Ion Luca Caragiale

Nascut la 30 ianuarie 1852 la Haimanale, judeţul Prahova ; decedat la 9 iunie 1912 la Berlin

a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si
ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai
importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei
Romane post-mortem.

1. Primii ani
1852-01-30   Se naste in satul Haimanale, judetul Prahova, Ion
Luca Caragiale, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al
Manastirii Margineni, si al Ecaterinei Karaboa, descendenta a
unei familii de negustori greci din Brasov.

1859 - 1860   Incepe scoala la "Instructiunea cu slava

popeasca", aflata in curtea bisericii Sfantu Gheorghe din
Ploiesti, sub indrumarea parintelui Marinache.

1862 - 1864   Continua cursul primar la "Scoala Domneasca" nr. 1 din Ploiesti, avand ca
institutori pe Zaharia Antinescu (personaj bizar), apoi pe Basil Dragosescu, caruia ii va pastra
o calda amintire. In vara anului 1864 absolva clasa intaiul din 85 de elevi.

1865 - 1867   Elev la gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti. Absolvise in prealabil
prima clasa gimnaziala in particular.

1867 - 1868   Perioada neclara in existenta viitorului scriitor. Biografii lui sustin ipoteza ca ar
fi urmat cursurile clasei a V-a liceale, la Bucuresti.

2. Perioada de formare
1868 - 1870   Fascinat de timpuriu de teatru, se inscrie la cursul de mimica si declamatie tinut
la Conservatorul bucurestean de unchiul sau Costachi Caragiali, actor si autor dramatic
cunoscut in epoca. In toamna anului 1868 il cunoaste pe M. Eminescu, pe atunci sufleur in
trupa lui Mihail Pascaly.

1870   Dupa un scurt stagiu de sufleur si copist, in trupa celuilalt unchi (Iorgu Caragiali), este
angajat - la 20 iunie - copist la Tribunalul Prahova. La 8 august face parte dintre
"republicanii" lui Alexandru Candiano-Popescu. La 10 septembrie, moare tatal sau, Luca,
tanarul copist devenind singurul sustinator al familiei. Paradoxal, renunta tocmai acum la
serviciu, fiind destituit la 24 octombrie, aceelasi an.

1871 - 1872   Sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, apoi sufleur al doilea si copist la
Teatrul National din Bucuresti. Peste ani, autorul va evoca acesta epoca in scanteietoarele sale
"Amintiri din teatru", republicate ulterior sub titlul "Din carnetul unui vechi sufleur".
3. Debutul
1873 - 1874   Debuteaza, apoi colaboreaza la "Ghimpele". O poema, versuri, ii apare in
'Revista contemporana' (1 octombrie 1874)

4. Activitatea publicistica
1875 - 1876   "Girant responsabil" la "Alegatorul liber", foaie liberala de opozitie.

1876 - 1877   Corector la "Unirea democratica" (organ al tinerilor liberali), redactor la

"Claponul" (mai - iunie 1887), apoi impreuna cu Frederic Dame, la "Natiunea romana"
(august) si, iarasi singur, la "Calendarul Claponului" (decembrie). La sfarsitul anului, pe
parcursul caruia servise in "garda civica", incepe in "Romania libera" seria de foiletoane "O
cercetare critica asupra teatrului romanesc"

1878   La invitatia lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani in urma,
incepe (in februarie) colaborarea la "Timpul". Are loc premiera piesei lui Al. Parodi,
"Romainvinsa" in traducerea excelenta a lui Caragiale, care avea acum 21 de ani. In 26 mai
participa pentru prima data la intrunirile bucurestene ale "Junimii". La 12 noiembrie citeste la
Iasi, la a XV-a aniversare a "Junimii", comedia "O noapte furtunoasa" sau "Numarul 9"

1879   Premiera piesei "O noapte furtunoasa". La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul
Nationalului intervine in text fara consimtamantul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de
pe afis. Va face prima calatorie in strainatate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu.

1880   "Conul Leonida fata cu reactiunea" este citita in cercul "Junimii" acasa la Maiorescu.

1881   Retras de la "Timpul", va fi numit in octombrie, prin decret regal, revizor scolar pentru
judetele Neamt si Suceava.

1882   Este transferat, la cerere, in judetul Arges-Valcea. Va pune astfel o necesara distanta

intre el si Veronica Micle, cu care avusese o scurta idila, evitand astfel si posibilele accese de
violenta ale lui Eminescu. Functia de revizor inceteaza in octombrie.

1883-02-18   Are loc premiera farsei Soacra-mea Fifina (O soacra).

1884   1 martie, premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob
Negruzzi.
13 noiembrie, intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste orice asteptari,
gratie si actorilor I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipatescu), I. Niculescu (Catavencu),
A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Branzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu
(Cetateanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe)
Functionar la Regia Monopolurilor, unde o va cunoaste pe Maria Constantinescu; din aceasta
legatura se va naste Mateiu I. Caragiale

1885-04-08   Premiera piesei "D-ale carnavalului", care a fost fluierata. In septembrie,

Maiorescu publica in "Convorbiri literare" Comediile d-lui Caragiale.
1888-07-02   Este numit, tot prin decret regal, director general al teatrelor. Oficialitatile si
presa ii privesc cu ostilitate initiativele.

1889   Se casatoreste cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Va avea cu aceasta

mai multi copii, dintre care au supravietuit doi : Luca (n. 1893), viitor scriitor, mort tanar, si
Ecaterina (n. 1894). Demisioneaza (5 mai) din functia de director general al teatrelor. In mai,
apare la Editura "Socec" volumul Teatru, prefatat de Titu Maiorescu cu studiul publicat in
1885.

1890-02-03   Are loc premiera piesei Napasta.

1891   Volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiul Academiei in sedinta din 14

aprilie (cu 20 de voturi contra, 3 pentru). Rolul cel mai important in dezavuarea operei
scriitorului il va juca liberalul D. A. Sturza, care l-a acuzat, declarand sententios ca
dramaturgia lui ar fi imorala si antinationala. De altfel, singurul membru al "Junimii" care a
avut lealitatea sa pledeze in favoarea fostului colaborator a fost Iacob Negruzzi.

1892   Gandul unui "exil voluntar", de asta data la Brasov, il tenteaza iarasi. Conferentiaza la
Ateneu despre "Gaste si gaste literare", atragandu-si ostilitatea "Junimii" si a lui Maiorescu.
Apar volumele "Note si schite" si "Pacat". Om cu noroc

1893   Scoate, impreuna cu C. Baclabasa, prima serie a "Moftului roman".

1894   Editeaza, impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc, revista 'Vatra'

1896   Apare volumul "Schite usoare". In colaborare cu St. O . Iosif scoare revista "Epoca
literara" supliment al gazetei "Epoca"

1897   Activitate publicistica la "Epoca" , "Drapelul". Ii apar volumele "Schite", traduceri

originale (Editura Saraga) si "Notite si fragmente literare"

1899   Registrator clasa I la Regia Monopolurilor Statului. Delavrancea, devenit primar al

capitalei il numeste in postul onorific de membru in comitetul Teatrului National. La 27
septembrie incepe colaborarea la "Universul", cu foiletoane ce vor forma volumul "Momente"

1901   Sarbatorit la Ateneul Roman pentru 25 de ani de activitate literara. Publica volumul

"Momente" (Editura Socec). "Disponibilizat" de la Regie, scoate, de la 1 aprilie pana la 18
noiembrie, a doua serie a "Moftului Roman". Un gazetar obscur, Constantin Al. Ionescu
(Caion), iritat de intepaturile din "Moftul", il acuza ca ar fi plagiat "Napasta" dupa piesa unui
fictiv dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragiale ii intenteaza proces pentru calomnie.

1902   Curtea cu jurati din Ilfov il condamna in lipsa - la 11 martie - pe Caion la inchisoare

corectionala, cinci sute de lei amenda si zece mii de lei daune-interese. Ulterior, Caion e
achitat. El isi va continua calomniile, invocand si numele lui L. Tolstoi si publicand brosura
"Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate". Caragiale a fost aparat la proces de Barbu St.
Delavrancea.

1904   In marie, Academia respinge de la premiu, volumul Momente, preferandu-i o simpla

culegere de documente.
5. Exilul la Berlin.
1905   Dupa peregrinari, impreuna cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se stabileste,
toamna, la Berlin. Intentioneaza sa reia personajele din "O noapte furtunoasa", si "O scrisoare
pierduta" intr-o noua comedie, "Titrica , Sotirescu & Co". Piesa nu depaseste stadiul de schita.

1907   I ziarul vienez "Die Zeit", publica (sub semnatura "Un patriot roman") prima parte a
articolului "1907". Din primavara pana-n toamna. Eseul apare integral, in brosura, la Editura
Adevarul, intr-un tiraj total de 10.000 de exemplare. Restabileste legaturi amiabile cu Titu
Maiorescu.

1908   La Editura Minerva apare seria "Opere complete", in trei volume.

1909   Colaboreaza din nou, cu povesti si schite la "Universul". Scrie instantaneul "Incepem!"

cu care Nationalul bucurestean isi deschide noua stagiune. In "Viata romaneasca" (noiembrie)
apare nuvela "Kir Ianulea".

1910   Publica volumul "Schite noua" (Editura Adevarul), ultima aparitie editoriala antuma.

1911   Din februarie pana in mai colaboreaza la "Romanul" din Arad. In 28-30 august se afla
la Blaj, unde participa la serbarile prilejuite de semicentenarul Astrei. Cu aceasta ocazie asista
la zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu, efectuat cu avionul construit de el.

6. Sfarsit
1912   Refuza propunerea avansata de Emil Garleanu, in numele Societatii Scriitorilor
Romani, de a fi sarbatorit cu prilejul aniversarii a 60 de ani.
Moare subit in zorii zilei de 22 iunie . In toamna aceluiasi an trupul sau a fost deshumat din
cimitirul berlinez si adus in tara, unde a fost reinhumat la cimitirul Belu din Bucuresti, alaturi
de M. Eminescu si G. Cosbuc.

