Fisa de lectura

In vreme de razboi
Ion Luca Caragiale

1. Date despre autor

In anul 1885 se naşte fiul său . În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu. psihologică) în nuvele şi în drama „Năpasta”. În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului . Debutul are loc în revista „Ghimpele” (1863). Ocupă o serie de funcţii mărunte. iar celelalte trei clase la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei. În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg – Berlin. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly.În 1887.De la 20 iunie şi până la 24 octombrie. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1901 I. alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc. împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la „Timpul”. poemul „Versuri”.Tot atunci conduce revista „Epoca Literară” avându-l ca secretar pe Şt. Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova. mai tărziu gazetar. şi pentru analitic (analiză sufletească. astazi numita Ion Luca Caragiale.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.”Unirea democratică”). I. I. la Editura „Adevărul” se tipăreşte volumul „Schiţe nouă” . Costache Caragiale. corector. În 1884 se joacă în permieră opera bufă „Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negruzzi.Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. numele de fata). avocat la Ploiesti.profunsime. şi conducători de trupe teatrale. Critica literară a remarcat excepţionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii. autori dramatici.Caragiale împlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”. S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti. adâncime sufletească.A fost adus în ţară şi îngropat la Bisarica „Sfântul Gheorghe”. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori.l.”Claponu”l.Pentru scurt timp el este revizor şcolar în ArgeşVâlcea. pentru prima oară în „Revista Contemporană”. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu. şi Ecaterina Caragiale(Karaboa.Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular. apoi administrator de moşie. Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. astfel tatăl său a fost actor.”Alegătorul liber”. Este copist.După un an. În 1904 călătoreşte în Italia.L. chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu. Mateiu Caragiale. la clasa de „declamaţie şi mimică” a unchiului său.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti.O.În anul 1910.L. Franţa şi Germania. Colaborează la mai multe ziare şi reviste („Creatoru”l.Caragiele are şi o fiică. Părinţii: Luca. Ecaterina Caragiale. Mama sa il dă la şcoală unde l-a avut ca învăţător pe Basil Drăgoşescu. zonă ascunsă a conştienţei). sub pseudonimul „Car şi Palicar”. El a fost corector al ziarului „Unirea democratică”.Iosif.Semnează cu numele său. În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”. În 1893 se naşte fiul său Luca.În anul 1905 Caragiale se stabileşte la Berlin. fiica arhitectului Gaetano Burrelly. Eminescu . sufleur în trupa lui Pascaly.

“Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Ibrăileanu) 2. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat). D-ale carnavalului (1885). • Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879). Caragiale şi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate. volumul Nuvele şi povestiri (1908) Urmează un moment greu în viaţa lui Caragiale: procesul Caion. Date despre opera(anul. Năpasta (1890) • Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901). dar ei au fost respinse. Din primăvară până în toamnă. locul aparitiei) . Scriitorul se stinge din viaţă în Berlin la 9 iunie 1912.îl întroduce la Junimea. Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă. asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907. unde îşi citeşte prima comedie „O noapte furtunoasă”. Este adus în ţară şi îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu. O scrisoare pierdută (1884). Informatii generale despre opera 2. Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879).” (G. apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea.1.

care a creat in literatura noastra limbajul dramatic. in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni…”(Florin Manolescu.3. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen. Aprecieri critice Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. fantomatice. ci si tipologie. facnad parte din perioada marilor creatii dramatice.2. 2000) “Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme. 2. căci fusese căpitanul unei bande de hoti. sustinute de granita incerta dintre real si ireal. Desi. pînă la urmă. iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. Lupta este una interioara. un posibil roman.”(Mihai Dragomirescu) .(…) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor.Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898. “De acea. Curînd. intruneste ceva din eternul uman”(George Calinescu). Scrierea a fost intitulata “schita” probabil intr-o “incercare” de redactare a altei scrieri.adica setea de înavuţire care dezumanizează şi mutilează suflete”. Deci. 2. dar si un genial diaelectrician. frate neomenos. isi fac simtita prezenta si alte personaje. nu apare decat un personaj principal. C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist. desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia”. “fiindca Stavrache. anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai. se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera. cele mai multe din ele desavarsite. „In vreme” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior. trăieste la început. in mod concret. ca si „O faclie de Pasti” si „Pacat”. lucru sesizat si de Serban Cioculescu: „Tema acestei excelente nuvele. hangiul Stavrache. carciumarul Stavrache. mostenitorul fratelui său. Tipul operei Desi autorul a subintitulat-o “schita”. capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale. Explicatia titlului Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta. cum sunt popa Iancu si complicii sai. in teatru si in proza. opera “In vreme de razboi” este o nuvela. 2. preotul Iancu din Podeni. de dimensiuni mai mari. obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează. asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric. batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult. plecat pe front ca să scape de urmărire.4.

Rezumat Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie. de ocnas.” “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. tarziu in acea nopate. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. Intamplator. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara baniii cheltuise deja pe cei ai regimentului.1. apoi se lupta . ci isi crease o stare civila de defunct. care-I cere fratelui sau o baraca cu apa. prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei. el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare.18-33 3. p.”(Al.” Caragiale nu descrie interioare. concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire.. Ion Luca . ce apare ca un om muncitor. gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan.” (George Brăileanu) Serban Cioculescu analiza in anul 1977: “Tema acestei nuvele este obsesia. Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. si pe cea a fratelui acestuia. cazut pe front.(…) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza. speriat ca va fi prins. in imaginatia sa bolnava.5.“Nuvele”. George). ca sa scape de orice urmarire penibila. ba un capitan in fruntea unei companii. el adaugand: „Senzatia. insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea. ba un ocnas in haine vargate. 2. Deci. chiar ideal. notata cu dibacie. Lucrurile se incurca rapid. Iancu apare mai intai in haina vargata. dupa cum afirma Tudor Vianu. De fiecare data. ca sa incerce apoi sa-l sugrume. In cosmarurile lui. „salvandu-l”. Editura Cartex 2000. Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza. 2001. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front. Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit de negustor. care se distreaza sa-l sperie. pana la nebunie. asa incat preotul Iancu. in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate. Insa. fiind considerat de acesta un adevarat „poet al naturii”. fratele nu murise. cu arma in mana.Silvian Iosifescu comenta:”Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje.L. Volumul din care face parte Caragiale. un sfat ce l-ar putea scapa. negustorul Stavrache. „I.. o data cu mostenirea. la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare. ducand astfel o viata „dubla”. la razboi. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui. prin concentrarea in timp. De fapt. ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul.

„cu părul vâlvoi”. trânteşte masa făcând-o ţăndări. fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă. Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare. De fapt. lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. cu han la drum” se transforma. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale. capabil sa-si ajute fratele in orice situatie. sentiment incurajat de averea sa. Caragiale urmareste cu deosebita atentie. Din momentul plecarii pe front. chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. Stavrache nu-si da seama ca. el apare ca un frate bun.Foster. „gemete”. 3. în care fratele îi apare în diferite ipostaze. dupa definitia lui E. o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. va prelua si frica de a nu o pierde. iar când este imobilizat „scuipă”. s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. trimitandu-l sa lupte. are porniri criminale. dar si obiectivitate. „cu mâinile încleştate”. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs. Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social. modul in care aparentul „om cu dare de mana. ca voluntar. Personaje Nuvela “In vreme de razboi” a lui Caragiale creeaza doua tipologii. cu han în drum… Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade. este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. sigur de sine. de fapt. „tremura Stavrache din tot trupul”. „rotund”. „cu gura plină de spumă roşie”. Desi. el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său. dar mai are încă sentimente umane. „cu chipul îngrozit”. pe front. o data cu mostenirea averii fratelui sau. Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit. trăgaând cu urechea şi aşteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!”. iar Iancu ramane sarac. curand rolurile se schimba. insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână. In realitate.Lovinescu).de la obsesie la vedenie. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: „horcăieli”. „Bolnav” de avere. Apoi. încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în . Stavrache este navalit de coşmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. El devine un personaj complex.M. Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. Initial. „râde cu hohot”. din punct de vedere al legii.2.si nebunie. lacomia sa. doi posibili „invingatori invinsi”(E. fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului. ce nu-i permite sa vada acest lucru.aprig cu fratele sau. incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere. „cântă popeşte”. insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur „popeste”. Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau. Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand.

Popa Iancu „trecuse prapastii. fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora. sfărând încheietura cerbicii… In final. hangiul realizeaza ca „sunt oameni multi afara” si ca „are de-a face cu o multime vesela”. „in lupta cu moartea. spre a provoca tulburari extreme hangiului. Astfel. Astfel. pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii. dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe. bolnav. s-a agatat de fratesau cu o mana de gat si cu o alta de bratul stang. Cei „vreo douazeci de voluntari” formeaza personajul colectivarmata. ocnasul erambracat in haina vargata de la ocna. aparandu-i in vise. Stavrache il percepe ca „stins de oboseala. Ascultand larma produsa de acestia. frate neomenos. insa imaginea sa este un pretext al constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu. afundând beregata. palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange. Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural. de unde scapase ca prin minune. el este invins de propria patima. Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram. Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos”. monotona. strigate si batai puternice”. este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi.” El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului.ce reprezinta calea de scapare a lui popa Iancu. din ce in ce mai obsedant. de puterea banilor ce pusese stapanire pe el.si al confruntării cu sine . totodata a-si pierde identitatea.o infatisare demna si severa. O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita. opincile sfasiate. fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa sara din tatani si rade puternic:”Gandeai c-am murit. neica?”.si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si. deci din perspectiva povestitorului .de gandurile rele. Deci. Acestia au venit . pilindu-si lanturile”.prin monolog. in ambele cazuri.il numeste „ticalosul de popa Iancu”. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci.muschii grumazului strivindu-i. el este presupusa obsesia a fratelui sau. el parea „un tanar foarte voinic. In delirul lui. real si ireal. insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari. apoi „bubuieturile se-ndesesc”. intorcandu-se de acolo. ras proaspat. spre a-i cere un sfat. intruneste ceva din eternul uman”. cu o fata hirava si cu ochii-n fundul capului ca in clipa mortii. haina si nadragii ii erau numai zdrente. identitate ce iese la „suprafata” in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot. frumos si curat.” Ocnasul are reactii ciudate. in criza aceasta a lui Stavrache . fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri.narator. Fratele lui Stavrache. Ei isi anunta sosirea la han prin „niste zgomote. cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje . el se intoarce spre a-si lua inapoi averea. prima data imbracat ca un ocnas si a doua oara este in postura unui capitan . George Calinescu nota ca “Stavrache.prin dialog . Cand se alatura cetei de voluntari. Iancu.

Natura joacă si ea un rol important în nuvela. Caragiale nu descrie interioare.3.(Tudor Vianu) Parcurgand opera. ei reusesc sa-si mai gaseasca un voluntar. Zgomotul monotom şi ritmic al ploii. perceputa. În timpul încleştării dramatice dintre cei doi fraţi: viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. viscolul. noaptea amplifică obsesia. condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre Dunare-la razboi”. 3. Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache. un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. Viscolul afar. zăpada. ajuns in culmea nebuniei. Valoare artistica In totalitatea ei. reactiile sunt in deplina concordanta. nuvela „In vreme de război” demonstrează aceeaşi desăvârşire a observaţiei vieţii prin intermediul artei. vizual si auditiv. in deplina concordanta cu starile psihologice. lăsat gol într-adins la umezeală. Caragiale „operează” asupra vieţii cu instrumente de mare eficacitate: analiză detaliată. în cercuri din ce în ce mai largi. stil sobru şi concis. Conjugate toate acestea. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv. şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit. alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc.. facea sa trazneasca zidurile hanului batran”. autorul remarca faotul ca tinerii sunt „bravii”. făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. asa cum am aratat mai sus. precum în schiţe sau în comedii. care cuprind în cercuri concentrice mintea lui Stavrache.. stabilirea precisă a stărilor morale şi de conştiinţă. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol. Prin intermediul caracterizarii directe. starea de criză: „Afară ploua mărunţel ploaie rece de toamnă. şi tot mai domol. putem observa cu usurinta ca există o corespondenţă perfectă între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul natural: ploaia. Legănate de mişcarea sunetelor. Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă. Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în ţeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea! Natura si notatiile filozofice..„claie peste gramada in cateva trasuri. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. şi tot mai larg”. conferă nuvelei individualitate şi unicitate sub raport analitic si stilistic. datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in razboi. Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu adevarat „poet al naturii”. Notatii ca: „Afara ploua maruntel. declanşează vârtejul gândurilor. gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte. il . ploaie rece de toamna.

Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. Deci. notata cu dibacie. de scolaresc. bineinteles nu cea a lui Stavrache.  Iar Iancu. Totusi. Din contra. insa ce niciodata –probabil.trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar „interesant” identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a acestuia)..”(Al...determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in „Arta prozatorilor romani”: „Senzatia. Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil. aceasta „chinuire” mi se pare o provocare. „I. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a lui Stavrache. ci una personala si personalizata pe tema „Ce mai e real si ce nu?”. idiot.. adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta „minunata” obsesie.L. opera „In vreme de razboi” fiind o dovada „vie” al acestui fapt. facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale. el reuseste sa se desprinda din „banalitatea” scrisului atat de simplu. cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce mult s-a degrata lumea. intrucat sunt minunat relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea lor in drumul lor spre climax. insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le accentueaza pana la un summum). Parere personala Din punctul meu de vedere. mai ales pentru Caragiale.. Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragialecomicul nu mai este atat de bine redat. ce-si schimba stilul de narare(abandoneaza simplitatea schitelor. folosit de alti autori din perioada sa..L. Astfel.nu au mai fost rostite... nuvela „In vreme de razboi” a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a chinui. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. George). 4. Si de ce nu? De ce sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?! Stavrache mi se pare un. in continuare. Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie. fiind doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I. Si astfel apar nelamuririle. . nu neaparat prin ideile exprimate. sufletul cititorului. ci felul in care le reda este extraordinar.