestilor se destrama.Elena pleaca in Elvatia cu Marcian.Draganescu, dupa ce
incearca zadarnic sa-si regastige pozitiile de sot tolerat, moare la intoarcerea in
tara.Descoperindu-si o grava afectiune cardiaca, el se stinge tot in sanatoriul Walter,
care devin un fel de golf al epavelor.

Nici romanul Radacini nu aduce o schimbare prea sensibila a cadrului.Acum asistam la

duelul dintre Nory "feminista", prietena a Elenai Draganescu, si Dia, sora eroinei.Cea
dintai e fata naturala a mosierului Baldovin.Crescuta ca atare, in educatia ei s-au
amestecat, cu inconstienta, atentia si dispretul, obligatia si dezinteresul; Nory e o
veleitatra si totodata un fel de razvratita din ambitie.Lipsita de feminitate, barbatoasa,
energica, face politica, avocatura, se intereseaza de toate.Desi afiseaza un total
dispret pentru purtarile ditinse, o fascineaza aerele de mare domna ale Diei,
descendenta adevarata a Baldovinilor.Intre cele doua femei se nasc o afectiune si o
ostilitate cu "radacini" adanci in trcut.Nory vrea prin sora sa vitrega sa-si regaseasca
spita, sa-si reia locul pe care socoteste ca societatea i l-a uzurpat.Dia insa are sadit in
sange stilul de a se lasa servita, de a socoti orice gest afectuos al ei un dar
princiar.Fara sa vrea, o jigneste permanent pe Nory.Toate planurile acesteia
esueaza.Dia nu poate intelege insistenta surorii sale, o enerveaza imixtiunule ei, desi
Nory o intretine.
Prin carte mai trec si alte personaje, doctorul Caro, fostul student vioi si talentat,
ajuns victima nrvestei sale pentru ca o iubeste prea mult, Tica, fratele Anettei,
Cornelia, mama lui Nory.

Toate intamplarile converg si aici catre un sfarsit, care, daca nu e dezastruos, devine,
totusi, simptomatic.In fapt, eroii tind a se intoarce la matca, la radacini, a traversa
istoria indarat.Nory vrea sa refaca, pentru Dia.Baldovinestii; Elena se reinstaleaza la
Prundeni unde doreste sa creasca din fiul ei, plapandul vlastar al Draganestilor, un
mosier cu mana de fier.Dar Dia pleaca in strainatate si doar Nory se stabileste la
Baldovinesti.Firavul Ghighi se spanzura in urma unei drame sentimentale, si Elena se
expatriaza insotindu-l pe Marcian in Elvetia.Radacinile se usuca, pentru ca arborii nu
mai au seva, oamenii acestia au iesit din istorie si, cu implacabilitatea cu care ea ii
condamna, autoarea ii conduce catre sfarsitul lor.

Cu Logotnicul, Hortensia Papadat-Bengescu Tinteste sa extinda campul observatiei

sale sociale.Aici, nu mai e vorba de mosieri, bancheri si mari negustori, ci de marunti
functionari, de mica burgezie provinciala.Costel, "logodnicul", baiatul unui dascal bine
situat di Braila, vine in capitala, unde viseaza sa faca repede cariera ca
avocat.Patrunde insa intr-o familie de fete stricate; se casatoreste cu una din ele, apoi
viata sa esueaza intr-o mahala.Pindita de moarte si de promiscuitate, existenta lui
Costel nu se poate dezlega de cea a Anei, care moare incet pina la sfarsitul cartii.Abia
in final sosirea dascalului si a energicei lui sotii ingaduie transplatarea eroului inapoi la
Braila, unde va fi recasatorit, cu zestre, lansat in politoca, in sfarsit repus pe picioare
de influentele relatii ale tatalui sau.

Concert din muzica de Bach continua ciclul in alt plan.Faptele relatate se petrec de
asta data, cand in casa Elenei, fiica Lenorei, casatorita cu Draganescu, fabricant
bogat, descendent de carciumari, cand in casa Linei Rim.Ambele casnicii s-au facut
din ratiune, si nu din sentiment.Elena l-a luat de sot pe Draganescu cu un fel de
fervoare a sacrificiului.Ea socoteste ca s-a jertfit, coborand la un om care nu-I
corespunde, spre a pedepsi miselia surorii sale, Mika-Le, si nehotararea printului
Maxentiu, cel cu care urma a se logodi.Doctorita Lina, urata, bondoaca, dar harnica,
buna, de o senceritate directa, naiva, s-a casatorit cu profesorul Rim, impingandu-l,
prin protectie, la o catedra universitara.Omul acesta e un personaj demoniac.Lubric,
cu apetituri de gorila nesatula, el pare un fel de fantoma albicioasa.Rim isi urmareste
cu planurile.Vrea sa vada trecuta pe numele sau casa, cumparata de Lina, are
proiecte secrete de viitor si o urmareste cu o pofta bolnavicioasa pe Sia, fata de
pripas, crescuta in casa doctoritei.Alintii profesorului Rim sant cei doi gemeni Halippa,
tipuri de detracati, cu inteligente complimentare, cu gesturi automate, deprinsi sa-l
secundeze ca niste ucenici grotesti pe maestrul lor, care i-a luat asistenti.

In scena intra si Lica Trubadurul, fost plutonier-major, crai de mahala, vechi iubit al
Linei.Din dragostea lor a iesit Sia, exemplar uman obtuz, idiotizat, un fel de piatra
miscata de inertie.Ea il iubeste si-l uraste totodata animalic si definitiv pe taica-sau,
Lica.Acesta e omul unei lumi care se stinge.El e floarea Bucurestilor mahalagesti,
craiul care poseda o arta instinctiva in a se face placut de femei.Lica e crud, egoist,
dar de o cruzime frusta, necalculata.Capabil de generozitati cateodata, nu cauta
neaparat societatea aleasa si dispretuieste cicoanele din lumea buna.Pentru Lica face
o pasiune printesa Ada Razu, careia Trubadurul ii prinsese de zabala caii speriati, gata
sa rastoarne trasura, si izbutise sa-i supuna cu un gest de automedon curajos, in
stare sa starneasca admiratia "fainaresei".Ea e alt produs al aceluiasi mediu.Fiica a
unui fabricant bogat, Ada l-a luat de sot pe prapaditul print Maxentiu doar vulgara,
calculata si cu instincte primare, i-a prescris nefericitului proprietar al Plaeselor o
pensie zgarcita si-l lasa acum cu cinism sa se sfarseasca bolnav, in umilinta si
extaz.Dwscoperidu-l pe Lica, il aduce in casa, il face profesorul ei de calarie si mai
tarziu deputat.

Intriga propriu-zisa a romanului e pregatirea si executarea unui concert, in saloanele

Elenei.O conjungare de interese meschine si de proiecte ariviste are loc in jurul
muzicii grave a lui Bach.Concertul e un pretext monden.Ada vrea sa-l introduca pe
Lica in lumea buna spre a-l lua de sot, de aceea combina intalnirea Elenei cu
Marcian.Preocuparile muzicale ale statuarei doamne Draganescu afarsesc printr-un
adulter.Profesorul Rim o vaneaza pe Sia si casa Linei, gemenii Halippa, testamentul
familiei.Dupa aminari, concertul are loc.El continua in biserica unde e adus pentru
slujba mortuara trupul umflat si vinat al Siei, vistima poftelor care se urmaresc in
jurul ei unule pe altele, ca haitele salbatice de lupi.

La moartea Lenorei si a lui Draganescu asistam in al trilea roman, Drumul

ascuns.Fosta stapana s-a casatorit cu doctoru Walter, care i-a vindecat boala de
nervi.De la baroneasa Efraim, sotia bancherului, el a mostenit palatul
Borodin.Casatoria lui cu Lenora e o incercare de a masca un trcut rusinos.Pasivitatea
cu care asista la manevrele Cocai-Aimee, dornica sa devina ea d-na Walter in locul
mamei sale, izvoraste dintr-un sentiment de culpabilitate.Lenora e canceroasa.Acest
fapt va lichida insasi ratiunea vietii ei, pentru ca o va impiedica sa mai fie
femeie.Lenora prefera moartea, ascunzandu-si boala.In acelasi timp , si casatoria
Draganestilor se destrama.Elena pleaca in Elvatia cu Marcian.Draganescu, dupa ce
incearca zadarnic sa-si regastige pozitiile de sot tolerat, moare la intoarcerea in
tara.Descoperindu-si o grava afectiune cardiaca, el se stinge tot in sanatoriul Walter,
care devin un fel de golf al epavelor.

Nici romanul Radacini nu aduce o schimbare prea sensibila a cadrului.Acum asistam la

duelul dintre Nory "feminista", prietena a Elenai Draganescu, si Dia, sora eroinei.Cea
dintai e fata naturala a mosierului Baldovin.Crescuta ca atare, in educatia ei s-au
amestecat, cu inconstienta, atentia si dispretul, obligatia si dezinteresul; Nory e o
veleitatra si totodata un fel de razvratita din ambitie.Lipsita de feminitate, barbatoasa,
energica, face politica, avocatura, se intereseaza de toate.Desi afiseaza un total
dispret pentru purtarile ditinse, o fascineaza aerele de mare domna ale Diei,
descendenta adevarata a Baldovinilor.Intre cele doua femei se nasc o afectiune si o
ostilitate cu "radacini" adanci in trcut.Nory vrea prin sora sa vitrega sa-si regaseasca
spita, sa-si reia locul pe care socoteste ca societatea i l-a uzurpat.Dia insa are sadit in
sange stilul de a se lasa servita, de a socoti orice gest afectuos al ei un dar
princiar.Fara sa vrea, o jigneste permanent pe Nory.Toate planurile acesteia
esueaza.Dia nu poate intelege insistenta surorii sale, o enerveaza imixtiunule ei, desi
Nory o intretine.

Opera Hortensiei Papadat-Bengescu a mai fost studiata monografic, incat interesul

unei noi cercetari nu puate veni, fireste, din reprezentarea constatarilor facute, ci
numai dintr-o alta privire asupra materiei sale.