Fisa de lectura

In vreme de razboi
Ion Luca Caragiale

1. Date despre autor

În anul 1905 Caragiale se stabileşte la Berlin.Semnează cu numele său.”Unirea democratică”). numele de fata). Părinţii: Luca.A fost adus în ţară şi îngropat la Bisarica „Sfântul Gheorghe”. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.L. Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. autori dramatici. iar celelalte trei clase la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. şi pentru analitic (analiză sufletească. S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti.După un an. Eminescu . sub pseudonimul „Car şi Palicar”. astazi numita Ion Luca Caragiale.Pentru scurt timp el este revizor şcolar în ArgeşVâlcea. I. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori. fiica arhitectului Gaetano Burrelly.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti. I. Ecaterina Caragiale.Caragiele are şi o fiică. împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la „Timpul”. Ocupă o serie de funcţii mărunte. zonă ascunsă a conştienţei). poemul „Versuri”.Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. apoi administrator de moşie. Este copist. corector.În anul 1910. Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei. Colaborează la mai multe ziare şi reviste („Creatoru”l. Costache Caragiale. la clasa de „declamaţie şi mimică” a unchiului său. la Editura „Adevărul” se tipăreşte volumul „Schiţe nouă” . În 1901 I.Iosif.”Alegătorul liber”. El a fost corector al ziarului „Unirea democratică”.Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular. şi Ecaterina Caragiale(Karaboa. În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg – Berlin. sufleur în trupa lui Pascaly. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly. În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”. alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc. Mama sa il dă la şcoală unde l-a avut ca învăţător pe Basil Drăgoşescu. astfel tatăl său a fost actor. pentru prima oară în „Revista Contemporană”.O. In anul 1885 se naşte fiul său . Mateiu Caragiale.”Claponu”l. avocat la Ploiesti. adâncime sufletească.L.În 1887. mai tărziu gazetar. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu. Critica literară a remarcat excepţionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii. Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova. Debutul are loc în revista „Ghimpele” (1863).Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu.Caragiale împlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”. psihologică) în nuvele şi în drama „Năpasta”.Tot atunci conduce revista „Epoca Literară” avându-l ca secretar pe Şt. În 1904 călătoreşte în Italia.profunsime. Franţa şi Germania.l. În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului .De la 20 iunie şi până la 24 octombrie. În 1884 se joacă în permieră opera bufă „Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negruzzi. şi conducători de trupe teatrale. În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu. În 1893 se naşte fiul său Luca.

îl întroduce la Junimea. “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Date despre opera(anul. Scriitorul se stinge din viaţă în Berlin la 9 iunie 1912. asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907. Caragiale şi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă. volumul Nuvele şi povestiri (1908) Urmează un moment greu în viaţa lui Caragiale: procesul Caion. Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879). Acuzat pe nedrept plagiat (copiat). Din primăvară până în toamnă. • Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879). Informatii generale despre opera 2. apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. Năpasta (1890) • Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901). dar ei au fost respinse. unde îşi citeşte prima comedie „O noapte furtunoasă”.1.” (G. Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. locul aparitiei) . D-ale carnavalului (1885). Este adus în ţară şi îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu. Ibrăileanu) 2. O scrisoare pierdută (1884).

nu apare decat un personaj principal. Curînd.3. facnad parte din perioada marilor creatii dramatice. frate neomenos. intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera. lucru sesizat si de Serban Cioculescu: „Tema acestei excelente nuvele. iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. căci fusese căpitanul unei bande de hoti.Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898. opera “In vreme de razboi” este o nuvela. in teatru si in proza. un posibil roman. Desi. Aprecieri critice Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. „In vreme” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior. desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia”.(…) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor. pînă la urmă. fantomatice. de dimensiuni mai mari.adica setea de înavuţire care dezumanizează şi mutilează suflete”. cum sunt popa Iancu si complicii sai. mostenitorul fratelui său. ca si „O faclie de Pasti” si „Pacat”.4. hangiul Stavrache. C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist. Tipul operei Desi autorul a subintitulat-o “schita”. Lupta este una interioara. dar si un genial diaelectrician. Explicatia titlului Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta. in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni…”(Florin Manolescu. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen. ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează. “De acea. batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult. Scrierea a fost intitulata “schita” probabil intr-o “incercare” de redactare a altei scrieri. plecat pe front ca să scape de urmărire. ci si tipologie. Deci. intruneste ceva din eternul uman”(George Calinescu). in mod concret. 2000) “Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme. trăieste la început. sustinute de granita incerta dintre real si ireal. isi fac simtita prezenta si alte personaje. “fiindca Stavrache. preotul Iancu din Podeni. carciumarul Stavrache.”(Mihai Dragomirescu) . care a creat in literatura noastra limbajul dramatic. cele mai multe din ele desavarsite. anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai. 2. se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale. 2. asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric.2. 2.

