Costache Negruzzi

Autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române, Costache Negruzzi a fost poet,
prozator, dramaturg, traducător, prozator și om politic. La fel ca Ion Pillat și Vasile Voiculescu,
nu face parte din lista de autori canonici, însă una din operele sale, nuvela “Alexandru
Lăpușneanu” este opera inclusă în programa pentru Bacalaureat.
Biografia lui Costache Negruzzi:
Costache Negruzzi s-a născut la 24 august 1868, în satul Trifeștii, astăzi Hermeziu, județul Iași,
din apropierea Prutului și a fost fiul lui Dinu Negruzzi și al Sofiei Hermeziu. Și-a început
învățătura în limba greacă cu unul dintre dascălii greci cu renume din Iași, iar limba română a
învățat-o singur dintr-o carte a lui Petru Maior. Când a început revoluția din 1821, Negruzzi s-a
refugiat cu tatăl său în Basarabia, iar la Chișinău a făcut cunoștință cu poetul rus Pușkin, cel care
i-a trezit interesul pentru literatură, dar și cu un emigrant francez de la care a luat lecții de limba
și literatura franceză. Chiar din această perioadă datează primele sale încercări literare:
„Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822”. În 1837 este ales deputat de Iași în
“Obșteasca obișnuită adunare”, apoi devine funcționar superior ca mai târziu să fie director al
teatrului împreună cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. În anul 1840, Costache
Negruzzi a fost ales primar al orașului Iași.
Activitatea literară a lui Negruzzi:
Debutează în literatură cu traducerea poeziei „Șalul negru” după Aleksandr Pușkin. A scris
poezii, iar cea mai însemnată lucrare în versuri a sa este “Aprodul Purice”. Operele în proză sunt
împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de “Păcatele tinerețelor” (1857). În prima grupă
intră “Amintiri din junețe”, câteva povestiri și “O alergare de cai”, nuvele în care intriga este
plină de interes. Tot în această grupă intră și povestea “Toderică”. Din a doua grupă face parte
cea mai însemnată lucrare a lui Costache Negruzzi, “Alexandru Lăpușneanu”, una dintre
nuvelele de referință ale literaturii române, iar din a treia grupă fac parte “Scrisorile”, peste 30 de
bucăți, care au fost publicate antum în volumul “Negru pe alb”. Negruzzi s-a ocupat și de teatru,
ba chiar a fost unul dintre personajele care a pornit mișcarea în anul 1840. El a tradus din
franceză și a scris lucrări originale în care și-a propus să-i ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Opere scrise de Costache Negruzzi:
 Fragmente istorice:
- “Alexandru Lăpușneanu” (1840);
- “Aprodul Purice” (1837);
- “Sobieski și românii” (1845);
- “Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” (1839);
- “Cântec vechi” (1843).
 Poezii:
- “Reverii” (1837);
- “Domnul P. Prunco” (1837);
- “Melancolie” (1838); “Gelozie” (1840);
- “La Maria” (1839); “Fabulă” (1839);
- “Ursu și oaspeții săi”; “Lupu și mielu”;
- “Cucoșu și puica”;
- “Potârnichea și rândunica”;
 - “Marșul lui Dragoș” (doină) (1848);
- “Doină nouă” (1842);
- “Eu sunt român…” (1855);
- “Princesei Catinca Conaki Vogoride” (1856);
- “Strofe dedicate D-nei Smaranda Docan” (1892);
- “Potopul” (1837);
- “Floarea, Florărița româncă” (după Levitschnigg) (1869);
- “Dervișul”; “Uriașul Daciei”;
- “Disțărare șlicului”;
- “Întâia noapte a lui Iung”;
- “Inscripții”; “Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza”;
- “Enigmă”.
 Teatru:
- “Cârlanii, vodevil într-un act” (1849);
- “Muza de la Burdujăni” (1851);
- “Crispin, rival stăpână-său”;
- “Proză”;
- “Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua
Hotinu”;
- “Moralicești haractiruri”;
- “Moartea lui Lumânărică”;
- “Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la
giudecată”;
- “Idilie”; “Noapte”;
- “Duchesa Milanului”;
- “Chelestina”;
- “Cârjaliul”.

Nume: Spătaru Mihail

Clasa: a X-a „D”
Profesor: Cecan Lilia
Data: 27.01.2022