Ioan Slavici

BIOGRAFIE
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos,
Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882)
al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost
considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului
rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a
comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale
ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata
de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se
numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate
în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii
române.

Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un
jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca
presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această
experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele,
publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că dacă la scriitori
precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici
se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”

OPERE
Comedii

 Fata de birău, (1871)

 Toane sau Vorbe de clacă, (1875)
 Polipul unchiului, (1875)

Drame istorice

 Bogdan Vodă, (1876)

 Gaspar Graziani, (1888)

Povești
  Zâna Zorilor
 Florița din codru
 Doi feți cu stea în frunte
 Păcală în satul lui
 Spaima zmeilor
 Rodul tainic
 Ileana cea șireată
 Ioanea mamei
 Petrea prostul
 Limir-Împărat
 Băiet sărac
 Împăratul șerpilor
 Doi frați buni
 Băiat sărac și horopsit
 Nărodul curții
 Negru împărat
 Peștele pe brazdă
 Stan Bolovan
 Boierul și Păcală

Nuvele

 Popa Tanda, (1873)

 Scormon, (1875)
 La crucea din sat, (1876)
 Crucile roșii, (1876)
 viață pierdută, (1876)
 Gura satului, (1878)
 Budulea Taichii, (1880)
 Moara cu noroc, (1880)
 Pădureanca, (1884)
 Comoara, (1896)
 Vatra părăsită, (1900)
 La răscruci, (1906)
 Pascal, săracul, (1920)

Romane

 Mara, (1894)
 Din bătrâni, (1902)
 Din bătrâni. Manea, (1905)
 Corbei, (1906)
 Din două lumi, (1920)
  Cel din urmă armaș, (1923)
 Din păcat în păcat, (1924)

Memorii

 Fapta omenească. Scrisori adresate unui tânăr, (1888 - 1889)

 Serbarea de la Putna, (1903)
 Închisorile mele, (1920)
 Amintiri, (1924)
 Lumea prin care am trecut, (1924)

BIBLIOGRAFIE
 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația
Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941
 Șerban Cioculescu, Istoria literaturii române III - Epoca marilor clasici, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973
 Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, București, Editura Academiei
Române și Editura GUNIVAS, București, 2008
 Ioan Slavici, Amintiri, Cultura națională, București, 1924
 Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești contemporane, Editura Adevărul, București,
1934
 George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Litera, Chișinău, 1998
 George Panu, Amintiri de la Junimea, Volumul I, Editura „Remus Cioflec”, 1942
 Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp.
63-72