Fisa de lectura

In vreme de razboi
Ion Luca Caragiale

1. Date despre autor

A fost adus în ţară şi îngropat la Bisarica „Sfântul Gheorghe”. În 1884 se joacă în permieră opera bufă „Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negruzzi. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly. psihologică) în nuvele şi în drama „Năpasta”. El a fost corector al ziarului „Unirea democratică”. zonă ascunsă a conştienţei). În 1893 se naşte fiul său Luca.În anul 1910.Caragiale împlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”. corector.O.”Alegătorul liber”. Eminescu . Mateiu Caragiale.De la 20 iunie şi până la 24 octombrie. Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori. Costache Caragiale. Părinţii: Luca. la Editura „Adevărul” se tipăreşte volumul „Schiţe nouă” .Tot atunci conduce revista „Epoca Literară” avându-l ca secretar pe Şt.În anul 1905 Caragiale se stabileşte la Berlin. şi Ecaterina Caragiale(Karaboa. numele de fata). În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului . şi conducători de trupe teatrale.Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular. În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg – Berlin. avocat la Ploiesti.Pentru scurt timp el este revizor şcolar în ArgeşVâlcea.”Unirea democratică”).”Claponu”l.L.După un an. şi pentru analitic (analiză sufletească. alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc. În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”. iar celelalte trei clase la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Este copist. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti. Colaborează la mai multe ziare şi reviste („Creatoru”l. Mama sa il dă la şcoală unde l-a avut ca învăţător pe Basil Drăgoşescu.l.profunsime. mai tărziu gazetar. În 1904 călătoreşte în Italia. Critica literară a remarcat excepţionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii.În 1887. În 1901 I. adâncime sufletească. Ecaterina Caragiale. În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu. împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la „Timpul”. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu. fiica arhitectului Gaetano Burrelly. Debutul are loc în revista „Ghimpele” (1863). I. Ocupă o serie de funcţii mărunte. In anul 1885 se naşte fiul său . la clasa de „declamaţie şi mimică” a unchiului său.Iosif. apoi administrator de moşie. autori dramatici. astfel tatăl său a fost actor. I. astazi numita Ion Luca Caragiale. Franţa şi Germania. sub pseudonimul „Car şi Palicar”. S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti. Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. poemul „Versuri”.Semnează cu numele său.Caragiele are şi o fiică. sufleur în trupa lui Pascaly.L.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti.Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu. Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei. pentru prima oară în „Revista Contemporană”.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.

” (G. dar ei au fost respinse. • Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879). Năpasta (1890) • Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901). apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. volumul Nuvele şi povestiri (1908) Urmează un moment greu în viaţa lui Caragiale: procesul Caion. Este adus în ţară şi îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu. O scrisoare pierdută (1884). D-ale carnavalului (1885). asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907.îl întroduce la Junimea. Caragiale şi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate. Date despre opera(anul. Din primăvară până în toamnă. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat). Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă. Ibrăileanu) 2. Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879).1. Informatii generale despre opera 2. Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. Scriitorul se stinge din viaţă în Berlin la 9 iunie 1912. “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. locul aparitiei) . unde îşi citeşte prima comedie „O noapte furtunoasă”.

