Fisa de lectura

In vreme de razboi
Ion Luca Caragiale

1. Date despre autor

”Claponu”l. corector. Este copist. psihologică) în nuvele şi în drama „Năpasta”. sufleur în trupa lui Pascaly.Iosif. astfel tatăl său a fost actor. El a fost corector al ziarului „Unirea democratică”. Costache Caragiale. I. apoi administrator de moşie.L.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. În 1901 I.Caragiale împlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”. numele de fata).Caragiele are şi o fiică.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti.l.”Alegătorul liber”. În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”. Ocupă o serie de funcţii mărunte.L. sub pseudonimul „Car şi Palicar”. În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu.Tot atunci conduce revista „Epoca Literară” avându-l ca secretar pe Şt.Semnează cu numele său. poemul „Versuri”.De la 20 iunie şi până la 24 octombrie. şi Ecaterina Caragiale(Karaboa.”Unirea democratică”). şi pentru analitic (analiză sufletească.În anul 1905 Caragiale se stabileşte la Berlin. astazi numita Ion Luca Caragiale. Debutul are loc în revista „Ghimpele” (1863).Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular.Pentru scurt timp el este revizor şcolar în ArgeşVâlcea. În 1893 se naşte fiul său Luca.O. Mama sa il dă la şcoală unde l-a avut ca învăţător pe Basil Drăgoşescu. zonă ascunsă a conştienţei). şi conducători de trupe teatrale. Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.A fost adus în ţară şi îngropat la Bisarica „Sfântul Gheorghe”. la clasa de „declamaţie şi mimică” a unchiului său. I. împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la „Timpul”. iar celelalte trei clase la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Părinţii: Luca. adâncime sufletească.În anul 1910.În 1887. În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg – Berlin. Colaborează la mai multe ziare şi reviste („Creatoru”l. În 1884 se joacă în permieră opera bufă „Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negruzzi.profunsime. la Editura „Adevărul” se tipăreşte volumul „Schiţe nouă” .Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu. avocat la Ploiesti. Mateiu Caragiale. fiica arhitectului Gaetano Burrelly. Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei. Critica literară a remarcat excepţionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii. mai tărziu gazetar. In anul 1885 se naşte fiul său . chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu. Ecaterina Caragiale. alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc. Franţa şi Germania. S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti. Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova. În 1904 călătoreşte în Italia. autori dramatici.După un an. Eminescu . În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului . pentru prima oară în „Revista Contemporană”. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly.

unde îşi citeşte prima comedie „O noapte furtunoasă”. D-ale carnavalului (1885). • Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879). Informatii generale despre opera 2.” (G.1. O scrisoare pierdută (1884). Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă. locul aparitiei) . Năpasta (1890) • Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901). Este adus în ţară şi îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu. Din primăvară până în toamnă. asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat).îl întroduce la Junimea. Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. Ibrăileanu) 2. Scriitorul se stinge din viaţă în Berlin la 9 iunie 1912. apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Date despre opera(anul. Caragiale şi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate. Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879). dar ei au fost respinse. volumul Nuvele şi povestiri (1908) Urmează un moment greu în viaţa lui Caragiale: procesul Caion.

Curînd. lucru sesizat si de Serban Cioculescu: „Tema acestei excelente nuvele. de dimensiuni mai mari. mostenitorul fratelui său. preotul Iancu din Podeni. Desi. anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai. 2. Lupta este una interioara.(…) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor. plecat pe front ca să scape de urmărire. opera “In vreme de razboi” este o nuvela. desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia”. sustinute de granita incerta dintre real si ireal. intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera. ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. facnad parte din perioada marilor creatii dramatice. “De acea. iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. Scrierea a fost intitulata “schita” probabil intr-o “incercare” de redactare a altei scrieri.2. Explicatia titlului Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta. cele mai multe din ele desavarsite. Tipul operei Desi autorul a subintitulat-o “schita”. capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale. intruneste ceva din eternul uman”(George Calinescu). C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist. 2. hangiul Stavrache. 2. trăieste la început. ca si „O faclie de Pasti” si „Pacat”. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen. căci fusese căpitanul unei bande de hoti. cum sunt popa Iancu si complicii sai. batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult. un posibil roman. in mod concret. asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric. ci si tipologie.”(Mihai Dragomirescu) . 2000) “Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme. isi fac simtita prezenta si alte personaje. care a creat in literatura noastra limbajul dramatic. “fiindca Stavrache. fantomatice. Aprecieri critice Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Deci. se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat.Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898.3. obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează. carciumarul Stavrache. „In vreme” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior. frate neomenos.adica setea de înavuţire care dezumanizează şi mutilează suflete”. dar si un genial diaelectrician. nu apare decat un personaj principal. in teatru si in proza. pînă la urmă. in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni…”(Florin Manolescu.4.

