Basmul ca specie literara

Basmul este specia genului epic de mare intindere si cu centrul actiuni bazat pe batalia dintre bine si
rau. Are numeroase personaje si este strict legat de intamplari fantastice/supranaturale.

2 tipuri:

- Basmul popular (nu se stie autorul)

- Basmul cult (se stie autorul)

Trasaturi

- Formule initiale, mediane,finale

Ex.: „A fost odata ca niciodata" ; „Si se lupta zi de vara pana seara" ; „Si-am incalecat pe-o sa si v-am
zis povestea asa"

- Motive narative diverse: calatoria, probele, pedepsierea raului, rasplata eroului

- Repere spatiale si temporale vagi, imaginare, redate la mod general
- Obiecte fantastice
- Cifre simbolice, magice (3,7)
- Fabulosul este tratat cu realist
- Imbinarea naratiuni cu dialogul

Pentru basmul cult

Personaje

I Eroul

II Raufactori

III Donatori

IV Ajutoare

Toate interactioneaza cu I

II face o paguba care trebuie reparata de I

III furnizeaza obiecte magice eroului (I)

IV sunt la dispozitia I ptr. A duce la bun sfarsit o sarcina. I are trasaturi omenesti dar si supranaturale.
El mereu o sa aiba un drum initiatic/de maturizare pe parcursul naratiuni.

Momentele subiectului

1. Expozitiune (moment de echilibru)

2. Intriga (perturbarea echilibrului)
3. Desfasurarea actiuni
4. Punctul culminant
5. Deznodamantul (final fericit)

Basmul a aparut pentru prima data in epica populara – patrunde in literatura culta in sec XIX, in
perioada de afirmare a esteticii romantice.

Ion Creanga si Petre Ispirescu au fost cei mai mari culegatori de basme romanesti.
Ion Creanga (1837-1889):

- „Capra cu trei iezi"

- „Soacra cu trei nurori"
- „Fata babei si fata mosului"
- „Povestea lui Harap-Alb"
- Etc.

Petre Ispirescu (1830-1887):

- „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”

- „Sarea in bucate"
- „Praslea cel voinic si merele de aur"

Alti culegatori:

- Ioan Slavici (1848-1925)

„Doi feti cu stea in frunte”

- Mihai Eminescu (1850-1889)

„Fat-Frumos din lacrima”