Genuri literare

Genuri literare

Genul literar: e o categorie fundamentală a teoriei literare, care reuneşte opere literare
asemanatoare prin structura conţinutului, procedee estetice comune, modalităţi
compoziţionale de exprimare a sentimentelor, stărilor sufleteşti sau de construirea
acţiunilor şi a procedeelor artistice. Genurile literare sunt: genul epic, genul liric, genul
dramatic.
Specia literară: e o subdiviziune a genului literar, definită prin anumite particularităţi fie
tematice , fie structurale, fie stilistice, încadrându-se astfel modalităţilor de expunere a
unui anumit gen literar. Speciile literare sunt în proza sau în versuri.

Genul epic
-gândurile, ideile autorului trensmise indirect prin:
– personaje şi acţiune

– mod de expunere: naraţiune, dialog, descriere

– sunt indicatori de spaţiu, timp

– prezenţa naratorului (vocea autorului)

Balada -poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, prezentate în

folclor.
Ex.: ,,Toma Alimos’’, ,,Miorita’’ – balade populare, ,,Mistretul cu colti de argint’’ de St.
Augustin Doinas – balada culta

Legenda – povestire populară cu evenimente sau fiinţe imaginare sau fapte

reale deformate, înfrumuseţate. “Cea din urma noapte a lui Stefan cel Mare” de D.
Bolintineanu etc.
Basmul – Specie în proză în care personajele imaginare traversează
întâmplări fantastice. “Tinereţe fara bătrâneţe” de Petre Ispirescu, basmele fraţilor
Grimm sa.
Snoava – Scurtă naraţiune umoristico-satirică din lit. populară. Anton Pann
Poem. “Cântarea Romaniei” de Alecu Russo, “Luceafărul” – M. Eminescu.
Epopeea– Lung poem eroic, specie a genului epic. “Mahabharata”,
“Ramayama”(literatură indiană), “Iliada”, “Odiseea”- Homer etc.
 Fabula – Compozitie alegorică, cel mai adesea în versuri, care ilustrează o
morală. Personajele sunt adesea animale ale caror trăsături sunt asemenea oamenilor
pe care-i reprezintă şi care sunt ironizate. “Câinele şi căţelul” de Gr. Alexandrescu etc.
Schiţa – Specie de mici proportii în care e surprins un singur moment din
viaţa unui personaj. Ex. “Momente şi schiţe” de I.L. Caragiale
Povestirea: specie în care se relatează faptele din punctul de vedere al unui
martor, care asistă sau participă la evenimentul povestit. Povestirea este de mică
întindere, relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se
concentrează asupra situaţiei narate.
Ex.: Volumul de povestiri ,,Hanul Ancuţei’’ de M. Sadoveanu

Nuvela – compoziţie literară cu un singur personaj principal, un singur

conflict major şi un fir epic. “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, ,,Moara cu
noroc’’ de Ioan Slavici
Roman – Specie cu o actiune complexă la care participă un numar mare de
personaje şi care realizează o imagine complexă a societăţii evocate. “Cei trei
muschetari” de Al. Dumas, “Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon, Ex. ,,Moromeţii’’ de
Marin Preda

Genul liric
– gândurile, ideile transmise direct
– nu există personaje şi acţiune

– prezenţa eului liric (subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a)

– mod de expunere: descrierea, monologul liric

– organizarea textului în versuri şi strofe

Elegia. Poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist si melancolic. Ex.: ,,Trecut-au anii’’
de Mihai Eminescu, ,,11 elegii’’ de Nichita Stanescu
Oda. Poem cântat de vechii greci. La moderni, poem liric compus din strofe
simetrice în care se preamăresc fapte eroice, trăsături deosebite ale unor personalităţi
şi are un caracter solemn. Ex.: ,,Odă ostaşilor români’’ de V. Alecsandri, ,,Odă
simplissimei flori’’ de L.Blaga
Idila. Poezie de dragoste. ex. “Lacul” – M. Eminescu
Pastel. Specie care descrie imagini din natură. V. Alecsandri prin ciclul
“Pasteluri”
 Meditaţie (filozofică). Specie în care sunt prezentate idei filosofice. Ex.: ,,La
steaua’’ de Mihai Eminescu, ,,De ce-aş fi trist’’ de Tudor Arghezi
Satira. Operă în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor săi sau le
conturează viciile. Ex. Gr. Alexandrescu, “Satiră. Duhului meu.”
Pamfletul. Specie în care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu
intenţia îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. Ion Heliade Rădulescu, Grigore
Alexandrescu.
Sonetul. Piesă lirică cu formă fixă alcatuită din patrusprezece versuri cu
aceeasi măsură, dispuse în doua catrene cu rimă îmbrăţişată. Ex.: ,,Când însuşi glasul’’
de M. Eminescu, Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo
Rondelul. Poezie cu formă fixă alcătuiă din trei catrene şi un vers izolat.
Versurile 1 si 2 sunt identice cu versurile 7 si 8. Ex. Al. Macedonski “Poema
rondelurilor”.
Gazel. Poezie cu formă fixă alcătuită din strofe cu 2 versuri; originară din
literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului XIX. ex. G. Cosbuc, M.
Eminescu, Goethe
Glosa. Se naşte în Spania secolului al XV-lea. Specie cu formă fixă. Prima
strofă e alcătuită din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de bază. Fiecare vers e
comentat într-o strofă specială de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce
pe prima cu ordinea inversată a versurilor. M. Eminescu, “Glossa”

Genul dramatic
– gândurile, ideile autorului sunt transmise indirect
– prezenţa personajelor

– mod de expunere: monologul dramatic, dialogul

– prezenţa indicaţiilor scenice (didascalii)

– există indicatori de timp şi spaţiu

– textul este structurat în acte, scene şi tablouri

Tragedia. Opera dramatică în versuri care prezintă personaje eroice în

situaţii conflictuale, exceptionale, în măsura sa trezească spaima sau mila. Conflict
foarte puternic, finalul aduce cu sine moartea. Ex. “Antigona” de Sofocle
Comedia. Specie care provoacă râsul prin zugrăvirea satirică a moravurilor,
a tipurilor umane prin succesiunea unor situaţii neaşteptate. Conflictul este superficial.
Ciclul “Chiritelor” de V.Alecsandri, “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale etc.
 Drama. Piesă de teatru asemănătoare tragediei prezentând o acţiune
violentă sau dureroasă în care comicul se poate alătura tragicului.Conflictul este
puternic. “Despot Voda” de V.Alecsandri, “Năpasta” de I.L. Caragiale, ,,Mesterul