Alecu Donici, sau Alexandru Donici, născut

la 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici,

Orhei, dar a decedat la 21 ianuarie 1865, Piatra
Alexandru
Neamț a fost un poet fabulist român basarabean.
Este primul din cei patru băieți ai clucerului
Dimitrie Donici și ai Elenei, născută Lambrino.
Și-a început în tinerețe cariera militară, absolvind
liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de
fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca
sublocotenent în regimentul „Ekaterinburg”, în
Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale,
revine la baștină și activează la început în
Pușkin „Țiganii” , mai traduce „Torentele și oamenii” de
Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte
creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842
editează două cărți de „Fabule” cu opere proprii și traduceri.
Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în
fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste
în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele:
Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca,
Doi cîini ș.a.
La Iași, deține o funcție în Epitropia școlilor, apoi - cea de
asesor al curții de apel, activează și ca membru al divanului
obștesc. Se alătură inițiativelor culturale legate de dezvoltarea
învățământului public, a presei periodice, a teatrului național.

Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. În Marea Întreține legături strânse cu aproape toți literații moldoveni,

arhondologie a boierilor Moldovei istoricul Mihai colaborează la „Albina Românească”, „Dacia literară”,
„Propășirea” și la alte publicații periodice. În afară de fabule,
Răzvan Ungureanu citează un document în care se
a compus poezii și piese de teatru. Creația lui Donici a fost
menționa că Donici Aleco era prezident
înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore
Giudecătoriei Neamțul și agă, la 1846.
Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani. Însuși
Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov,
Eminescu îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit
fiind menționat în 1835 ca traducător în revista
talentul individual cu geniul poporului...”, numindu-l, în
moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin
poezia „Epigonii” - „Donici, cuib de-nțelepciune”
Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice
compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui