Basmul cult

,,Povestea lui Harap-Alb”

Proiect realizat de: Miclea Radu Ioan

 CUPRINS
1. Ion Creangă..........................................................................................................3-6
1. Încadrare în epocă....................................................................................3
2. Citat critic................................................................................................4
3. Încadrarea în curent literar.......................................................................5
4. Lista operelor...........................................................................................6

2. ,,Povestea lui Harap-Alb” ................................................................................7-24

1. Introducere..............................................................................................7
2. Citat critic...............................................................................................8
3. Basmul cult............................................................................................9
4. Semnificaţia titlului..............................................................................10
5. Temă şi semnificaţie.............................................................................11
6. Povestea explicată pe momentele subiectului......................................15
7. Relaţia incipit-final...............................................................................25
3. Bibliografie...........................................................................................................26
 Ion Creangă
• Personalitate emblematică a literaturii noastre Ion Creangă se înscrie în
familia spirituală a marilor clasici alături de Ioan Slavici, Ion Luca
Caragiale şi Mihai Eminescu.
• ,,este un mare povestitor ” situate în descendența lui Neculce și
proximitatea lui Sadoveanu, căci cea ce povestește el este ,,Epopeea
poporului român ” –George Călinescu, scriitor humuleștean, fiind
considerat un ,,Homer ” al nostru –Garabet Ibrăileanu
 Ion Creangă
-citat
• "În Creangă trăiesc credintele, datinile, obiceiurile, limba,
poezia, filosofia poporului. Povestea valorează cât valorează
talentul celui care povestește. Si Creangă a avut așa de mare
talent, încât în toate poveștile sale oamenii trăiesc cu o
individualitate și cu o putere de viață extraordinare." - G.
Ibrăileanu (1920)
 Curent literar
• Scriitor cu vocație realistă, Creangă ,,E creatorul unei comedii umane tot așa de profundă și de
universale în tipicitatea ei, precum a lui Sadoveanu ” –Nicolae Manolescu
• Realismul este o paradigmă culturală, un curent literar artistic, manifestat în literatura Europeană
în secolul al XIX-lea.​În literatura română, realismul reprezintă o permanență, întrucât scriitori
precum Ioan Slavici, Rebreanu şi Marin Preda îşi propun să reprezinte cu autenticitate, veridicitate,
verosimilitate şi viabilitate realitatea.
• Cultivând un realism de tip rural, Creangă se distinge ,,cultivarea detaliului și punerea în evidență a
unei individualități stilistice, aparținând artei de scriitor ” –George călinescu
• Realismul rural este o subcategoriile a realismului care pune accentul pe viața rurală, mediul rural și
aspectele specifice ale comunităților agricole în literatură.
• Scriitorii realiști rurali creează personaje autentice, complexe și credibile, care sunt adesea inspirate
din oamenii obișnuiți din mediul rural. Aceste personaje sunt adesea construite în jurul unor
trăsături psihologice bine conturate și a unor dileme personale.
 Opere de Ion Creangă
Povești
Capra cu trei iezi (1875)
Dănilă Prepeleac (1876)
Fata babei și fata
moșneagului (1877)
Făt Frumos, fiul iepei
(1877)
Povestea lui Harap-Alb
(1877)
Ivan Turbincă (1878)
Povestea lui Ionică cel
prost (1877)
Povestea lui Stan-Pățitul Povestiri Moș Nichifor Coțcariul
(1877) (1877)
Acul și barosul (1874)
Povestea porcului (1876) Popa Duhul (1879)
Cinci pâini (1883)
Povestea poveștilor (1877-
Inul și cămeșa (1874)
1878)
Romane autobiografice
Ion Roată și Cuza-Vodă
Povestea unui om leneș
(1882) Amintiri din copilărie
(1878)
(1879)
Moș Ion Roată și Unirea
Punguța cu doi bani
(1880) Fragment de autobiografie
(1875)
Păcală (1880)
Soacra cu trei nurori
(1875) Prostia omenească (1874)
Ursul păcălit de vulpe
Nuvele
 ,,Povestea lui Harap-Alb”
-introducere
• Publicată în 1877 în revista ,,Convorbiri literare", ,,Povestea lui Harap-Alb" este o
sinteză a basmului despre care George Călinescu afirmă că reprezintă ,,o oglindire a
vieții în moduri fabuloase". În acest context, povestea lui Creangă dezvoltă o dimensiune
peideutica, având valențele unei lecții de viață ce oferă un model etic sau moral și
comportamental.
• Povestea lui Creangă valorifică genial folclorul autohton și miturile universale precum: ,,
Mitul Labirintului”, ,,Mitul mucilor lui Hercule” și ,,Mitul argonauților în căutarea lânei
de aur”.
• În plus, în țesătura epică a basmului cult, se regăsesc surse culte cu ar fi ,,Poveștile lui
Legrande” și celebra operă ,,Gargantua și Pantagruel” de François Rabelais.
 ,,Povestea lui Harap-Alb”
REFERINȚE METATEXTUALE

• „…e însăşi sinteza basmului românesc. Toată filosofia noastră populară,

între fatalitatea răului şi ideala căutare a binelui, se lămureşte în încercările
grele ale fiului de împărat, robit diavolului cu chip de om, preschimbat în Spân
şi mântuit de bunătatea şi curăţia lui prin colaborarea uriaşilor întruchipând
principiul puterii cosmice şi al eticului popular.”
-Pompiliu
Constantinescu, Scrieri
 Ce este basmul?
• Basmul popular este o specie a epicii populare cu o acțiune care
împletește realul cu fabulosul, implicând eroi înzestrați cu puteri
supranaturale, purtătoare ale unor valori simbolice: binele și răul în
diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine și rău se încheie, de obicei,
prin victoria forțelor binelui.
• Basmul cult este o specie epică, în proză, ce prelucrează tiparul basmului
popular, îmbogățindu-l cu elemente de originalitate.
• ,,Realitatea este ruina unui basm. ” –Lucian Blaga
 ,,Povestea lui Harap-Alb”
-semnificația titlului-
• Titlul cu valențe paratextuale (G. Genette), are valoarea unui onomatext (J. RICARDOU),
reprezintă un motiv anticipativ (Tomașevski), anticipând călătoria de proporții cosmicea fiului
de crai.
• Din punct de vedere gramatical, titlul este analitic, format dintr-un substantiv
comun ,,povestea” care marchează periplul mezinului ,și dintr-un substantiv propriu care
focalizează atenția asupra protagonistului ,,Harap-Alb”.
• Oximoronul reiterează conceptele de Yin și Yang din filosofia chineză, marcând principiul
coincidenței opozității a lui Nicolaus Cusanus, atracția contrariior.
• În aceeași ordine de idei, titlul trimite la ,,Mitul platonician al androginului”, regăsit în
dialogurile platoniciene din ,,Banchetul ”
 ,,Povestea lui Harap-Alb”
-temă și subiect-
• La nivel macrotextual, tema ,, Poveștii lui Harap-Alb“ este victoria Binelui,
rezultată din conflictul dintre bine și rău.
• La nivel microtextual, tema ,, Poveștii lui Harap-Alb" o constituie aventură
inițiatică , după cum sugerează chiar titlul cu valențe paratextuale.
• Subiectul urmărește într -o gradare subtil orchestrală procesul inițiatic al
mezinului craiului surprins într -un moment cheie al existenței sale.
• Din acest punct de vedere, ,,Povestea lui Harap-Alb” are structura
unui ,,bildungsroman”.
 ,, Poveste lui Harap-Alb”
-scene relevante pentru temă
• O primă scenă din ,,Povestea lui Harap- Alb" relevantă pentru tema operei este scena
coborârii lui Harap Alb în fântână pentru a bea apă rece și proaspătă la sfatul
spânului. Spânul i-a întins de fapt, fiului de crai o capcană și l-a blocat acolo,
umilindu-l furându-i titlul de ,,fiu de crai" și numindu-l după numele bine consacrat
în literatura română ,Harap Alb.
• Coborârea în fântână are, în plan simbolic, semnificația grotei, spațiu al nașterii și al
regenerării, coborârea în infern, trecerea pe un alt plan al existenței. Acoperirea
fântânii de către spân cu un capac sugerează o moarte simbolică la care este supus
feciorul de crai, încheierea unei etape a vieții lui din care apoi va apărea un om care
va lupta pentru a-și câștiga identitatea.
 Fântâna
Fântâna, dincolo de valoarea ei practică, era un spaţiu încărcat de valenţe sacre. Fântâna
captează şi aduce la suprafaţă elementul indispensabil vieţii; izvorul eliberat din străfunduri
este apa vie, cu puteri regeneratoare şi purificatoare, care aduce cu ea energiile benefice din
adâncuri. Apa este asociată feminităţii, maternităţii (care stă în legătură şi cu teluricul),
fecundităţii, reprezentând substanţa primordială din care au luat fiinţă toate formele. În viaţa
tradiţională a satului, valoarea spirituală a fântânii este dată mai ales de capacitatea ei de a
purifica şi tămădui, fiind un simbol cu profunde semnificaţii creştine. Coborârea în fântână
dobândește la nivel simbolic semnificația unei veritabile coborâri în infern. Izvor al vieții și al
regenerării în mod obișnuit, fântâna din ,,Povestea lui Harap-Alb” are însemnele maleficului
căci, îi lipsește găleata. Deasemenea, fântâna se asociază cu simbolul apei, semnificând viața,
renașterea, fertilitatea, căci apa este unul dintre cele 4 elemente primordiale.
 ,, Poveste lui Harap-Alb”
-scene relevante pentru temă
• O altă scenă semnificativă pentru tema operei este a întoarcerii lui Harap-Alb de la împărăția lui Roș
Împărat, alături de fata acestuia.
• În această scenă, Împăratul Verde și oamenii lui îi cunosc cu adevărat identitatea lui Harap Alb ,fata
împăratului Roș demascându-l pe Spân : ,, -Lipsești dinaintea mea, Spânule! doar n-am venit pentru
tine, ș-am venit pentru Harap Alb, căci el este adevăratul nepot al Împăratului Verde". Astfel ,Spânul
îl ucide pe Harap Alb ,dar tot fata împăratului Roș îl învie: ,, iar fata împăratului Roș, în valmeșul
acesta răpede pune capul lui Harap Alb la loc, îl înconjoară de trei ori cu trei smincele de măr dulce,
toarnă apă moartă să steie sângele și să se prindă pielea ,apoi îl stropește cu apă vie și atunci Harap
Alb îndată învie,.." .Până la urmă calul lui Harap Alb îl ucide pe Spân ,iar Harap Alb este gata să
conducă împărăția împăratului verde împreună cu fata împăratului Roș, amintind astfel, de mitul
androginului: ,,Și apoi îngenunchind amândoi dinaintea împăratului verde își jură credință unul
altuia, primind binecuvântare de la dânsul și împărăția totodată.." .
 ,, Povestea lui Harap-
Alb”
-rezumat pe momentele
subiectului
 Expozițiunea

• Expozițiunea fixează reperele spațio-temporale

ale acțiunii proiectate în fantastic.
• ,,Cartea” primită de Crai de la Verde
Împărat,fratele său, care îi cere un moștenitor la
tron, devine pretext pentru alegerea mezinului în
urma unei probe a curajului în care tatăl,
deghizat în urs, testează abilitățile fiilor săi.
 Intriga
• Intriga coincide cu întâlnirea cu Sfânta Duminică deghizată în cerșetoare. Naiv,
incapabil să discearnă esența de aparență , mezinul se distinge totuși prin milostenie.
Drept răsplată, Sfânta Duminică va prelua funcțiile unui veritabil mentor, devenind
protectoarea mezinului. Ea îi sugerează mezinului să ia "calul, armele și hainele" cu
care tatăl său a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că tânărul va repeta
inițierea tatălui, în aceleași condiții, ceea ce motivează "nemulțumirea" lui ("Craiul,
auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală") și sfaturile date din dorința de
a-l proteja de pericolele pe care și el le-a traversat cândva. Calul, descoperit cu tava
de jăratec după trei încercări, va deveni tovarășul și sfătuitorul tânărului, dar are și
puteri supranaturale: vorbește și poate zbura.
 Desfășurarea acțiuni
• Călătoria propriu-zisă o constituie desfășurarea acțiunii și debutează cu trecerea
podului. Rătăcirea prin pădurea-labirint, spațiu ambi-valent al vieții și al morții,
prilejuiește cele 3 întâlniri cu Spânul, determinând încălcarea sfatului părintesc.
Spânul este un arhetip al Răului, care are ca atribut definitoriu viclenia. Personaj
antagonist, Spânul va prelua funcțiile unui mistagog.
• Jurământul de credință marchează consecința încălcării interdicției. Jurământul
dobândește valențele unui pact faustic prin care mezinul Craiului dobândește o altă
identitate, aceea de slugă a Spânului. Mai mult decât atât, metamorfoza mezinului
ilustreazăasumarea propriului destin într-un univers marcat de însemnele răului.
 Podul
-Semnificaţie
• - În regim simbolic, Podul reprezintă granița dintre două lumi: una cunoscută,
protectoare, securizantă, alta, necunoscută, haotică, plină de pericole și
amenințări, o lume care așteaptă să fie descoperită și ordonată. În sens
simbolic, podurile sunt foarte puternice. Un podeste un simbol dualist; el
reprezintă atât întâlniri, cât și despărțiri, unind și despărțind lucruri. Podurile
sunt o metaforă prezentă în artă, în poezie și în literatură; ele sunt un simbol
universal al ideii de trecere, în toate sensurile posibile. De exemplu, dacă podul
este solid și ferm, reprezintă legături incredibil de puternice și invers; dacă este
fragil, atunci legăturile pe care încercăm să le reprezentăm sunt slabe.
 Desfășurarea acțiuni
• Probele la care este supus Harap-Alb sunt:
• 1. Aducerea salăților din Grădina Ursului-coincide cu o
simbolică învestire a protagonistului cu puterile
războinicului.
• 2. Aducerea capului de Cerb cu piele bătută în nestemate-
amintind de legendele hinduse ale Purtătorului de lumină,
scena aducerii capului de cerb semnalează destinul
privilegiat al mezinului, menit încă de la naștere să fie
conducător de lumi. De altfel, Sfânta Duminică anticipează
acest destin numindu-l pe fiul craiului: ,, luminate crăișor”.
 Desfășurarea acțiuni
• 3. Aducerea fetei Împăratului Roș-această probă presupune o nouă
călătorie ce debutează tot cu trecerea unui pod. Odată ajunși la
împărăția lui Roș Împărat cei 6 tovarăși sunt supuși unei alte serii e
probe
• Camera de aramă
• Ospățul pantagruelic
• Alegerea macului de nisip
• Identificarea și păzirea fetei împăratului Roș.
• Fata Împăratului Roș impune la rândul ei încă o probă, depășită cu
ajutorul calului care va aduce:3 smicele de măr dulce-apă vie-apă
moartă
 Desfășurarea acțiuni
• Călătoria de întoarcere reprezintă cea mai
dificilă probă, căci, Harap-Alb se îndrăgostește
de fata împăratului, reinterând povestea
scorpiei îmblânzite a lui Shakespeare.
 Punctul culminant
• Punctul culminant e reprezentat de demascarea Spânului care, furios, îl ucide pe
Harap-Alb, dezlegându-l astfel de jurământul de loialitate, căci, în concepția lui
Mircea Eliade: ,,orice moarte are valoare inițiatică, semnalând un nou început”.
• Moartea și învierea protagonistului semnalează așadar, ca în marile epopei ale
lumii, încheierea procesului de inițiere. Prin morte, Harap-Alb dobândește nu
numai cunoașterea vieții de dincolo de viață ci și recuperarea statutului său inițial.
• Învierea magică seproduce cu ajutorul celor3 smicele de mar dulce, aapei vii și
apei moarte, iar ritualul e săvârșit chiar defata împăratului Roș.
 Deznodământul
• Deznodământul prezintă învestirea protagonistului
care preia tronul unchiului său, pregătit fiind să-și
asume rolul de conducător de lumi. Nunta
fantastică semnifică împlinirea destinului
individual ca dimensiune complementară pentru
destinul privilegiat. Formula de încheiere amintește
de stereotipia basmului popular facilitând cu umor
și jovialitatea, trecerea din spațiul fantastic al
întâmplărilor în contingent.
 Relația incipit-final
• Împletind realul cu fantasticul acțiunea debutează printr-o formulă tipică:
,,Amu cică era odată într-o țară îndepărtată un crai care avea trei
feciori.".
• Incipitul fixează acțiunea într-un timp vag determinat ,mitic specific
basmelor. Un efect deosebit îl produce imperfectul verbului ,, era" care
creează senzația de continuitate permanență și repetabilitate.
• Timpul evenimențial este dublat de cel al naratorului sugerat prin
adverbul ,,amu" care instituie senzația prezentului
Bibliografie

• Caietul de clasă
• Wikipedia.ro
• Ebacalaureat.ro
• Twinkl.com
• Scribd