Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică

Auxiliar didactic, clasele V-VIII

Literatura studiază operele literare care se clasifică ȋn funcţie de gen şi specie literară.
Opera literară se mai numeşte şi creaţie literară, text literar.

GENUL EPIC. OPERĂ EPICĂ

Genul epic cuprinde toate creaţiile literar-artistice, ȋn proză sau ȋn versuri, ȋn care se transmit,
ȋn mod indirect, ȋntâmplări la care participă personaje. Relatarea faptelor se face la persoana a III-a de
către un narator obiectiv sau la persoana I de către un narator subiectiv. Principalul mod de expunere
este naraţiunea care se ȋmpleteşte armonios cu dialogul, descrierea şi monologul. Ȋntâmplările sunt
plasate ȋn timp şi spaţiu.
Opera epică este o creaţie literar-artistică, ȋn proză sau ȋn versuri, ȋn care se transmit, ȋn mod
indirect, ȋntâmplări la care participă personaje.

Argumente operă epică:

 prezenţa naratorului;
Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece relatarea faptelor se face la persoana a III-a de
către un narator obiectiv. Perspectiva narativă este subiectivă, ȋntrucât relatarea faptelor se fa-
ce la persoana I de către un narator subiectiv care se implică afectiv ȋn text şi devine perso-
naj-narator.
 se transmit, ȋn mod indirect, ȋntâmplări derulate cronologic pe momentele subiectului;
 prezenţa personajelor;
 folosirea naraţiunii;
 indicii spaţio-temporali reprezintă o altă trăsătura a operei epice.

5 cuvinte-cheie pentru opera epică:

 narator;
 naraţiune;
 ȋntâmplări;
 personaje;
 timp-spaţiu.

Autorul este persoana care a scris opera literară.

Naratorul este vocea lăuntrică a autorului, este cel care relatează ȋntâmplările.
Autor = persoană reală
Narator = povestitor = vocea lăuntrică a autorului
Autor = Narator

_________________________________________________________________________ 54
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
Naraţiunea este un mod de expunere prin care se prezintă ȋntâmplările. Când relatarea faptelor se
face la persoana a III-a perspectiva narativă este obiectivă, iar naratorul este obiectiv. Când relatarea
faptelor se face la persoana I perspectiva narativă este subiectivă, iar naratorul este subiectiv. Acesta
se implică afectiv ȋn text şi devine personaj-narator.

Personajul este persoana care participă la ȋntâmplări.

Personaj = protagonist = erou = actant = participant; antagonist

Tipuri de personaje:
 principal, deoarece participă la toate ȋntâmplările şi ȋntreaga substanţă epică se concentrează
ȋn jurul acestuia (protagonist);
 secundar;
 episodic;
 figurant;
 real-fantastic, cu puteri supranaturale, simbolic; pozitive-negative (basm);
 personaje animaliere, obiecte, plante (fabulă);
 individual-colectiv.

Ȋntâmplările reprezintă suma acţiunilor ȋntreprinse de personaje şi relatate de către narator.

Ȋntâmplări = fapte, acţiuni, evenimente

Ȋntâmplările se desfăşoară cronologic pe momentele subiectului:

1) expoziţiunea (situaţia iniţială);
2) intriga (cauza care declanşează acţiunea);
3) desfăşurarea acţiunii;
4) punctul culminant;
5) deznodământul (situaţia finală).

Timp – spaţiu: dimensiune temporală- dimensiune spaţială.

CÂND? şi UNDE? au loc ȋntâmplările.

Limbaj expresiv. Figuri de stil Şi imagini artistice

Figuri de stil:
1) epitet = ȋnsuşiri deosebite

Epitetul este o figură de stil care constă ȋn atribuirea unor ȋnsuşiri deosebite obiectelor.

Structură : substantiv + adjectiv – “vesela, verde câmpie” (V. Alecsandri)

Verb + adverb – “sună tainic, cu dulceaţă” (M. Eminescu)
Tipuri de epitet: epitet simplu, dublu, multiplu – Ex. o iarnă grea, viscoloasă
55 _________________________________________________________________________
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
Epitet personificator (ȋnsuşire omenească) – Ex. o toamnă adormită.

2) personificare = ȋnsuşire omenească

Personificarea este o figură de stil care constă ȋn atribuirea unor ȋnsuşiri omeneşti obiec-
telor.
A vorbi + a gândi + a simţi!
Structură: verb + ȋnsuşire omenească
“Plânge-un pui de ciocârlie/ Sus pe cumpăna fântânii.” (O. Goga)

3) comparaţie = asemănarea dintre doi termeni

Comparaţia este o figură de stil care constă ȋn alăturarea a doi termeni pe baza unei tră-
sături comune, cu scopul de a evidenţia anumite caracteristici ale primului termen.

Structură: termen + CA/PRECUM/ASEMNEA + termen

Ex. ochi albaştri precum cerul senin de vară

4) enumeraţie = ȋnşiruirea unor termeni

Enumeraţia este o figură de stil care constă ȋn ȋnşiruirea unor termeni.

Ex. “mere, pere ȋn panere/ prune bune şi alune”

Imagini artistice:

1) imagine vizuală: “Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.” (V. Alecsandri)
2) imagine auditivă: “ Prin văzduh voios răsună clinchte de zurgălăi.” (V. Alecsandri)
3) imagine olfactivă: “Şi un miros venea adormitor.” (M. Eminescu)
4) imagine dinamică/motorie/de mişcare: “Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi şi pier.” (A.
Dumbrăveanu).

Genul epic
Specii literare ale genului epic

_________________________________________________________________________ 56
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII

ȋn proză: ȋn versuri:
schiţa – “D-l Goe…” de Ion Luca Caragiale; fabula – “Câinele şi căţelul” de
nuvela – “Popa Tanda” de Ioan Slavici; Grigore Alexandrescu
romanul – “Baltagul” de Mihail Sadoveanu; balada populară – “Toma Alimoş”,
basmul popular – “Prâslea cel voinic şi merele autor anonim.
de aur”, autor anonim – text cules de Petre
Ispirescu.

SchiŢa este o specie literară a genului epic, ȋn proză, de dimensiuni reduse, cu acţiune sim-
plă, limitată ȋn timp şi spaţiu, ȋn care se prezintă, ȋn mod indirect, o ȋntâmplare semnificativă din viaţa
unuia sau a mai multor personaje.

Basmul este o specie literară a genului epic, ȋn proză, de dimensiuni ample ȋn care se pre-
zintă, ȋn mod indirect, ȋntâmplări reale şi fantastice, la care participă personaje imaginare, cu puteri
supranaturale sau simbolice. Lupta se dă ȋntre forţele binelui şi forţele răului, finalizându-se cu
victoria binelui.

Exemple de opere populare:

EPIC
Trăsăturile
basmul popular – “Prâslea cel voinic şi merele de aur”, autor anonim
– text cules de Petre Ispirescu; operelor populare:
 autor anonim;
57 _________________________________________________________________________
 caracter colectiv;
 oralitate;
 sincretism.
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
balada populară – “Toma Alimoş”, autor anonim.

LIRIC
doina populară – “Foaie verde fir mohor”, autor anonim.

Exemple de opere culte:

EPIC
schiţa – “D-l Goe…” de Ion Luca Caragiale; Trăsăturile
nuvela – “Popa Tanda” de Ioan Slavici; operelor culte:
romanul – “Baltagul” de Mihail Sadoveanu;  autor cunoscut;
fabula – “Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu.  stilul autorului
(poartă amprenta
LIRIC originalităţii
acestuia) ;
pastelul – “Iarna” de Vasile Alecsandri.
 cale cultă- ȋn scris.
DRAMATIC
comedia – “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.

BASMUL

Definiţie:
Basmul este o specie literară a genului epic, ȋn proză, de dimensiuni ample ȋn care se pre-
zintă, ȋn mod indirect, ȋntâmplări reale şi fantastice, la care participă personaje imaginare, cu puteri

_________________________________________________________________________ 58
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
supranaturale sau simbolice. Lupta se dă ȋntre forţele binelui şi forţele răului, finalizându-se cu vic-
toria binelui.

Basm = fantastic, fabulos, imaginar

Trăsături:
 tema: triumful binelui;
 motive literare specifice: superioritatea mezinului, călătoria, recompensa, supunerea prin
vicleşug;
 prezenţa formulelor specifice basmului (clişee compoziţionale):
Formula de ȋnceput -„A fost odată ca niciodată”- are rolul de a introduce cititorul ȋn lumea fan-
tastică a basmului. De asemenea acest clişeu compoziţional scoate ȋn evidenţa caracterul atemporal şi
aspaţial al faptelor.
Formula mediană -„şi merseră, merseră cale lungă să le-ajungă”, „şi se luptară, şi se luptară zi de
vară până-n seară”- are rolul de a menţine viu interesul cititorului. Ȋn plus, marchează trecerea de la o
secvenţă narativă la alta sau deplasarea ȋn timp şi spaţiu.
Formula finală- „Şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, „Şi-am ȋncălecat pe-o şa şi v-am
spus povestea aşa”- marchează ieşirea din spaţiul fabulos şi scoate ȋn evidenţă finalul fericit al
basmului.
 dimensiunea fantastică a ȋntâmplărilor;
 existenţa a două tărâmuri: tărâmul real al oamenilor şi celălalt tărâm (al zmeilor). Trecerea
de pe un tărâm pe celălalt se face cu ajutorul unor fiinţe sau obiecte magice.
 capacitatea de a se metamorfoza – eroul se transformă ȋn flacără;
 finalul fericit- căsătoria, nunta;
 prezenţa cifrelor şi a obiectelor magice: trei feciori, trei probe, trei ȋncercări; căţărătoarea de
fier, covorul fermecat, mărul de aur;
 confruntarea dintre forţele binelui şi forţele răului;
 prezenţa personajelor pozitive-negative; personaje cu puteri supranaturale, imaginare, fantas-
tice.
 fata cea mică de ȋmpărat simbolizează iubirea sinceră, zmeii-urâţenia, răutatea, viclenia.
 probele cu caracter iniţiatic de formare a personalităţii eroului. La sfârşitul călătoriei, eroul
trebuie să se dovedească apt de a se căsători şi de a prelua tronul ȋmpărăţiei.

“Prâslea cel Voinic şi merele de aur”, basm cules de Petre Ispirescu - argumente basm

Alcătuită din variate şi expresive creaţii populare - ghicitori, proverbe, doine, basme, balade – li-
teratura populară, parte integrantă a literaturii române, oglindeşte simţirea şi gândirea poporului nos-
tru, viaţa şi istoria lui. Cei mai de seamă scriitori români au descoperit ȋn folclor o sursă inepuizabilă
de valori, deseori acesta devenind pentru ei un izvor de inspiraţie.

59 _________________________________________________________________________
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
Trăsăturile creaţiilor populare sunt: oralitatea, caracterul colectiv, sincretismul şi autorul anonim.
Aceste opere populare se transmit prin viu grai, din generaţie ȋn generaţie şi suferă o serie de modi-
ficări, devenind creaţia mai multor autori. Ȋn plus, au caracter enciclopedic, lirica populară acoperind
toate sferele vieţii individuale şi colective (ocupaţii, evenimente, categorii sociale).
Petre Ispirescu s-a impus, ȋn peisajul literaturii române, cu a sa culegere ”Legendele şi basmele
românilor” – 1882 ce relevă marea putere de creaţie a autorilor populari.
Opera literară “Prâslea cel Voinic şi merele de aur”, basm cules de Petre Ispirescu, aparţine ge-
nului epic şi este, ca specie literară, un basm popular.
Basmul este o specie literară a genului epic, ȋn proză, de dimensiuni ample ȋn care se prezintă, ȋn
mod indirect, ȋntâmplări reale şi fantastice, la care participă personaje imaginare, cu puteri supra-
naturale sau simbolice. Lupta se dă ȋntre forţele binelui şi forţele răului, finalizându-se cu victoria bi-
nelui.
Basmul este o operă epică de mare ȋntindere ȋn care predomină naraţiunea. Ȋnfăţişând o lume a-
parte, acţiunea se caracterizează prin amploare şi complexitate, desfăşurându-se pe mai multe planuri
narative, ȋn locuri şi timp diferite. Ȋntâmplările sunt povestite de un narator obiectiv, la persoana a III-
a. Doar ȋn finalul basmului perspectiva narativă se schimbă, deoarece creatorul popular se implică a-
fectiv ȋn text, devenind personaj-narator: „ Trecui şi eu pe-acolo de mă veselii la nuntă.”
Locul şi timpul acţiunii nu sunt bine precizate, ȋntâmplările petrecându-se fie pe tărâmul oa-
menilor, fie pe un tărâm fabulos. Faptele se derulează ȋn vremea veche, ȋn timpul lui „ A fost odată ca
niciodată”.
Naraţiunea respectă schema tradiţională a basmului şi ȋncepe cu „ A fost odată ca niciodată”, for-
mulă iniţială care are rolul de a introduce cititorul ȋn lumea fantastică a basmului. De asemenea acest
clişeu compoziţional scoate ȋn evidenţa caracterul atemporal şi aspaţial al faptelor. Pe lângă formula
narativă de ȋnceput prin care se anticipează fabulosul ȋntâmplărilor, există formula mediană şi
formula finală. Formula mediană -„şi merseră, merseră cale lungă să le-ajungă”, „şi se luptară, şi se
luptară zi de vară până-n seară” - are rolul de a menţine viu interesul cititorului. Ȋn plus, marchează
trecerea de la o secvenţă narativă la alta sau deplasarea ȋn timp şi spaţiu. Formula finală- „Şi-au trăit
fericiţi până la adânci bătrâneţi”, „Şi-am ȋncălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa”- marchează
ieşirea din spaţiul fabulos şi scoate ȋn evidenţă finalul fericit al basmului. Formula de sfârşit conţine
şi transmite o uşoară notă de veselie, precum şi optimism, marcându-se astfel valoarea morală a bas-
mului.
Ȋn planul construcţiei epice, se observă preferinţa pentru cifra trei (trei fraţi, trei fete de ȋmpărat,
trei zmei, trei probe) şi obiecte magice.
Existenţa a două tărâmuri reprezintă o altă trăsătură a basmului. Ȋntâmplările au loc pe tărâmul
real al oamenilor sau pe celălalt tărâm (al zmeilor). Trecerea de pe un tărâm pe celălalt se face cu
ajutorul unor fiinţe sau al unor obiecte magice. Ȋntâmplările se ȋnscriu şi ele ȋn sfera realului sau a
fantasticului. Reale sunt: existenţa unui ȋmpărat ce are trei fii, călătoria, salvarea fetelor de ȋmpărat,
dorinţa de a prinde hoţul. Fabulosul ȋnsă domină. De la ȋnceput aflăm că un ȋmpărat are ȋn grădina sa
un măr care face mere de aur ce sunt furate imediat ce au dat ȋn pârg. Pentru a ajunge cu bine pe
tărâmul oamenilor, Prâslea ȋşi taie o bucată de carne din picior şi i-o dă zgripţuroaicei ca să prindă
puteri. Tot ȋn sfera fabulosului rămân şi transformarea palatelor ȋn mere, modelarea unei furci de aur
ce toarce singură, discuţia cu corbul.
De asemenea la ȋntâmplări participă personaje pozitive şi negative din a căror confruntare ies
victorioase forţele binelui. Confruntarea dintre zmeu şi viteaz constituie o proba cu caracter inţiatic,
iar călătoria spre ţinuturile ȋndepărtate ale zmeului reprezintă motivul literar specific basmelor. Vi-
teazul, calul ȋnaripat şi fata de ȋmpărat sunt reprezentanţii binelui, ȋn timp ce zmeul este personajul
negativ, exponent al răului. Participă personaje pozitive-negative, personaje cu puteri supranaturale,
imaginare, fantastice. Fata cea mică de ȋmpărat simbolizează iubirea sinceră, zmeii-urâţenia, răutatea,
_________________________________________________________________________ 60
Limba şi literatura română, Andra Bucşă Capitolul Operă epică
Auxiliar didactic, clasele V-VIII
viclenia, iar zgripţuroaica şi puii sunt simbolul recunoştinţei şi al bunătăţii sufleteşti. Când echilibrul
se clatină ȋn defavoarea forţelor binelui, intervin ajutoarele, prietenii eroului, pentru restabilirea victo-
riei. Prâslea e ajutat de corb, de fata cea mică de ȋmpărat, de zgripţuroaică pentru a reuşi ȋn con-
fruntarea cu zmeul sau pentru a trece cu bine toate probele la care este supus.
Păzirea mărului, decizia de a prinde hoţul, confruntarea cu zmeii, salvarea puilor de
zripţuroaică, descoperirea vicleşugului fraţilor mai mari de a-l pierde pe tărâmul zmeilor, angajarea
ca argintar sunt probe cu caracter iniţiatic, de formare a personalităţii eroului. La sfârşitul călă-
toriei, eroul trebuie să se dovedească apt de a se căsători şi de a prelua tronul ȋmpărăţiei.
O altă notă definitorie a acestui basm, ca şi a altor creaţii similare, populare este oralitatea
textului prin care se stabileşte, ȋn primul rând, o relaţie de comunicare cu ascultătorii/cititorii. Dovezi
ale oralităţii sunt construcţiile şi expresiile populare (“ şi se face luntre şi punte”, “a-şi lua inima ȋn
dinţi”, “ a da ȋn pârg”), ȋmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, folosirea cuvintelor şi a ex-
presiilor populare (“rogu-te”).
Atât prin oralitate, cât şi prin conţinut, personaje şi structură, opera literară “Prâslea cel
Voinic şi merele de aur”, basm cules de Petre Ispirescu, reprezintă, ȋn mod strălucit, specia basmului,
frumuseţea lui constând atât ȋn valoarea estetică, dar şi morală.

61 _________________________________________________________________________