O toamnă cu iz

… de poveste
 Din pomul verde și frumos,
agale împletesc
Cununi în toamnă, vînturile reci....
O FRUNZĂ – N VÎNT, AGALE SE LIPEȘTE DE
PĂMÎNT, CERÎND ÎNDURARE... UN LUCRU
SFÎNT
 Și parca – n horă,
îmbrățișate cu cel sfînt pămînt, împrăștie
parfum de toamnă – în suflet și în gînd....
 Iar soarele, prin
imensa-i bunătate,
împrăștie lumină,
pace, candoare și
mai întîi de toate....
Gratitudine, cedînd
modest în fața
negurilor, ploilor
ciobănești,
picurilor de rouă
reci și aramiului
ce-a copleșit
natura!
 Peisaj de toamnă, rupt dintr – o poveste,
În loc de zîne perindă frumusețea în chip divin;
În loc de prinți – caștanii seculari.
Și totu –i ca un vis... Cu iz...
 Pentru că
miroase – a
toamnă,
miroase a
gutuie și a
nucă, a flori de
suflet și de
crizantemă, a
liniște și
frumusețe
pură!
 O liniște sublimă în mici scîntei de lumină, transformă
miraculos povestea în realitate, căci, într –adevăr afară –
i toamnă, și – o simte orișice suflare.
 Septembrie –
Răpciune
Octombrie -Brumărel
Noiembrie –Brumar
 Toamnă

aurie târzie
timpuri
e
Tractorul cheamă
Frunze călătoare
Ploi albe
Crizanteme hibernează
Păsări ciobăneşti
Clopoţelul ară
Viezurele se aşterne
Brumă ruginie