Ion Budai-Deleanu

1. informatii generale
Selling your idea Ocupatii: Filolog
Istoric
Lingvist
● Născut- 6 ianuarie 1760 Scriitor
Prozator
● Cigmău, Geoagiu, Hunedoara, România
Poet
Romantist
● Decedat-24 august 1820 (60 de ani) Teolog
●● Liov, ImperiulImperiul
Cetățenie- Austriac Traducator
Austriac Limbi: Limba Latina
Limba Germana
Limba Romana
Limba Italiana
 2. Familia

● A fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmău (jud.
Hunedoara).

● Între 1780 până la 1856 parohia din Cigmău număra cinci preoți pe numele de Budai. Ioan
Budai-Deleanu a avut un frate secretar-trezorier în Sibiu, un altul impiegat la oficiul salinelor din
Oradea . Se mai știe că a avut un frate, preot greco-catolic, pe numele de Salamon Budai, tot în
Cigmău. Întâia școală confesională, română unită, din Cigmău a fost deschisă în 1849 în casa
învățătorului Petru Budai.
 3. Studii
● A făcut studii elementare în satul natal Cigmău. A urmat mai apoi Seminarul greco-catolic
din Blaj (din 1772) și după, Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). A urmat în
continuare și cursurile Facultății de Teologie de capitala imperiului austriac (1780-1783)
ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. A obținut ulterior titlul de doctor în filosofie. În
perioada studiilor sale câștigă o solidă cultură umanistă și se adâncește în studiul limbii
latine, cunoscând în acealși timp și limbile germană, franceză și italiană. În timpul
studiilor universitare de la Viena, se pregătește pentru întocmirea unui lexicon, în 10
volume, pentru care se documentează cu un imens material bibliografic. Este considerat
unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. La Viena ajunge să-i cunoască și pe
ceilalți corifei, Samuil Micu, Petru Maior și George Șincai, cărora le-a împărtășit din
convingerile sale de orientare iluministă.
 4. Activitatea pedagogică, administrativă și
științifică

● Pentru un timp a fost în slujba de psalt (cantor, cântăreș bisericesc) la Biserica Sf. Barbara
din Viena. Apoi a devenit profesor și prefect de studii, pentru o scurtă perioadă, la Seminarul
teologic de la Blaj (1787). Pentru că a intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob, a renunțat la
intenția de a fi hirotonisit ca preot. S-a stabilit ulterior la Liov, unde a obținut, prin concurs,
postul de secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 este avansat consilier (judecător)
la Curtea de Apel, funcție pe care o va deține tot restul vieții. În acest timp elaborează
numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate – doar în parte –
mult după moartea sa. A fost preocupat de variate domenii precum, dreptul, pedagogia,
istoria, etnografia, lingvistica și literatura. La scrierile originale se adaugă o serie de traduceri
de opere legislative și literare.
 5. Activitatea literară

● Este autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada

sau Tabăra țiganilor, ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Considerată
opera sa reprezentativă, Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice
antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric "Trei viteji", rămas neterminat,
valorifică motive din celebra lucrare a lui Miguel Cervantes, "Don Quijote de la
Mancha".
 6. Lucrări
Literare
➔ Who
● Țiganiada sau Tabăra țiganilor, Iași, În revista „Buciumul Român” I, 1875; II, 1877
● Trei Viteji, poem satiric, București, Ed. Ancora, 1928
Lingvistice

● Temeiurile gramaticii românești, manuscris, 1812

● Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii românești, lucrare neterminată, manuscris
(tipărită parțial de Gh. Bulgăr, București, 1957)
● Teoria ortografiei românești cu litere latinești, manuscris, ciorna unei scrisori ample
● Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae, 1812
● Lexicon românesc-nemțesc și nemțesc-românesc, Liov, 1818
● Scrieri lingvistice, București, 1970
 ❖ Țiganiada
❖
❖

Ioan Budai-Deleanu și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă
din Antichitate de Homer, prin Bătălia șoarecilor cu broaștele. În Epistola închinătoare către
Mitru Perea își alcătuiește, ca Cervantes, o biografie fantezistă de țigan supus austriac,
care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon și a rămas acolo. Țiganiada a fost
redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă și cu o acțiune mai
complicată, iar cea de a doua, din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Din păcate, ea nu a
fost cunoscută decât târziu, publicată mai întâi într-o revistă obscură, Buciumul român în
1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a ajuns însă să o
cunoască. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroic-comică. Este, de
altfel, singura epopee românească terminată, ce are ca temă lumea pe dos, o parodiere a
ordinii universale.