7. Postum
1912   Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui Caragiale :
"Caragiale n-a murit
Caragiale nu poate sa moara ...
Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus... incet sa nu-l desteptam... desprins din unda
divina, oprit o clipa intre noi, geniu reversibil, se intoarce in splendorile misterelor de unde ne
vor veni geniile.... "

Vasile Alecsandri
Nascut la 21 iulie 1821 la Bacau ; decedat la 22 august 1890 la Mircesti, judetul Iasi
a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, creator
al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei
si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea

1. Primii ani
1821-07-21   Se naste cel de al doilea copil, Vasile, al
medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascuta Cozoni,
in orasul Bacau

1827   Ia primele lectii de la dascalul maramuresean Gherman

Vida, profesor la Seminarul de la Socola.

1828 - 1834   Isi continua invatatura in pensionul lui Victor

Cuenim, deschis la 1828 la Iasi. Verile si le petrece la
Mircesti, unde tatal sau cumparase mosia.

2. Anii de formare
1834 - 1839   Impreuna cu altii fii de boieri, Vasile Alecsandri isi face studiile la Paris. Dupa
trecerea bacalaureatului literal se pregateste sa intre la medicina, dar abandoneaza. Urmeaza
cursurile Facultatii de Drept, insa dupa cateva luni renunta. Se dedica literaturii, scriind
primele versuri in limba franceza, intre care poemul Zunarilla.

1839   In drum spre tara, intreprinde o lunga calatorie prin Italia. Viziteaza Florenta, Roma,
Padova, Venetia, Triest. Din aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere
in limba romana : Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.

1840   In revista Dacia literara (nr 3, mai-iunie), este publicata nuvela Buchetiera de la
Florenta. Este numit, impreuna cu Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, director al
Teatrului din Iasi. Se reprezinta prima lui piesa, Farmazonul din Harlau, o adaptare.

1841   Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri : Cinovnicul si modista.

1842   Alecsandri calatoreste prin muntii si satele Moldovei, fapt care i-a prilejuit
"descoperirea tezaurului poeziei populare". Sub influenta acesteia, scrie primele sale poezii
romanesti - Doinele.

1844   La 18 ianuarie, are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de public cu
deosebita caldura. Impreuna cu MIhail Kogalniceanu si Ion Ghica, scritorul se afla in fruntea
revistei Propasirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele "O plimbare la munti"
si "Istoria unui galbin". Aflat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Da
la iveala "fiziologia" Iasii in 1844

1846 - 1847   O insoteste pe Elena Negri in strainatate, pentru ingrijirea sanatatii. Italia,
Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia, ii prilejuiesc impresii profunde. Insa boala
Elenei se agraveaza, iubirea poetului stingandu-se din viata la intoarcerea in tara. Scrie
comedia cu cantece "Peatra din casa" si nuvela "Balta Alba".
3. Exilul
1848   (martie) - Incepe miscarea revolutionara din capitala Moldovei. Alecsandri scrie
"Desteptarea Romaniei" si redacteaza impreuna cu alti patrioti petitia cuprinzand
revendicarile ce trebuiau aduse la cunostinta domnitorului Mihail Sturza. Dupa inabusirea
miscarii, se refugiaza in munti, apoi trece la Brasov. Scrie memoriul "Protestatie in numele
Moldovei, a Omenirii si a lui Dumnezeu", publicat in brosura. Impreuna cu C. Negri, Alecu
Russo, si altii redacteaza programul politic al democratilor moldoveni : Principiile noastre
pentru reformarea Patriei. Evocarea acestor intamplari o face in fragmentul de proza "Un
episod din anul 1848".

1849   Se intoarce de la Paris si este numit in functia de arhivist al statului. Redacteaza studiul
"Romanii si poezia lor", sub forma unei scrisori catre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat in
revista Bucovina. Colaboreaza la ziarul iesean Zimbrul.

4. Anii de maturitate
1850-04-09   Are loc reprezentatia piesei Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca. In aceasta
perioada, incepe publicarea Canticelelor comice care il vor preocupa pana in 1875 (Soldan
Viteazaul, Mama Anghelusa doftoroaie, Herscul bocceangiul, Surugiul, Ion Papusariul, Gura-
casca om politic, Cucoana Chirita in voiaj, Haimana, Barbu Lautarul, Paraponisitul, Kera
Nastasia sau mama pensiilor, Millo director, La Bucuresti, s.a.)

1851   Scrie libretul operetei "Crai nou", a carui muzica a fost compusa de Ciprian
Porumbescu. Acum scrie si comedia "Doi morti vii".

1852   In aprilie, apare la Iasi prima fascicula din colectia de opere folcrorice : Poezii
poporale. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate de V. Alecsandri. In octombrie,
apare, in doua volume, prima culegere a pieselor sale : Teatrul Romanesc - Repertoriu
dramatic. Are loc reprezentatia piesei Chirita in provincie.

1853   La Paris, Vasile Alecsandri publica primul volum de poezii originale, Doine si
lacramioare, dispuse in trei cicluri : Doine, Lacramioare, Suvenire. La Iasi ii apare cea de-a
doua fascicula de Poezii poporale. Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul
Frantei, in Spania si in nordul Africii. Relatarea partiala a acestei calatorii este cuprinsa in
"ziarul de calatorie" : Calatorie in Africa.

1854   Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaza tiganii robi de

pe mosiile sale.

1855   Apare, sub conducerea poetului, revista "Romania literara", in care se publica "Anul
1855". Tot aici apar fragmente din "Calatorie in Africa" si nuvela "Balta Alba".

1856   Alecsandri se dedica integral luptei pentru Unire, facand parte din Comitetul Unirii, la
Iasi. In "Steaua Dunarii", ziar condus de Mihail Kogalniceanu, apare la 9 iunie "Hora Unirii"
1857   Vede lumina tiparului culegerea de proza "Salba literara", continand povestiri, impresii
de calatorie si cateva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia", din Bucuresti, apare poezia
"Moldova in 1857".

1858   Este ministru de externe intr-un guvern care trebuia sa vegheze la buna desfasurare a
alegerilor de domn; in aceasta calitate, restabileste libertatea presei; figureaza pe lista
candidatilor la domnie.

1859   Dupa alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleaca intr-o lunga misiune
diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoasterea Unirii Tarilor Romane
sub un singur domn. La Paris, il viziteaza pe Lamartine si pe Merimee si cauta sa castige
bunavointa ambasadorului Rusiei, contele Kiseleff, fostul guvernator al Principatelor intre
1829 si 1834

1860   Abandoneaza activitatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul familiei, unde se

dedica scrisului, compunand piese de teatru, printre care "Rusaliile" si cateva cantecele
comice.

1862   Scrie "Istoria misiilor mele diplomatice".

1863   La Iasi, apare editia a doua a volumului Doine si lacramioare, la care se adauga si
ciclul "Margaritarele". Apare partea a doua a "Repertoriului dramatic, cuprinzand ultimele
piese ale scriitorului. Pleaca intr-o noua misiune diplomatica, trimis de Cuza.

1866   Apare intr-un volum intreaga colectie a "Poeziilor poporale". E numit membru al

Societatii literare romane pentru cultura limbii, care in 1879 avea sa devina Academia
Romana, luptand impotriva latinistilor, pentru impunerea pincipiului fonetic in scriere.

1868   Publica in "Convorbiri literare", primele pasteluri : Sfarsit de toamna, Iarna, Gerul, etc.

1871   Isi da demisia din Societatea literara romana, dupa ce aceasta hotarase sa adopte
principiul etimologic in scriere si sa publice dictionarul lui Laurian si Massim.

1872   Apare studiul "Introducere in scrierile lui Constantin Negruzzi", mai intai in

"Convorbiri literare", apoi ca prefata la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura
Socec. Scrie "Dumbrava Rosie", pe care o citeste la o sedinta a "Junimii".

1875   Apar primele sapte volume ale editiei sale de Opere complete, patru volume de Teatru
si trei de Poezii.

1876   Apare volumul de Proza din seria "Opere complete". Scrie farsa de carnaval "Cucoana
Chirita in balon".

1877   Inaugureaza prin Balcanul si Carpatul ciclul "Ostasii nostri". Tine, in folosul ranitilor,
o serie de conferite, in mai multe orase.

1878   Scrie "Epistola generalului Florescu" si "Eroii de la Plevna", puternice satire impotriva

conducatorilor regimului. Apare volumul "Ostasii nostri".
1878 - 1879   Se dedica lucrului la drama istorica "Despot Voda". In mai 1879, citeste piesa la
o sedinta a "Junimii" bucurestene. Reprezentatia piesei are loc la Teatrul National din
Bucuresti. Este invidiat sa-si reia locul la Academie si sa participe la lucrarile anuale, fiind
ales in comisia pentru modificarea ortografiei.

1880   Apare cel de-al noualea volum din seria "Operelor complete", cuprinzand "Legende
noua" si "Ostasii nostri". Scrie feeria "Sanziana si Pepelea".

1881   I se decerneaza Marele premiu "Nasturel-Herascu" al Academiei Romane pentru drama

"Despot Voda" si poeziile din ultimul volum "Opere complete"

1883   Intr-o sedinta a "Junimii" si la Academie, Alecsandri citeste noua sa piesa "Fantana

Blanduziei", jucata anul urmator, cu mare succes, pe scena Teatrului National din Bucuresti.

1885   Este reprezentata la Bucuresti piesa "Ovidiu". Este numit ministru plenipotentiar al

Romaniei la Paris, post pe care il detine pana la moarte.

1888   Scrie poeziile, ramase postume: Plugul blestemat, Fluierul, Umor criticilor .. etc. Apar
primele semne ale bolii care avea sa-l rapuna.

1890-08-22   Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este inmormantat la 26 august

in gradina casei, daruite in 1914 Academiei de catre sotia poetului. Deasupra mormantului a
fost ridicat un mausoleu din initiativa Acadeiei, in 1928. Intregul ansamblu a devenit muzeu
memorial.

