Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureș — d.

 14 februarie 1821, Budapesta) a fost

un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte
al Școlii Ardelene.

Și-a efectuat studiile primare la Căpușu de Câmpie

După studii la Colegiul Reformat din Târgu Mureș (1769-1772) și la Blaj (1771-1774) a urmat studiul

filosofiei și teologiei la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (1774-1779), apoi a făcut studii de drept
la Universitatea din Viena (1779-1780).

MULTILATERAL:Devine profesor de logică, metafizică și dreptul firii la gimnaziul

din Blaj (între 1780 - 1785), preot în Reghin-sat și protopop al Gurghiului (între 1785 - 1809), „crăiesc
revizor” (revizor crăiesc) și corector al cărților românești care se tipăreau la Buda (1809 - 1821).

A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând – alături de alți
reprezentanți ai Școlii Ardelene - la redactarea celebrei declarații de emancipare a românilor
transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum.

A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, predici; a tradus și prelucrat lucrări cu caracter
economic. În lucrările sale istorice a combătut opiniile lui Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder, Johann
Christian von Engel și Jernej Kopitar, care contestau romanitatea și continuitatea românilor pe teritoriul fostei
Dacii.

Lucrări teologice
 Procanon ce cuprinde în sine cele ce sânt de lipsă spre înțelesul cel deplin și desăvârșit al canoanelor
și a toată tocmeala bisericețască spre folosul mai de seamă a românilor
 Protopapadichia, adecă puterea, drepturile sau privileghioanele protopopilor celor românești din
Ardeal 
Lucrări istorico-filologice
 Istoria pentru începutul românilor în Dachia

Ortographia româna și latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur
Traduceri și prelucrări
 Învățătură pentru prăsirea pomilor, scrisă de Haint Francisc

Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise (Odissevs) întocmite de  Fénelon, arhiepiscopul Cambrei, acum
întâi de pre limba italienească pre limba românească prefăcută

Dacă iluminismul Școlii ardelene nu e prea radical, subscriind în mare măsură la idealurile luminate
(ale ,,despotului luminat"), atașamentul național, însă, într-un fel, apare mult mai radical. În special
pe linia afirmării poporului român ca națiune cu drepturi egale cu celelalte națiuni ale imperiului și a
originii noastre latine. 
Petru Maior sintetizează, oarecum, acest spirit și se face purtătorul lui de cuvânt, pentru mase mai
largi, pe o linie care fac din el, mai mult decât ceilalți, un învățător. Se desprinde acest lucru din
activitatea sa, iar din scrisul său se detașează o concepție pedagogică destul de închegată.

Petru Maior a fost printre semnatarii Supplex Libellus Valachorum care a fost înmânat lui Leopold al
II-lea de către episcopii români