2.Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898. frate neomenos. ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. sustinute de granita incerta dintre real si ireal. C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist. asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric.4. un posibil roman. se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. isi fac simtita prezenta si alte personaje. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen.”(Mihai Dragomirescu) . ca si „O faclie de Pasti” si „Pacat”. batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult. 2. lucru sesizat si de Serban Cioculescu: „Tema acestei excelente nuvele. Lupta este una interioara. „In vreme” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior. 2000) “Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme. desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia”. Explicatia titlului Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta. intruneste ceva din eternul uman”(George Calinescu). “De acea. obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează. fantomatice. Aprecieri critice Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. hangiul Stavrache. opera “In vreme de razboi” este o nuvela.2. capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale. ci si tipologie. trăieste la început. Desi. facnad parte din perioada marilor creatii dramatice. Curînd. 2.3. carciumarul Stavrache.adica setea de înavuţire care dezumanizează şi mutilează suflete”. de dimensiuni mai mari. Scrierea a fost intitulata “schita” probabil intr-o “incercare” de redactare a altei scrieri. căci fusese căpitanul unei bande de hoti. nu apare decat un personaj principal. preotul Iancu din Podeni. mostenitorul fratelui său. cele mai multe din ele desavarsite. in mod concret. plecat pe front ca să scape de urmărire. iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. in teatru si in proza. pînă la urmă. care a creat in literatura noastra limbajul dramatic. cum sunt popa Iancu si complicii sai. Deci.(…) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor. “fiindca Stavrache. in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni…”(Florin Manolescu. dar si un genial diaelectrician. intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera. Tipul operei Desi autorul a subintitulat-o “schita”. anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara baniii cheltuise deja pe cei ai regimentului. ci isi crease o stare civila de defunct. care-I cere fratelui sau o baraca cu apa. la razboi. Ion Luca . Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front. chiar ideal. Iancu apare mai intai in haina vargata. George). negustorul Stavrache. tarziu in acea nopate.5.“Nuvele”. ba un ocnas in haine vargate. Insa. 2001. ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul. Rezumat Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie. In cosmarurile lui. fratele nu murise. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei. in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate. Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit de negustor. Editura Cartex 2000.Silvian Iosifescu comenta:”Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje.” (George Brăileanu) Serban Cioculescu analiza in anul 1977: “Tema acestei nuvele este obsesia. De fapt. Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui. gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. prin concentrarea in timp. ca sa incerce apoi sa-l sugrume. fiind considerat de acesta un adevarat „poet al naturii”. la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare. o data cu mostenirea. in imaginatia sa bolnava. Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar. „salvandu-l”. Intamplator. si pe cea a fratelui acestuia. Volumul din care face parte Caragiale. pana la nebunie. dupa cum afirma Tudor Vianu. cu arma in mana.” Caragiale nu descrie interioare. ca sa scape de orice urmarire penibila.”(Al.1. notata cu dibacie. care se distreaza sa-l sperie. cazut pe front. de ocnas. Lucrurile se incurca rapid. „I. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. p. concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire. ducand astfel o viata „dubla”. asa incat preotul Iancu.” “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. ce apare ca un om muncitor.. un sfat ce l-ar putea scapa. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau. el adaugand: „Senzatia. De fiecare data. ba un capitan in fruntea unei companii.L..18-33 3.(…) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza. 2. Deci. apoi se lupta . speriat ca va fi prins.

ca voluntar. s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: „horcăieli”. trimitandu-l sa lupte. insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână. trânteşte masa făcând-o ţăndări. Caragiale urmareste cu deosebita atentie.de la obsesie la vedenie. Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare. în care fratele îi apare în diferite ipostaze. Stavrache este navalit de coşmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în . de fapt. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs. ce nu-i permite sa vada acest lucru. Apoi. „cu părul vâlvoi”. Personaje Nuvela “In vreme de razboi” a lui Caragiale creeaza doua tipologii. dar si obiectivitate. insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur „popeste”. Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand. este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa. din punct de vedere al legii.2. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale. Din momentul plecarii pe front. va prelua si frica de a nu o pierde. sigur de sine. Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social. o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. cu han în drum… Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade. fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă. doi posibili „invingatori invinsi”(E.aprig cu fratele sau. el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său.Lovinescu). iar când este imobilizat „scuipă”. chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma. dar mai are încă sentimente umane. Stavrache nu-si da seama ca. fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului. „râde cu hohot”. El devine un personaj complex. cu han la drum” se transforma. Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau.Foster. „gemete”. Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. curand rolurile se schimba. „rotund”. iar Iancu ramane sarac. „tremura Stavrache din tot trupul”. In realitate. „cu chipul îngrozit”. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. are porniri criminale. lacomia sa. „cu gura plină de spumă roşie”. Desi. „cântă popeşte”. Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit.M. el apare ca un frate bun. trăgaând cu urechea şi aşteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!”. o data cu mostenirea averii fratelui sau. „Bolnav” de avere. Initial. „cu mâinile încleştate”. pe front.si nebunie. modul in care aparentul „om cu dare de mana. capabil sa-si ajute fratele in orice situatie. 3. sentiment incurajat de averea sa. dupa definitia lui E. De fapt.

cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje . Acestia au venit . George Calinescu nota ca “Stavrache. real si ireal. fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora. fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri. afundând beregata. O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita. neica?”. deci din perspectiva povestitorului . hangiul realizeaza ca „sunt oameni multi afara” si ca „are de-a face cu o multime vesela”. el este invins de propria patima. din ce in ce mai obsedant. Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos”. Cei „vreo douazeci de voluntari” formeaza personajul colectivarmata. insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari. s-a agatat de fratesau cu o mana de gat si cu o alta de bratul stang.si al confruntării cu sine . pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii. opincile sfasiate. Cand se alatura cetei de voluntari.de gandurile rele.” El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului. Deci. Iancu.il numeste „ticalosul de popa Iancu”.narator. Popa Iancu „trecuse prapastii.prin dialog . de unde scapase ca prin minune.o infatisare demna si severa. de puterea banilor ce pusese stapanire pe el.muschii grumazului strivindu-i. intorcandu-se de acolo. monotona. Astfel. el parea „un tanar foarte voinic. in criza aceasta a lui Stavrache . haina si nadragii ii erau numai zdrente. sfărând încheietura cerbicii… In final. „in lupta cu moartea. intruneste ceva din eternul uman”. spre a-i cere un sfat. Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural. dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe. el este presupusa obsesia a fratelui sau. fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa sara din tatani si rade puternic:”Gandeai c-am murit. spre a provoca tulburari extreme hangiului. apoi „bubuieturile se-ndesesc”. identitate ce iese la „suprafata” in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot. Fratele lui Stavrache. pilindu-si lanturile”. frate neomenos. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci. Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram. este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi. totodata a-si pierde identitatea. Ei isi anunta sosirea la han prin „niste zgomote. Stavrache il percepe ca „stins de oboseala. ocnasul erambracat in haina vargata de la ocna.si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si. frumos si curat.prin monolog. strigate si batai puternice”. palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange. insa imaginea sa este un pretext al constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu. in ambele cazuri. In delirul lui. bolnav. Astfel. aparandu-i in vise. ras proaspat. el se intoarce spre a-si lua inapoi averea. cu o fata hirava si cu ochii-n fundul capului ca in clipa mortii. prima data imbracat ca un ocnas si a doua oara este in postura unui capitan .ce reprezinta calea de scapare a lui popa Iancu. Ascultand larma produsa de acestia.” Ocnasul are reactii ciudate.

el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. conferă nuvelei individualitate şi unicitate sub raport analitic si stilistic. perceputa. gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte. precum în schiţe sau în comedii. Legănate de mişcarea sunetelor. alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc. 3. Valoare artistica In totalitatea ei. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv. şi tot mai domol. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. in deplina concordanta cu starile psihologice.3. ajuns in culmea nebuniei.(Tudor Vianu) Parcurgand opera. un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. Caragiale nu descrie interioare.. reactiile sunt in deplina concordanta. Natura joacă si ea un rol important în nuvela. declanşează vârtejul gândurilor. Viscolul afar. autorul remarca faotul ca tinerii sunt „bravii”. lăsat gol într-adins la umezeală. Zgomotul monotom şi ritmic al ploii. il . datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in razboi. Caragiale „operează” asupra vieţii cu instrumente de mare eficacitate: analiză detaliată. asa cum am aratat mai sus.„claie peste gramada in cateva trasuri. Notatii ca: „Afara ploua maruntel. Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu adevarat „poet al naturii”. Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în ţeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea! Natura si notatiile filozofice. apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol. vizual si auditiv. stil sobru şi concis. în cercuri din ce în ce mai largi. nuvela „In vreme de război” demonstrează aceeaşi desăvârşire a observaţiei vieţii prin intermediul artei. Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă.. care cuprind în cercuri concentrice mintea lui Stavrache. şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit. Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache. ploaie rece de toamna. Conjugate toate acestea. ei reusesc sa-si mai gaseasca un voluntar. noaptea amplifică obsesia. zăpada.. condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre Dunare-la razboi”. şi tot mai larg”. stabilirea precisă a stărilor morale şi de conştiinţă. În timpul încleştării dramatice dintre cei doi fraţi: viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. putem observa cu usurinta ca există o corespondenţă perfectă între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul natural: ploaia. facea sa trazneasca zidurile hanului batran”. starea de criză: „Afară ploua mărunţel ploaie rece de toamnă. făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. Prin intermediul caracterizarii directe. viscolul.

. de scolaresc. Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil.L. insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le accentueaza pana la un summum). el reuseste sa se desprinda din „banalitatea” scrisului atat de simplu. Totusi. opera „In vreme de razboi” fiind o dovada „vie” al acestui fapt. folosit de alti autori din perioada sa. nu neaparat prin ideile exprimate. insa ce niciodata –probabil. sufletul cititorului.nu au mai fost rostite. 4.. Deci. ci felul in care le reda este extraordinar. Parere personala Din punctul meu de vedere. intrucat sunt minunat relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea lor in drumul lor spre climax. idiot. „I. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce mult s-a degrata lumea.. ce-si schimba stilul de narare(abandoneaza simplitatea schitelor. Din contra.determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in „Arta prozatorilor romani”: „Senzatia... adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta „minunata” obsesie. nuvela „In vreme de razboi” a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a chinui. notata cu dibacie. Si astfel apar nelamuririle. in continuare. . George).L. Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragialecomicul nu mai este atat de bine redat. bineinteles nu cea a lui Stavrache.. Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a lui Stavrache. facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale. Si de ce nu? De ce sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?! Stavrache mi se pare un.”(Al. ci una personala si personalizata pe tema „Ce mai e real si ce nu?”. mai ales pentru Caragiale. Astfel. fiind doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I..trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar „interesant” identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a acestuia)..  Iar Iancu. aceasta „chinuire” mi se pare o provocare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful