Rondelul orașului mic –Alexandru Macedonski

Orașul mic te fură-ncet

Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu știu că sunt poet.

Cu centrul intim și cochet,

Și fără case cu arcade;
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,

Nu se strecoară mascarade
Și nu s-aud în el tirade
Despre-al politicii secret. --

Orașul mic te fură-ncet.

Poezia a aparut pe 20 mai 1919 prima oara, ulterior publicata  în Universul literar nr. 38, din 21
octombrie 1920. Face parte din ciclul de rondeluri “Rondelurile pribege” din colectia “Poema
rondelurilor”.

In primul catren observam cele 2 versuri ce sintetizeaza ideea lirica principala “ Orașul mic te fură-
ncet/ Cu ale lui tăcute strade “. Prin personificarea “orasul te fura” si prin epitetul personificator
“tacute strade” poetul contureaza imaginea orasului de provincie, evocand motivul simbolist citadin.
Pustiul din provincie si lipsa distragerilor reprezinta cadrul pentru meditatia lirica. In versurile urmatoare
observam o alta idee, si anume izolarea poetica. Poetul damnat, solitar se deosebeste de ceilalti oameni
proști, dar cumsecade prin gandirea sa, fapt ce intensifica starea de singuratate si angoasa din oras: nici
obiectele, dar nici oamenii nu conduc spre interactiune. In ultimul catren, parcul, loc de altfel animat de
oameni, pasari, insecte, este de asemenea metaforic privit ca fiind lipsit de viata, “discret”. Spre deosebire
de parcul dintr-un oras mare, in parcul de provincie nu se afla cercurile politice restranse si elitiste.