Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de I.L. Caragiale
* Actul II: debutează cu Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu, care numără voturile pe care se pot
baza în alegeri; cei doi îl acuză pe prefect de trădare, dar Trahanache îl apără, considerându-l prieten și
se arată dezamăgit de incapacitatea celor doi de a înțelege politica (scena I). Farfuridi și Brânzovenescu
sunt hotărâți să trimită o scrisoare anonimă la centru, prin care să-l acuze pe Tipătescu de trădare (scena
II). Zoe și Tipătescu au o discuție în care ea se folosește de toate armele feminine pentru a-l convinge
să-l susțină pe Cațavencu, astfel încât să poată recupera scrisoarea compromițătoare (scena VI).
Cațavencu este adus de Pristanda acasă la prefect, pentru a vorbi cu Zoe Trahanache, dar înainte de asta
îl întâlnește pe Tipătescu, cu care are o altercație (scena IX). Reintră în scenă Cetățeanul Turmentat,
care vrea să știe cu cine să voteze și, găsindu-l pe Cațavencu acolo, îl acuză că i-a furat scrisoarea. Zoe
reușește să-i convingă pe Tipătescu și Trahanache să-l susțină pe Cațavencu (scena XII), dar Pristanda
aduce o telegramă trimisă de la Centru, prin care se impune drept candidat un anume Agamemnon
Dandanache, fapt care răstoarnă tot ceea ce obținuse Zoe pentru Cațavencu (scena XIV).
* Actul III: prezintă discursurile rostite de Farfuridi și Cațavencu la ședința partidului din sala mare a
primăriei, ședință în care trebuia să se anunțe cine este candidatul pentru Camera Deputaților. Farfuridi
și Cațavencu au așteptări în acest sens, dar candidatul anunțat va fi cel impus de la Centru, fapt care
conduce la revolta lui Cațavencu, care dorește să facă publică scrisoarea, dar este oprit de izbucnirea
unei încăierări puse la cale de Pristanda din ordinul lui Trahanache.
* Actul IV: prezintă ziua finală a alegerilor, în care Zoe este îngrozită de faptul că scrisoarea ar putea fi
publicată, deoarece Cațavencu dispăruse de două zile, după încăierarea de la primărie (scena I).
Venirea de la București a candidatului Agamiță Dandanache, care se dovedește „mai prost decât
Farfuridi și mai ticălos decât Cațavencu”, pune în lumină o altă situație în care o scrisoare pierdută este
folosită pe post de armă de șantaj politic (scenele II-III). Cațavencu apare și vorbește cu Zoe, cerându-
și iertare de la ea și recunoscând că a pierdut scrisoarea (scena VII).
Deci,
în actul I se reconstituie drumul scrisorii pierdute, în sens invers cronologic;
în actul II se negociază cu Cațavencu condițiile recuperării scrisorii și se impune un candidat
de la Centru;
în actul III își țin discursurile Farfuridi și Cațavencu, dar este numit candidat Agamemnon
Dandanache, omul de la Centru;
iar în actul IV, Dandanache este ales cu unanimitate de voturi, iar Cațavencu trece de partea
triunghiului politic Zoe–Trahanache–Tipătescu, promițându-i-se un loc în Cameră la
următoarele alegeri.