VIBRAȚIE ÎN ALB

Cu degetele gândului te mângâiam,

frumoaso,

și nu știam

că tu erai cea

care-aducea primăvara...

afară

vițeii gustau pentru prima oară

iarba mustoasă,

iezii bălțați săreau prin hățișuri

și albinele înfloreau văzduhul.

mai dormeam încă somnul adânc al luminii

și aflam toate acestea

de la praful de fildeș

ce-mi ningea pleoapele

acoperindu-mi trupul vibrând...

În peplum

cât farmec aveai, mă-ntrbam,

și câtă dinineață plutea

în atomi transparenți de eter...

Urmele pașilor tăi mai stau și acum în argilă

Mă uit cum ploaia le umple căușul

Și mi se usucă măslinii...

DUPĂ PLOAIE

O pânză se ridică rotund

peste arbori

aerul

poartă la gât

mărgele de sare,

trupurile

s-au scurs în visul conic.

Și o mare

Cum n-a fost niciodată vreuna

Mai frumoasă!...

LA FEREASTRĂ

Rămâi fereastră deschisă

spre grădină,

spre lumină,

spre verde-copacul

și pământul mirosind a ploaie!...

Sărut

Fiecare încolăcire de șarpe

a vântului

și mă-ntreb:

Sunt eu

Cel de pe năframa albă

A dimineții?

DEALURILE

Dealurile

sunt clopote mari de ceramică

purtând sub pereți

un întuneric de criptă,

inima lor

prinsă în rugină sub bolta-ntunecată

atârnă

ca pendulul unui ceasornic

rămas peste vreme...

ÎN LIVEZI

În livezi

vara era pe sfârșite,

merele

se rotunjiseră pietroase

ca sânii fecioarelor,

cai nărăvași

umpleau spațiile nărilor

cu cântece de dragoste...

Ții minte?

Era o noapte cu mulți cai

În livezile cu mere!

ICAR

De vânt

nervurile-mi se umplu

și lumină,

mesteacănul trupului meu

unduios

și alb
mă doare

și e

atâta soare!...

DOARME PĂMÂNTUL

Din înalt

polenul resfirat prin albastru

se cerne

și,

rotundă,

o pleoapă

acoperă emisfera:

doarme pământul...

FIOR

În alb și negru

primăvăratic

printre mugurii crengilor

urcă melcii de lumină

ninși în neființă.
Din ochii tăi umbroși

și calzi

urcă spre mine

mii de asemenea crude frumuseți;

Ce se va întâmpla

când îmi vor cuprinde trupul

în întregime?...

PĂIENJENIȘ

Noaptea trecută

mi-am lăsat trupul prea mult

pradă falangelor tale

astfel încât,

recii fiori m-au năpădit

ca tulpinile de iederă;

În noaptea trecută,

sub povara sevei tale,

sufletu-mi,

un păianjen amețit de vinul verdei frumuseți

a-ntins prin somnul meu un voal străveziu

prin care,
dragostea,

s-a aninat în boabe de mărgăritar

cu străluciri de ziuă.

VAS CHINEZ

Aer condensat –

Porțelan albastru,

o pasăre

fulgerând dintr-o singură pensulă

noaptea...

LA PORȚI

Sfinxul

veghează la porțile cetății,

iubito,

dă-mi mâna,

pășind

așteptăm să cadă întrebarea;

Ceasurile solare

ne arată ora prânzului

și sufletele ni se desfac sub apăsare

cum se desfac petalele de lotus

sub boabele de rouă...

în curând

vor apărea de sub coloanele albe

fluturii,

lunecând

se vor anina de pleoapele noastre

cu aripile muiate în noapte...

Sfinxul

veghează la porțile cetății

și umbrele noastre sunt

pînă și umbrele

mari semne de întrebare.

ENY-SALE

Ca o mare albă

ciudată

ceața ușoară

a învăluit întreg pămîntul...

și e liniște... liniște...

că nu mai știu nimica

despre timp!...

Doar cetatea

și vârful plopilor, ca și sufletul meu,

stân suspendate undeva,

în toamnă.