Viața și opera lui I.L.

Caragiale

Ion Luca Caragiale, considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români, s-a născut la 30 ianuarie 1852, în localitatea Haimanale, de lângă
Ploieşti, care in prezent se numeste I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa – fiind fiul lui Luca
Caragiale şi al Ecaterinei. Data oficială a naşterii, trecută în certificatul său de botez,
descoperit la Arhivele Naţionale, este 1 februarie 1852 (13 februarie, pe stil nou), el fiind
botezat pe 7 februarie. El a mai avut o soră, pe Elena, alintată Lenci, cu trei ani mai mică
decât viitorul scriitor.
Ion Luca Caragiale a fost un copil vioi şi zburdalnic, iar mama sa a avut destul de mult
de furcă cu el. Femeia primea mereu plângeri din partea vecinilor, fie că fura fructele din
pomii acestora, fie că le bătea copiii.
În anii 1859 și 1860, face clasa primară sub îndrumarea părintelui Marinache, la Biserica
Sf. Gheorghe din Ploiești, iar în perioada 1860–1864, urmează clasele primare II-V, la Școala
Domnească din Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu.
Între anii 1864 – 1867, a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești,
iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
A început să scrie poezii şi a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său,
Iorgu Caragiale.
Între anii 1868 şi 1870, a urmat, în cadrul Conservatorului de Artă Dramatică din
Bucureşti, Clasa de mimică şi declamaţie a altui unchi al său, Costache Caragiali.
În anul 1870, s-a mutat cu familia la București şi a întrerupt studiile.
A fost, pe rând, copist la tribunal (1870), sufleur la Teatrul Național din București, după
propunerea lui Mihail Pascaly (1871) – perioadă în care îl va cunoaşte pe Mihai Eminescu, pe
care îl va preţui din prima clipă şi despre care va scrie, mai târziu, materiale clocotind de
indignare împotriva celor vinovaţi de nefericirea lui.
Debutul literar, Caragiale și l-a facut la vârsta de 21 ani (1873), începând să colaboreze
la revista umoristică "Claponul" și "Calendarul claponului". La "Ghimpele" si "Claponul",

1
I.L.Caragiale s-a pregatit pentru viitoarea lui activitate de dramaturg și de prozator, de scriitor
satiric.
Anii 1878-1890 reprezintă epoca marilor creații dramatice a lui I.L.Caragiale. Începând
din 1877 Caragiale publică cronici dramaturgice care dovedesc grija pentru dezvoltarea
teatrului românesc. Deosebit de interesante sunt articolele tipărite în ziarul "România literară",
"Cercetare critică asupra teatrului românesc"(1878). El critică actorii ce nu-și luau în serios
rolurile, directorii de scenă care montau piesele fără să respecte adevărul istoric.
În noiembrie 1878, Caragiale citește la "Junimea" prima sa opeă de proporții mai mari,
comedia "O noapte furtunoasă". Piesa a fost jucată în ianuarie 1879. Ea a avut un mare
succes.
La 13 noiembrie 1884 se joacă pe scena Teatrului Național comedia "O scrisoare
pierdută", culme a creației dramatice a lui I.L.Caragiale și a dramaturgiei noastre naționale.
După această capodoperă a teatrului românesc, I.L.Caragiale scrie încă o comedie din viața
micii burghezimi, "D-ale carnavalului" (1885) și drama "Năpasta" (1890). În 1881 părăsește
gazeta "Timpul".
În 1885 este profesor la liceul particular Sf. Gheorghe. În 1888 ajunge pentru o scurtă
vreme director al Teatrului Național din Bucureșt
În anii 1888-1889, a fost director general al teatrelor, iar în 1890 îi apare volumul
„Teatru”, cu o prefaţă de Titu Maiorescu.
În 1892 publică un volumaș de proză cuprizând nuvelele "Păcat" și "O făclie de paști".
Aceste două scrieri dovedesc marele său talent de prozator.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, bolnav
fiind de arterioscleroză. Cinci luni mai târziu, la18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale
pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la
cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin
fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de
bucureșteni care au luat parte la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului:
Alexandru Vlahuță,Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, Ovid
Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N. D. Cocea și alții. În
cuvântarea pe care a ținut-o la biserica Sf. Gheorghe, Delavrancea menționa: „Caragiale a
2
fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă
mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată”. Iar Mihail Sadoveanu
adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în literatura noastră
contemporană; ea a rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.

Premii
Pentru piesele originale care înregistrau cele mai multe reprezentații,  Teatrul Național din București acorda
în primul deceniu al secolului trecut premii bienale. Printre autorii premiați în luna aprilie 1912 s-au aflat: 
Dimitri Anghel, pentru piesa Cometa; I. L. Caragiale, pentru piesele:D-ale carnavalului, O noapte
furtunoasă și Năpasta; Victor Eftimiu, pentru piesele: Akim, Ariciul si sobolul, Ave Maria, Crăciunul lui
Osman și Însir’te Mărgărite.
La 25 ianuarie 1885, Caragiale mai primise un premiu, tot de la Teatrul Național, pentru piesa D-ale
carnavalului, din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Titu Maiorescu, Grigore
Bentura și V.A. Uewchia.

Opera literară
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și
schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și
unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple
excelente ale realismului critic românesc.

Volume
 „Schițe (Traduceri și originale)”, 1897
 „Momente”, 1901
 „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note”, 1907
 „Novele, povestiri”, 1908
 „Teatru. Opere complecte”, 1908
 „Momente, schițe, amintiri”, 1908
 „Schițe nouă”, 1910

Teatru
Comedii

 O noapte furtunoasă (1879)
 Conu Leonida față cu reacțiunea (1880)
 O scrisoare pierdută (1884)

3
 D-ale carnavalului (1885)
 O soacră (farsă fantezistă într-un act)
 Hatmanul Baltag (operă bufă)
 Începem (instantaneu într-un act)
 1 Aprilie (monolog)

Drame

 Năpasta (1890)

Nuvele și povestiri
În vreme de război

Din carnetul unui vechi sufleur

Un artist

Om cu noroc

Păcat 

Boborul;Noaptea învierii

Două loturi;

Ion;

Partea poetului; 

Pastramă trufanda; 

Momente și schițe
Publicate în volum

Moftangii; 

Națiunea română 

Căldură mare   

D-l Goe 

Lanțul slăbiciunilor 

Bubico 
4
Telegrame 

Petițiune 

Vizită
Publicate în periodice

Cronica fantastică 

Zig-zag!  

Parlamentare 

Manifestul "claponului" 

Orientale. Două documente 

Corespondența sentimentală 

Broaște... destule 

Lache și Mache 

Calendar - textul original

Din foloasele tiparului 

Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi 

Varietăți literare. Canard-rățoi 

Cronica 

Moftul român 

Succesul "Moftului român" 

Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! 

Poveste de contrabandă 

Manifestul "moftului român" 

Școala română 

Accident parlamentar 

5
Justiția română. Secția corecțională 

High-life 

Logica baroului  

În tren accelerat 

Carnet high-life 

Nedescifrabil 

Arendașul român 

Poruncă domnească 

Tardivitate 

Șah și mat! 

Autoritate 

Cronica de joi 

Cum se naște o revistă? 

Karkaleki 

Paradoxal 

O blană rară 

Articol de reportaj 

Cazul d-lui Pawlowsky 

Slăbiciune 

Intelectualii  

Despre cometă – prelegere populară 

Accelerat no. 17 

Cum devine cineva revoluționar și om politic...? 

La Paști 

6
Emulațiune 

Dascăl prost 

Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului 

Cum stăm  

Bacalaureat 

Deziderate legitime 

Cam târziu  

Imaginație, stil și clistir  

Educațiunea sentimentală la vite 

Tatăl nostru 

Teatrul la țară 

Tot Mitică 

Lună de miere 

Cele trei zeițe 

„Moftul” făcător de minuni 

Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus 

Infamieb. 

La Peleș 

Făcătoare de minun  

Inițiativa  

Ouăle roșii 

 Dintr-un catastif vechi 

Sfânta Ghenoveva 

Un incident de senzație  

7
Luna de miere 

Leac de criză 

O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou- 

Sfânt Ion 

Prea sărac  textul original

Un frizer-poet și o dramă care trebuie să se scarpine-n cap 

Publicistică
Literatură și cultură

Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX 

Bene-merenti 

 Câteva păreri

Politică și cultură 

  Notițe risipite – 

A zecea muză - 

Cronici literare 

Teatrul cel Mare – "Urâta satului" 

Cercetare critică asupra teatrului românesc 

Articole despre teatru 

Cronici teatrale 

Scrisoare 

Teatrul național 

O admirabilă lucrare literară 

Știe carte băiatu lui Papuca!... 

Scandal 

8
Muzica - 

Ateneul Român – 

Concurs și premiuri academice 

"Balade și idile” de George Coșbuc 

Un mare sculptor român – 

Memorii din timpul războiului - 

Grămătici și măscărici - 

Despre Macedonski 

Un monstru de activitate 

"Constituționalul" poet 

O nouă societate română 

Teatrul nostru 

Câteva cuvinte 

D. B. P. Hăsdeu 

O carte rară 

Traian Demetrescut

Răzbunarea lui Anastase 

D. Eugeniu Stătescu poet 

Arheologie 

Un caz literar interesant 

Plagiatul Zola-Bibescu 

Spitalul amorului. O prefață 

Un nou plagiat Zola 

Un articol regretabil 

9
Gheorghe Baronzi 

Pomada fermecată 

Un dicționar român 

Operă națională 

Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane 

Articole politice

1907 din primăvară până'n toamnă 

Apelul la unire 

Cronica sentimentală 

Cronica 

Deslușire 

Frați radicali și D. Dim. Sturdza 

Gogoși 

Istoria unei epigrafe 

Liberalii și conservatorii 

Liberalii engleji și români 

Parlamentare gogoși 

Prospătura 

Resbelul 

Resbelul 1877

Situațiunea Europei 

Ultimele gogoși calde 

Guvernul și modificarea art. 7

Cuvântare 

10
Ce este "centrul" 

Ingeniozitate parlamentară 

Addenda - Justificarea unor expulzări 

Excelsior! 

Procedee electorale 

Diplomație subțire - Cronică 

Instantaneu 

Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"

Sărbători mâhnite 

Termitele.

Decadență 

Între Stan și Bran 

Reacțiunea 

O reparațiune 

Lascăr Catargiu 

Literatura și Politica 

Scrisoare 

Toxin și toxice 

Noul cabinet Otoman 

Știri franceze chestiunea Dobrogei 

Criza de cabinet 

Culisele chestiunii naționale 

D.C.A. Rosetti la Roma? 

În ajunul crizei 

11
Convenții cu Rusia 

Poziția ministerială față cu revizuirea 

Reportaj parlamentar 

Un incident la cameră 

Plătește vizirul 

Însemnătatea presei

Un interview 

Jurnalul nostru 

Reacționarii neprevăzători 

Sub ce regim trăim! 

Inovațiune 

Iarăși promisia D-lui Fleava 

Principii și vaccină 

Linia ferată Ploiești - Predeal 

Parodii
Smărăndița (roman modern)

Dă-dămult... Mai dă-dămult

12