Sfarsit de toamna

De Vasile Alecsandri
Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,
Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde campie acu-i trista, vestezita,

Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;
Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,

https://Versuri.ro/w/za77
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!

Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare.
Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.

Metafore : ,,Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor ’’

,,iarna vine, vine pe crivat calare’’
Personificare : ,, lumea batuta de bruna’’
,,soarele iubit s-ascunde’’
,,vantul raspandindid infiorari’’
Repetitia : ,,iarna vine,vine…’’
Comparatie :,,se ridica-nalt pe ceruri,ca balauri din poveste’’
,,sa deslipesc ca frumoasele iluzii’’
Epitete :,, lung zbor’’
,,vesela verde campie’’
,,campie trezita,vestejita’’
Frumoasele iluzii’’
,,suflet omenesc’’
 ,,nouri negri’’
,,soarele iubit’’
,,grozavi nori’’
,,corbi iernatici…croncanitori’’
,,omul trist’’

Toamna la Miorcani

De Ion Pillat

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă

O lumină învelită în marame de mătasă.
Vin iar carele-ncărcate şi cu spice, şi cu vis
Şi pe ceruri liniştite şi în suflet şi-au deschis
Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare.
Mori de vânt nostalgic-naltă aripile călătoare
Şi se lasă în durere să zdrobească grâul nou.
Paşii tinereţii mele mă urmează în ecou,
Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele.
Prima stea sau amintirea stă pe iaz printre vântrele?
Simt în suflet de departe spinul ei tremurător.

O bătrână-mi toarce firul zilelor de pe fuior;

Prima lacrimă se-noadă trainic lângă cea din urmă
Şi păstori, ieşiţi din vreme, către staul duc o turmă
De oi albe ca şi norii unui cer îngândurat.
Cine m-a legat de mine, de moşie şi de sat?
Toamnă-amară, toamnă dulce pentru cine te-nţelege,
Pentru cine ştie gândul ce-a sortit să se dezlege
Frunză galbenă şi coaptă ca un rod cules de vânt,
Toamnă, care legi prin moarte cerurile de pământ,
Şi sub foaia vestejită pregăteşti o primăvară,
Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară,
Fie-ţi milă de făptură mea de om, şi fă să fiu
— Pe sub nuci, lângă femeie, lângă faţă, lângă fiu,
În grădina aurită de lumina şi de frunză —
Rodu-n care o dulceaţă înţeleaptă să se-ascunză.
Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers
Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers,
Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O să-i pară — cine ştie — mai puţin amară sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri şi dor ascuns
Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.
Metafore : ,,vin iar carele-ncarcate si cu spice,si cu vis’’

,,si-au deschis unghiul dorului’’

,,pasii tinereitii mele ma urmeaza in ecou’’

,,o batrana-mi toarce firul zilelor de pe fuior’’

,,Poate-un om atunci sa vina sa-mi culeaga cate-un vers’’

,,Insetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinare’’

Personificare: ,,umbra mea[…]umbla’’

,,prima lacrima se-noada’’

,,o dulceata inteleapta sa se-ascunda’’

Repetitia : ,, toamna dulce ca iubirea,ca iubirea de amara’’

Comparatia: ,,oi albe ca si norii’’

,,frunza galbena si coapta ca un rod’’

,,toamna dulce ca iubirea’’

Epitete : ,,carele-ncarcate’’

,,vant nostalgic’’

,,aripile calatoare’’

,,graul nou’’

,,spinul tremurator’’

,,oi albe’’

,,cer ingandurat’’

,,toamna amara’’

,,toamna dulce’’

,,frunza galbena si coapta’’

,,foia vestegita’’

,,gradina aurita’’

,,dulceata inteleapta’’

,,amara sarea’’

,,dor ascuns’’