speriat ca va fi prins. el adaugand: „Senzatia.” Caragiale nu descrie interioare. care se distreaza sa-l sperie. Iancu apare mai intai in haina vargata. ca sa scape de orice urmarire penibila. de ocnas... George).”(Al. Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. o data cu mostenirea. Insa. In cosmarurile lui. Volumul din care face parte Caragiale. insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea. prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. p. 2. dupa cum afirma Tudor Vianu. ci isi crease o stare civila de defunct. Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza. prin concentrarea in timp.“Nuvele”. De fapt.” “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. la razboi. cazut pe front. Intamplator. ba un ocnas in haine vargate. gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. 2001. un sfat ce l-ar putea scapa. care-I cere fratelui sau o baraca cu apa. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. tarziu in acea nopate. asa incat preotul Iancu. ducand astfel o viata „dubla”. negustorul Stavrache. chiar ideal. fratele nu murise. ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul.(…) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza. el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau. Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar. Ion Luca . Editura Cartex 2000.18-33 3.1. in imaginatia sa bolnava.” (George Brăileanu) Serban Cioculescu analiza in anul 1977: “Tema acestei nuvele este obsesia. pana la nebunie. cu arma in mana. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front. ba un capitan in fruntea unei companii. Rezumat Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei. Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit de negustor.L. concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire. apoi se lupta .Silvian Iosifescu comenta:”Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje. ce apare ca un om muncitor. ca sa incerce apoi sa-l sugrume. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara baniii cheltuise deja pe cei ai regimentului. notata cu dibacie. „I. Lucrurile se incurca rapid.5. De fiecare data. si pe cea a fratelui acestuia. la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare. „salvandu-l”. Deci. fiind considerat de acesta un adevarat „poet al naturii”. Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.

o data cu mostenirea averii fratelui sau. incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere. doi posibili „invingatori invinsi”(E. Stavrache este navalit de coşmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. va prelua si frica de a nu o pierde. Stavrache nu-si da seama ca. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale. Desi. lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa. sentiment incurajat de averea sa. iar când este imobilizat „scuipă”.si nebunie. în care fratele îi apare în diferite ipostaze. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. De fapt. Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. El devine un personaj complex. iar Iancu ramane sarac. dupa definitia lui E. Caragiale urmareste cu deosebita atentie. s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. „rotund”. Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit. Din momentul plecarii pe front. trimitandu-l sa lupte. In realitate. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. 3. Apoi. insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur „popeste”.Lovinescu). trăgaând cu urechea şi aşteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!”. fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă. dar si obiectivitate. are porniri criminale. insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână. Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand. fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului. sigur de sine.M. „cu gura plină de spumă roşie”. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: „horcăieli”. cu han la drum” se transforma. ce nu-i permite sa vada acest lucru. cu han în drum… Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade. Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social. Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare. curand rolurile se schimba.Foster. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs. „Bolnav” de avere. „gemete”. Personaje Nuvela “In vreme de razboi” a lui Caragiale creeaza doua tipologii. el apare ca un frate bun. Initial.aprig cu fratele sau. trânteşte masa făcând-o ţăndări.2. din punct de vedere al legii. lacomia sa. o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. de fapt. chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma. ca voluntar. încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în . „cu mâinile încleştate”. „cu părul vâlvoi”. el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său. este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. pe front.de la obsesie la vedenie. „cu chipul îngrozit”. capabil sa-si ajute fratele in orice situatie. Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau. dar mai are încă sentimente umane. „cântă popeşte”. modul in care aparentul „om cu dare de mana. „tremura Stavrache din tot trupul”. „râde cu hohot”.

