Petru Maior

Nastere: 1756 la Targu Mures

Deces: 14 februarie 1821 la Budapesta.

Petru Maior, istoric, filolog, scriitor roman si reprezentant al Scolii Ardelene. Clasele primare
le face in orasul natal. Isi continua studiile la Blaj, unde studiaza elemente de teorie a
versificatiei, de stilistica, de compozitie si oratorie.

Remarcat de profesori, Petru Maior este calugarit (cu numele Paul) si trimis in 1774 impreuna
cu Gheorghe Sincai la Colegiul de Propaganda Fide din Roma, unde studiaza filosofia si
teologia. In aceasta perioada isi aduna documentatia pentru lucrarile sale teologice si istorice de
mai tarziu. Urmeaza si cursuri de drept la Universitatea din Viena.

Dupa absolvirea studiilor se intoarce la Blaj unde ocupa postul de profesor de logica,
metafizica si drept natural la "Scholae altiores" (clasele de filozofie ale Seminarului teologic). In
perioada 1785-1809 Petru Maior este preot in Reghin si protopop al Gurghiului.

Din 1809 incepe sa scrie si sa publice cele mai insemnate opere ale sale, traduce, coordoneaza
si colaboreaza la redactarea "Lexiconului de la Buda". A publicat o serie de lucrari teologice,
istorice si filologice. Prima sa lucrare, "Procanon", cea mai reprezentativa carte a iluminismului
romanesc, a fost scrisa in 1783 si publicata de Constantin Erbiceanu la Bucuresti, in 1894.

Ca istoric se remarca prin lucrarea "Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia", publicata in
1812. Tradusa dupa versiunea italiana (Le avventure di Telemaco figliuolo d'Ulisse, 1741) a
celebrei scrieri a lui Fenelon, "Intamplarile lui Telemah, fiul lui Ulisse" (Odisseus, 1818) este
considerata o adevarata realizare literara a lui Petru Maior.

Ion Budai-Deleanu
Nastere: 6 ianuarie 1760 Cigmau, Hunedoara, Principatul Transilvaniei, Romania
Deces: 24 august 1820 (60 ani) Liov, Ucraina

Ioan Budai-Deleanu a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene.

A fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmau. S-a
nascut la Cigmau, linga Orastie, si a studiat, la Blaj si la Viena, teologia si dreptul. Din pricina
persecutiilor unui episcop de la Blaj se va exila la Lemberg in Polonia, unde va scrie operele sale
cu caracter juridic, pedagogic, istoric si literar. Iluminist ca formatie, el a fost unul din cei mai
activi si mai pasionati membri ai Scolii Ardelene, alaturi de Petru Maior, Sincai si Micu, iar
opera sa echivaleaza, pentru tara si limba noastra, cu marile eposuri eroi-comice ale
Occidentului.

A facut studii elementare la Cigmau. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) și apoi
Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca
bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor in filosofie. Caștiga o solida cultura
umanista și adancește studiul limbii latine și invața limbile germana, franceza și italiana. In
timpul studiilor de la Viena, proiecteaza intocmirea unui lexicon, in 10 volume, pentru care
culege material. Este unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. In timpul studiilor de la
Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A impartașit
convingerile iluministe ale acestora.
Opera:

'Tiganiada'' este singura epopee finalizata, iar pentru intelegerea, analizarea si aprecierea acestui
text trebuie sa aiba in vedere universul lui imaginar , inserarea factorilor istorici, sociali, politici
si chiar biografici , modelele folosite de autor, organizarea materialului literar si a materialului
lingvistic specific sfarsitului veac.XVIII si inceputul veac.XIX.

Literare:

Țiganiada sau Tabara țiganilor, Iași, In revista "Buciumul Roman" I, 1875; II, 1877
Trei Viteji, poem satiric, București, Ed. Ancora, 1928

Lingvistice:

Temeiurile gramaticii romanești, manuscris, 1812

Dascalul romanesc pentru temeiurile gramaticii romanești, lucrare neterminata, manuscris
(tiparita parțial de Gh. Bulgar, București, 1957)
Teoria ortografiei romanești cu litere latinești, manuscris, ciorna unei scrisori ample
Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae, 1812
Lexicon romanesc-nemțesc și nemțesc-romanesc, Liov, 1818
Scrieri lingvistice, București, 1970

Istorice:

De originibus populorum Transylvaniae

De unione trium nationum Transylvaniae
Kurzgefasste Bemerkungen uber Bukovina (publicata, in traducere romaneasca, cu titlul "Scurte
observații asupra Bucovinei" in "Gazeta Bucovinei" IV, 1894)
Hungaros ita describerem
"Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt"