IOAN  SLAVICI​
          (1848-1925) 
PETRICA ANAMARIA
CLASA A IX-A C
 VIAŢA  ŞI 
ACTIVITATEA
•S-a născut în data de 18 ianuarie 1848, în comuna
Siria, lângă Arad.​

•Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al

Elenei.​

•1854 - Frecventează şcoala “greco-ortodoxă“ din

satul natal,​  avându-l dascăl pe D. Vostinari. ​

•1860 - Urmează Liceul din Arad, stând la gazdă

precum eroii​   săi din Budulea Taichii. ​

•1865 – Frecventează clasele a VI-a şi a VII-a la Liceul

Piarist din Timişoara.​
• 1867 - clasa a VIII-a ca “privatist” la Liceul
Maghiar din Arad. 

• 1868 - Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna

se înscrie la Universitatea din Budapesta. 

• 1869 - În ianuarie e bolnav, întrerupe

facultatea şi revine la Siria. Se
mai înscrie şi la Universitatea din Viena
(aprilie), dar în august îl aflăm în funcţia de
secretar al notarului din Cumlaus. În
toamnă e din nou la Viena, în armată,
urmând şi Facultatea de Drept.
Acum se împrieteneşte, pentru toata viaţa,
cu Eminescu, student şi el în
capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte,
vorbea cursiv limbile germană şi maghiară.
Mai tânărul său amic moldovean îl va
îndemna să scrie literatura
în româneste (cum s-a spus, aşa a
procedat Eminescu şi cu Ion Creangă).   

• 1870 - Îsi ia “examenul de stat”.  

• 1871 - Debutează la Convorbiri
literare cu Fata de birău (comedie).   

• 1872 - E publicată prima poveste Zâna

zorilor . 

• 1874 - Vine la Iaşi şi citeşte la

Junimea Popa Tanda. Apoi pleacă
la Bucureşti, unde se stabileşte.  

• 1875 - Se căsătoreşte cu
Ecaterina Szöke Magyarosy.  

• 1875 - Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar

toamna e numit, de Titu Maiorescu, profesor
la Liceul “Matei Basarab” – Bucureşti.  

• 1877 - Intră în redacţia ziarului Timpul.

• 1885 - Divorţează de prima soţie Ecaterina şi în 1886
se căsătoreşte,  
      la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamna născându-i-
se primul  
      băiat, Titu Liviu.  
În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile de
închisoare.  

• 1888 - Premiera dramei

istorice Gaspar Gratiani la Naţionalul bucureştean.
Condamnat de Curtea cu juriu din Cluj la un an
de închisoare.  
      Începe detenţia la Vác (Ungaria).  

• 1889 - Se naşte Lavinia Ioana Iosefina, al doilea copil,

când era în puşcărie. Abia la 10 iulie iese din
penitenciar.  

• 1890 - Se întoarce la Bucureşti. Devine profesor la

Azilul "Elena Doamna". Se naşte al treilea copil, Ion
Marcel iar în 1891 se naşte al patrulea copil, Fulvia. 
• 1892 - Devine cetăţean român.
Publică Novele vol. I-II.  

• 1894 - Împreună cu Coşbuc şi Caragiale, editează

la Bucureşti Vatra. Publică romanul Mara, în
foileton. 

• 1894 - Se naşte Elena, al cincilea copil şi în 1897

Lavinia, al şaselea copil.

• 1902 – Publică romanul Din bătrâni , premiat

apoi de Academia Română.  

• 1914 - Conduce ziarul Ziua, în care militează

pentru neutralitatea României în primul război
mondial.      

• 1916 - Este arestat şi închis la Fortul Domneşti. 

• 1919 - La încheierea păcii, Slavici e arestat
din nou din cauza convingerilor sale, judecat
şi condamnat la 5 ani de închisoare,
dar eliberat în acelaşi an. 

• 1921 - Publică volumul

autobiografic Închisorile mele, în care-
şi justifică activitatea din Ardeal şi România. 

• 1924 - Volumul Amintiri (preţioase memorii

despre Eminescu, Caragiale, Creangă,
Coşbuc, Maiorescu).  

• 1925 - Bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu

procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la
fiica sa Lavinia, care trăia la Panciu,
în podgoria asemănătoare cu Siria natală. 

• La 17 august 1925, trece în lumea umbrelor,

înmormântat la schitul Brazi. 
 BIBLIOGRAFIE
Comedii Povești
• „Zâna Zorilor” Nuvele
• Fata de • „Florița din codru” •Popa Tanda (1873)
birău (1871) • „Doi feți cu stea în •Scormon (1875)
• Toane sau Vorbe frunte” •La crucea din sat (1876)
de clacă (1875) • „Păcală în satul lui” •Crucile roșii (1876)
• „Spaima zmeilor” •O viață pierdută (1876)
• Polipul •Gura satului (1878)
• „Rodul tainic”
unchiului (1875) • „Ileana cea șireată” •Budulea Taichii (1880)
Drame istorice • „Ioanea mamei” •Moara cu noroc (1880)
• „Petrea prostul” •Pădureanca (1884)
• Bogdan •Comoara (1896)
• „Limir-împărat”
Vodă (1876) •Vatra părăsită (1900)
• „Băiet sărac”
• Gaspar • „Împăratul șerpilor” •La răscruci (1906)
Graziani (1888) • „Doi frați buni” •Pascal, săracul (1920)
• „Băiat sărac și horopsit”
• „Nărodul curții”
• „Negru împărat”
• „Peștele pe brazdă”
• „Stan Bolovan”
• „Boierul și Păcală”
 Romane Memorii
• Fapta omenească.
• Mara (1894)
Scrisori adresate
• Din bătrâni (1902) unui tânăr (1888-
• Din bătrâni. 1889)
Manea (1905) • Serbarea de la
• Corbei (1906) Putna (1903)
• Din două • Închisorile
lumi (1920) mele (1920)
• Cel din urmă • Amintiri (1924)
armaș (1923) • Lumea prin care am
• Din păcat în trecut (1924)
păcat (1924)
 CITATE CRITICĂ LITERARĂ
• “Ion Slavici introduce oralitatea populara in scrierile sale inaintea lui Creanga. (…) Pentru desavarsita stapanire a acestei unelte stilistice, ii
lipseste insa lui Slavici jovialitatea si verva lui Creanga.”
( Tudor Vianu )
• « Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract.(…)
povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. »
( Tudor Vianu )
• “Lumea satelor, la noi a gasit in Slavici unul dintre cei dintai cronicari fideli si realisti”
( Al. Philippide )
• « Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate
a sa aiba un om cu experienta. Carciumarul Ghita se asaza in drumul
pocarilor, unde se castiga bani multi si se pune la mijloc, intre ordinea juridica a satului  si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa este
analizata magistral. »
( George Calinescu )
• „Mara este cea mai izbutita opera a lui Slavici si unul din cele mai bune romane romanesti.Aici se adancesc problemele sociale tratate in nuvele
si se adauga probleme noi,nationale si confesionale.”(Șerban Cioculescu)
 • N. Xenopol arăta că Slavici „a încercat să pătrundă în viaţa intimă a poporului român, şi a pătruns
astfel precum n-a izbutit nimeni până astăzi“
• N. Xenopol întrezărea încă de atunci contribuţia lui Slavici la dezvoltarea prozei noastre naţionale – a
nuvelei, dar şi a romanului – şi sublinia totodată „realismul“ scriitorului: „Novelele dlui Slavici
alcătuiesc cel dintâi pas serios ce s-a făcut până acum pentru întemeierea novelei şi romanului nostru
naţional... D. Ioan Slavici a făcut un pas mai departe: d-sa e un adept al «realismului»“.
• Mara”ofera cea mai cuprinzatoare imagine a societatii rurale ardelene din a doua jumatate a
secolului al XIX-lea,de un echilibru de compozitie clasic.In special figura energica Marei,zbuciumandu-
se sa-si creasca omeneste copiii,trecand peste toate piedicile,ramane o creatie de neuitat.”
•  Slavici n-are nimic din spiritul de înfrumuseţare a vieţii rurale, atribuit mai târziu semănătoriştilor.
Ţăranii lui observaţi fără cea mai mică părtinire, după metodul de mai târziu al lui Rebreanu, sunt
egoişti, avari, îndărătnici, duşmănoşi şi totodată iertători şi buni, adică cu acel amestec de bine şi de
rău ce se află la oamenii adevăraţi. Atâta vreme cât autorul rămâne în marginile experienţei sale,
ochiul lui e de o rară ascuţime în zugrăvire eroilor, care toţi trăiesc cu o vigoare extraordinară. (G.
Călinescu 
 WEBOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici
http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie
https://www.referatele.com/referate/romana/online44/Aprecieri-critice---Ioan-
Slavici--Moara-cu-noroc-referatele-com.php