Fisa de lectura

In vreme de razboi
Ion Luca Caragiale

1. Date despre autor

În 1901 I. Eminescu . În 1904 călătoreşte în Italia. Franţa şi Germania.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori.Caragiele are şi o fiică. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly. În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului . Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. mai tărziu gazetar.Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. Costache Caragiale. În 1884 se joacă în permieră opera bufă „Hatmanul Baltag” scrisă împreună cu Iacob Negruzzi. numele de fata). În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu. apoi administrator de moşie. avocat la Ploiesti. sufleur în trupa lui Pascaly.Iosif. iar celelalte trei clase la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti.”Claponu”l. Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiţii în domeniul dramaturgiei şi al actoriei.În 1887. În 1896 apare volumul „Schiţe uşoare”. la Editura „Adevărul” se tipăreşte volumul „Schiţe nouă” . Colaborează la mai multe ziare şi reviste („Creatoru”l.După un an. Ecaterina Caragiale. împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la „Timpul”. In anul 1885 se naşte fiul său .profunsime.Tot atunci conduce revista „Epoca Literară” avându-l ca secretar pe Şt. alături de Mihai Eminescu şi Coşbuc.În anul 1905 Caragiale se stabileşte la Berlin. Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova. şi Ecaterina Caragiale(Karaboa. Mama sa il dă la şcoală unde l-a avut ca învăţător pe Basil Drăgoşescu.L. chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.L. În 1893 se naşte fiul său Luca. I. Debutul are loc în revista „Ghimpele” (1863). pentru prima oară în „Revista Contemporană”. corector.l. În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuinţa sa de la Schoneberg – Berlin. Părinţii: Luca.”Alegătorul liber”. I. Critica literară a remarcat excepţionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii. S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti. şi conducători de trupe teatrale. la clasa de „declamaţie şi mimică” a unchiului său. autori dramatici.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.Caragiale împlineşte 25 de ani de activitate literară şi publică volumul „Momente”. psihologică) în nuvele şi în drama „Năpasta”.Caragiale absolveşte prima clasă de gimnaziu în particular.A fost adus în ţară şi îngropat la Bisarica „Sfântul Gheorghe”.În anul 1910. Ocupă o serie de funcţii mărunte. adâncime sufletească.O. astfel tatăl său a fost actor. Este copist. poemul „Versuri”. şi pentru analitic (analiză sufletească.”Unirea democratică”).Semnează cu numele său.De la 20 iunie şi până la 24 octombrie. La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu. El a fost corector al ziarului „Unirea democratică”. fiica arhitectului Gaetano Burrelly. zonă ascunsă a conştienţei). Mateiu Caragiale. sub pseudonimul „Car şi Palicar”. astazi numita Ion Luca Caragiale.Pentru scurt timp el este revizor şcolar în ArgeşVâlcea.

Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. locul aparitiei) . dar ei au fost respinse.” (G. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă.1. Caragiale şi-a înaintat operele academiei spre a fi premiate. Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879).îl întroduce la Junimea. Din primăvară până în toamnă. O scrisoare pierdută (1884). • Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879). volumul Nuvele şi povestiri (1908) Urmează un moment greu în viaţa lui Caragiale: procesul Caion. Este adus în ţară şi îngropat în Bucureşti la cimitirul Belu. Date despre opera(anul. Ibrăileanu) 2. Năpasta (1890) • Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901). Scriitorul se stinge din viaţă în Berlin la 9 iunie 1912. asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907. “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. unde îşi citeşte prima comedie „O noapte furtunoasă”. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat). apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. Informatii generale despre opera 2. D-ale carnavalului (1885).

adica setea de înavuţire care dezumanizează şi mutilează suflete”. un posibil roman. fantomatice. Desi.2. cele mai multe din ele desavarsite.3. Tipul operei Desi autorul a subintitulat-o “schita”. cum sunt popa Iancu si complicii sai. Curînd. Deci. căci fusese căpitanul unei bande de hoti. in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni…”(Florin Manolescu. Explicatia titlului Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta. carciumarul Stavrache. ci si tipologie.4. Aprecieri critice Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. intruneste ceva din eternul uman”(George Calinescu). lucru sesizat si de Serban Cioculescu: „Tema acestei excelente nuvele. obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează. anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai. plecat pe front ca să scape de urmărire. se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. 2. trăieste la început. pînă la urmă. nu apare decat un personaj principal. Scrierea a fost intitulata “schita” probabil intr-o “incercare” de redactare a altei scrieri. opera “In vreme de razboi” este o nuvela. care a creat in literatura noastra limbajul dramatic. Lupta este una interioara. C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist. in mod concret. isi fac simtita prezenta si alte personaje. 2. frate neomenos.”(Mihai Dragomirescu) . preotul Iancu din Podeni. 2. facnad parte din perioada marilor creatii dramatice. 2000) “Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme. sustinute de granita incerta dintre real si ireal.Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898. dar si un genial diaelectrician. in teatru si in proza. hangiul Stavrache. iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. mostenitorul fratelui său. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen. intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera. de dimensiuni mai mari. „In vreme” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior.(…) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor. asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric. capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale. desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia”. ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult. “fiindca Stavrache. “De acea. ca si „O faclie de Pasti” si „Pacat”.

L. o data cu mostenirea. „salvandu-l”. 2. fiind considerat de acesta un adevarat „poet al naturii”. ci isi crease o stare civila de defunct.” (George Brăileanu) Serban Cioculescu analiza in anul 1977: “Tema acestei nuvele este obsesia. care se distreaza sa-l sperie. Rezumat Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie. Intamplator. cu arma in mana. speriat ca va fi prins. in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate. De fapt. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza. ca sa incerce apoi sa-l sugrume. notata cu dibacie. prin concentrarea in timp. „I. dupa cum afirma Tudor Vianu.5. Ion Luca . In cosmarurile lui.” Caragiale nu descrie interioare. la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare. chiar ideal. si pe cea a fratelui acestuia. ce apare ca un om muncitor. Volumul din care face parte Caragiale. Deci. el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau. in imaginatia sa bolnava. un sfat ce l-ar putea scapa. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front. George).“Nuvele”. ca sa scape de orice urmarire penibila. Insa. fratele nu murise. Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire. insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea. Lucrurile se incurca rapid.Silvian Iosifescu comenta:”Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje.1. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara baniii cheltuise deja pe cei ai regimentului. ducand astfel o viata „dubla”.. 2001. Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. tarziu in acea nopate. asa incat preotul Iancu. ba un capitan in fruntea unei companii.(…) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza. care-I cere fratelui sau o baraca cu apa. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei.” “Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. Iancu apare mai intai in haina vargata. pana la nebunie. de ocnas. apoi se lupta .18-33 3. Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.”(Al. Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit de negustor. Editura Cartex 2000. la razboi. negustorul Stavrache. el adaugand: „Senzatia. p. prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului.. ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul. cazut pe front. ba un ocnas in haine vargate. De fiecare data.

3. încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în . El devine un personaj complex. Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau. Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. în care fratele îi apare în diferite ipostaze. lacomia sa. doi posibili „invingatori invinsi”(E. „cu gura plină de spumă roşie”. „Bolnav” de avere. „cu chipul îngrozit”.Lovinescu). „cu mâinile încleştate”. trânteşte masa făcând-o ţăndări. „rotund”. modul in care aparentul „om cu dare de mana. pe front. trimitandu-l sa lupte. incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere. trăgaând cu urechea şi aşteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!”. insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână. s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. curand rolurile se schimba. Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit. de fapt.si nebunie. insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur „popeste”. sigur de sine. chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma.aprig cu fratele sau. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: „horcăieli”. el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său. Stavrache nu-si da seama ca. „cântă popeşte”. Apoi. dar si obiectivitate. va prelua si frica de a nu o pierde. iar când este imobilizat „scuipă”. dupa definitia lui E. capabil sa-si ajute fratele in orice situatie. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs. lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa. are porniri criminale. Desi. dar mai are încă sentimente umane. el apare ca un frate bun.M.de la obsesie la vedenie. fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului. o data cu mostenirea averii fratelui sau. Initial. cu han la drum” se transforma.Foster. fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă. „cu părul vâlvoi”. este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. Personaje Nuvela “In vreme de razboi” a lui Caragiale creeaza doua tipologii. sentiment incurajat de averea sa. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. „gemete”. cu han în drum… Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade. Din momentul plecarii pe front. ce nu-i permite sa vada acest lucru. Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social. o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare. din punct de vedere al legii. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. Stavrache este navalit de coşmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. ca voluntar. „tremura Stavrache din tot trupul”. iar Iancu ramane sarac. Caragiale urmareste cu deosebita atentie. De fapt. „râde cu hohot”. In realitate. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale. Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand.2.

din ce in ce mai obsedant. cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje . Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos”. strigate si batai puternice”.si al confruntării cu sine . s-a agatat de fratesau cu o mana de gat si cu o alta de bratul stang. in criza aceasta a lui Stavrache . pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.” Ocnasul are reactii ciudate. real si ireal. Astfel. opincile sfasiate.narator. frumos si curat. bolnav.prin monolog.de gandurile rele. in ambele cazuri.si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si. spre a-i cere un sfat. este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi. fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora. Acestia au venit . haina si nadragii ii erau numai zdrente. Astfel. O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita.muschii grumazului strivindu-i. palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange. „in lupta cu moartea. totodata a-si pierde identitatea. pilindu-si lanturile”. Cand se alatura cetei de voluntari. Cei „vreo douazeci de voluntari” formeaza personajul colectivarmata.o infatisare demna si severa. Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural. monotona. Popa Iancu „trecuse prapastii.ce reprezinta calea de scapare a lui popa Iancu. frate neomenos. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci.prin dialog . Ei isi anunta sosirea la han prin „niste zgomote. aparandu-i in vise. hangiul realizeaza ca „sunt oameni multi afara” si ca „are de-a face cu o multime vesela”. fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri. intorcandu-se de acolo. cu o fata hirava si cu ochii-n fundul capului ca in clipa mortii.il numeste „ticalosul de popa Iancu”. ocnasul erambracat in haina vargata de la ocna. dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe. neica?”. deci din perspectiva povestitorului . el este invins de propria patima. In delirul lui. insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari. el parea „un tanar foarte voinic. Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram. Stavrache il percepe ca „stins de oboseala. el se intoarce spre a-si lua inapoi averea. de unde scapase ca prin minune. apoi „bubuieturile se-ndesesc”. insa imaginea sa este un pretext al constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu. intruneste ceva din eternul uman”. de puterea banilor ce pusese stapanire pe el. fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa sara din tatani si rade puternic:”Gandeai c-am murit. Iancu. el este presupusa obsesia a fratelui sau. prima data imbracat ca un ocnas si a doua oara este in postura unui capitan . Ascultand larma produsa de acestia.” El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului. ras proaspat. sfărând încheietura cerbicii… In final. identitate ce iese la „suprafata” in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot. George Calinescu nota ca “Stavrache. Deci. Fratele lui Stavrache. afundând beregata. spre a provoca tulburari extreme hangiului.

3. declanşează vârtejul gândurilor. şi tot mai domol. starea de criză: „Afară ploua mărunţel ploaie rece de toamnă. Caragiale nu descrie interioare. viscolul. zăpada. putem observa cu usurinta ca există o corespondenţă perfectă între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul natural: ploaia. asa cum am aratat mai sus. stil sobru şi concis. Legănate de mişcarea sunetelor. apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol. facea sa trazneasca zidurile hanului batran”. şi tot mai larg”. autorul remarca faotul ca tinerii sunt „bravii”. in deplina concordanta cu starile psihologice. reactiile sunt in deplina concordanta. ei reusesc sa-si mai gaseasca un voluntar. un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache.(Tudor Vianu) Parcurgand opera. Prin intermediul caracterizarii directe. stabilirea precisă a stărilor morale şi de conştiinţă. datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in razboi. noaptea amplifică obsesia. Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu adevarat „poet al naturii”. nuvela „In vreme de război” demonstrează aceeaşi desăvârşire a observaţiei vieţii prin intermediul artei. Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în ţeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea! Natura si notatiile filozofice. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv. Caragiale „operează” asupra vieţii cu instrumente de mare eficacitate: analiză detaliată.. Conjugate toate acestea. alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc. lăsat gol într-adins la umezeală. făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. Natura joacă si ea un rol important în nuvela. Zgomotul monotom şi ritmic al ploii. Notatii ca: „Afara ploua maruntel. conferă nuvelei individualitate şi unicitate sub raport analitic si stilistic. perceputa. il .3.„claie peste gramada in cateva trasuri. ploaie rece de toamna. în cercuri din ce în ce mai largi.. Valoare artistica In totalitatea ei. În timpul încleştării dramatice dintre cei doi fraţi: viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre Dunare-la razboi”. Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă. lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare. ajuns in culmea nebuniei. precum în schiţe sau în comedii. care cuprind în cercuri concentrice mintea lui Stavrache. gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte. Viscolul afar. şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit. vizual si auditiv. el stie insa sa „Asculte glasul naturii”..

ci felul in care le reda este extraordinar. Si astfel apar nelamuririle.  Iar Iancu. . bineinteles nu cea a lui Stavrache.. ci una personala si personalizata pe tema „Ce mai e real si ce nu?”. Din contra.nu au mai fost rostite.. ce-si schimba stilul de narare(abandoneaza simplitatea schitelor. Totusi. fiind doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I. Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil.trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar „interesant” identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a acestuia)... Deci.. nuvela „In vreme de razboi” a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a chinui.L. de scolaresc. adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta „minunata” obsesie. 4. aceasta „chinuire” mi se pare o provocare..”(Al. Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragialecomicul nu mai este atat de bine redat. idiot. este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime”. George). Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului. mai ales pentru Caragiale. nu neaparat prin ideile exprimate. Parere personala Din punctul meu de vedere. insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le accentueaza pana la un summum). intrucat sunt minunat relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea lor in drumul lor spre climax. Astfel.. el reuseste sa se desprinda din „banalitatea” scrisului atat de simplu.L. cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce mult s-a degrata lumea. insa ce niciodata –probabil. folosit de alti autori din perioada sa. notata cu dibacie. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a lui Stavrache. „I. opera „In vreme de razboi” fiind o dovada „vie” al acestui fapt. Si de ce nu? De ce sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?! Stavrache mi se pare un.determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in „Arta prozatorilor romani”: „Senzatia. in continuare. facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale. sufletul cititorului..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful