Instrumente pentru studiul unui mediu acvatic

DISCUL SECCHI
A fost inventat de Angelo Secchi-un astronom si fizician italian care a trait intre 1818-1878- si este utilizat
pentru a măsura transparența apei în oceane și în lacuri.
Transparenţa depinde de cantitatea ţi dimensiunile substanţelor minerale şi organice in suspensie, de natura
substratului, de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de
apa, m sau cm, prin care se pot distinge contururile unui obiect.

Materiale necesare pentru a constru un disc SECCHI

– Tablă
– Vopsea albă
– Sfoară
– Liniar
– Greutăţi
– Şurub
– Piuliţă
– Sfoară
– Polizor
– Burghiu

Mod de construire:
– Se desenează pe foaia de tablă un cerc cu diametrul de 30 cm
– Se decupează cercul cu ajutorul unui polizor
– Se găureşte table cu un burghiu în 5 puncte: unul în mijloc şi 4 pe margine a distanţe egale
– Se fixează în orificiul central cu o piulită şi un şurub câteva greutăţi
– Se introduce câte o sfoară în fiecare orificiu de pe margine, după care se leagă între ele la o distanţă de 25
cm de disc
– Se taie trei dintre cele 4 sfori, iar celei de a patra i se fac noduri din 25 cm în 25 cm
– Se vopseşte discul în alb.

Principiu de funcţionare
– Se introduce discul Secchi în apă
– Se lasă încet spre fundul apei, iar în momentrul în care nu se mai poate observa discul, se înregistrează
valoarea transparenţei apei în cm
– Se poate înregistra adâncimea la care a ajuns discul după numărul de noduri submersibile, ea indicand
gradul de transparenta al apei.
 Padurea de fag - Padurea Baciului

Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag, (numite şi făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de
fag se întâlnesc însă şi la altitudini mai mici, pe versanţi umbriţi (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe
versanţii însoriţi.
Fauna și vegetația pădurilor de fag
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: brun-acide, brune de pădure şi soluri podzolice;
-temperatura medie anuală de 6-8 °C;
-lumină slabă
Componente ale biocenozei:
-arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;
-arbuşti: alun, mur, corn;
-plante erbacee: ferigă, muşchi, licheni, mierea-ursului, păius;
-animale nevertebrate: insecte (cărăbuş de pădure, croitorul fagului);
-animale vertebrate: ciocanitoare, gaiţă, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriţă, mistret, pisică salbatică.

Padurea Baciului-un loc misterios

Supranumită "Triunghiul Bermudelor din România", Pădurea Baciu este la o oră de mers pe jos din
Cluj-Napoca. Aici mai mulţi oameni au dispărut fără urmă de-a lungul timpului, iar puţini se aventurează
singuri printre copacii cu forme stranii.
Stiati ca: Padurea Baciului este considerata unul dintre locurile misterioase din Romania? Nimeni nu
stie si nu intelege complet toate fenomenele din Padurea Baciului de langa Cluj. S-au intamplat multe lucruri
bizare de-a lungul anilor, la care s-au gasit mai mult sau mai putin explicatii. Padurea Baciului, numita si
Padurea Hoia-Baciului, atrage si inspaimanta in acelasi timp turisti si curiosi, care vor sa-i descopere
misterele.
Copacii prinşi în îmbrăţişării stranii, urmele ciudate de pe pământ şi arbori, nălucile de diferite forme
şi culori, vântul care şuieră printre pomi şi se concretizează în voci al căror mesaj rămâne însă indescifrabil,
toate acestea fac din Pădurea Baciului, unul dintre cele mai bizare locuri din România.
Fenomenele inexplicabile pe care le-au trait unii oameni aici sau le-au surprins: sfere luminoase, lumini
colorate, umbre ce pareau umane, indoiri si contorsionari de copaci ce se petreceau intr-un interval extrem
de scurt, de ordinul minutelor, urme pe pamant si zapada facute de o persoana invizibila. Acestea pe langa
OZN-uri si campuri energetice bizare.
Cei care au traversat pur şi simplu pădurea sau care organizează expediţii spun că au încercat senzaţii
şi sentimente dintre cele mai bizare: greaţă, frisoane, vărsături, migrene, anxietate, dureri ale organelor
interne. Unii au ieşit de acolo cu zgârieturi pe care nu şi le puteau explica sau au experimentat senzaţia de
arsură pe piele.
Localnicii au stiut dintotdeauna ca de padurea aceasta trebuie sa se fereasca. Din mosi stramosi s-a
tot transmis ca padurea este un loc ce nu trebuie deranjat. In plus, de fiecare data cand oamenii intrau in ea,
aveau o senzatie de rau. Cercetatorii care au analizat unele dintre fenomene au ramas si ei surprinsi: au prins
in fotografii umbre si siluete nefiresti. In 1968 a fost fotografiat un obiect pe cer, fotografie ce a ajuns sa fie
considerata una dintre cele mai bune si mai clare imagini surprinse ale unui OZN.
Poveştile legate de ciudăţeniile din această pădure au transformat-o într-un adevărat loc de pelerinaj
pentru românii şi străinii pasionaţi de paranormal, pentru cercetători, dar şi pentru yoghini.
De fapt, chiar se spune despre Pădurea Baciu, care se întinde pe 295 de hectare de teren, că ar fi poarta
dintre lumea văzută şi cea nevăzuta

HUHUREZUL
Huhurezii sunt păă săă ri răă pitoăre nocturne căre făc părte din fămiliă Strigidae. Huhurezul
se hrăă nesș te că sș i bufnitșă cu mămifere mici, îîn speciăl cu sș oăreci. Genul Strix cuprinde 21 de
specii.
STRIX URALENSIS -HUHUREZUL MARE

Regn: Animalia
ÎÎncrengăă turăă :Chordata
Clăsăă : Aves
Ordin: Strigiformes
Fămilie: Strigidae
Genuri: Strix
Speciile: S. bartelsim, S. nebulosa, S. nigrolineata, S.
chacoensis, S. davidi, S. butleri, S. occidentalis, S.
fulvescens, S. uralensis, S. newarensis, S. leptogrammica,
S. ocellata, S. seloputo, S. albitarsus, S. rufipes, S. virgata,
S. varia, S. aluco, S. woodfordii, S. huhula.

Huhurezul măre este cărăcteristic zonelor îîmpăă durite cu păă duri de foioăse şi mixte cu
lărgi suprăfeţe deschise. ÎÎn Romăî niă ăpăre păî năă lă o ăltitudine de 1600 m. Îărnă este observătăă
şi îîn vecinăă tăteă sătelor şi îîn părcuri căă utăî nd rozăă toăre. De măă rime medie spre măre, de lă
distănţăă seămăă năă îîn zbor cu un şorecăr. Lungimeă corpului este de 50-61 cm şi ăre o greutăte
de 500-730 g pentru măscul şi 720-1300 g pentru femelăă , ăceăstă fiind semnificătiv măi măre
decăî t măsculul. Anvergură ăripilor este cuprinsăă îîntre 110-134 cm. Adulţii ău îînfăă ţişăre
similărăă . Ciocul este gălben şi ochii negri. Căpul este rotund, coădă lungăă , ăripile rotunjite.
Penăjul este gri-măroniu cu striăţii măronii. Se hrăă neşte cu rozăă toăre, mămifere şi păă săă ri cu
dimensiunile măxime de tăliă unui porumbel.
Este o specie prezentăă îîn zonă nordicăă şi centrăl-esticăă ă continentului europeăn. Este
ăctivăă noăpteă dupăă ăsfinţit şi îînăinte de răă săă rit. Deşi este o specie discretăă de-ă lungul ănului, îîn
perioădă cuibăă ritului şi măi ăles îînăinte de păă răă sireă cuibului de căă tre pui devine foărte ăgresivăă
cu orice intrus. Femelele sunt măi ăgresive decăî t măsculii. Văî neăzăă păî ndind de pe crengi. ÎÎn
perioădă cuibăă ritului măsculii îîşi ănunţăă prezenţă prin căî ntec. Căî ntecul măsculului este ălcăă tuit
dintr-o secvenţăă de sunete grăve, căre se repetăă lă un intervăl de 10-50 de secunde. De multe ori
se ăud duete ăle celor doi părteneri. ÎÎşi păă streăzăă teritoriul măi mulţi ăni şi este monogămăă pe
îîntreăgă durătăă ă vieţii. Cuibăă reşte îîn scorburi prezente îîn trunchiul copăcilor, îîn cuiburi măi
vechi ăle ăltor specii, îîn cuiburi ărtificiăle, fisuri ăle stăî ncilor şi chiăr îîn clăă diri ăbăndonăte.
Longevităteă măximăă cunoscutăă este de 23 de ăni şi 10 luni. Este sedentărăă .
Femelă depune îîn mod obişnuit 3-4 ouăă îîn ultimă părte ă lunii mărtie şi primă jumăă tăte ă
lunii ăprilie, cu o dimensiune medie de 49,5 x 41,5 mm şi o greutăte de 46-48 g. Încubăţiă
dureăzăă îîn jur de 28-35 de zile şi este ăsigurătăă de femelăă , căre este hrăă nităă îîn tot ăcest timp de
căă tre măscul. Puii sunt hrăă niţi de ămbii păă rinţi şi păă răă sesc cuibul dupăă circă 35 de zile, putăî nd
zbură relătiv bine lă 45 de zile. Sunt hrăă niţi îîn continuăre de căă tre păă rinţi pentru îîncăă douăă luni.
Populăţiă europeănăă este relătiv micăă şi este cuprinsăă îîntre 53000-140000 de perechi. A
răă măs stăbilăă îîn perioădă 1970-2000. Efectivele estimăte îîn Romăî niă sunt cuprinse îîntre
12000-20000 de perechi, iăr efective măi mări sunt prezente număi îîn Rusiă.
Degrădăreă şi distrugereă hăbitătelor, ăbsenţă locurilor propice pentru cuibăă rit, derănjul
şi brăconăjul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi cu măşinile sunt principălele pericole
ce ăfecteăzăă speciă. Reducereă derănjului, instălăreă de cuiburi ărtificiăle şi păă străreă
hăbitătelor cărăcteristice sunt priorităre.