Instaurarea regimului sovietic în Basarabia a avut un impact direct asupra Deși unii creatori au produs lucrări de valoare sub
lucrări de valoare sub aceste constrângeri, în
intelectualității locale. Mulți dintre intelectualii basarabeni au ales să se refugieze în
România, în timp ce cei rămași în Moldova sovietică au fost supuși represiunii și
tratamentelor abuzive. Înlocuindu-i, regimul sovietic a promovat specialiști loiali, adesea
din stânga Nistrului, și numeroase persoane recent venite din U.R.S.S., care au acaparat
poziții de conducere în diverse domenii, inclusiv în cel cultural și științific.
Societatea basarabeană a fost impusă cu o ideologie străină de aspirațiile sale
naționale și culturale, marxism-leninismul, care a dominat toate aspectele vieții spirituale.
Regimul totalitar bolșevic urmărea să șteargă conștiința națională, considerată cetatea
neamului.
Prin propagandă sistematică, se încerca crearea "omului nou", care trebuia să se
identifice cu patria sovietică și cu cultura socialistă, să disprețuiască lumea occidentală, să
ignore particularitățile naționale și să cunoască limba rusă.
Regimul comunist, pentru a-și întări pozițiile și a asigura dominanța în noua
republică sovietică, a promovat un anumit nivel de instruire și cultură printre populație,
depunând eforturi semnificative în acest sens.
În perioada postbelică în RSS Moldovenească au avut loc schimbări
semnificative în toate domeniile culturale, de învățământ și știință. Începând cu mijlocul
anilor '70, s-a introdus învățământul mediu general obligatoriu de zece ani și s-a extins
rețeaua instituțiilor de învățământ superior și profesional-tehnic, unde sute de mii de elevi
și studenți își continuau studiile. De asemenea, s-a dezvoltat sistemul de educație
extrascolar prin intermediul instituțiilor de culturalizare, precum cluburi, biblioteci,
muzee și cinematografe. Informarea populației a crescut semnificativ prin mass-media, cu
o mare creștere a numărului și tirajelor ziarelor, revistelor și cărților.
În domeniul științific, s-a înregistrat o creștere substanțială a potențialului,
evidențiată prin înființarea Academiei de Științe în 1961, împreună cu numeroase institute
de cercetare științifică în diverse domenii.
Cu toate acestea, procesul de dezvoltare a învățământului și științei a fost umbrit
de încorporarea unor valori spirituale și cognitive false în conștiința tineretului.
Extinderea activităților instituțiilor de culturalizare și mass-media a condus la o presiune
ideologică crescândă asupra populației, afectând acumularea și valorificarea autentică a
valorilor spirituale naționale și universale.
Instaurarea regimului sovietic în Basarabia a marcat o perioadă de distrugere a
valorilor culturale românești. În 1944, prin decret special, sistemul de învățământ a fost
lichidat, iar limba română a fost înlăturată din procesul de învățământ, știință și
administrație, fiind înlocuită cu limba rusă. Aceste schimbări au fost impuse de regimul
totalitar comunist, care a dominat structura și conținutul învățământului și a ideologizat
științele sociale.
În perioada postbelică, s-a înregistrat o creștere a potențialului științific în RSS
Moldovenească, dar aceasta a fost determinată de nevoile economiei naționale și militare
ale Uniunii Sovietice, nu de o evoluție naturală sau de necesitățile interne ale societății. În
domeniul cultural, regimul totalitar a impus ideologia comunistă și principiile
"realismului socialist", limitând libertatea de creație a artiștilor.
ansamblu, anii postbelici au fost caracterizați de o stagnare evidentă în literatură, artă
teatrală, plastică și muzicală, cu excepția perioadei de dezgheț hrusciovist.
Regimul sovietic a desfășurat o campanie intensă de discreditare, intimidare și
marginalizare a religiei, promovând un ateism militant și vulgar prin toate mijloacele de
instruire și educație. Lupta împotriva religiei a fost însoțită de eforturi de înlăturare a
obiceiurilor și tradițiilor naționale.
De asemenea, regimul sovietic a contribuit la distrugerea patrimoniului cultural
și religios al românilor basarabeni. Mulți edificii valoroase, inclusiv monumente istorice
și culturale din orașele Chisinău, Bălți, Orhei, Ungheni și alte centre judetene, au fost
distruse de către trupele sovietice în 1941. Monumentele de cult bisericesc au fost, de
asemenea, ținte ale distrugerii.
Până la sfârșitul anilor '70, aproape jumătate din bisericile care funcționau în
Basarabia interbelică erau distruse. De-a lungul anilor, multe monumente istorice,
arhitecturale și arheologice au fost distruse din cauza iresponsabilității organelor de
resort. În a doua jumătate a anilor '80, erau demolate în medie 10 clădiri-monumente în
fiecare an, iar până în 1987, 350 de monumente de istorie și cultură au fost pierdute
definitiv, iar 80% din clădirile-monumente se aflau în stare de degradare. Aceste fapte
reflectă atitudinea regimului comunist față de patrimoniul cultural și religios al românilor
din RSS Moldovenească.
Politica de rusificare a basarabenilor în perioada postbelică a avut consecințe
dureroase și s-a manifestat atât la nivel fizic, cât și spiritual. Pe plan fizic, au fost utilizate
diverse metode pentru diminuarea numărului de autohtoni, inclusiv deportări, exproprieri
forțate și transferuri de muncă în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice, precum și
repartizarea absolvenților instituțiilor de învățământ superior în afara RSS Moldovenești.
În paralel, numărul de ruși și ucraineni a crescut semnificativ.
Pe plan spiritual, rusificarea a inclus falsificarea istoriei și promovarea ideii că
poporul moldovenesc este diferit de cel român. De asemenea, s-a desfășurat o campanie
intensă de „nimicire" a intelectualității basarabene și de cultivare a loialității față de ideile
comuniste. Scriitorilor li s-a recomandat să se distanțeze de trecutul cultural românesc și
să își modeleze stilul după scriitorii clasici ruși.
Populația locală a fost supusă unei terori ideologice masive, în care istoria
românilor moldoveni a fost falsificată pentru a dezintegra conștiința de neam și a
promova un spirit de internaționalism proletar și dispreț față de statul și poporul român.
Această ofensivă ideologică a afectat atât generațiile de copii educați în sistemul școlar
sovietic, cât și cadrele didactice care proveneau din sistemul de învățământ românesc.
În ansamblu, instaurarea regimului sovietic a dus la intensitatea politicilor de
asimilare, suprimare și control cultural impuse de regimul sovietic în Basarabia
postbelică. De la restricționarea limbii și culturii românești la represiuni împotriva
intelectualității și religiei, până la campaniile de rusificare și falsificare a istoriei, aceste
politici au avut un impact devastator asupra identității și patrimoniului cultural al
populației locale. În ciuda acestor presiuni, există exemple de rezistență și de conservare
a identității românești, însă consecințele politicii totalitare asupra societății basarabene
sunt resimțite și în prezent.