Tudor Arghezi
Nascut la 21 mai 1880 la Bucuresti ; decedat la 14 iulie 1967 la Bucuresti

a fost un scriitor roman cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea poeziei si a literaturii

pentru copii

1. Primii ani
1880   Epitaful scris de Tudor Arghezi (Ion N. Teodorescu) si
daltuit pe lespedea mormantului sau din Martisor ne certifica
ziua exacta a nasteri si obarsia sa olteneasca " Nascut in
Bucuresti, la 21 mai 1880,cu origini parintesti in Gorj " Tatal
poetului , Nae Teodorescu, s-a nascut la 7 ianuarie 1859, in
craiova. Despre mama sa, Maria, al carei nume se afla
consemnat in certificatu de nastere al poetului, -certificar
controversat si chiar contestat de unii istorici si critici literari,
datorita unor date eronate-, nu exista nici un alt document
ofocial care sa-i certifice numele care sa contina minime date
biografice
1887 - 1891   Este elev al Scolii primare "Petrache Poeteanu" situata in apropiere de Piata
Amzei. Numele primului sau dascal, parintele Nicolae Abramescu, revine ca o delicata
amintire, ori de cate ori Tudor Arghezi, il evoca in scrierile sale.

1891 - 1896   Urmeaza cursurile Gimnaziului "Cantemir-Voda ", situatia familiala obligandu-l

sa locuiasca la internatul "Sfantul Sava", din Bucuresti De la varsta de 11 ani este nevoiit sa
se intretina singur, dand meditatii. Vacantele nu si le iroseste , isi gaseste diferite indeletniciri
ce ii vor completa sursele de existenta

2. Debutul literar
1896   Anul debutului literar.La 25 iulie, publica in ziarul "Liga ortodoxa", condus de
Alexandru Macedonski, proza Din ziua de azi, iar in nr. 9, din 30 iulie, poezia Tatal meu ,
semnata Ion N. Teodoreanu. In acelasi ziar si in "Suplimentul literar'' al acestuia va mai
publica inca 15 poezi, unele semnate Ion Theo. La cenaclul lui Alexandru Macedonski, pe
care-l frecventa de cateva luni, il cunoaste si se imprieteneste cu Grigore Pisculescu (Gala
Galaction), elev la liceul "Sfantul Sava", prietenie care va dura peste deceni, pana la moarte
Tot din acest an,dateaza amintirile primelor intalniri cu pictorul Stefan Luchian, I.L. Caragiale
si G. Ibraileanu. In decembrie intrerupe colaborarea la "Liga Ortodoxa" ,deoarece Alexandru
Macedonski "intervenea cu pana" in manuscrisele tanarului poet.

1897 - 1899   Incepand cu primul numar al "Revistei moderne" (20 iulie 1897) reapare
semnatura lui Ion Theo, sub poezia Clara noapte, urmata de alte pozii . La 1 februarie 1898
apare primul numar al revistei "Viata noua" care reuneste in paginile sale semnaturile unor
tineri scriitori talentati: Mihail Sadoveanu, Grigore Pisculescu, N .D.Cocea si Ion N.
Theodorescu. In numarul 6, din 19 aprilie, apare pentru prima data pseudonimul Ion Th.
Arghezzi, cu care semneaza poemul in proza Senar, (In anul 1956, prin actul nr. 75108, de
schimbare a numelui, aceste pseudonim, ortografiat, intre timp, Arghezi, depaseste aria
literaturii, devenind, pentru poet si familia sa, nume oficial).

3. Perioada monahala
1900   La inceputul lui februarie (5),pleaca la manastirea Cernica, pentru a se calugari iulie
10. Dupa un noviciat de 4 luni este tuns si invesmantat in haina monarhala,primind numele de
Iosif septembrie 8. Este hirotonisit diacon de catre Mitropolitul Primat, in Catedrala
Mitropolitana. noiembrie 23. Mitropolitul Iosif Gheorgian il aduce in Bucuresti la
secretariatul Mitropoliei, tanarul calugar-poet bucurandu-se de protectia si pretuirea sa. Il
recomanda "Rreferent de conferentiar pentru religie comparata la Scoala de ofiteri" .

4. Pribegia
1905   La 30 ianuarie se naste, la Paris, Eliazar-Loatar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi si
al Contantinei Zissu. Mama copilului, profesoara este nevoita sa-si ascunda maternitatea. Il
lasa in grija unei doici si revine in tara. Ingrijorat de soarta copilului, ramas "pe brat strain",
Tudor Arghezi se hotaraste sa mearga in Franta, pentru a-i reglementa situatia. Abia in
ultimile zile ale luni noiembrie paraseste Bucurestiul, cu destinatia Paris, impreuna cu mama
sa. Dupa implinirea unor formalitati greoaie si costisitoare, in cele din urma reuseste sa
clarifice situatia copilului, plecand toti 3 spre Zurich, unde drumurile se vor desparti - Maria
Theodorescu intorcandu-se in tara,cu Eliazar, iar Tudor Argehzi indreptandu-se spre Fribourg.

1910   Dupa o absenta de 6 ani, oadata cu publicarea poemului Ruga de seara, in nr. 1 al

revistei "Viata sociala", de sub conducerea lui N.D.Cocea, numele lui Tudor Arghezi reapare
in presa romaneasca. La sfarsitul anului , se reintoarce in tara, chemat pentru reglementarea
sericiului militar. In carnetul sau de drum noteaza: "J'y suis depuis decembre 1910" .

5. Activitatea publicistica si literara.

1911 - 1912   Coalboreaza la o serie de reviste, primare ca "Facla", "Viara sociala', "Rampa",
"Viata romaneasca", cu articole in care sunt dezbatute probleme ale vietii literare sociale si
politice.

1913   Ca prim poet redactor al ziaruli "Seara", care apartinea lui Bodan-Pitesti, in articole de
fond ale ziarului Tudor Arghezi militeaza pentru neutralitatea Romaniei .

1915   Scoate revista "Cronica", impreuna cu Gala Galaction, directorul literar, afirmadu-si

aceleasi convingeri .

1916   La 5 noiembrie se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in anul 1911,

dupa intoarcerea in tara. In timpui primului razboi mondial ramane in Bucuresti, sub ocupatia
trupelor germane. Colaboreaza la "Gazeta Bucurestilor", o anexa a gazetei germane
"Bukarester Tageblatt".

6. Intemnitarea
1919   In urma procesului ziaristilor, invinuit de tradare si colaboritionism, Tudor Arghezi
este condamnat la 5 ani de recluziune si intemnitat la Vacaresti, impreuna cu Ioan Slavici, S.
Grossman, D. Karnabatt si Dem. Theodorescu. Cei cinci ziaristi condamnati au fost gratiati
prin decretul regal nr. 51392 din 31 decembrie

1919   Colaborarile de la revista "Hiena" (1919-1921), insipirate din parioada petrecuta in

inchisoare, vor intra alaturi de alte proze si versuri, in volumele Flori de mucigai si Poarta
neagra.

7. Maturitatea
1922 - 1924   Este chemat sa conduca revista "Cugetul romanesc". Lucreaza timp de 2 ani in
redactia revistei. Aici publica poeme si proze cu o tematica variata. In 1923 isi asuma
conducerea ziarului "Natiunea", pe care il scie singur, aproape in intregime. Tot in aceasta
perioada colaboreaza la mai toate publicatiile din tara "Viata romaneasca", "Adevarul literar si
artistic" , "Lumea", "Gandirea", "Lamura"' , "Rampa", "Cuvantu", "Contimporanul" si altele .
La 10 decembrie se naste al doilea copil, Iosif Barutu .

1926   Cumpara un teren de 17.250 mp pe dealul Martisorului, in vecinatatea inchisori

vacaresti, pe care incepe sa sadeasca pomi fructiferi si vita de vie. Constructia casei si
anexelor gospodaresti, inclusiv tipografia , s-a prelungit timp de cincisprezece ani, in functie
de disponibilitatile financiare, devenind o adevarata "fortificare" a unei famili strans
inchegate.

1927   La varsta de 47 de ani, dupa exact 31 de ani de la debut si dupa aproape 20 de ani de
,,arghezianism" in poezie publicistica, Tudor Arghezi tipareste primul sau volum de versuri,
Cuvinte potrivite. Critica literara, prin reprezentantzi ei de marca- Eugen Lovinescu, Pompiliu
Constantinescu, G. Calinescu, M. Ralea, Serban Cioculescu, Tudor Vianu, Perpessicius-
saluta aparitia volumului ca pe un eveniment de maxima insemnatate pentru lirica romaneasca
.

1928   La 2 februarie apare revista ,,Bilete de papagal", sub directia lui Tudor Arghezi,
deschisa tuturor scriitorilor consacrati, dar si tinerelor talente. Seria intai a ,,Biletelor de
papagal", cu aparitria zilnica se incheie cu nr 460, din 9 august 1929.

1929   Apare volumul icoane de lemn.

1930   La 15 iunie, reapare, pastrandu-si frormatul ,revista "Bilete de papagal", pentru o scurta
perioada de timp, pana in 5 octombrie. In luna decembrie publica volumul Poarta neagra.
Incepe colaborarea si la "Magazinul", "Radio si radiofonia" (fiind unul din susinatori postului
de radio romanesc) , "Tiparnita literara". Familia Arghezi se instaleaza la Martisor.

1931   Publica un nou volum de vresuri, flori de mucigai, Nemultumit de portretele realizate

de Iser si de Pallady, propuse de editura, fiind inzestrat cu talent pentru desen, schiteaza in
fata oglinzi autoportretul, devenit intre timp celebru,care insoteste volumul. Apare al 3 lea
volum de proza, cartea cu jucari, ilustrat de Lucia Denetride Balacescu. Revistelor enumerate
anterior,li se adauga colaborarile la "Realitatea ilustrata", "Miscarea", "Progresul social",
"Secolul", "Dimineata", "Arta".

1933   Apare volumul Tablete din arta de Kuty. Incepe traducerea comediilor Moliere.
Colaboreaza la saptamanalul "Vremea".

1934   Publica poemul in proza Ochii Maicii Domnului si , in colaborare cu prof. Popescu-

Rebus, editeaza volumul Cuvinte potrivite.....si incrucisate. Initiaza colectia "Biblioteca
Martisor", din care publica volumul Poezii. Primeste Premiul National de Poezie , impreuna
cu George Bacovia.

1935   Apare o noua carte de versuri, a treia, intitulata Carticica de seara.

1936   Apare Cimitirul Buna-Vestire, "cel mai frumos roman fantastic din literatura noastra"
(Pompiliu Constantinescu). Editura Fundatiilor inaugureaza colectia "Editii definitive.
Scriitori romani contemporani" cu volumul Tudor Arghezi, Versuri,care cuprinde totate
poeziile publicate in Cuuvinte potrivite. Flori de mucigai, si Carticica de seara, la care se
adauga ciclul inedit Martisoare. Va fi reeditata, cu adaugari , in 1940 si 1943. Reeditarea
prevazuta pentru anul 1928,cu noile adaugiri, este anulata ,in urma campaniei la care este
supusa opera lui Tudor Arghezi .

1937   Apare noua serie a revistei "Bilete de papagal" (seria a 3-a), cu un alt format si o alta
prezentare grafica. Dupa aparitia a 33 de numere (iunie 1937-februarie 1938), revista este
interzisa. Publica volumul de poeme in proza, Ce-ai cu mine,vantule? Ilustrati de Lucia
Demetriade-Balacescu.

1939   Publica un nou volum de versuri, Hore. Se inbolnaveste foarte grav.Consultat de toate

somitatile medicale nu i se acorda nici o sansa. Este vindecat, in mod miraculos, de doctorul
Grigoriu-Arges. Reia colaborarea la revistele literare.

1942   Apare romanul Lina,subintitulat poem.

8. Arestul
1943   Colaboreaza la revistele "Vremea" si "Duminica". In zilele de 27 februarie si 6 martie
conferentiaza la Ateneul Roman despre M. Eminescu. Textul va fi editat , in luna iunie, la
Editura "Vremea" , in colectia "Cartea cu vieti ilustrate". Din aprilie pana in finele lunii
septembrie , sub egida lui Coco, la rubrica "Bilete de papagal", publica zilnic,in ziarul
"Informatia zilei" , cate o tableta. Joi, 30 septembrie, in numarul 624, datat vineri, 1 octombrie
este publicat cunoscutul pamflet antifascist Baroane. Ii atrage arestarea si internarea in lagarul
de detinuti politici de la Targu-Jiu. Aici va scrie piesa Seringa. La 20 decembrie 1943 este
eliberat.

9. Revenirea
1944   Sambata 16 decembrie 1944, Tudor Areghezi scoate ultima serie (a patra) a ziarului
"Bilete de papagal" (48 de numere), in format de ziar, pana joi 15 februarie 1945.

10. Activitate creativa si publicistica

1946   Apar doua volume din tabletele publicate in ziare si reviste: Bilete de papagal si
Manual de morala practica. I se decerneaza Premiul National pentru Literatura si Meritul
cultural. Este sarbatorit impreuna cu Gala Galaction pentru implinirea a 50 de ani de
activitate.

1947   La Editura de Stat ii apare volumul: Una suta una poeme. De fapt,in sumar au ramas o
suta poeme, poezia Aci, la noi, fiind eliminata de cenzura. Intre anii 1037-1947, Tudor
Arghezi si-a injghebat o mica tipografie compusa dintr-o masina plana nr. 12, un Boston, un
tighel, o masina de taiat hartie si alte ustensile necesare. In aceasta mica tipografie
intentioneaza sa-si publice intreaga opera. Aici s-a tiparit o singura carte: Drumul cu povesti.
Tipografia va fi confiscata in 1948.

1948   Aparitia articolului Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, semnat de Sorin Toma ,
determina eliminarea din viata literara a numelui si a creatiei lui Tudor Arghezi. Familia
intreaga a trecut prin momente grele,dar forta morala a scriitorului nu a slabit nici o clipa
,creind celor din jur echilibrul si linistea necesare. Singurul contact oficial cu literatura raman
traducerile, care vor asigura,alaturi de fructele gradini din Martisor, existenta zilnica.
Talmaceste din limba rusa Suflete moarte de Gogol, Povestiri de S. Saltikov-Scedrin, Moloh
de Kuprin si Fabule de Krilov, iar in limba franceza In floarea vietii de Anatole France.
1954   Dupa o lunga absenta, reintra in literatura cu volumul de versuri pentru copii Prisaca
Reincep colaborarile la principalele reviste literare si in presa centrala.

1955   Publica volumul de versuri 1907-Peisaje si culegerea de publicistica literara Pagini din

trecut La implinirea varstei de 75 de ani, este ales membru al Academiei.

1956   Apare Cantare Omului. Acest volum, impreuna cu 1907-Peisaje, reprezinta rodul anilor
in care pana poetului n-a putut strapunge zidul tacerii.

1957   Ii apar Stihuri pestrite, pamflete in versuri si fabule, si volumul de note de calatorie Din
drum...

1958   Apar volumele Lume veche, lume noua, publicistica, versurile pentru copii, Cartea mea
frumoasa, cu desene de Mitzura Arghezi.

1959   Publica editia bibliografica Versuri, care cuprinde aproape intreaga lirica argheziana.

1960   Apar volumele Tablete de cronicar, culegere de articole , si Versuri. Academia si

Uniunea Scriitorilor il sarbatoresc la implinirea varstei de 80 de ani.

1961   Publica volumul de versuri Frunze- inauguranrand seria anuala a plachetelor de versuri

inedite- si volumul de tablete "Cu bastonul prin Bucuresti".

1962   Apare primul volum din editia de autor, Scrieri.

1963   Este prezent in librari cu placheta Poeme noi. Apar volumele 2,3 si 4 din Scrieri .

1964   Publica placheta Cadente si volumul 5 .

1965   La implinirea varstei de 85 de ani, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan national.
Universitatea din Viena ii decerneaza premiul "Gottfried von herder". Este ales membru al
Academiei Sarbe de Stiinte si Litere. In acest an apar: placheta Silabe, Cuvinte potrivite,
editie bibliografica in 85 de exemplare, nepusa in comert precum si volumele 6,7,8,9,10,11
Scrieri.

11. Sfarsit
1966   Publica placheta Ritmuri, volumul razlete, culegere de proze si Scrieri,volumul 12. In
revista "Arges" publica, lunar, un articol, sub acelasi generic de neinlocuit-"Bilete de
papagal". La 29 iulie , Paraschiva, sotia poetului,se stinge din viata. Este acceptata donatia
prin care Tudor Arghezi isi exprima dorinta ca ansamblul de la Martisor,asa cum arata dupa
aproape cincizeci de ani de stradanie, sa fie transformat in muzeu. Casa memoriala "Tudor
Arghezi-Martisor" isi va deschide portile in anul 1974.

1967   Publica placheta Noaptea, versuri inchinate Pareschivei si Scrieri, volumele 13,14,15 si

16. Apare volumul litmanii, o selectie de versuri si poeme in proza in memoria Paraschivei.
La 14 lulie , la orele noua seara, Tudor Arghezi se stinge din viata. Este inhumat in gradina
casei din Martisor, alaturi de Paraschiva,"sotia, sora si prietena de-o viata".
12. Postum
1968 - 2000   Apar postum: volumul Teatru, plachetele de poezii inedite Frunzele tale,
Crengi, Calatorie de vis , Deslusiri precum si editia Scrieri de la volumul 17 la 45

2000   In colectia "Opere Fundamentale", Fundatia pentru Stiinta si Arta si Editura Univers
Enciclopedic incep publicarea operei lui Tudor Arghezi. Au aparut volumele Versuri I si
Versuri II, care cuprind lirica argheziana in integralitate.

2003 - 2004   Editura Academiei Romane si Editura Univers Enciclopedic continua publicarea

creatiei argheziene in colectia "Oprere Fundamentale". Vad lumina Tiparului Volumele :
Opere III, Publicistica (1896-1913) Opere IV, Publicistica (1914-1918), Opere V, Publicistica
(1919-iulie 1928) si Opere VI , Publicistica (1928-1930).

Vasile Alecsandri
Nascut la 21 iulie 1821 la Bacau ; decedat la 22 august 1890 la Mircesti, judetul Iasi

a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, creator
al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei
si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea

1. Primii ani
1821-07-21   Se naste cel de al doilea copil, Vasile, al
medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascuta Cozoni,
in orasul Bacau

1827   Ia primele lectii de la dascalul maramuresean Gherman

Vida, profesor la Seminarul de la Socola.

1828 - 1834   Isi continua invatatura in pensionul lui Victor

Cuenim, deschis la 1828 la Iasi. Verile si le petrece la
Mircesti, unde tatal sau cumparase mosia.

2. Anii de formare
1834 - 1839   Impreuna cu altii fii de boieri, Vasile Alecsandri isi face studiile la Paris. Dupa
trecerea bacalaureatului literal se pregateste sa intre la medicina, dar abandoneaza. Urmeaza
cursurile Facultatii de Drept, insa dupa cateva luni renunta. Se dedica literaturii, scriind
primele versuri in limba franceza, intre care poemul Zunarilla.

1839   In drum spre tara, intreprinde o lunga calatorie prin Italia. Viziteaza Florenta, Roma,
Padova, Venetia, Triest. Din aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere
in limba romana : Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.
1840   In revista Dacia literara (nr 3, mai-iunie), este publicata nuvela Buchetiera de la
Florenta. Este numit, impreuna cu Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, director al
Teatrului din Iasi. Se reprezinta prima lui piesa, Farmazonul din Harlau, o adaptare.

1841   Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri : Cinovnicul si modista.

1842   Alecsandri calatoreste prin muntii si satele Moldovei, fapt care i-a prilejuit
"descoperirea tezaurului poeziei populare". Sub influenta acesteia, scrie primele sale poezii
romanesti - Doinele.

1844   La 18 ianuarie, are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita de public cu
deosebita caldura. Impreuna cu MIhail Kogalniceanu si Ion Ghica, scritorul se afla in fruntea
revistei Propasirea. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele "O plimbare la munti"
si "Istoria unui galbin". Aflat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Da
la iveala "fiziologia" Iasii in 1844

1846 - 1847   O insoteste pe Elena Negri in strainatate, pentru ingrijirea sanatatii. Italia,
Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia, ii prilejuiesc impresii profunde. Insa boala
Elenei se agraveaza, iubirea poetului stingandu-se din viata la intoarcerea in tara. Scrie
comedia cu cantece "Peatra din casa" si nuvela "Balta Alba".

3. Exilul
1848   (martie) - Incepe miscarea revolutionara din capitala Moldovei. Alecsandri scrie
"Desteptarea Romaniei" si redacteaza impreuna cu alti patrioti petitia cuprinzand
revendicarile ce trebuiau aduse la cunostinta domnitorului Mihail Sturza. Dupa inabusirea
miscarii, se refugiaza in munti, apoi trece la Brasov. Scrie memoriul "Protestatie in numele
Moldovei, a Omenirii si a lui Dumnezeu", publicat in brosura. Impreuna cu C. Negri, Alecu
Russo, si altii redacteaza programul politic al democratilor moldoveni : Principiile noastre
pentru reformarea Patriei. Evocarea acestor intamplari o face in fragmentul de proza "Un
episod din anul 1848".

1849   Se intoarce de la Paris si este numit in functia de arhivist al statului. Redacteaza studiul
"Romanii si poezia lor", sub forma unei scrisori catre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat in
revista Bucovina. Colaboreaza la ziarul iesean Zimbrul.

4. Anii de maturitate
1850-04-09   Are loc reprezentatia piesei Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca. In aceasta
perioada, incepe publicarea Canticelelor comice care il vor preocupa pana in 1875 (Soldan
Viteazaul, Mama Anghelusa doftoroaie, Herscul bocceangiul, Surugiul, Ion Papusariul, Gura-
casca om politic, Cucoana Chirita in voiaj, Haimana, Barbu Lautarul, Paraponisitul, Kera
Nastasia sau mama pensiilor, Millo director, La Bucuresti, s.a.)

1851   Scrie libretul operetei "Crai nou", a carui muzica a fost compusa de Ciprian
Porumbescu. Acum scrie si comedia "Doi morti vii".
1852   In aprilie, apare la Iasi prima fascicula din colectia de opere folcrorice : Poezii
poporale. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate de V. Alecsandri. In octombrie,
apare, in doua volume, prima culegere a pieselor sale : Teatrul Romanesc - Repertoriu
dramatic. Are loc reprezentatia piesei Chirita in provincie.

1853   La Paris, Vasile Alecsandri publica primul volum de poezii originale, Doine si
lacramioare, dispuse in trei cicluri : Doine, Lacramioare, Suvenire. La Iasi ii apare cea de-a
doua fascicula de Poezii poporale. Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul
Frantei, in Spania si in nordul Africii. Relatarea partiala a acestei calatorii este cuprinsa in
"ziarul de calatorie" : Calatorie in Africa.

1854   Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaza tiganii robi de

pe mosiile sale.

1855   Apare, sub conducerea poetului, revista "Romania literara", in care se publica "Anul
1855". Tot aici apar fragmente din "Calatorie in Africa" si nuvela "Balta Alba".

1856   Alecsandri se dedica integral luptei pentru Unire, facand parte din Comitetul Unirii, la
Iasi. In "Steaua Dunarii", ziar condus de Mihail Kogalniceanu, apare la 9 iunie "Hora Unirii"

1857   Vede lumina tiparului culegerea de proza "Salba literara", continand povestiri, impresii
de calatorie si cateva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia", din Bucuresti, apare poezia
"Moldova in 1857".

1858   Este ministru de externe intr-un guvern care trebuia sa vegheze la buna desfasurare a
alegerilor de domn; in aceasta calitate, restabileste libertatea presei; figureaza pe lista
candidatilor la domnie.

1859   Dupa alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleaca intr-o lunga misiune
diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoasterea Unirii Tarilor Romane
sub un singur domn. La Paris, il viziteaza pe Lamartine si pe Merimee si cauta sa castige
bunavointa ambasadorului Rusiei, contele Kiseleff, fostul guvernator al Principatelor intre
1829 si 1834

1860   Abandoneaza activitatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul familiei, unde se

dedica scrisului, compunand piese de teatru, printre care "Rusaliile" si cateva cantecele
comice.

1862   Scrie "Istoria misiilor mele diplomatice".

1863   La Iasi, apare editia a doua a volumului Doine si lacramioare, la care se adauga si
ciclul "Margaritarele". Apare partea a doua a "Repertoriului dramatic, cuprinzand ultimele
piese ale scriitorului. Pleaca intr-o noua misiune diplomatica, trimis de Cuza.

1866   Apare intr-un volum intreaga colectie a "Poeziilor poporale". E numit membru al

Societatii literare romane pentru cultura limbii, care in 1879 avea sa devina Academia
Romana, luptand impotriva latinistilor, pentru impunerea pincipiului fonetic in scriere.

1868   Publica in "Convorbiri literare", primele pasteluri : Sfarsit de toamna, Iarna, Gerul, etc.
1871   Isi da demisia din Societatea literara romana, dupa ce aceasta hotarase sa adopte
principiul etimologic in scriere si sa publice dictionarul lui Laurian si Massim.

1872   Apare studiul "Introducere in scrierile lui Constantin Negruzzi", mai intai in

"Convorbiri literare", apoi ca prefata la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura
Socec. Scrie "Dumbrava Rosie", pe care o citeste la o sedinta a "Junimii".

1875   Apar primele sapte volume ale editiei sale de Opere complete, patru volume de Teatru
si trei de Poezii.

1876   Apare volumul de Proza din seria "Opere complete". Scrie farsa de carnaval "Cucoana
Chirita in balon".

1877   Inaugureaza prin Balcanul si Carpatul ciclul "Ostasii nostri". Tine, in folosul ranitilor,
o serie de conferite, in mai multe orase.

1878   Scrie "Epistola generalului Florescu" si "Eroii de la Plevna", puternice satire impotriva

conducatorilor regimului. Apare volumul "Ostasii nostri".

1878 - 1879   Se dedica lucrului la drama istorica "Despot Voda". In mai 1879, citeste piesa la
o sedinta a "Junimii" bucurestene. Reprezentatia piesei are loc la Teatrul National din
Bucuresti. Este invidiat sa-si reia locul la Academie si sa participe la lucrarile anuale, fiind
ales in comisia pentru modificarea ortografiei.

1880   Apare cel de-al noualea volum din seria "Operelor complete", cuprinzand "Legende
noua" si "Ostasii nostri". Scrie feeria "Sanziana si Pepelea".

1881   I se decerneaza Marele premiu "Nasturel-Herascu" al Academiei Romane pentru drama

"Despot Voda" si poeziile din ultimul volum "Opere complete"

1883   Intr-o sedinta a "Junimii" si la Academie, Alecsandri citeste noua sa piesa "Fantana

Blanduziei", jucata anul urmator, cu mare succes, pe scena Teatrului National din Bucuresti.

1885   Este reprezentata la Bucuresti piesa "Ovidiu". Este numit ministru plenipotentiar al

Romaniei la Paris, post pe care il detine pana la moarte.

1888   Scrie poeziile, ramase postume: Plugul blestemat, Fluierul, Umor criticilor .. etc. Apar
primele semne ale bolii care avea sa-l rapuna.

1890-08-22   Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este inmormantat la 26 august

in gradina casei, daruite in 1914 Academiei de catre sotia poetului. Deasupra mormantului a
fost ridicat un mausoleu din initiativa Acadeiei, in 1928. Intregul ansamblu a devenit muzeu
memorial.

George Cosbuc
Nascut la 20 septembrie 1866 la Hordou ; decedat la 9 mai 1918 la Bucuresti
a fost un poet roman din Transilvania, membru titular al
Academiei Romane din anul 1916.

1. Primii ani
1866-09-20   Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud
(astazi Cosbuc), al optulea din cei 12 copii ai preotului
Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece
intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura
palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu.

1873 - 1876   Copilul Cosbuc urmeaza cursurile primare la

diferite scoli - Hordou, Salva, Telciu si Nasaud.

1876 - 1884    Cosbuc urmeaza studiile liceale la Nasaud. Liceanul citeste mult si gandeste
adanc asupra lecturii. Activeaza la Societatea de lectura "Virtus romana rediviva" a elevilor,
devine vicepresedinte si apoi presedintele ei si imprima zeci de pagini originale si traduceri in
publicatia societatii "Muza someseana". Numarul poeziilor lecturate se ridica la 150 si cel al
versurilor publicate in revista manuscrisa la 50 de creatii. Intr-un fel, ele sunt un tip de
exercitiu benefic. In germene se gasesc aici directiile fundamentale ale drumului poetului,
traducatorului si evocatorului de fresce ale razboiului.

2. Debut
1884   toamna... In fata tatalui sau, evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla,
spre a deveni preot, si atunci se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. Continua sa scrie
poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna din SIbiu, condusa de
I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic.

1886    Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.

3. Gazetar
1887   august . Cosbuc devine redactor la Tribuna, datorita lui I. Slavici, care abordeaza in
cadrul discutiilor o multitudine de probleme de teorie literara. O etapa rodnica, soldata cu
publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut in Transilvania.

1889   Aparitia poemului Nunta Zamfirei in Tribuna (nr 108). Moment inaltin in cariera
poetica.

4. Perioada Bucuresteana
1890   La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. Primeste postul de
"desemnator-adjunct" la Ministerul Cultelor, din care, fiindca nu i se potrivea firii sale, va
demisiona la scurta vreme. Colaboreaza la diferite reviste literare si duce o viata agitata.
5. Balade si idile. Fire de tort
1893   Cosbuc publica prima culegere de poezii originale prin volumul Balade si idile. Cartea
marcheaza un moment important in evolutia sa artistica si in dezvoltarea literaturii romane.
Prin poemul "In opressores", poetul se afla printre memorandisti cu prilejul procesului
"Memorandului" desfasurat in Cluj.

6. Conducător de reviste
1894 - 1896   Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra. Publica aici,
printre altele, poeziile "In opressores" si "Noi vrem pamant".

1895   Casatoria lui Cosbuc cu Elena Sfetea, avand binecuvantarea parintilor. Se naste

singurul baiat al scriitorului, Alexandru.

1896   Apare "Fire de tort", a doua culegere de versuri originale. Da la tipar traducerile

"Mazepa" de Byron, "Georgicele" , "Eneida" de Virgiliu.

7. Traducator
1897   Reeditarea volumului "Balade si idile", din care, nemotivat, omite cateva poezii de o
mare frumusete.
In acest an, publica mai multe traduceri din creatia universala, intrate in ciclul literaturii
romane. Poetul are concomitent serioase preocupari privind dezvoltarea presei romanesti.
Conduce revista "Foaia interesanta" (1897) si face parte din colectivul redactional al
periodicului "Albina" (din 1897), publicatie dedicata culturalizarii poporului. In aceasta
privinta publica zeci de articole.

1899   Publica cartile : "Razboiul nostru pentru neatarnare" si "Povestea unei coroane de otel",
in care evoca cu patos luptele eroice ale ostasilor nostri.

1900   Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane. Se hotaraste sa traduca

Divina Comedie de Dante Aligheri

1901   Cosbuc, impreuna cu Vlahuta, editeaza revista "Samanatorul", conceputa ca

descendenta a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literara (1840), Tribuna (Sibiu). Scopul
declarat : dezvoltarea traditiilor sanatoase ale presei romanesti, realizarea unitatii scriitorilor,
aproprierea lor de popor. Dupa un rastimp, cei doi scriitori parasesc conducerea si publicatia,
care, sub autoritatea altor intelectuali, abandoneaza orientarea initiala.

1902   I se tipareste cea de-a treia culegere de versuri originale : "Ziarul unui pierde vara".
Primeste postul de referendar la Casa Scoalelor. Un timp este coleg cu Al. Vlahuta, M.
Sadoveanu, Emil Garleanu.
Pentru a face o traducere fidela a Divinei Comedii, dupa original, incepe sa invete serios
limba italiana, intreprinde o calatorie mai lunga in Italia si sta mai multe saptamani in
statiunea balneara Riva.
1904   Tipareste culegerea de versuri patriotice "Cantece de vitejie".
Lucreaza intens la traducerea Divinei Comedii. In colaborare cu Ioan Gorun si Ilarie Chendi,
scoaterevista "Viata literara".

1907   Are neplaceri din cauza publicarii poemului manifest "Noi vrem pamant", care se
raspandise in foi volante in masa rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile
sociale ale vremii : "Pamantul uitarii" si "Parabola semanatorului".

1908   Reintoarcere pe pamanturile natale, unde este primit ca un apostol.

1910   Publicarea traducerii dramei "Don Carlos" de Fr. Schiller.

1912   Petrece timp de 6 saptamani in Italia, intreprinde studii dantesti in biblioteca din

Florenta. Printre lucrarile sale, a ramas un material cu comentarii dantesti care se va publica
peste ani, abia in 1963, 1964

1913   Primirea sarbatoreasca la Nasaud, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la infiintarea

gimnaziului.

8. Razboiul si pierderea fiului

1914   Declansarea primului razboi mondial. Poetul deplange (in poezia Morti-pentru cine ?)
trimiterea romanilor in razboi de catre autoritatile Impreiului Austro-Ungar.

1915   Moartea fiului Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident de automobil la

Balesti, in Oltenia. Durerea este coplesitoare si poetul nu-si va mai putea reveni.Isi gaseste
refugiul in opera danteasca. Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a
transilvanenilor si bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna
actiunile dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani.

9. Academia Romana
1916   Alegerea ca membru activ al Academiei Romane.

10. Moartea
1918-05-09   Moare scriitorul George Cosbuc la numai 51 de ani, fiind inmormantat in
cimitirul Serban Voda - Bellu, langa fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M.
Eminescu, I.L. Caragiale s.a.

11. Post mortem

1924 - 1932   Apare "Divina Comedie" de Dante Aligheri. Traducere de G. Cosbuc. Editie
ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Vol I-II

1943   Moare sotia poetului.

1966   Se publica "Odissea" de Homer. Traducerea de G. Cosbuc. Editie ingrijita de Iuliu
Sfetea si St. Cazimir, cu un studiu introductiv de St. Cazimir, vol I-II, Bucuresti.

Ion Creanga
Nascut la 1 martie 1837 la Humulesti ; decedat la 31 decembrie 1889 la Iasi

este unul dintre clasicii literaturii romane. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor
si povestirilor sale, Ion Creanga a intrat in istoria literaturii romane, in principal, datorita
operei autobiografice Amintiri din copilarie

1. Primii ani
1837-03-01   Se naste, dupa cum marturiseste singur, Ion
Creanga, intaiul din cei opt copii ai lui Stefan a Petrii
Ciubotariul si ai Smarandei Creanga, "razesi fara pamanturi"
din satul Humulesti, tinutul Neamt.

1839-05-10   Data nasterii lui Ion Creanga dupa actul din

mitrica satului Humulesti, mosia manastirii Neamtului, Ocolul
de sus, tinutul Neamtului, partea I

1839-09-06   Se naste Smarandita, fiica preotului Ioan Humulescu, personaj din Amintiri din
copilarie.

2. Anii de formare
1846   septembrie. Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de
preotul Ion Humulescu (Nemteanu) cu dascaulul Vasile a Ilioaei (Vasilicai)

1847   primavara. Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece
in grija batranului dascal Iordache farnaitul.

1848   Moartea dascalului Iordache de holera. Creanga trece la scoala invatatorului Nicolae

Nanu din Brosteni.

1849   Pana in primavara invatza la Brosteni, apoi cu un psalt de la Biserica Adormirea din

Targul Neamt.

1852   ianuarie. Stefan sin Petre Ciubotar capata de la Iasi o patenta pentru negutatorii de
starea a treia.

1853   Creanga termina clasa a treia primara la scoala publica de la Targul Neamt, avand ca
profesor pe Isaiia Teodorescu, "popa Duhu".

1854   Creanga, numit acum Ion Stefanescu, termina clasa a patra si toamna se inscrie la
scoala de catiheti din Humulesti, "fabrica de preoti".
1855-08-29   Catihetul tinutului Suceava, Nicolae Conta, fratele lui Vasile Conta, elibereaza
adeverinta lui Ion Creanga si altor noua "clirici", printre care si Zaharia Simionescu, spre a se
inscrie la seminarul de la Socola, Iasi.

1855-11-06   Ion Creanga, Zaharia Simionescu, Stefan Posa si Ioan Bradul cer staretului
Manastirii Neamtului sa fie primiti in internatul scolii din Tg. Neamt. La recomandarea lui
Nicolae Conta, catihetii sunt admisi in anul al II-lea la seminarul de la Socola.

1858   Moare pe mosia Facutii, tinutul Iasi, Stefan a Petrii Ciubotariul si este inmormantat la
biserica din satul Prigoreni la 30 iunie. Creanga absolva cursul inferior al seminarului.

3. Maturitate
1859-07-01   Smaranda, vaduva lui Stefan a Petrii din Humulesti, cere sa fie scutita de
impozitul pentru patenta. Creanga obtine o marturie a preotului de la biserica Patruzeci de
Sfinti din Iasi pentru a-si scoate peci de cununie cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu.
Nunta are loc pe 23 august.

1859-11-05   Poporenii de la biserica Patruzeci de Mucenici din Iasi dau marturie lui Ioan
Creanga spre a fi hirotonisit preot.

1860   Diaconul Ion Creanga depune la 13 ianuarie jalba la mitropolie impotriva socrului sau
Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfinti, pentru insulte, lovituri si tentativa de asasinat
("orele batute unul dupa 12 noaptea, au venit si stapanul casei, aflandu-ma eu dormind, pe
cand toata suflarea se odihneste, langa a mea sotie; fara sa stiu cand au intrat in casa, s-au
repezit si mi-au pus unghiile in gat - ghiarale - de a ma sugruma cu totul !..") Arestat si depus
la dicasterie, Creanga cere peste trei zile sa fie pus in libertate spre a nu muri de foame si,
eliberat, depune o noua jalba pentru umilinte indurate din partea socrului care-i poprea si
sotia.
La 20 aprile incheia insa contract cu epitropia bisericii Patruzeci de Sfinti spre a sluji da
diacon, semn ca pentru moment conflictul familial era lichidat. La inceputul lui mai, diaconul
obtine carte de mutare de la Biserica Sfanta Treime, unde fusese hirotonisit, la biserica
Patruzeci de Sfinti.
La 26 octombrie il gasim inscris ca student in anul I la facultatea de teologie din Iasi. La 19
decembrie se naste fiul sau Constantin.

1863-03-22   Diaconul Ion Creanga cere mutarea la manastirea (biserica) Barboi din Iasi.
Contractul cu noua biserica se va incheia a doua zi. Diaconul primise inainte 700 de lei pe an,
acum va primi 48 de galbeni chesaro-craiesti.

1864   Absolvind un an de studiu la Institutul normal vasilian, Creanga se inscrie la concursul

pentru ocuparea postului vacant de intitutor la sectiunea a II-a a clasei intaia de la scoala
primara vasiliiana Trei Ierarhi. La 13 noiembrie primea decretul de numire in post.

1865-01-10   Creanga isi incepe activitatea de institutor.

1866-04-30   Diaconul Creanga este numit definitiv la biserica Golia din Iasi.

1868   Zziarul Conventiunea nr 14 din 26 februarie ataca pe preotii care merg la teatru, fara a
numi pe I. Creanga. Asemenea Curierul de Iasi nr. 6 publica articolul "Tragerea la tinta si
vanatul de pasari in mijlocul orasului" , vizandu-l pe diaconul de la Golia, tot fara a-l numi.
In august apare in 4.000 de exemplare "Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I
primare" de Ion Creanga, C. Grigorescu, G. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu si A.
Simionescu.

1870-10-20   Creanga este mutat la Scoala sucursala primara de baieti nr. 1 din Iasi (mahalaua
Sararie), in locul lui G. Ienachescu, care trece in locul sau.

1871   Dat in judecata consistoriului, in septembrie, pentru conduita sa, e oprit de la "lucrarea

de diaconie", "pana va da probe de indreptare". Era invinuit de a fi mers la teatru, de a fi tras
cu pusca asupra bisericii, de a trai de mai multi ani despartit de sotie si de a se fi tuns.
Apare "Invatatoriul copiilor - carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere, slove
si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive" de C. Grigorescu , I. Creanga si V.
Raceanu.

1872   La 1 iulie Ministerul Instructiunii Publice si al Cultelor destituie pe Ion Creanga din
postul de institutor la scoala sucursala nr. 1 baieti din Iasi. Destituirea venea in urma
excluderii diaconului Ion Creanga din randul clericilor. Apare a doua editie din "Invatatoriul
copiilor"

1873   februarie. Creanga cere despartire legala de sotie.

1874   Apare a III-a editie din Invatatoriul Copiilor. Pe data de 1 septembrie este numit
institutor la clasele I si II-a de la Scoala primara de baieti nr. 2 din Pacurari.

1875   Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, M. Eminescu face
cunostinta cu Ion Creanga. Introdus de poet la Junimea, Creanga publica, in Convorbiri
literare, Soacra cu trei nurori (1 octombrie) si Capra cu trei iezi (decembrie).

1876   Apare "Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica" de Gh. Ienachescu si
Ion Creanga, iar in Convorbiri literare povstile : Punguta cu doi bani (1 ianuarie), Danila
Prepeleac (1 martie) si Povestea porcului (1 iunie)

1877   Creanga tipareste intai in brosura apoi in Convorbiri literare nuvela Mos Nichifor
Cotcariul, apoi numai in revista Povestea lui Stan Patitul (1 aprilie) si Fata babei si fata
mosneagului (1 septembrie)

1878   Apar in Convorbiri literare : Ivan Turbinca (1 aprilie) , Povestea lui Harap Alb (1
august), si Povestea unui om lenes (octombrie)

1879-06-25   Ecaterina Vartic cumpara cu bezman locul si bojdeuca din Ticau, unde se

stabilise mai inainte I. Creanga. Apare "Geografia judetului Iasi", de V. Raceanu, Gh.
Ienachescu si Ion Creanga.

1880   Apare in albumul macedo-roman anectoda Mos Ion Roata si Unirea.

1881   In ianurie Creanga isi ia o luna concediu de la scoala. In Convorbiri literare apare
prima parte din Amintiri , datata : Bucuresti, septembrie 1880 si dedicata domnisoarei Livia
Maiorescu. In aprilie apare a doua parte a Aminitirilor. In octombrie, Creanga isi da impreuna
cu Ileana consimtamantul la casatoria fiului lor cu Elena Adamescu din Bucuresti. In
Convorbiri literare (1 noiembrie), publica Popa Duhu.

1882   Apare in Convorbiri literare a treia parte a Amintirilor, datata : septembrie 1881

1883   Apar in Convorbiri literare, 1 ianuarie, poezia Impresiuni le Lina Catalina, auzita la

Spitalul Brancovenesc, la 1 martie , Cinci paini, iar in Almanahul Societatii academice
Romania juna din Viena, Mos Ion Roata si Voda Cuza. In noiembrie i se aproba un concediu
medical de 3 luni.

1884-05-30   Se aproba institutorului Creanga un concediu de 2 luni.

1885-10-15   Obtine un concediu medical de 6 luni.

1886   In concediu de boala prelungit pana la sfarsitul vietii.

1887   septembrie. Necazuri cu un vecin, Vasile Coca, pentru care se plange primariei acum si
in anul urmator ca i-a astupat trecerea pe din dosul casei si este primejdie de incendiu.

1888   Creanga citeste in Cercul literar al lui Beldiceanu ultima parte a Amintirilor.

1889-12-31   Moartea lui Ion Creanga in noaptea de ajun, in urma unui atac de epilepsie.

1890-01-02   Inmormantarea lui Ion Creanga la cimitirul Eternitatea din Iasi. Apar la editorul
H. Goldner din Iasi "Scrierile lui Ion Creanga, Povestile, vol I, cu o prefata de A. D. Xenopol
si o biografie a autorului de Gr. I. Alexandrescu (volumul contine povestile publicate in
Convorbiri literare intre 1875-1878)

Mihai Eminescu
Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti

a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept
cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei
romanesti".

1. Primii ani
1850-01-15   Se naste, la Botosani, Mihai, al saptelea copil al
caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai,
nascuta Iurascu (1816-1876)

1858   Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la

National Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele
clase acasa, in satul Ipotesti.
1859 - 1860   Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi

2. Anii de formare
1860   Toamna se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti.

1861 - 1862   Urmeaza clasa a II-a de gimnaziu pe care o repeta in 1862-1863, intrerupand-o

in aprilie 1863, cand se intoarce la Ipotesti.

1864   I se refuza o cerere de bursa la gimnaziul din Cernauti la 21 martie

1865-03-15   Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al

judetului Botosani. Insoteste trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu - toamna revenind la
Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar.

3. Debutul
1866-01-12   Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva
"Lacramioarele invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu
numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca
privatist la Blaj.

4. Sufleur si copiist
1867   Actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale din Bucuresti

1868   Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat.
Incepe sa lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National

1869   Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea

piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica
"Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina.
Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie
ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti "Romania". La Bucuresti il
cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici.

5. Student la Viena si Berlin

1870   Debut publicistic la "Albina" si articole de politica nationala la "Federatiunea" de
Pesta. La 15 aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In
noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru
serbarea de la Putna, iar dupa aceea merge la Ipotesti.

1871   Urmeaza in continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept,

economie politica si filologie romanica. In august e la Ipotesti, apoi la Cernauti si la Putna, la
serbari, cu Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol
despre rapirea Bucovinei.

1872   Continua studiile la Viena. La 1 septembrie citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul

Dionis care se publica in Convorbiri literare. In noiembrie e la Berlin, iar in decembrie se
inscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat
de absolventa a studiilor liceale. Are profesori vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-
Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz.

1873   Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea

din Berlin

1874   Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe luna, e si

student. Studiaza filosofia lui Kant din care incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta,
Maiorescu propunandu-i un doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si amor";
in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecandu-si nici un
examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il numeste director al Bibliotecii
Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste
pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii.

6. Reintoarcerea in tara
1875   Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic. Destituit la
1 iulie din postul de bibliotecar in urma unor intrigi, e numit revizor scolar pe judetele Iasi si
Vaslui. Cunoscand acum pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central
asemanator, al lui Eminescu numit Calin (extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei.
Amandoua in proza, basmele raman nepublicate.

1876   La inceputul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor scolar.
Este primit redactor al partii neoficiale si corector al "Curierului de Iasi" unde publica nuvela
"La aniversare" si "Cezara". Vrea sa convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga
cu el in lume. Veronica pleaca in vacanta, si Eminescu, intors la 15 august 1876 de la
inmormantarea mamei sale, o acuza de usuratate. Scrie elegia "Pierduta pentru mine zambind
prin lume treci".

1877   Silit sa scrie lucrari in care nu credea, la inceputul toamnei demisioneaza de la

"Curierul de Iasi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucuresti si,
lasand o scrisoare violenta Veronicai, paraseste Iasul.

1878   Intensa activitate jurnalistica la Timpul. Vara invitat la mosia lui Nicu Mandrea din
Floresti-Dolj. In noiembrie participa la a XVI-a aniversare a Junimii la Iasi cu Maiorescu si
Caragiale. Revede pe Veronica care-i face o dovada de netagaduit a dragostei sale. Publica in
Convorbiri literare, dupa pauza din 1877, Povestea codrului, Povestea teiului (varianta a
traducerii din Em. Geibel Fat Frumos din tei, dupa Romanze vom Elfenbrunen), Singuratate,
Departe sunt de tine. Scrie acum "Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul episod din romanul Aur,
marire si amor.

1879    6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri
literare : Atat de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz,
cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza
la Bucuresti.

1880   Devine redactor sef la Timpul. Tradat de Veronica cu Caragiale, se impaca dupa o

scurta cearta.

1881   Publica intre 1 februarie si 1 septembrie cele patru Scrisori in Convorbiri, retinand pe a

cincea, Dalila.

1882   Sfarseste ultima forma a marelui poem Luceafarul, inceput in 1880. "Nu voi iubi
niciodata o alta femeie", scrie Veronicai la 28 februarie. Veronica il viziteaza in mai. Absorbit
de munca la ziar.

7. Boala
1883   In aprilie almanahul "Romania juna" din Viena ii tipareste Luceafarul. In "Familia",
apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Cand amintirile..
Adio. Ce e amorul ?, Pe langa plopii fara sot.. , Si daca.. In iunie participa la serbarile
dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi si citestela Junimea "Doina". La Bucuresti , in
vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc nervos. Intre 28 iunie si 15 august
este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici Ravneanu il conduce la
sanatoriul Ober-Dobling de langa Viena. Spre sfarsitul anului, Maiorescu publica la Socec
prima editie de poezii a lui Eminescu.

1884   Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar insanatosit, revine in tara insotit de

Chibici prin Italia (Venetia, Florenta).

1885   Petrece vara la Liman, langa Odesa. Toamna i se incredinteaza postul de subbibliotecar

la Biblioteca Universitatii din Iasi. Apare a doua editie a volumului de Poezii.

1886   Merge la Bucuresti. Vara la baile Repedea langa Iasi. In noiembrie din nou internat, la
ospiciul de la Manastirea Neamt.

1887   Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. Orasul ii voteaza un ajutor

de 120 lei lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar.

1888   Veronica Micle il viziteaza la Botosani, si-l ia cu ea la Bucuresti. Primeste directia

revistei unor tineri " Fantana Blanduziei". La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii.

1889   Recazut in noaptea mintii in februarie, e internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu
din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineata, in urma unei sincope, si este
inmormantat sambata 17 iunie la cimitirul Belu.

Petre Ispirescu
Nascut la ianuarie 1830 la Bucuresti ; decedat la 27 noiembrie 1887 la Bucuresti
a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor si tipograf
roman.

Copilaria
1830   Petre Ispirescu s-a nascut in 1830 in Bucuresti. Tatal
sau, Ghe.Ispirescu, proprietarul unei frizerii pe Calea
Vacaresti, a mai avut doi baieti si o fata. Despre acestia se stie
foarte putin si chiar Ispirescu in “jurnalul sau" ori in
“amintiri din scoala” ii aminteste doar in treacat.
Singurul membru al familiei despre care vorbeste cu dragoste
si recunostintaeste mama sa, Elena – ardeleanca de origine
– ocrotitoarea si sfatuitoarea cea mai apropiata. Petre
Ispirescu n-a putut sa invete prea multa carte. Intr-o scrisoare
pe care o trimite in 23 aprilie 1883 profesorului I.Urban Jarnik
de la Viena, ii marturiseste acest lucru: ”Afla,domnul
meu,ca eu nu am trecut nici 4 clase primare. Din nefericire, pe
vremea cand am invatat eu carte, scolile nationale erau in organizare”; Dupa ce si-a insusit
primele notiuni de citire si de scriere cu dascalul Niculae de la biserica Udricari, Petre
Ispirescu ajunge elevul vestitului dascal Stan de la biserica Doamna Olteni. La scoala acestui
dascal – amintit cu lauda de I.Ghica in “Scoala acum 50 de ani” – baiatul se
deprinde si cu aritmetica, dar si cu citirea ceaslovului, psaltichiei si evangheliei.

1843   In anul 1843, pentru ca tatal sau nu avea stare sa-l dea sa invete o meserie, Petre
Ispirescu se duce sa deprinda psaltichia la profesorul G.Voiculescu de la biserica Doamna
Balasa. Fiind silitor, este angajat, impreuna cu alti elevi ,sa cante duminica in strana bisericii,
pentru 10 lei pe luna. Astfel a inceput Ispirescu sa-si castige existenta, la varsta de numai 13
ani. Singura alinare a dorintei de invatatura i-a ramas cititul cu nesat a tot felul de carti :
”Stiu ca in mina mi-au cazut Erotocritul, Halimaua si Alexandria, pe care le devoram.
Acestea mi-au excitat curiozitatea sa stiu cum se face cartile” (jurnalul lui Petre Ispirescu)

Adolescenta si tineretea
1848   â€œCuriozitatea” l-a impins pana la usa tipografiei lui Zaharia Karkaleki, unde a si
intrat ca ucenic in 1848. Zece ani lucreaza Petre Ispirescu in tipografia aproape primitivea ,
cate 12 ore pe zi. In timpul liber citea, scria versuri – pe care nu le arata nimanui si pe care
nu le publica niciodata – si invata limba franceza.

1854   Dorind sa aiba un loc de munca in contact cat de cat cu literatura, in 1854 Ispirescu se
muta la tipografia lui Iosif Compaing, unde are prilejul sa lucreze la tiparirea unor traduceri
din Swift, J.J.Rousseau, V.Hugo, potolindu-si astfel setea de lectura. In aceasta perioada se
integreaza, alaturi de alti patrioti, in frontul luptei pentru Unirea Principatelor

1857   In 1857, Petre Ispirescu primeste insarcinarea sa tipareasca pe ascuns corespondenta

secreta dintre antiunionistul Vogoride si fratele sau, diplomat la Londra. Afla insa politia si
aresteaza toti complicii la aceasta actiune, inclusiv pe Petre Ispirescu. Eliberat dupa trei
saptamani, nu se mai poate intoarce la tipografie, deoarece locul ii fusese deja ocupat. Abia
peste cateva luni gaseste din nou de munca.
1858 - 1863   Vasile Boierescu ii propune sa fie director al tipografiei jurnalului
“Nationalul”, iar in 1860 il ia ca asociat pana in 1863 cand tipografia e vanduta lui
Cezar Bolliac.Despre acesti 5 ani, Ispirescu spunea ca au fost “ timpul de fericire al vietii
mele”.

Debutul
1862-01-21   In aceasta perioada face cunostinta si lucreaza alaturi de Ion Ionescu de la Brad,
N.Filimon, D.Bolintineanul, I.Ghica, care-l incurajeaza si-l stimuleaza. La indemnul lui
I.Ionescu de la Brad, publica in “Taranul romin”, nr.11 din 21 ian.1862, priml sau basm,
“Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”,semnat cu modestie P.I. Dupa debut,
rare sunt numerele jurnalului Taranul romin care sa nu publice basmele sale tot mai gustate de
cititori.

Activitatea literara
1862-04-07   Chiar in acelasi an, 1862, la indemnul prietenilor sai scriitori, Ispirescu
inmanuncheaza o parte din productiile sale in brosurica “Basme sau snoave populare”.

1862-05-01 - 1865   Preocuparile literare din acea vreme nu-l sustrag insa activitatii pe taram
social.In 1858 il aflam printer membrii activi ai Comitetului Casei de prevedere si de
economie fondata de lucratorii tiporafi. Incepand din 1865, impreuna cu S.Walter scoate foaia
bilunara “Tipograful romin”, unde publica o serie de articole in care se pronunta pentru
sprijinirea activitatii tipografice. In 1861 se casatoreste cu Sevastita, fiica lui Dima Petrescu,
staroste de cavafi; au impreuna 10 copii.

1864   Se straduieste sa injghebeze si cateva asociatii. Prima, in 1864, “Tipografia

lucratorilor asociati” dureaza putin. Dupa doi ani petrecuti la conducerea Imprimeriei
Statului de unde demisioneaza, formeaza impreuna cu Georgian C.Petrescu-Conduratu si
I.Buznea, o noua asociatie : ”Noua tipografie a laboratorilor romini” Dizolvandu-se si
aceasta, dupa 10 ani, Petre Ispirescu deschide, pe cont propriu, ”Tipografia Academiei
Romane”. In aceste tipografii, pe care le sustine prin stradania si truda sa,se tiparesc
“Ghimpele”, ”Columna lui Traian”, ”Revista literara”, precum si multe dintre
operele marilor scriitori. In aceasta perioada ii cunoaste pe Al.Odobescu, B.P.Hasdeu,
V.Alecsandri, L.Saineanu, Delavrancea.

1870   In anul 1870, revoltat de samavolniciile stapanirii,de superficialitatea si venalitatea

sjujbasilor, simtite chiar pe spinarea lui de targovet impovarat cu datorii si cu greutatile unei
case de copii, pe care ii hranea din munca mainilor sale, exclamase: ”pina cind are sa
mearga si unde au sa se sfirseasca nenorocirile ce se gramadesc pe capul bietei tari…”
Greutatile vietii l-au albit la 35 ani,la 45 era garbov, la 50-un mosneag bland cu fata de ceara,
cu barba si sprancenele albe, stufoase.

1872   Publica "Legendele sau basmele rominilor".

1873 - 1874   Snoave sau povesti populare adunate din gurile acelora care stiu multe

1876   Legendele sau basmele rominilor

1879   Povestile unchiasului sfatos (cu o prefata semnata de Al.Odobescu)

1882   Indemnat de V.Alecsandri,in 1882, Petre Ispirescu alcatuieste o editie completa din

“Legendele sau basmele romanilor” In scrisoarea adresata autorului – ce tine loc de
prefata volumului – bardul de la Mircesti gaseste cuvinte de lauda :”recunostinta noastra
iti este dar cistigata pentru totdeauna. Pretiosul dumitale volum trebie sa se afle in fiecare
casa…”. Desi intruneste aprecieri elogioase din partea unor carturari de prestigiu,
culegerea semnata de Petre Ispirescu n-a fost luata in seama de “rafinatii” Academiei
din oranduirea burgheaza,care au respins-o de la premiul la care candida. Din pricina acestei
atitudini dispretuitoare a oficialitatilor culturale burgheze, cartile sale erau tot mai rar
recomandate spre difuzare si vanzare.

Amurgul vietii
1883-05-21   Sufera un atac de congestie cerebrala, din care isi revine cu greu si isi reia
munca. In timpul liber se intalnea cu L.Saineanu, B.S.Delavrancea, Al.Vlahuta, care-i cautau
tovarasia si-i sorbeau vorba “neaosa romineasca”.

1887-11-21   In zorii zilei de 21 noiembrie 1887, dupa o noapte petrecuta la masa de scris,
Petre Ispirescu moare, tot in urma unui atac de congestie cerebrala. Desi V. Alecsandri,
B.P.Hasdeu, AL.Odobescu si alti carturari de vaza au aratat marea valoare a scrierilor lui
Petre Ispirescu, scoala burgheza romaneasca a trecut cu “discretie” peste numele lui,
socotindu-l doar un culegator de povesti. Petre Ispirescu n-a vazut in basme doar mijlocul
naiv de a incanta pe copii la gura sobei. Chiar si faptul ca cele mai multe dintre povestile sale
le-a publicat in ziare si reviste ce se adresau publicului larg, dovedeste ca scriitorul le acredita
rolul de educator al maselor de cititori.