in ambele cazuri. Astfel. s-a agatat de fratesau cu o mana de gat si cu o alta de bratul stang.” El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului. fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora.ce reprezinta calea de scapare a lui popa Iancu. cu o fata hirava si cu ochii-n fundul capului ca in clipa mortii. Popa Iancu „trecuse prapastii. Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos”. Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram. pilindu-si lanturile”. frumos si curat. hangiul realizeaza ca „sunt oameni multi afara” si ca „are de-a face cu o multime vesela”. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci. sfărând încheietura cerbicii… In final. fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa sara din tatani si rade puternic:”Gandeai c-am murit. aparandu-i in vise. opincile sfasiate. neica?”. totodata a-si pierde identitatea. dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe. frate neomenos. apoi „bubuieturile se-ndesesc”.prin monolog. este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi. de unde scapase ca prin minune. identitate ce iese la „suprafata” in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot. O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita. el este invins de propria patima. pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si. din ce in ce mai obsedant. Cei „vreo douazeci de voluntari” formeaza personajul colectivarmata. Ei isi anunta sosirea la han prin „niste zgomote. monotona. ras proaspat. „in lupta cu moartea. Cand se alatura cetei de voluntari. real si ireal. Stavrache il percepe ca „stins de oboseala. insa imaginea sa este un pretext al constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu. in criza aceasta a lui Stavrache . el este presupusa obsesia a fratelui sau.prin dialog . George Calinescu nota ca “Stavrache. Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural. deci din perspectiva povestitorului .il numeste „ticalosul de popa Iancu”. Fratele lui Stavrache. de puterea banilor ce pusese stapanire pe el.” Ocnasul are reactii ciudate. el parea „un tanar foarte voinic. strigate si batai puternice”. Astfel. ocnasul erambracat in haina vargata de la ocna. spre a-i cere un sfat. haina si nadragii ii erau numai zdrente. fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri.si al confruntării cu sine . Acestia au venit . palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange. cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje . el se intoarce spre a-si lua inapoi averea.narator. intorcandu-se de acolo. afundând beregata. insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari.de gandurile rele. spre a provoca tulburari extreme hangiului. prima data imbracat ca un ocnas si a doua oara este in postura unui capitan . Ascultand larma produsa de acestia.muschii grumazului strivindu-i. Deci.o infatisare demna si severa. intruneste ceva din eternul uman”. Iancu. bolnav. In delirul lui.

reactiile sunt in deplina concordanta. apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol. făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in razboi. În timpul încleştării dramatice dintre cei doi fraţi: viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache. gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. Viscolul afar. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv. care cuprind în cercuri concentrice mintea lui Stavrache. Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu adevarat „poet al naturii”. Natura joacă si ea un rol important în nuvela. nuvela „In vreme de război” demonstrează aceeaşi desăvârşire a observaţiei vieţii prin intermediul artei. Caragiale „operează” asupra vieţii cu instrumente de mare eficacitate: analiză detaliată. ajuns in culmea nebuniei. putem observa cu usurinta ca există o corespondenţă perfectă între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul natural: ploaia. ploaie rece de toamna. stabilirea precisă a stărilor morale şi de conştiinţă. viscolul. conferă nuvelei individualitate şi unicitate sub raport analitic si stilistic. Zgomotul monotom şi ritmic al ploii. in deplina concordanta cu starile psihologice. vizual si auditiv. şi tot mai domol. Prin intermediul caracterizarii directe. în cercuri din ce în ce mai largi. 3. şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit. lăsat gol într-adins la umezeală. alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc.. condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre Dunare-la razboi”. asa cum am aratat mai sus. zăpada. stil sobru şi concis.(Tudor Vianu) Parcurgand opera.. şi tot mai larg”. il .3. perceputa. un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. Valoare artistica In totalitatea ei. Conjugate toate acestea. Legănate de mişcarea sunetelor. starea de criză: „Afară ploua mărunţel ploaie rece de toamnă. ei reusesc sa-si mai gaseasca un voluntar.„claie peste gramada in cateva trasuri. noaptea amplifică obsesia. declanşează vârtejul gândurilor. Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă.. autorul remarca faotul ca tinerii sunt „bravii”. precum în schiţe sau în comedii. Notatii ca: „Afara ploua maruntel. Caragiale nu descrie interioare. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în ţeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea! Natura si notatiile filozofice. facea sa trazneasca zidurile hanului batran”.

ci felul in care le reda este extraordinar. el reuseste sa se desprinda din „banalitatea” scrisului atat de simplu.L. cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce mult s-a degrata lumea. bineinteles nu cea a lui Stavrache. Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a lui Stavrache. Si astfel apar nelamuririle. 4. facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale. George). Parere personala Din punctul meu de vedere. Totusi.. . Si de ce nu? De ce sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?! Stavrache mi se pare un. folosit de alti autori din perioada sa. aceasta „chinuire” mi se pare o provocare. nuvela „In vreme de razboi” a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a chinui. sufletul cititorului. ce-si schimba stilul de narare(abandoneaza simplitatea schitelor... insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le accentueaza pana la un summum). adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta „minunata” obsesie. ci una personala si personalizata pe tema „Ce mai e real si ce nu?”. intrucat sunt minunat relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea lor in drumul lor spre climax.L.. nu neaparat prin ideile exprimate. notata cu dibacie. Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil. in continuare. Deci. „I.”(Al. Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragialecomicul nu mai este atat de bine redat. opera „In vreme de razboi” fiind o dovada „vie” al acestui fapt.nu au mai fost rostite.  Iar Iancu..trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar „interesant” identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a acestuia)..determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in „Arta prozatorilor romani”: „Senzatia. Astfel. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. insa ce niciodata –probabil.. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. mai ales pentru Caragiale. idiot. fiind doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I. de scolaresc.. Din contra.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful