TEMA 2.

Studiați principiile respectate în procesul de evaluare a dezvoltării copilului

Exemplificați / argumentați (câte 1 situație concretă pentru fiecare principiu) cum se
aplică acestea în practică.

Principiul abordării
individualizate
Domeniul: Dezvoltarea fizică,
a sănătăţii şi igienei personale
Practici de sprijin -3,ani
Practici de sprijin 5-7 ani
• presupune respectarea și abordarea copilului ca individ unic;
identificarea particularităților lui de dezvoltare.
• Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se dezvoltă şi
dobândeşte deprinderi şi competenţe. Copiii trec prin stadii
similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. Nu trebuie să ne
aşteptăm ca toţi copiii să atingă aceleaşi standarde în acelaşi timp sau
la acelaşi nivel de performanţăTrebuie acordată atenţie tuturor
domeniilor deoarece învăţarea şi dezvoltarea copilului este complexă şi
apare traversând simultan toate domeniile de dezvoltare
• Practici de sprijin
• Oferiţi copilului posibilitatea de a alerga, de a sări, de a se căţăra.
• Puneţi-i la dispoziţie jucării şi diferite materiale şi echipamente care
să-l implice în activităţi de mişcare (căluţi pentru a fi călăriţi, cuburi
pe care se poate urca, căsuţe din piese mari de lego)
• Implicaţi copiii în activităţi care să le solicite echilibrul, poziţii
diferite ale corpul
• jocuri de imitare a mişcărilor, de ghicire a personajelor pe baza
mişcărilor.
• imitarea de mişcări ale animalelor, ale personajelor din poveste,
realizarea de forme împreună
cu corpul altui copil (un pod, un cerc, un pătrat), creează forme cu
ajutorul degetelor (precum un cerc din degete etc.ucaţi jocuri de
imitare fidelă a mişcărilor unor animale, a unor mişcări de dans.
Încurajaţi copiii să reprezinte personaje din poveşti şi din mediul
înconjurător.
• Puneţi la dispoziţia copiilor mingi de diferite mărimi.
Implicaţi-i în jocuri cu mingea
Principiul abordării multidisciplinare ,se referă la caracterul multidimensional al evaluării, bazat pe
abordarea holistică a dezvoltării copilului pe diferite domenii: fizic, socio-afectiv, cognitiv, verbal etc.
DEZVOLTAREA EMOŢIONALĂ
Capacitatea copiilor de a-şi recunoaşte şi exprima propriile emoţii, de a şi le stăpîni, de a le controla, de a
înţelege şi a răspunde emoţiilor altora reprezintă paşi importanţi în dezvoltarea emoţională a copilului. Locul
central însă îl constituie dezvoltarea conceptului de sine, a percepţiei şi imaginii de sine a copilului: trăsături,
capacităţi, motivaţii, dorinţe, nevoi, preferinţe, roluri sociale. Încetul cu încetul copilul va ajunge să-şi răspundă
la întrebarea „Cine sunt eu?”. La fel de
importantă în ecuaţia dezvoltării emoţionale este încrederea în sine, convingerea că poate face ceea ce îşi
propune, independenţa şi responsabilitatea personală,sentimente care alimentează şi susţin dorinţa naturală a
copiilor de cunoaştere, explorare, descoperire.

PRACTICI DE SPRIJIN
Oferiţi copilului posibilitatea de a interacţiona cu alţi adulţi de încredere, în afara celor care îl
îngrijesc. Incurajaţi copilul şi oferiţi modele de comportamente variate, care să evite
reproducerea unor
stereotipuri de gen (lectură, activităţi casnice,de petrecere a timpului)
Folosiţi expresii şi comportamente pozitive atunci când vă despărţiţi de copil.
• Adresaţi-vă copiilor pe nume şi descurajaţi folosirea excesivă a pronumelor personale, care
generează ambiguităţi (ei, ea, el. etc.)
Principul intervenției timpurii reclamă identificarea precoce a particularităților specifice în
dezvoltarea copilului.

Intervenţia timpurie se realizează, de fapt, prin munca în echipă, ţinând seama de cerinţele educative
speciale ale fiecărui copil, în raport cu vârsta, etiologia deficienţei, gravitatea, dinamica şi complexitatea
acesteia. Compoziţia echipei poate fi stabilă sau poate varia în acord cu caracteristicile unice ale fiecărui copil.
În general, colaborează în această echipă: psihopedagogul, specialist pe anumite tipuri de deficienţe şi tehnici
de intervenţie precoce, psihologul, kinetoterapeutul, medici specialişti şi bineînţeles, familia copilului.
       La începutul, dar şi pe parcursul derulării unui program de intervenţie timpurie se trece printr-un proces de
evaluare. Evaluarea va viza nu doar copilul, ci şi familia acestuia. Părintele trebuie să ştie că evaluarea copiilor
cu dizabilităţi în cadrul intervenţiei timpurii este în general un proces complex şi de lungă durată. Ea serveşte
câtorva scopuri speciale, printre care enumerăm:
-diagnosticul, prin care se determină dacă copilul face parte din categoria celor care au nevoie de educaţie
specială, prin care se determină natura problemei sau dizabilităţii;
-realizarea programului educaţional individualizat care să răspundă nevoilor copilului;
evaluarea progreselor realizate după anumite intervale de timp de intervenţie.
Principiul identificării potențialului și necesităţilor copiilor se referă la orientarea evaluării spre determinarea
punctelor forte în dezvoltarea copilului, a capacităților acestuia, la proiectarea intervențiilor de suport pentru
asigurarea progreselor în dezvoltare.

Curiozitatea şi interesul pentru lucruri noi: indică dorinţa de investigaţie a copilului, interesul lui de a afla şi căuta
informaţii noi, curiozitatea în situaţii noi şi dorinţa de a învăţa lucruri noi.
- Iniţiativa: indică motivaţia intrinsecă a copilului de a realiza anumite sarcini, activităţi, de a se implica în contexte
variate de învăţare, de a comunica şi desfăşura sarcini împreună cu alţi copii sau adulţi.
- Persistenţa în activităţi: vizează capacitatea copilului de a stărui într-o activitate, de a-şi concentra atenţia şi a duce
un lucru la bun sfîrşit, chiar dacă este întrerupt sau distras.
- Creativitate: vizează capacitatea copilului de a utiliza informaţia şi abilităţile dobîndite în strategii şi contexte noi, de
a-şi extinde propria învăţare utilizînd imaginaţia, depăşind tiparele convenţionale ale gîndirii şi situaţiilor curente, de a-
şi exprima ideile, opiniile emoţiile în forme noi .
 Principiul flexibilității presupune
adaptarea continuă a procesului de evaluare
la particularitățile copiilor evaluați, la
factorii interni și externi care pot infuența
procesul și rezultatele evaluării, la contexte
etc

Principiul confi dențialității impune

specialiștilor abilitați cu evaluarea
dezvoltării copilului respectarea normelor
de etică și deontologie profesională în
procesul evaluării.
În afara principiilor sus-menționate, este
important să se rețină că evaluarea
dezvoltării copilului presupune un
parteneriat autentic între toate părțile
implicate (copii, părinți, specialiști) și o
muncă în echipă calitativă și califIcată.