el adaugand: „Senzatia. p. ba un capitan in fruntea unei companii. speriat ca va fi prins. gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan.L.5. ca sa incerce apoi sa-l sugrume. Intamplator. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front. Editura Cartex 2000. notata cu dibacie. pana la nebunie. de ocnas. chiar ideal. concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire. dupa cum afirma Tudor Vianu. Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza.” Caragiale nu descrie interioare. In cosmarurile lui. De fapt.” (George Brăileanu) Serban Cioculescu analiza in anul 1977: “Tema acestei nuvele este obsesia. Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui. „salvandu-l”. ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul. care-I cere fratelui sau o baraca cu apa.“Nuvele”. Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. care se distreaza sa-l sperie. Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit de negustor.. fiind considerat de acesta un adevarat „poet al naturii”.” “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Ion Luca . o data cu mostenirea. „I.18-33 3. Deci. Insa. un sfat ce l-ar putea scapa. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. si pe cea a fratelui acestuia.Silvian Iosifescu comenta:”Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje. Lucrurile se incurca rapid. la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare. Volumul din care face parte Caragiale. ca sa scape de orice urmarire penibila. fratele nu murise.. 2001. negustorul Stavrache.”(Al. asa incat preotul Iancu. Rezumat Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie. insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea. cazut pe front. tarziu in acea nopate. el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. ducand astfel o viata „dubla”. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei. 2. Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar.(…) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza. ci isi crease o stare civila de defunct. in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara baniii cheltuise deja pe cei ai regimentului. Iancu apare mai intai in haina vargata. ce apare ca un om muncitor. prin concentrarea in timp. in imaginatia sa bolnava. De fiecare data. George).1. apoi se lupta . el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. cu arma in mana. ba un ocnas in haine vargate. la razboi.

de la obsesie la vedenie. Apoi. „râde cu hohot”. iar când este imobilizat „scuipă”. curand rolurile se schimba. are porniri criminale. cu han la drum” se transforma. doi posibili „invingatori invinsi”(E. de fapt. Caragiale urmareste cu deosebita atentie.M. el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său. dar si obiectivitate. De fapt. este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs. sigur de sine. ce nu-i permite sa vada acest lucru. Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare. o data cu mostenirea averii fratelui sau. Stavrache este navalit de coşmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. „gemete”. Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand. iar Iancu ramane sarac.si nebunie. Personaje Nuvela “In vreme de razboi” a lui Caragiale creeaza doua tipologii.Lovinescu). trânteşte masa făcând-o ţăndări. capabil sa-si ajute fratele in orice situatie. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale. insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur „popeste”. s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. „rotund”. fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă. dar mai are încă sentimente umane. „cu părul vâlvoi”. „Bolnav” de avere. din punct de vedere al legii. Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. sentiment incurajat de averea sa. incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere. Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social. „cu gura plină de spumă roşie”.Foster. modul in care aparentul „om cu dare de mana. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în . trimitandu-l sa lupte. dupa definitia lui E. Initial. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. Stavrache nu-si da seama ca. „cu chipul îngrozit”.aprig cu fratele sau. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: „horcăieli”. El devine un personaj complex. Desi. „cu mâinile încleştate”. trăgaând cu urechea şi aşteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!”. Din momentul plecarii pe front. fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului. lacomia sa. „tremura Stavrache din tot trupul”. chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma. în care fratele îi apare în diferite ipostaze. lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa. o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. „cântă popeşte”. 3. Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau. pe front.2. el apare ca un frate bun. ca voluntar. insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână. Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit. va prelua si frica de a nu o pierde. cu han în drum… Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade. In realitate.

