Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Chiar și în Dobrogea, unde știm sigur că este, în zone cu habitate exacte, este foarte dificil
de găsit. Deși este un animal lung și cu diametru mare”, mai spune cercetătorul. „În principiu,
îl găsești când vrea el. Sau dacă te împiedici de el.”
În cei peste 20 de ani de cercetare în teren, Strugariu spune că a văzut cel mult 10
exemplare. În comparație cu vipera de stepă, o altă specie critic periclitată, din care a văzut
însă sute de exemplare.
Și Bogdan Băjenaru, biolog la Parcul Național Munții Măcinului, județul Tulcea, subliniază că
e o specie foarte retrasă și care se camuflează foarte bine, astfel încât poți să treci liniștit pe
lângă el fără să-l vezi.
„Simte vibrațiile pașilor de la distanță și se retrage”, spune Băjenaru. „Dacă te duci pe traseu
echipat cum trebuie și într-un grup de două, trei persoane, n-ai să vezi viperă sau balaur
dobrogean niciodată.”
În cei 18 ani de activitate în Parc, el a observat doar patru exemplare și i-au fost semnalate
de către localnici sau turiști în jur de 30 de exemplare. Astfel, numărul total al indivizilor este
foarte greu de estimat, spun specialiștii.
Este un fel de Sfânt Graal pentru fotografi și pentru cei care au un hobby de a merge în
natură, glumește Strugariu. Una dintre cele mai importante specii pe care le poți vedea în
România și cu care te poți mândri ulterior.