Portretul cultural al lui Ioan

Budai-Deleanu
Ioan Budai-Deleanu a fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-
catolic solomon budai din Cigmău. A fost un scriitor de factură clasică, istoric
şi iluminist român, reprezentant al Şcolii Ardelene alături de Gheorghe
Şincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ioan Piuaru-Molnar etc.
La Cigmău a făcut şcoala primară. începând cu anul 1772 îşi continuă
studiile la seminarul de la Blaj, de unde va primi cunoştinţele dar şi
întipărituri trainice, legate de cunoaşterea directă a tuturor aspectelor vieţii
de la ţară dar şi a datinilor, legendelor şi toată frumuseţea folclorului atât de
bogat din ţinutul său de naştere. Începând cu toamna anului 1777 şi până în
ianuarie 1778 Ioan Budai - Deleanu s-a aflat la Viena, unde şi-a continuat
studiile superioare. între anii 1777 şi 1779 a urmat Facultatea de Filozofie,
apoi a trecut la Facultatea Catolică de Teologie (1780 - 1783) ca bursier, pe
care a absolvit-o în chip strălucit, având se pare şi doctoratul în teologie
(probabil la Erlan).
În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru
Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale
acestora. A funcţionat apoi ca psalt, ajutor de cantor, iar în anii 1785 - 1786 ca
slujbaş al bisericii Colegiului Sfânta Barbara. Sporadic a lucrat şi copist la
Ministerul de Război.
Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-
comic" Țiganiada sau Tabăra țiganilor, ediție definitivă de Jacques
Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada")
tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale.
La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf.
Barbara. Apoi a devenit profesor și prefect de studii, pentru scurt timp, la
seminarul de la Blaj (1787). În 1796 este avansat consilier (judecător) la
Curtea de Apel, funcție pe care o deține tot restul vieții. Elaborează
numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate –
doar în parte – mult după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept,
pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale se
adaugă traduceri de opere legislative și literare.
Prin ideile sale îndrăzneţe relativ la rezolvarea problemelor sociale, Ioan
Budai-Deleanu depăşeşte crezul Şcolii Ardelene.
Scrierile lui Ioan Budai - Deleanu sunt numeroase şi din domenii diverse,
lucrări cu caracter pedagogic, juridic, istoric, etnografic, opere lingvistice şi
literare. în domeniul pedagogic a tradus în limba română o scriere
pedagogică germană numită şi „Cartea trebuincioasă pentru dascăli” - 1795,
apoi traduce şi adoptează opere de legislaţie - lucrări de drept sau de
procedură penală. G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care
atenuează lipsa talentului descriptiv. Invenția verbală începe de la numele
țiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel,
Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin invenții
onomatopeice unele atât de firești încât „trebuie un studiu deosebit pentru a
vedea dacă ele nu circulă” și ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice,
schimbându-le genul și terminația pentru a le face să rimeze (dracă, palată,
copace etc). În Istoria critică a literaturii române, Nicolae
Manolescu evidențiază valoarea Țiganiadei printr-o comparație: „Țiganiada
este un Don Quijote al nostru, glumă și satiră, fantasmagorie și scriere înalt
simbolică, ficțiune și critică a ei”.
Întreaga activitate a lui Ioan Budai - Deleanu a fost încununată prin
opera literară, formată din cele două poeme eroicomice şi satirice
ŢIGANIADA şi TREI VITEJI (neterminată).