Fratele lui Stavrache. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci.muschii grumazului strivindu-i.prin monolog. prima data imbracat ca un ocnas si a doua oara este in postura unui capitan . din ce in ce mai obsedant. bolnav. spre a-i cere un sfat. George Calinescu nota ca “Stavrache. in ambele cazuri. aparandu-i in vise. Deci.il numeste „ticalosul de popa Iancu”. ocnasul erambracat in haina vargata de la ocna. palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange. s-a agatat de fratesau cu o mana de gat si cu o alta de bratul stang. Cand se alatura cetei de voluntari. real si ireal. identitate ce iese la „suprafata” in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot. de unde scapase ca prin minune. frate neomenos.si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si. pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.de gandurile rele. In delirul lui. Ascultand larma produsa de acestia. ras proaspat. Ei isi anunta sosirea la han prin „niste zgomote. haina si nadragii ii erau numai zdrente.” El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului. el este invins de propria patima. insa imaginea sa este un pretext al constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu. Stavrache il percepe ca „stins de oboseala. neica?”. afundând beregata. sfărând încheietura cerbicii… In final. frumos si curat. fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora. Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural. Astfel. fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa sara din tatani si rade puternic:”Gandeai c-am murit.” Ocnasul are reactii ciudate. Acestia au venit . totodata a-si pierde identitatea. O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita. intruneste ceva din eternul uman”. monotona. opincile sfasiate.si al confruntării cu sine . Astfel. Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos”. intorcandu-se de acolo. fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri. cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje . in criza aceasta a lui Stavrache . strigate si batai puternice”. este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi. el se intoarce spre a-si lua inapoi averea. el parea „un tanar foarte voinic. cu o fata hirava si cu ochii-n fundul capului ca in clipa mortii. deci din perspectiva povestitorului . de puterea banilor ce pusese stapanire pe el.narator. Iancu. hangiul realizeaza ca „sunt oameni multi afara” si ca „are de-a face cu o multime vesela”. spre a provoca tulburari extreme hangiului. „in lupta cu moartea. dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe.o infatisare demna si severa. apoi „bubuieturile se-ndesesc”. insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari. Popa Iancu „trecuse prapastii. Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram.ce reprezinta calea de scapare a lui popa Iancu.prin dialog . pilindu-si lanturile”. Cei „vreo douazeci de voluntari” formeaza personajul colectivarmata. el este presupusa obsesia a fratelui sau.

ploaie rece de toamna. il . el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. şi tot mai domol. un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. şi tot mai larg”. facea sa trazneasca zidurile hanului batran”. Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă. apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol. Notatii ca: „Afara ploua maruntel. precum în schiţe sau în comedii. Prin intermediul caracterizarii directe. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. Natura joacă si ea un rol important în nuvela. datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in razboi. starea de criză: „Afară ploua mărunţel ploaie rece de toamnă. lăsat gol într-adins la umezeală. Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în ţeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea! Natura si notatiile filozofice. Valoare artistica In totalitatea ei. Zgomotul monotom şi ritmic al ploii. in deplina concordanta cu starile psihologice. ei reusesc sa-si mai gaseasca un voluntar. putem observa cu usurinta ca există o corespondenţă perfectă între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul natural: ploaia. autorul remarca faotul ca tinerii sunt „bravii”. noaptea amplifică obsesia. care cuprind în cercuri concentrice mintea lui Stavrache. Caragiale „operează” asupra vieţii cu instrumente de mare eficacitate: analiză detaliată.3. asa cum am aratat mai sus. şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit.. gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte. viscolul. reactiile sunt in deplina concordanta.. nuvela „In vreme de război” demonstrează aceeaşi desăvârşire a observaţiei vieţii prin intermediul artei. Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu adevarat „poet al naturii”. perceputa. vizual si auditiv. stil sobru şi concis. alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv. Legănate de mişcarea sunetelor. declanşează vârtejul gândurilor.. făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. stabilirea precisă a stărilor morale şi de conştiinţă. Caragiale nu descrie interioare. zăpada. 3. Conjugate toate acestea.(Tudor Vianu) Parcurgand opera. Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache. condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre Dunare-la razboi”. Viscolul afar. ajuns in culmea nebuniei.„claie peste gramada in cateva trasuri. conferă nuvelei individualitate şi unicitate sub raport analitic si stilistic. în cercuri din ce în ce mai largi. În timpul încleştării dramatice dintre cei doi fraţi: viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân.

insa ce niciodata –probabil. bineinteles nu cea a lui Stavrache. el reuseste sa se desprinda din „banalitatea” scrisului atat de simplu. facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale. ci una personala si personalizata pe tema „Ce mai e real si ce nu?”.nu au mai fost rostite. „I. idiot.. Si de ce nu? De ce sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?! Stavrache mi se pare un. Parere personala Din punctul meu de vedere.. ce-si schimba stilul de narare(abandoneaza simplitatea schitelor. Totusi.. Astfel. opera „In vreme de razboi” fiind o dovada „vie” al acestui fapt. adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta „minunata” obsesie.determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in „Arta prozatorilor romani”: „Senzatia..L. Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie. fiind doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I. aceasta „chinuire” mi se pare o provocare..trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar „interesant” identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a acestuia). mai ales pentru Caragiale. George). intrucat sunt minunat relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea lor in drumul lor spre climax. in continuare.”(Al. Deci. 4. sufletul cititorului. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a lui Stavrache. folosit de alti autori din perioada sa. . ci felul in care le reda este extraordinar. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”.. Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil. Din contra..L. nuvela „In vreme de razboi” a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a chinui. nu neaparat prin ideile exprimate. insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le accentueaza pana la un summum). Si astfel apar nelamuririle.. Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragialecomicul nu mai este atat de bine redat. notata cu dibacie. de scolaresc.  Iar Iancu. cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce mult s-a degrata lumea. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful