Genul literar

Genul literar este o categorie ce desemnează o clasă, reunind

opere literare cu structuri comune, cu modalități distincte de
comunicări literare.
Genuri literale sunt de 3 tipuri: gen liric,epic si dramatic.

GENUL LIRIC
 Opera în care autorul își exprimă în mod direct gândurile,
ideile și sentimentele cu ajutorul eului liric.
 În genul liric prezența scriitorului este în general
directă,nemijlocită.
 Opera lirică este un monolog, cu intensitate, de obicei
pronunţată, a funcției emotive sau a celei poetice.
 Poezia are la început un obiect, altul decât ea însăși; exprimă
ceva, o emoție, o idee, o spiritualitate
 Liricul este genul cel mai subiectiv, care exprimă
sentimentele prin metafore și simboluri.

Exemplu:
Mihai Eminescu Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Şi niciodată n-or să vie iară, Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Pierdut e totu-n zarea tinereţii

Abia-nţelese, pline de-nţelesuri - Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, Iar timpul creşte-n urma mea... mă-
O, ceas al tainei, asfinţit de sară ntunec!
GENUL DRAMATIC
 Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a
fi reprezentate pe scena unui teatru.
 In operele dramatice apare un conflict dramatic, care este
axa în jurul căreia se dezvoltă acțiunea, bazată pe
împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc.
 Personajele textului dramatic comunică prin intermediul
dialogului și al monologului, ele iau cu totul locul autorului, a
cărui intervenție directă se manifestă prin indicațiile de regie
(didascalii).

Exemplu: O scrisoare pierdută

de Ion Luca Caragiale

Actul IV:
Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc: se
vede în fund perspectiva orășelului pe un fundal de dealuri...
Scena II
(ACEIAȘI, TRAHANACHI și AGAMIȚĂ DANDANACHE, venind din fund)
TRAHANACHE (foarte politicos):
- Postim, poftim, stimabile! Tipătescu: - Cine să fie? Zoe:- Un străin?...
Trahanache (coborând): - Dă-mi voie, Joitico, să-ți recomand! D.
Agamită Dandanache! Zoe și Tipătescu: - Dandanache! (Complimente.)
Trahanache: - Candidatul nostru!...adică ce mai candidat... adică ce mai
candidat! Alesul nostru,//

GENUL EPIC
 Epic (gr. epikos, derivat din epos, adică zicere, spunere)
 Genul epic reprezintă totalitatea operelor literare scrise în
proză/în versuri, în care ideile și sentimentele autorului sunt
transmise indirect, prin intermediul naratorului, acţiunii și al
personajelor, utilizând ca mod de expunere dominant
narațiunea.
TRĂSĂTURI DEFINITORII ALE GENULUI EPIC:
 Are o viziune de amploare;
 Presupune, de regulă, o acțiune, un șir de evenimente;
 Este un gen obiectiv, în care elementele realității sunt ușor de
recunoscut;
 Utilizează, în fond, narațiunea și descrierea, dar nu exclude nici
un alt mod de expunere;
 Prezența autorului alternează cu cea a personajelor.

Exemplu: text epic: “Mara” de Ioan Slavici.

Genul epic
 Scris (cult) Oral (popular)
In proza:
 Anecdota In versuri: In proza:
In versuri:
 Schița
 Balada  Povestirea  Balada  Legenda
 Legenda
 Poemul
 Nuvela
 Romanul
Epica orală  legenda  Snoava

 basmul
 Epopeea  Eseul
In versuri:
Fabula  Reportajul
 Jurnalul,
 Balada de voinicie ,,Toma Alimoș”, realizată pe motivul comuniunii
memoriile
dintre om și natură povesteşte faptele și moartea unui voinic care
reprezintă binele.
 Legenda ,,Monastirea Argeșului” explică felul cum prin sacrificiul de sine
se generează lumea.

în proză:
 Legenda Sfântului Soare. Una dintre ele relatează că Sfântul Soare a fost
creat din Sfintele Ape odată cu bradul cosmic, a cărui lumină s-a
concentrat în Soare, Lună, Luceferi, Stele Logostele.
 Basmul ,,Greuceanu” – are ca temă lupta dintre bine și rău. Binele este
reprezentat de Greuceanu, care luptă împotriva zmeilor.
 Snoava: este o operă de scurtă întindere şi de factură umoristică, în
Epica scrisă
care sunt ironizate viciile omenești (Tândală și Păcală).

în versuri:
 Balada „Paşa Hassan” de G. Coşbuc - prezintă o întâmplare din
trecutul nostru istoric, este descrisă bătălia de la Călugăreni, în care
oștirea română a învins armata otomană.
 Poemul ,,Dan, căpitan de plai” de V. Alecsandri - are ca temă
exaltarea trecutului glorios, sunt relatate fapte mărețe săvârșite de
personaje însuflețite de sentimente nobile.
 Epopeea ,,Tiganiada”, de Ion Budai Deleanu, relatează tema luptei
pentru apărarea ființei naționale și pentru afirmarea conştiinţei
naționale.
 Fabula ,,Doi câini”, de Alecu Donici, face trimitere la realitate,
evidențiind trăsăturile general-umane; rezidă prin morala sa.
 Legenda „Legenda Lăcrimioarei” de Vasile Alecsandri.

în proză:
 Anecdota: povestire scurtă în care se narează un incident interesant
sau amuzant.
 Schița: „Bacalaureat” de Ion Luca Caragiale, operă care redă o
întâmplare scurtă.
 Povestirea: „Cealaltă Ancuţă”, M. Sadoveanu, narează un singur
fapt;
 Nuvela „Alexandru Lăpuşneanu”, de Constantin Negruzzi, pune
accent pe caracterizarea complexă a personajului;
 Eseul „Romanul ca un stat”, de Milorad Pavic, îmbină elemente ale
tuturor stilurilor functionale;
 Reportajul este un text publicistic care informează asupra unor
situații, evenimente de interes general sau ocazional.
 Jurnalul, memoriile: „Memorii” de Mircea Eliade, specie literară de
frontieră.